Re: Comunicatiile la distanta pe alte planete
Scris: Sâm Apr 17, 2021 7:58 pm
Buna, Gabriel,
In primul rand vin cu o precizare necesara: modelarea undelor in medii neliniare nu am facut-o in gaze, teava este plina, am precizat ca este o bara si prin ea se transmit unde cu frecvente din spectrul audio, deci unde acustice. Modelul pune in evidenta "distrugerea" undelor cu amplitudine redusa in mediile neliniare in care se produc si unde cu intensitate mare.
Un om de stiinta, Jacques Vallee, informtaician si astronom, doctor in stiinte, stabilit in SUA, se exprima in una din cartile sale (Alte dimensiuni) ca Universul este atat de complicat incat nu mai poate fi explicat dialectic ci, eventual, religios. Nu in sens bigot, ci din motivul ca tot ce transcede simturilor noastre nu se poate cunoaste decat prin revelatie.
Vorbeai de dogma diviziunii prin 0. Nu este o dogma - desi ar putea fi considerata si asa - deoarece ilustreaza faptul ca inca nu cunoastem totul si punem in locul lipsei de cunosatere niste principii care se schimba de-a lungul timpului (un fel de a desface pe moment nodul gordian), as considera acest lucru mai degraba ca un paradox. In antichitate nu se cunosteau sirurile convergente si de aceea atunci exista paradoxul ca Ahile nu poate intrece in fuga o broasca testoasa, a trebuit sa traca milenii ca sa apara analiza matematica si sa rezolve paradoxul, intr-un fel asemanator este si impartirea la 0. Sunt multe paradoxuri neexplicate nici azi, precum paradoxul lui Olbers, anume de ce noaptea nu este la fel de luminoasa ca ziua. Desi pentru multi pare a fi hilar, enuntul sau sta chiar in fizica moderna: se stie ca intensitatea luminoasa scade cu puterea a doua a departarii, dar volumul in care se afla astrii creste cu puterea a treia a departarii fata de un observator terestru, deci la scara macrouniversului (unde nu s-au descoperit inca directii privilegiate) intensitatea luminoasa ajunsa la noi este favorizata de cresterea numarului de surse mai mult decat de cresterea distantei.
Nu ma hazardez sa jonglez cu ce nu inteleg si nu ma angrenez in discutii doar de dragul lor, chiar daca le inteleg, am alte probleme mult mai concrete care ma preocupa. Am inteles “minunea” radioului cu imperfectiuni atomice, mai mult de atat nu-mi bat capul cu el, este treaba altora sa-l foloseasca, dar nu vad cum niste dispozitive “nano” pot avea si niste difuzoare ori generatoare acustice tot “nano”. Desi am acces la multe teorii mai mult sau mai putin fantastice, nu incerc sa "inghit" orice. Ma ajuta si ce am studiat o viata dar si experienta in programarea calculatoarelor cu care pot modela orice, daca vreau sa ma conving sau sa verific ceva, pot chiar trece peste simturile noastre si peste cele trei dimensiuni cu care suntem obisnuiti, matematica permite usor asa ceva. In joaca am "construit" pe calculator corpuri in mai mult de 3 dimensiuni (de exemplu o sfera in 4 dimensiuni este o banala ecuatie de gradul 2 cu patru variabile, dar am realizat structuri mai “colturoase”), evident ca nu le pot "vedea", dar tot pe calculator le-am proiectat ortogonal din diferite directii in spatiul nostru 3D si am construit practic aceste proiectii, unele le am ca decoratiuni pa masa de lucru. Arata un univers fantastic care explica multe.
Chiar si undele electromagnetice exista in mai mult de cele trei dimensiuni pe care le sesizam, un lucru de care s-a folosit prima data Einstein cand a extrapolat fizica clasica la spatiul cu patru dimensiuni ca sa explice anomaliile miscarii planetelor, dar si curbarea razelor de lumina, greu de inteles de multa lume.
73!
In primul rand vin cu o precizare necesara: modelarea undelor in medii neliniare nu am facut-o in gaze, teava este plina, am precizat ca este o bara si prin ea se transmit unde cu frecvente din spectrul audio, deci unde acustice. Modelul pune in evidenta "distrugerea" undelor cu amplitudine redusa in mediile neliniare in care se produc si unde cu intensitate mare.
Un om de stiinta, Jacques Vallee, informtaician si astronom, doctor in stiinte, stabilit in SUA, se exprima in una din cartile sale (Alte dimensiuni) ca Universul este atat de complicat incat nu mai poate fi explicat dialectic ci, eventual, religios. Nu in sens bigot, ci din motivul ca tot ce transcede simturilor noastre nu se poate cunoaste decat prin revelatie.
Vorbeai de dogma diviziunii prin 0. Nu este o dogma - desi ar putea fi considerata si asa - deoarece ilustreaza faptul ca inca nu cunoastem totul si punem in locul lipsei de cunosatere niste principii care se schimba de-a lungul timpului (un fel de a desface pe moment nodul gordian), as considera acest lucru mai degraba ca un paradox. In antichitate nu se cunosteau sirurile convergente si de aceea atunci exista paradoxul ca Ahile nu poate intrece in fuga o broasca testoasa, a trebuit sa traca milenii ca sa apara analiza matematica si sa rezolve paradoxul, intr-un fel asemanator este si impartirea la 0. Sunt multe paradoxuri neexplicate nici azi, precum paradoxul lui Olbers, anume de ce noaptea nu este la fel de luminoasa ca ziua. Desi pentru multi pare a fi hilar, enuntul sau sta chiar in fizica moderna: se stie ca intensitatea luminoasa scade cu puterea a doua a departarii, dar volumul in care se afla astrii creste cu puterea a treia a departarii fata de un observator terestru, deci la scara macrouniversului (unde nu s-au descoperit inca directii privilegiate) intensitatea luminoasa ajunsa la noi este favorizata de cresterea numarului de surse mai mult decat de cresterea distantei.
Nu ma hazardez sa jonglez cu ce nu inteleg si nu ma angrenez in discutii doar de dragul lor, chiar daca le inteleg, am alte probleme mult mai concrete care ma preocupa. Am inteles “minunea” radioului cu imperfectiuni atomice, mai mult de atat nu-mi bat capul cu el, este treaba altora sa-l foloseasca, dar nu vad cum niste dispozitive “nano” pot avea si niste difuzoare ori generatoare acustice tot “nano”. Desi am acces la multe teorii mai mult sau mai putin fantastice, nu incerc sa "inghit" orice. Ma ajuta si ce am studiat o viata dar si experienta in programarea calculatoarelor cu care pot modela orice, daca vreau sa ma conving sau sa verific ceva, pot chiar trece peste simturile noastre si peste cele trei dimensiuni cu care suntem obisnuiti, matematica permite usor asa ceva. In joaca am "construit" pe calculator corpuri in mai mult de 3 dimensiuni (de exemplu o sfera in 4 dimensiuni este o banala ecuatie de gradul 2 cu patru variabile, dar am realizat structuri mai “colturoase”), evident ca nu le pot "vedea", dar tot pe calculator le-am proiectat ortogonal din diferite directii in spatiul nostru 3D si am construit practic aceste proiectii, unele le am ca decoratiuni pa masa de lucru. Arata un univers fantastic care explica multe.
Chiar si undele electromagnetice exista in mai mult de cele trei dimensiuni pe care le sesizam, un lucru de care s-a folosit prima data Einstein cand a extrapolat fizica clasica la spatiul cu patru dimensiuni ca sa explice anomaliile miscarii planetelor, dar si curbarea razelor de lumina, greu de inteles de multa lume.
73!
