YO4BKM scrie:...
Din câte mai pricep din limba germană, expresia „nur noch gehandelt werden dürfen, wenn diese zum Empfang normgerechter digitaler Signale geeignet sind” este destul de categorică: „sunt permise la comercializare numai daca acestea sunt capabile pentru recepționarea semnalelor conform cu standardele digitale”, aceasta este interpretarea mea, în același sens cu DB5AG. Fără nicio altă opțiune. Mai observ că modificarea actului normativ este făcută într-un mod destul de viclean: nu se interzice folosirea receptoarelor analogice, deci, aparent, populația nu este (încă) afectată (deocamdadă) decât într-o foarte mică măsură. Ca să nu simtă prea dur o lege neliberală.
72!
Bună ziua.
Nicidecum. Asta înseamnă DOAR exact ceea ce spune, nu e nimic de interpretat aici, nimic viclean și nimic impus: pot fi comercializate doar echipamentele care permit recepționarea semnalelor conform standardelor digitale. Dacă s-ar fi dorit interzicerea comercializării dispozitivelor analogice, ar fi sunat, probabil, așa: ”nu se mai pot comercializa echipamente cu recepție analogică, doar echipamente cu recepție digitală...” de pildă.
Problema este de una de mentalitate. Într-un stat de drept, ceea ce nu este EXPRES interzis prin lege este permis: ”Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă) - e un principiu de drept vechi de cel puțin două mii de ani. Această regulă sugerează că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede. Dar asta nici măcar nu este o problemă de drept ci mai degrabă una de logică. Sunt de acord că, poate, unii dintre noi nu sunt familiarizați cu modul în care funcționează un stat de drept și se manifestă instituțiile sale. Nu este vina lor. Acest lucru se datorează poate pentru că au stat prea mult în aburii logicii echității socialiste care penaliza absolut orice nu era franc permis. Dar, totuși, de la un banal amendament care este, în mod evident, creat în sprijinul consumatorului până la o întreagă teorie a conspirației, e ceva drum.
Mai mult, așa cum spunea și YO9CHO, piața se reglează doar după cum se comportă consumatorul. Comportamentul consumatorului poate fi influențat, dar nicidecum îngrădit. Dacă o anumită tehnologie are priză la public, ea va supraviețui. Pur și simplu zilele analogicului (ca fenomen de masă) au trecut. E o tehnologie moartă care-și găsește aplicabilitatea în domenii de nișă. Pe un plan strict personal, de pildă, mi-aș dori foarte mult ca firme precum Revox, Akai, Otari, Teac și altele să producă și să comercializeze din nou magnetofoane. Asta pentru că am eu o slăbiciune pentru această tehnologie. Dar sunt conștient că este strict o chestiune de nostalgie, gândindu-mă ce fericit aș fi fost prin anii 70 și 80 dacă aș fi avut un iPod cu un milion de melodii pe care să-l pot purta permanent la mine.
În concluzie, toți înțelegem și prețuim nostalgiile, dar nu vom putea niciodată asigura viitorul dacă privim mereu în urmă. Una dintre marile probleme ale radioamatorismului în România este faptul că puțini dintre decidenții și creatorii de opinii sunt dispuși să treacă de nostalgiile epocii tinereții lor. Generațiile care vin sunt neinteresate de acest aspect emoțional. Sunt oameni din ce în ce mai pragmatici, care înțeleg mai bine decât credem noi lumea care îi înconjoară și provocările ei. Nu-i mai putem atrage doar arătându-le rafturi pline de obiecte pe care ei le percep ca pe niște relicve prăfuite. Dacă nu ne adaptăm, vom risca să ajungem doar o notă de subsol a istoriei. Și asta include și modul în care noi privim lumea, îi înțelegem legile scrise sau nescrise și o acceptăm așa cum e.