Chiar vor "capul lui Motoc?"
Scris: Lun Feb 27, 2017 12:24 am
CAPUL LUI MOTOC VREM?
— Văd că Presedintele întîrzie, zise Lăpuşneanul curmînd spre Moţoc cu o notificare, care se învălmăşea în vorbă despre vrute si nevrute d,ale regulamentelor cavalerilor cutiilor minunate. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile de 20 de Kw în prostimea acea de pe „radioamator.ro” Ha, cum socoţi şi dumneata?
— Aşa, aşa, să-i împuşte cu tunurile „MTS”; nu-i vreo pagubă c-or muri cîteva sute de mojici, de vreme ce au perit atîţa boieri de pe timpurile AVSAP zise un armas gales cavaler muscelean.
— M-aşteptam s-aud asemene răspuns, zise cu oţărîre Lăpuşneanul, dar să vedem întăi ce vror.
În vremea aceasta, armaşul trimis de voda se suise pe QTC - ul curţii şi, făcînd semn, strigă:
— Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreţi şi ce ceriţi? si pentru ce aţi venit aşa cu zurba? Fara sa-ne inaintati offurile voastre cu 20 de zile mai devreme?
Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare, nu erau obisnuiti ca Voda sa stea de vorba cu prostimea. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea. Începu a se strînge în cete, cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară. În sfîrşit începură a striga:
— Să micşureze dăjdiile, puterile out! — Să nu ne zapciască!
— Să nu ne mai împlinească! — Să ne dea antene.
- Sa ne respecte, sa ne asculte. Sa faca legi aspre pentru hotii, legi la concursurile noastre a razesilor.
— Am rămas săraci! — N-avem bani! — şi ne pradă la toate concursurile populare. El, cine sfatuieste pe voda, sa să moară!
-- Ia stati, prostilor – striga armasul – Motoc e de vina,
Motoc nu se supune vodei, Motoc nu vine cand voda ii cheama la palat pentru a dojeni si sa-i pupe mana.
— Moţoc să moară! — Capul lui Moţoc vrem! Striga gloata.
Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas şi acest glas striga: „Capul lui Moţoc vrem“.
— Ce cer? întrebă Lăpuşneanul, văzînd pre armaşul intrînd.
— Capul vornicului Moţoc, răspunse.
— Cum? Ce? strigă acesta sărind ca un om ce calcă pe un şărpe; n-ai auzit bine, fîrtate! vrei să şuguieşti, dar nu-i vreme de şagă. Ce vorbe sînt aceste? Ce să facă cu capul meu? îţi spun că eşti surd; n-ai auzit bine!
— Ba foarte bine, zise Alexandru-vodă, ascultă singur. Strigările lor se aud de aici.
Într-adevăr, ostaşii nemai împotrivindu-se, norodul începuse a se căţăra pe ziduri, de unde striga în gura mare: „Să ne deie pe Moţoc! Capul lui Moţoc vrem!“
— Oh! păcătosul de mine! strigă Motoc. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă de primejdia aceasta şi mă jur să fac o baza de concurs UUS, să postesc cît voi mai ave zile, să ferec cu argint bobina de la final si icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamţului!… Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre nişte proşti, pre nişte mojici. Ei sînt nişte proşti!
— Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sînge rece; să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele Comisiei UUS al dumitale, cum ziceai însuţi cînd îmi spuneai că nu mă vrea norodul, nici nu mă iubeşte ţara acest norod care bantuia mai inainte pe „radioamator.ro. Sînt bucuros că-ţi răsplăteşte norodul pentru postarile ce mi-ai făcut pe „radioamator.ro”, ai vandut oastea lui Paisha paharnicul meu şi mai pe urmă lăsîndu-mă si nu ai trecut nici în partea lu Ovidiu sluga mea de taina din Breznea si lu Constantin bravul armas.
— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgîndu-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă, să mă duc să-mi pun antena la cale! fie-vă milă de jupîneasa şi de amatorasii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc la internet, chiar si la prapaditul de „hamradio.ro”!
Şi plîngea, şi ţipa, şi suspina.
— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tîlhar care nu vine de la nemtia cand chem? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă Federatia mea. Ai divulgat depesele noastre tainice norodului natang!
Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l tîrî. Ticăitul Motoc răcnea cît putea, vrînd să se împotrivească scriind depese cu ultimile lui putere. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. În sfîrşit puterile îi slăbiră, şi lefecii tiranului, ducîndu-l pe poarta curţii mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulţime.
„Ticălosul boier” căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi.
— Iată cum plăteşte Alexandru-vodă la cei ce pradă faderatia mea! ziseră trimişii tiranului.
— Să trăiască măria-sa vodă! răspunse gloata. Şi mulţămindu-se de astă jertfă, se împrăştii.
Morala o stim cu totii:
poporul a fost prostit si s-a multumit cu cine nu trebuia, fara sa isi dea seama ca este manipulat astfel incit adevaratul sef la care nu-i pasa de propriul lui „bobor” era chiar Voda. asta este tristul adevar...istoric
— Văd că Presedintele întîrzie, zise Lăpuşneanul curmînd spre Moţoc cu o notificare, care se învălmăşea în vorbă despre vrute si nevrute d,ale regulamentelor cavalerilor cutiilor minunate. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile de 20 de Kw în prostimea acea de pe „radioamator.ro” Ha, cum socoţi şi dumneata?
— Aşa, aşa, să-i împuşte cu tunurile „MTS”; nu-i vreo pagubă c-or muri cîteva sute de mojici, de vreme ce au perit atîţa boieri de pe timpurile AVSAP zise un armas gales cavaler muscelean.
— M-aşteptam s-aud asemene răspuns, zise cu oţărîre Lăpuşneanul, dar să vedem întăi ce vror.
În vremea aceasta, armaşul trimis de voda se suise pe QTC - ul curţii şi, făcînd semn, strigă:
— Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreţi şi ce ceriţi? si pentru ce aţi venit aşa cu zurba? Fara sa-ne inaintati offurile voastre cu 20 de zile mai devreme?
Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare, nu erau obisnuiti ca Voda sa stea de vorba cu prostimea. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea. Începu a se strînge în cete, cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară. În sfîrşit începură a striga:
— Să micşureze dăjdiile, puterile out! — Să nu ne zapciască!
— Să nu ne mai împlinească! — Să ne dea antene.
- Sa ne respecte, sa ne asculte. Sa faca legi aspre pentru hotii, legi la concursurile noastre a razesilor.
— Am rămas săraci! — N-avem bani! — şi ne pradă la toate concursurile populare. El, cine sfatuieste pe voda, sa să moară!
-- Ia stati, prostilor – striga armasul – Motoc e de vina,
Motoc nu se supune vodei, Motoc nu vine cand voda ii cheama la palat pentru a dojeni si sa-i pupe mana.
— Moţoc să moară! — Capul lui Moţoc vrem! Striga gloata.
Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas şi acest glas striga: „Capul lui Moţoc vrem“.
— Ce cer? întrebă Lăpuşneanul, văzînd pre armaşul intrînd.
— Capul vornicului Moţoc, răspunse.
— Cum? Ce? strigă acesta sărind ca un om ce calcă pe un şărpe; n-ai auzit bine, fîrtate! vrei să şuguieşti, dar nu-i vreme de şagă. Ce vorbe sînt aceste? Ce să facă cu capul meu? îţi spun că eşti surd; n-ai auzit bine!
— Ba foarte bine, zise Alexandru-vodă, ascultă singur. Strigările lor se aud de aici.
Într-adevăr, ostaşii nemai împotrivindu-se, norodul începuse a se căţăra pe ziduri, de unde striga în gura mare: „Să ne deie pe Moţoc! Capul lui Moţoc vrem!“
— Oh! păcătosul de mine! strigă Motoc. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă de primejdia aceasta şi mă jur să fac o baza de concurs UUS, să postesc cît voi mai ave zile, să ferec cu argint bobina de la final si icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamţului!… Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre nişte proşti, pre nişte mojici. Ei sînt nişte proşti!
— Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sînge rece; să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele Comisiei UUS al dumitale, cum ziceai însuţi cînd îmi spuneai că nu mă vrea norodul, nici nu mă iubeşte ţara acest norod care bantuia mai inainte pe „radioamator.ro. Sînt bucuros că-ţi răsplăteşte norodul pentru postarile ce mi-ai făcut pe „radioamator.ro”, ai vandut oastea lui Paisha paharnicul meu şi mai pe urmă lăsîndu-mă si nu ai trecut nici în partea lu Ovidiu sluga mea de taina din Breznea si lu Constantin bravul armas.
— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgîndu-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă, să mă duc să-mi pun antena la cale! fie-vă milă de jupîneasa şi de amatorasii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc la internet, chiar si la prapaditul de „hamradio.ro”!
Şi plîngea, şi ţipa, şi suspina.
— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tîlhar care nu vine de la nemtia cand chem? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă Federatia mea. Ai divulgat depesele noastre tainice norodului natang!
Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l tîrî. Ticăitul Motoc răcnea cît putea, vrînd să se împotrivească scriind depese cu ultimile lui putere. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. În sfîrşit puterile îi slăbiră, şi lefecii tiranului, ducîndu-l pe poarta curţii mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulţime.
„Ticălosul boier” căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi.
— Iată cum plăteşte Alexandru-vodă la cei ce pradă faderatia mea! ziseră trimişii tiranului.
— Să trăiască măria-sa vodă! răspunse gloata. Şi mulţămindu-se de astă jertfă, se împrăştii.
Morala o stim cu totii:
poporul a fost prostit si s-a multumit cu cine nu trebuia, fara sa isi dea seama ca este manipulat astfel incit adevaratul sef la care nu-i pasa de propriul lui „bobor” era chiar Voda. asta este tristul adevar...istoric