Augustin Șerban YO7SY

1. Situația internațională a dezvoltării radioului și a radiamatorismului

Guglielmo Marconi

În anul 1901 (11-12 decembrie) avea loc transmiterea primului semnal radio transatlantic. Din Anglia (de la Poldhu din Cornwall) au fost emise către St. John, Newfoundland, Canada (Terra Nova), cele trei puncte ale literei „S” în limbajul morse. Această primă radiocomunicaţie transatlantică a fost realizată de fizicianul italian Guglielmo Marconi (1874-1937);

Repartizarea prefixelor din indicativele radio comerciale

În 1912 are loc prima Conferinta Internațională de Radiotelegrafie, la Londra. Cum teoriile valabile la acea dată susțineau ca bătaia unei stații de emisie scade pe masură ce se micșoreaza lungimea de unda (era vorba de propagarea undei directe), la aceasta conferință s-a hotarât să se atribuie radioamatorilor pentru experimentări, spectrul cu lungimi de unda mai mici de 300 m ( f > 1Mhz), domeniu socotit inutilizabil pentru comunicații la distanțe mari. Puterea statiilor se limita la 1 kW. La aceasta conferință România a fost reprezentată de C. Boerescu;

• În aprilie 1914 se înființează American Radio Relay League (ARRL). ARRL se dezvoltă, sunt atrași noi membri, numărul acestora fiind de 4000 în 1917;

• Prima conflagrație mondială 1914-1918, accelerează dezvoltarea tehnică, concretizată în domeniul radio de trecerea de la emițătoarele cu scânteie („undă amortizată”) la utilizarea tuburilor electronice („undă întreținută”);

• În 1919 la Pittsburg se pune în funcțiune prima stație de radiodifuziune din lume (în Europa în 1921). Emisiunile au mare succes.

Stația de radiodifuziune din Pittsburg

Încep legăturile intercontinentale: 27 noiembrie 1923 după pregătiri minuțioase, americanii, Schnell, Reinartz si Warner din Hartford, realizează timp de câteva ore legături bilaterale cu francezul Deloy, din Nisa. S-a lucrat pe lungimea de undă de 110 m (2.72Mhz).

• Existau foarte puține țări în care radioamatorii reușiseră să se organizeze în asociații naționale. În multe țări, funcționarea radioamatorilor era descurajată în mod activ sau chiar ilegală. Din fericire, au existat persoane cu viziune care au înțeles problema și au reușit să găsească o soluție. În 1925, aceștia s-au întâlnit la Paris și au creat oficial Uniunea Internațională a Radioamatorilor, sau IARU ( Paris, 17 Aprilie 1925). Radioamatorii vor putea beneficia legal de benzi de frecvențe și indicative.

• Conferința internațională de la Washington din 1927, a decis trecerea la tehnologii moderne pentru a gestiona raritatea spectrului de frecvențe – renunțarea oficială la emițătoarele cu scânteie.

2. Situația comunicațiilor radio în România în perioada postbelică

• În martie 1925, prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, ing. E Petrașcu, ing. Bușilă împreună cu alți colaboratori, formeză Asociația Prietenii Radiofoniei, asociație recunoscută ca persoană juridică de tribunalul Ilfov. Asociația își propune printre altele: organizare de cursuri de radioamatori, editarea unei reviste de specialitate și instalarea unui post național de emisie de la care să se auda în toate colțurile țarii "muzica, cugetul și cuvântul românesc".

• În Adunarea Deputaților din 12 iunie 1925, este adoptată cu 98 voturi pentru, "Legea pentru instalarea și folosirea stațiilor și posturilor radioelectrice". În cap. II art. 3 se arată cine poate instala și folosi un post de radio emisie, fără a se face însă nicio referire la persoane particulare.

• La 13 septembrie 1925 a apărut prima revistă românească de radioamatorism "RADIO - ROMÂN", având ca redactori pe Ion Dragu și Aurel Clococeanu. Sediul era în București, str. Sărindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicatii va fi numit ing. Nicolae Lupaș.

• La 13 octombrie 1925 primesc aprobare de a avea un aparat de radio: General Moșoiu, Ziarele Viitorul și Universul, Compania Română de Radiofonie, Banca Naționala etc.

• La 15 octombrie 1925 apare o altă revistă bilunară intitulată "RADIOFONIA". Această publicație, având printre colaboratori pe: prof. dr. D. Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. M. Konteschweller etc., promovează ideea unui post național de radiodifuziune.

• Ing. Paul Popescu Mălăești începe prin octombrie 1926 să lanseze apeluri generale, folosind un mic emițător (oscilator în contratimp - cuplaj inductiv între circuitele de grilă, anod și antenă), oscilator realizat cu două tuburi Philips B406 (în imagine), alimentate la 300 - 400 V. Utilizează pentru început indicativul- BR5AA, ca mai apoi să folosească ER5AA și chiar CV5AA.

3. Înființarea primului radioclub din România

• În toamna anului 1922 are loc prima întâlnire între dr. Savopol și Slt. Băjenescu Ion, în care s-a discutat, printre altele, și despre posibilitatea vizitării stațiilor radio din dotarea Regimentului 1 Pionieri Craiova. Au fost prezentate o stație de emisie și recepție tip Levy, cu lămpi radio, în fonie, precum și alte aparate de radio recepție, între care era și un receptor construit din piese detașate și improvizate. Entuziasmul vizitatorilor a fost atât de puternic încât au decis ca fiecare să-și construiască un receptor radio. Dr. Al. Savopol era abonat la revista franceză „L’Antenne”, unul dintre prietenii lui la o revistă italiană, iar altul la o revistă din Austria – Radiowelt. Au fost studiate articolele care prezentau construcții radio. Fiecare a făcut comandă la componentele pentru schema aleasă, la magazinele indicate cu tot cu prețuri chiar în reviste. Foarte mulți invitați au venit să asculte posturile de radiodifuziune din Italia, Franța, Anglia, Austria, sau orice stație radiofonică care se putea auzi la Craiova. Pasiunea pentru comunicațile radio devenise virală!

• Reținem că în acele vremuri, în România, era ilegală deținerea unui receptor radio. Aici intervine înțelepciunea dr. A. Savopol care anunță aceste experimente și primește ca delegați din partea Corpului 1 Armată pe cpt. Dumitriu și Slt. Băjenescu Ion;

• organizarea de conferințe însoțite de demonstrații pe aparate de emisie și recepție „pentru popularizarea radiofoniei și folosirea ei pentru culturalizarea maselor și cunoașterea noutăților tehnice și științifice”. Prima conferință a fost ținută de slt. Băjenescu Ion la Cercul Militar, în fața ofițerilor activi și de rezervă, în prezența Comandantului Corpului 1. Demonstrațiile au fost făcute pe stațiile și aparatele din serviciul armatei, precum și pe aparatele construite din piese detașate de către amatorii din Craiova.

Palatul administrativ (prefectura)

Școala normală de băieți (actualmente Facultatea de mecanică)

În același sens, a ținut prelegeri și slt. Băjenescu Ion, în fața fiecărui contingent din Regimentul 1 Pionieri, cu demonstrații pe aparatele din dotare. În plus, se pregăteau și formau specialiștii necesari încadrării stațiilor militare, cum erau radiotelegrafiștii, mecanicii, depanatorii radio și servanții radio.

• În 1924, inginerul radio Mihai Konteschweller, împreună cu fratele său Titu Konteschweller, au brevetat și industrializat în Franța, construirea unui receptor cu superreacție, premiat cu locul 1 acordat de revista ,,Radio News”, la New York în 1927. Cu acest aparat de radiorecepție Slt. Băjenescu I. a făcut demonstrații și propagandă radio în sala de onoare a Prefecturii Dolj, în iarna 1925/1926.

Receptor radio cu superreacție
(locul 1 la New York - 1927)

• Clubul radio a înființat un atelier radio pentru verificarea aparatelor construite de amatori și care nu funcționau din cauza fie a unei legături neexecutate sau din cauza vreo unei legături greșite. Ulterior, a înființat o școală de radiotelegrafiști în laboratorul liceului „Carol I”, viitor „N. Bălcescu” și din nou „Carol I”.

• La 18 martie 1926, la Craiova ia ființă asociația denumită Radio Craiova. La 25 mai 1927 această asociație își ține adunarea generală sub președenția D-lui N. Ciocârdia. D-sa face o expunere asupra activității desfășurate în cursul anului, propunând celor prezenți să aleagă președinte pe dr. Alexandru Savopol, animatorul radiofoniei din oraș. Adunarea aclamă pe dr. Al. Savopol ca președinte și pe dl M. Nenoveanu – vicepreședinte. Secretar este ales dl locotenent I. Băjenescu, ing. Ivanovici va fi "atasat tehnic", iar dl Postelnicu - casier. Acest colectiv de conducere va schimba denumirea asociației în Radioclubul Craiova;

4. Activitatea Radioclubului Craiova

• Prima emisiune radiofonică de amatori din Oltenia a avut loc în septembrie 1926, în ultima duminică, la orele 16.55 și pe lungimea de undă de 490 metri, de către Radioclub Craiova, prin dr. Al. Savopol și locotenentul Băjenescu Ion. Lungimea de undă și orele au fost fixate în raport cu activitatea postului Radio Viena, care lucra în fiecare zi pe lungimea de undă de 500m la orele 17, și care se auzea foarte bine în Craiova. Grație acestor date fixate, cine cauta postul Radio Viena, dădea întâi peste emisiunea românească și din curiozitate va rămâne pe aceasta.

Programul a fost întocmit și pregătit de dr. Savopol. Instalarea stației, buna funcționare și pregătirea studioului îl priveau pe lt. Băjenescu Ion.

Programul, care a durat o oră, a constat din muzică populară românească executată de o formație de instrumentiști și solo vocali, aleși dintre tinerii cu termen redus și din soldații buni interpreți ai cântului romănesc din Regimentul1 Pionieri. Dr. Savopol a executat la violoncel 2 piese de muzică clasică.

Studioul a fost instalat în fânăria regimentului, între 4 capițe de fân, distanțate între ele la 9m, spațiul dintre ele fiind acoperit cu rogojini. Stația era în afara studioului. Microfonul a fost pus pe o masa în studio. Antena era tip umbrelă. Emițătorul avea o modulație pe grilă și o putere de 100W pe placă. Amplasarea stației în fânăria Regimentul 1 Pionieri era situată în stânga încrucișării șoselei naționale Craiova – Caracal cu calea ferată Craiova-Calafat.

Poziția actuală a fânăriei Regimentului 1 Pionieri Craiova, str. Caracal, Nr. 154

După terminarea emisiunii, crainicul a rugat pe ascultători să comunice cum au recepționat, mulțumindu-le pentru răbdarea cu care au ascultat și pentru cele ce vor comunica scris (pe adresa clubului) sau telefonic (acasă la dr. A. Savopol).

Reacțiile la emisiunea radiofonică:

Până să ajungă acasă dr. A. Savopol, însoțit de Lt. Băjenescu I., deja telefonaseră câțiva ascultători din Craiova și din Oltenia, care au vorbit la telefon cu soția doctorului, rugând-o să-i comunice soțului că-i mulțumesc pentru emisiunea făcută, care a fost foarte clară, foarte tare și bucăți muzicale foarte frumoase, rugându-l să facă asemenea emisiuni în fiecare duminică.

Dl. Ciocârdia, șeful redacției ziarului „Universul”, pentru Craiova și Oltenia: „Sandule ai fost la înălțime și o realizare impecabilă. Te-am recunoscut după voce. Recepția a fost foarte clară și foarte tare. Aveam impresia că tu și interpreții sunteți în camera mea. Mulțumesc pentru tot ce ați făcut voi, cei de la Radioclub Craiova, cât și interpreților, rugându-vă să ne mai faceți asemenea surprize”.

Au sosit destule scrisori din Oltenia și de la câțiva români din Valea Timocului cu aceleași frumoase aprecieri și cu bucuria celor din Valea Timocului că aud glas și cântec românesc, care n-au mai fost oprite la frontieră.

Contextul emisiunii radiofonice era unul local, deoarece Lt. Băjenescu Ion nu dorea o emisiune cu putere mai mare: „Rețeaua radiogoniometrică a Marelui Stat Major din București nu ne putea goniometra, din cauză că până la București erau 250 km și stația noastră avea o bătaie de 100Km, iar posturile gonio erau pe frontiera de est și nord”. (încă din timpul războiului misiunea franceză a adus și 5 goniometre, a căror poziție s-a schimbat în funcție de necesități. Probabil, până în 1926 numărul acestora a crescut);

• Organizarea serviciului de primirea/expedierea qsl-urilor în cadrul Radioclubului Craiova. În acest scop, lt. Băjenescu Ion împreună cu dr. Savopol, au studiat un model de registru, care a fost tipărit în 4 exemplare. După relatările col(r). Băjenescu, s-a păstrat un singur exemplar, anii 1933/1934, care se află în posesia unei persoane private.

Încă de la înființarea Radioclubului, președintele său dr. Al. Savopol anunțase în țară și în străinătate grupările și asociațiile radioemițătorilor, ca și în presa radio, adresa Radioclubului Craiova, din Str. C.A. Rosetti, nr. 4. În țară, după apariția legii din 1925, au apărut revistele Radio Român și Radiofonia, care au fost informate de înființarea clubului și adresa lui. Grație acestei înștiințări au și început să sosească la sediul clubului QSL-urile amatorilor din străinătate pentru amatorii din Romania.

Odată cu apariția acestei legi, din cauza interzicerii oricărei emisiuni de amator și a pedepselor la care erau supuși cei ce nu respectau legea, unii dintre ei au încetat să mai lucreze, alții au lucrat sub indicative străine, fără a mai cere QSL-uri. Radioclubul din Craiova, care permanent a informat Inspectoratul General al Geniului, privind comunicațiile pe unde scurte, a fost protejat de intervenția Siguranței Statului, constituind o „umbrelă” pentru toți emițătorii români.

• În decembrie 1928, doctorul Alexandru Savopol sprijinit de ER5AF – Slt. Cezar Bratescu (venit special la Craiova), va face primele emisiuni folosind indicativul ER5AS. Au participat și Ion Bajenescu ER5BI, Ion Popescu ER5PI. Pasiunea lui ER5AS a ajutat enorm dezvoltarea și organizarea activității de radioamatorism. Radioclubul Craiova va lucra cu indicativul ER5RC, va strânge relațiile cu Marele Stat Major al Armatei – unde va functiona radioclubul ER5MSI – folosind chiar postul confiscat de la ER5RR;

• În cadrul Radioclubului Craiova, radioamatorii români afiliați din toată țara, vor folosi însă un prefix neoficial și anume CV5. Utilizarea acestuia va dura pâna la 1 ianuarie 1934 când va fi înlocuit cu prefixul YP5, apoi cu YR5;

QSL utilizat de Lt. Băjenescu Ion

QSL utilizat de Dr. A. Savopol

• Începând cu 1926, s-au făcut diverse experimente cu stațiile radio pe unde scurte privind lucrul din mișcare (din mers, auto și tren), sau din diverse amplasamente (pivnițe etc.) utilizându-se atât stații radio militare cât și construite de amatori. De regulă, dr. A. Savopol opera o stație fixă.

• În 1930, pentru creșterea numărului de radioamatori activi, ia ființă o stație colectivă din stația CV5BI, unde se lucrează în 8 schimburi a câte 2 radiotelegrafiști militari, lucrând sub indicative formate din prefixul CV5 și din primele litere ale numelui și prenumelui lor, iar ca QRA, capitala județului în care se născuseră. Pentru instruirea radiotelegrafiștilor, Lt. Băjenescu I. organizează în Regimentul1 Pionieri, încă din 1926, un post de recepție pe unde scurte, construcție proprie, unde în schimburi de 2 militari, se făcea antrenament prin recepția radioamatorilor români.

Creșterea numărului de radioamatori români se poate observa și în Callbook-ul U.S.A., o publicație care cuprinde în primul rând indicativul, numele și adresa radioamatorilor americani. În ultimele pagini sunt publicate și adresele unor radioamatori străini. În 1932 era prezentat, cu indicativ sub „protecția” Radioclubului Craiova, un singur radioamator român, CV5AF Lt. Cezar Brătescu. Însă în anul 1934 radioamatorii români erau mult mai mulți și cereau trimiterea QSL-urilor de confirmare pe adresa „Radio Club Craiova, c/o YP5AS”.

Radioclubul Craiova a contribuit esențial la promovarea radioamatorismului în România, la creșterea numărului de radioamatori activi din țară prin organizarea serviciului de QSL-uri la nivel național și prin organizarea mișcării de radioamatori, dl. Al. Savopol fiind primul președinte al Asociatia Amatorilor Români de Unde Scurte, înființată la 1 martie 1936.

5. Personalități ale Radioclubului Craiova

Dr. Alexandru Savopol - CV5AS

• născut la Craiova în 16 octombrie 1886;

• a urmat școala primară la Obedeanu, iar liceul în mai mai multe localități din țară, terminând la liceul Carol I din Craiova;

• a absolvit Facultatea de medicină din București, obținând doctoratul în 1914;

• a participat la primul război mondial ca medic de batalion, la Regimentul de Infanterie „Dolj”. Pentru faptele sale este decorat cu „Steaua României cu spade”;

• în 1920 înființează primul laborator de analize din Craiova;

• se specializează la Institutul Pasteur din Paris în 1924;

• activează ca medic la Spitalul de contagioși, la Spitalul Filantropia și la Spitalul C.F.R.;

• ca profesor de igienă, a predat în școlile secundare, la Școala Normală de Învățători și la Școală Normală de băieți din Craiova;

• a cântat ca solist la violoncel la Filarmonica din București și Craiova;

• a înființat în 1926 primul radioclub din România și a fost primul președinte al Asociației Amatorilor Români de Unde Scurte din România;

• a decedat la 30 martie 1938.

col (r) Băjenescu Ion - CV5BI

• Născut la 17 septembrie 1899, în Redea, Județul Romanați.

• Iunie 1922 este absolvent al Școlii de Geniu din București.

• Se căsătorește în 1929 cu Lelia Constanța Petrescu (prima radioamatoare!).

• La 2 aprilie 1933, pe când locuiau la Câmpina, vine pe lume fiul lor, Titus-Marius.

• La începutul războiului deținea gradul de căpitan. A luptat la Odessa unde a fost rănit și trimis în țară.

• Luptă la forțarea Tisei, unde este rănit.

• Este avansat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului de transmisiuni de la Cluj.

• Pe 6 martie 1945 își dă demisia și se mută la Craiova.

• A decedat 17 noiembrie 1987, la Craiova, Județul Dolj.

Referințe bibliografice

1. Vocea de referinţă a Olteniei împlineşte 65 de ani-Razvan Moceanu– Agenția RADOR,2019

2. Fragmente din “Scurt istoric al radioamatorismului românesc” - Ioan Băjenescu (col. r.) – (Radioamator.ro) și din lucrările sale memorialistice (Sport și Tehnică, 1969-1972) accesibile via Wikipedia .

3. INCURSIUNE în preistoria radioamatorismului din România interbelică , Ing. UNGUR F. – YO5BWQ, radionostalgia-brusturi.ro;

4. Articolul „Evoluții paralele (II)” - Vasile Ciobanu, Arhivele Radio Nostalgia (radionostalgia-brusturi.ro);

5. “88 de ani de la înființarea primei asociații de radioamatori din România”- Marian Trincu YO7CKP – Radioamator.ro, 2014

6. Documente biografice: Wikipedia – “Ioan T. Băjenescu” și “Alexandru Savopol”

7. Site http://yo7kaj.oltenia.ro;

8. Pagini din istoria electronicii și radiocomunicațiilor – Vasile Ciobăniță (ș.a.) – Editura Național

9. RADIOAMATORISMUL - SPORT sau HOBBY -Vasile Ciobanita YO3APG, Radioamator.ro

10. QSL-uri celebre, Francisc VISKY - YO2MHF, https://www.radioamator.ro/articole/view.php?id=1369

Augustin Șerban YO7SY

Articol aparut la 18-3-2026

908

Inapoi la inceputul articolului