Radioamator.ro

scuze Tehnium 12/1984.

Ai dreptate, am folosit această configurație pe o schemă publicată după 1985.
În comentariul meu m-am referit la experienta pe care am avut-o eu cu acest circuit. Nu am vrut sa te contrazic cu privire la faptul că 3DKM l-a folosit în premieră în schemele sale. Nu știu de ce s-a înțeles altceva. 73!

In regula Daniel YO8RQP. E bine ca ne-am inteles pana la urma.

Revenind la subiect...adica Andrian Nicolae YO3DKM...daca stie cineva pe unde mai este si ce mai bricoleaza, cu interes voi citi aici informatia.

Multumesc.

73 de YO3FFF
Cristi

S-au mai intrebat si altii :

viewtopic.php?t=2417

... nu a raspuns nimeni ;(

Pe vremuri m-am jucat si eu cu un trcv DKM-302...
Am rascolit tot netul sa aflu ceva, dar am gasit o singura urma...
veche si aia, dar pe un sait unde nu ma asteptam:

YO3DKM
Всего в базе данных QRZ.RU 1,572,945 позывных

Adrian Nicolae
Box 22-130
R-71100 Bucuresti Румыния

Просмотров: 265
Для просмотра детальной информации вам необходимо авторизоваться или зарегистрироваться (если вы здесь впервые)
e t c ...

In atentia lui Cezar-YO3FHM: din cunostintele mele de tinerete-hi!,unele receptoare rusesti si nu numai-chiar si cele casnice mai pricopsite dar totusi relativ comune,in sensul de ne-profesionale-erau cu acord variabil continuu pe intrare,avind capacitoare variabile cu pina la 4(patru)! sectiuni, dintre care primele doua pentru cele doua! preamplificatoare acordabile de r.f. de/pentru semnal(ul) de intrare,unul pentru mixer si ultimul-dar nu cel din urma-hi!-pentru etajul oscilator local,deci se pare ca-chiar si pe plan industrial mediu-nu era o prea mare problema alinierea acestor circuite,de altfel destul de multi dintre noi am construit in acele vremuri receptoare destul de bune in aceasta configuratie de intrare,evident cu tuburi electronice.Ca bibliografie in acest sens-desi foarte veche-dar,-zic eu-inca suficient de interesanta in sensul de istorie,se poate consulta cartea "RADIORECEPTOARE DE UNDE SCURTE",autor Ioan Baciu-YO8AP,redactor Liviu Macoveanu-YO3RD.

YO3AOE scrie:unele receptoare rusesti si nu numai [...] erau cu acord variabil continuu pe intrare,avind capacitoare variabile cu pina la 4(patru)! sectiuni, dintre care primele doua pentru cele doua! preamplificatoare acordabile de r.f. de/pentru semnal(ul) de intrare,unul pentru mixer si ultimul-dar nu cel din urma-hi!-pentru etajul oscilator local,deci se pare ca-chiar si pe plan industrial mediu-nu era o prea mare problema alinierea acestor circuite [...]

Da, asa este. Si de asemenea, stiu ca au mai fost si construite.

In cazul unui receptor pentru radiodifuziune, conteaza mai putin alinierea perfecta a filtrelor, datorita semnalelor foarte puternice care exista in benzile respective. Ascultatorul obisnuit va diferentia cu greu atenuari de 3dB, in aceasta situatie. De asemenea, scalele acelor receptoare erau orientative si aveau un grad mic de precizie. Extensia de banda se facea fara prea multe mofturi, din aceleasi motive.

La receptoarele de trafic profesionale sau pentru radioamatori, povestea se complica, datorita normelor care trebuiesc satisfacute si asta e motivul pentru care am atras atentia in mod particular.
Realizarea extensiei de banda astfel incat semnalele sa nu fie inghesuite doar intr-o parte, ci distribuite relativ egal pe toata lungimea scalei, nu e un lucru simplu si implica ceva calcule iterative si o munca plictisitoare, daca se doreste obtinerea unor rezultate decente. La fel si pentru alinierea circuitelor ARF, astfel incat maximele fiecarei celule sa corespunda intre ele si de asemenea, sa respecte extensia stabilita pentru oscilatorul local.

Tehnica despre care discut se numeste monoacord.

Da,OK!,perfect de acord,de altfel la receptoarele de/cu mari pretentii din acele vremuri, capacitoarele variabile de acord cu trei-patru si-uneori,dar rareori-hi!-chiar mai multe sectiuni aveau un anumit profil special proiectat al placilor rotorului si chiar statorului,care sa ofere asfel o variatie cit mai uniforma de frecventa in cadrul benzilor acoperite,de obicei destul de inguste. Pentru doritorii de experimentat asemenea circuite,aceste capacitoare variabile cu mai multe sectiuni,aproape imposibil sau foarte greu gasibile in prezent,pot fi inlocuite cu succes-dar si cu putin mai mult zgomot generat-hi!-cu niste grupuri-triplete si tertete-de diode varicap cu plaje mari de variatie a capacitatii (sute de pF),un exemplu relativ cunoscut fiind monolitul/monoblocul BB113 Siemens sau altele similare.Desi exemplarele de diode varicap dintr-un asemenea monobloc sint foarte bine egalizate intre ele din fabricatie,pentru cvasi-perfectiune-hi! este totusi bine ca in paralel cu fiecare in parte sa se puna cite un capacitor semi-reglabil (trimer) de valoare mica,cu care se va putea realiza o cvasi-perfecta aliniere,care este extrem de necesara in special in cazul emisiunilor cu banda ingusta (B.L.U.) si foarte ingusta (C.W.).Asemenea dispozitive pot fi folosite si la circuitele de/cu selectivitate continuu variabila din A.F.I.,cum este cel din receptorul rusesc-fost sovietic-R-250 si nu numai,unde este realizat cu un ansamblu de multiple capacitoare variabile mono-ax,deci mono-comandate,foarte eficace de altfel,mai ales ca se realiza (cu un potentiometru actionat sincron) si compensarea/corectia simultana a amplificarii A.F.I. odata cu ingustarea benzii de trecere.