Mesajde YO4BKM » Mie Dec 28, 2016 9:40 am
@YO5AJR, multumesc pentru postarea programului în detaliu. După cum este formulat nu este unul din cele mai complicate și sunt destul de ușor de îndeplinit condițiile de eligibilitate.
@YO9YUL, ai săpat eficient, dar sumele nu-mi spun mai nimic (bun). Citind și detaliile programului "Pierre de Coubertin" aflu că este orientat în principal spre direcțiile în care FRR încă nu-și face simțită prezența, respectiv sprijinirea unei educații de calitate, sprijinirea tineretului, a persoanelor cu dizabilități, integrare socială. Mai-mai că-mi vine să cred că a fost preluat din statutul DARC. Și mai are o particularitate foarte favorabilă radioamatorismului la capitolul „4.Abordarea multidisciplinară şi cercetarea în sport” care, corelată cu punctele 1.3 și 1.4 din program ar fi generat teme care s-ar fi putut dezvolta mult mai mult. În Europa radioamatorismul, ca și sportul, nu mai sunt susținute financiar per individ, să scoată campioni, ci ca activitate extinsă, chiar de masă, în beneficiul tuturor, dar mai ales al celor lipsiți de șanse, sportul fiind nu un teren care aduce medalii, ci care realizează un anumit climat social, moral, de sănătate etc. Citiți programul "Pierre de Coubertin" postat de Miki și veți vedea cât de complex este și câte șanse oferă la nivel de mase.
Cunosc foarte bine sistemul educațional universitar cât și radioamatorismul din YO și din DL și nu pot trece cu vederea formalismul de la noi. Citesc în programul "Pierre de Coubertin" la „Modalităţi concrete de acţiune ale MTS” că în istituțiile școlare este obligatorie disciplina de educație fizică, este adevărat și este considerat un triumf, gata, facem sport și primim bani, s-a rezolvat prin lege. Ca să detaliez, în facultăți este obligatoriu să se includă educația fizică în planurile de învățământ, chiar dacă sunt instituții de învățământ fără nicio bază sportivă. Timpul alocat educației fizice la noi în facultăți este de minim 2 ore/săptămână, în DL nicio oră, dar oricine este stimulat prin bazele sportive și sistemul competițional care fac mai renumite centrele universitare prin echipele sportive decât prin prestația academică. Același formalism și la limbi străine, minim 2 ore/săptămână la noi, zero în DL, dar tineretul de la ei are o mobilitate deloc complexată de barierele lingvistice pentru învingerea cărora nu se fac lecții în bancă. Iar cele minim 4 ore/săptămână, cam 18% din planul de învățământ, sunt dedicate pregătirii de specialitate.
În domeniul educației și al cercetării există nișe care pot fi ocupate foarte ușor de radioamatorism prin programe concrete, nu vagi precum „Vreau să fiu radioamator și campion” sau „Creație și performanță în radioamatorism” al căror formalism se simte de la o poștă. De ce au fost, totuși finanțate? Din același motiv pentru care este ales împăratul din țara orbilor. Programe concrete, finanțabile pe termen lung ar putea fi de exemplu prin combinarea lecțiilor de educație fizică cu RGA ca ședințe de inițiere, pregătire și antrenament în cel puțin câteva sute de școli generale sau licee (finațarea prin program s-ar acorda pentru aparatură de RGA dar și specifică radiocluburilor care pot fi înființate simultan, cât și pentru plata instructorilor), se poate alătura și telegrafia, ocupând un spațiu orar existent deja în școli conform curiculumului stabilit de comun acord între MTS şi MEN (trebuie doar invocat, el există!), fără încărcare suplimentară. Iar cei atrași și pasionați pot practica pregătirea și în alte intervale de timp. În învățământul superior potențialul este mult mai mare dar și mult mai nefolosit. Poate ar fi bine de aflat ce activitate deosebită au radiocluburile din centrele universitare din profil electronic. Eu știu un caz dar nu îl prezint, nu este prea lăudabil. Dar în astfel de centre se desfșoară și cercetare la nivel foarte înalt, unde radiocluburile se pot implica, nu știu de ce nu o mai fac. Prin 1980 eram câțiva radioamatori la Institutul din Pitești (eu, YO7DAB, YO7CSI, YO7DAA), am înființat și stația YO7KFV. Deși nu era niciunul dintre noi electronist am reușit să finalizăm un contract de cercetare cu Combinatul Petrochimic la care am realizat un generator de ultrasunete de 400 W solid state, pentru care finanțarea a fost foarte extrem de favorabilă.
O altă nișă este a persoanelor cu dizabilități. De multe ori ele se simt foarte izolate în infirmitățile lor, mai ales că nici măcar rudele apropiate nu le pot sta mereu în preajmă. Sprijinirea acestora să dobândească certificat de radioamator și/sau apartură de trafic le-ar alunga mult din singurătate, aducând și un alt tonus moral.
Dar, pentru asta trebuie ca unii din FRR să se aplece mult timp asupra problemelor pe care doresc să le preia în program, să întocmesacă o documentație bine închegată, nu ca la mobilizare „hei, avem ceva bani, întocmiți și voi ceva ca să primim și noi”, din experiența mea atât ca autor de programe dar și ca expert evaluator internațional al acestora nu cred că sunt departe cu aprecierea. Mai ales după cât de vag sună titlurile.
73!
Antena te ridică, antena te coboară, antena îți dă viață, antena te omoară.
73!
http://mts.ro/wp-content/uploads/2015/08/rezultate-sesiune-2.pdf
