hamradioshop.ro
Articole > Federatia Romana de Radioamatorism Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

SCURT ISTORIC AL RADIOAMATORISMULUI ROMANESC

Vasile Ciobanita YO3APG

Se poate spune ca radioamatorismul a aparut odata cu primele rezultate capatate in domeniul transmiterii la distanta a undelor electromagnetice.

Chiar lui Marconi ii placea sa se numeasca radioamator si la scurt timp dupa primele sale experiente reusite, au fost multi care au incercat sa reinnoiasca rezultatele sale.

Despre radioamatori asa cum sunt ei cunoscuti astazi - se poate vorbi din momentul in care unii oameni, observând in noua descoperire un mijloc de comunicare intre ei, au cautat si dobândeasca conostintele care si le ingaduie a construi si mânui ei insisi o statie de transmisie.

Astfel, radioamatorismul consta in principal, in studierea, experimentarea si instalarea de mijloace de comunicatii fara un interes comercial.

Dezvoltarea radioamatorismului se suprapune in mare masura cu dezvoltarea radiofoniei, a tehnologiei radiocomunicatiilor si informatiilor, enorm de multi radioamatori contribuind prin pasiunea cu care si-au realizat experimentarile la dezvoltarea generala a stiintei.

Radioamatorismul s-a nascut in SUA, cu putin inainte de primul razboi mondial, când, prin 1910, iau fiinta numeroase asociatii care se ocupau de emisii radio.

La Londra, in 1912 se tine prima Conferinta Internationala de Telecomunicatii. Cum teoriile valabile la acea data sustineau ca bataia unei statii de emisie scade pe masura ce se micsoreaza lungimea de unda (era vorba de propagarea undei directe), la aceasta conferinta s-a hotarât sa se atribuie radioamatorilor pentru experimentari, spectrul cu lungimi de unda mai mici de 300 m, domeniu socotit inutilizabil pentru comunicatii la distante mari. Puterea statiilor se limita la 1 kW. La aceasta conferinta România a fost reprezentata de C. Boerescu.

In 1913 radioamatorii americani realizau curent legaturi radio pe lungimea de unda de 200m pentru ca in aprilie 1914 cei 23 de membri ai Radioclubului din Hartford sa-si tina prima lor adunare in care Hiram Percy Maxim, denumit parintele radioamatorilor din intreaga lume, face propunerea de infiintare a ARRL (American Radio Relay League). ARRL se dezvolta, sunt atrasi noi membri, numarul acestora fiind de 4000 in 1917. Acestia se straduiau sa-si construiasca aparatura si sa realizeze legaturi radio la distante cât mai mari, recordurile fiind de ordinul zecilor de kilometri.

Primul razboi a intrerupt pentru câtiva ani activitatea radioamatorilor dar, dupa incheierea pacii, activitatea s-a reluat cu si mai multa pasiune. ARRL-ul aduna fonduri, tipareste diplome, QSL-uri si cumpara revista QST, revista ce devine organul oficial al asociatiei radioamatorilor americani, revista ce apare si astazi.

In 1919 la Pittsburg se pune in functiune prima statie de radiodifuziune din lume. Programele muzicale si buletinele de presa au avut mare succes. In Europa radiodifuziunea va apare abia in 1921. Razboiul a stimulat mult tehnica radiocomunicatiilor. Lampile cu vid au inceput sa fie intrebuintate atât in aparatele de receptie cât si in cele de emisie si tipuri noi de echipamente au inceput sa apara. Recordurile de distanta pentru legaturi cresc repede. In România ziarul Stiintelor si Calatoriilor publica in numerele din 5 si 12 aprilie 1921 primele articole despre "Telegrafia si telefonia electrica fara fir" prezentând schemele elctrice ale unui emitator si receptor. Incepând cu decembrie 1921 se fac incercari de se realiza legaturi radio peste oceanul Atlantic. Vine in Europa unul din cei mai de seama amatori, Paul Godley, pentru a incerca cu un receptor performant pentru acea vreme, sa asculte radioamatorii americani. Rezultatul a fost ca 30 de statii de amatori au fost auzite in Europa. In 1922 se reiau aceste incercari, peste 315 statii americane fiind receptionate in Europa. In plus, o statie franceza si doua din Anglia sunt auzite in America. Radioamatorii din intreaga lume erau entuziasmati, dar cercurile oficiale au ramas sceptice, considerând aceste receptii ca fiind "rezultate intâmplatoare pe care nu se putea conta pentru legaturi comerciale". 27 noiembrie 1923 dupa pregatiri minutioase, americanii Schnelll, Reinartz si Warner din Hartford, realizeaza timp de câteva ore legaturi bilaterale cu francezul Deloy, din Nisa. S-a lucrat pe lungimea de unda de 110 m. Barierele dintre continente cazusera! Incepea era undelor scurte, iar radioamatorismul capatase caracter mondial.

Din 1924 zeci de statii comerciale au inceput sa lucreze pe lungimi de unda situate in jurul a 100m. Haosul ce a urmat acestei stari de lucruri a determinat câteva reuniuni ale celor interesati in serviciile de radio, pentru repartizarea diferitelor benzi de frecventa. Inca de la prima reuniune din 1924, radioamatorii au obtinut dreptul de a folosi in exclusivitate benzile de 80, 40, 20, 10 si chiar 5 m, frecvente care in principiu sunt folosite si astazi. Radioamatori din tot mai multe tari au aparut in eter. Era necesar sa se faca o reglementare internationala a indicativelor. Pentru radioamatorii români era alocat prefixul BR. In perioada 14 - 19 aprilie 1925, la Paris se desfasoara primul Congres International al Radioamatorilor, ocazie cu care, la 17 aprilie ia fiinta I.A.R.U. (International Amateur Radio Union).

La 1 februarie 1926 in revista Radiofonia este publicat modul de realizare practica a unui mic post de emisiune. Se folosea o singura trioda alimentata cu 4 V la filament si 90 V la anod. Articolul nu este semnat, dar se arata ca s-au obtinut auditii la distanta de peste 50 m, lucrându-se pe unde medii (cca 425 m lungime de unda). In 1927 la Washington are loc o Conferinta de Telecomunicatii unde se elaboreaza Regulamentul International al Radiocomunicatiilor, facându-se o stricta repartitie a benzilor de frecventa. Radioamatorilor li se atribuie câteva benzi inguste de unde scurte, benzi aprig disputate si de diferite servicii oficiale si comerciale. Desi lungimile de unda cele mai scurte folosite in acea epoca erau in jur de 30 m, reprezentantii radiomatorilor dând dovada de spirit de prevedere, obtinând pentru folosinta exclusiva, benzile de 160, 80, 40, 20, 10 si 5 m. Totodata se modifica si prefixele utilizate de statiile de emisie. Radioamatorilor români li s-a stabilit prefixul ER (Europa - Romania) In România trebuie arata ca prin anii '20 nu era permisa nici macar instalarea unor de posturi de radioreceptie, desi in Europa se instalau posturi nationale de radiodifuziune si exista o activitate de radioamatorism cu emisie si receptie. Din dorinta de a populariza radiofonia si pentru a trezi gustul maselor pentru auditii radiofonice in martie 1925, prof. doctor Dragomir Hurmuzescu, ing. E Petrascu, ing. Busila impreuna cu alti colaboratori, formeza Asociatia Prietenii Radiofoniei, asociatie recunoscuta ca persoana juridica de tribunalul Ilfov. Asociatia isi propune printre altele: organizare de cursuri de radioamatori, editarea unei reviste de specialitate si instalarea unui post national de emisie de la care sa se auda in toate colturile tarii " muzica, cugetul si cuvântul românesc".

In Adunarea Deputatilor din 12 iunie 1925, este adoptata cu 98 voturi pentru "Legea pentru instalarea si folosirea statiilor si posturilor radioelectrice" In cap. II art. 3 se arata cine poate instala si folosi un post de radio emisie, fara a se face insa nici o referire la persoane particulare.

La Geneva intre 6 - 8 iulie 1925 are loc Conferinta Europeana a inginerilor din Radiofonie. Au participat reprezentanti ai 20 de posturi de emisie. Lucrarile au fost conduse de Cpt. P.P. Eckersley din Marea Britanie. S-au adoptat rezolutii importante privind autorizarea posturilor de radiodifuziune, lungimilor de unda si de limitare a frecventelor pe care lucrau emitatoarele cu scântei. S-a discutat de fapt numai despre lungimi de unda mai mari de 200 m. Despre amatorii de emisie se arata "...inainte de a se acorda concesiuni pentru postul de amatori, autoritatea competenta sa binevoiasca sa oblige pe solicitatori de a aduce dovezi ca poseda cunostinte stiintifice aprofundate si o indemânare technica suficienta pentru exploatarea satisfacatoare a unui post de emisiune radiofonica. Intre altele ca puterea atribuita posturilor de amatori pentru experientelor lor sa fie redusa la minimum si a interzice amatorului care a obtinut concesiunea de a lucra intre orele de emisiune pe o gama de unde intre 600 - 200 m".

La 13 septembrie 1925 a aparut prima revista româneasca de radioamatorism "RADIO - ROMâN", având ca redactori pe Ion Dragu si Aurel Clococeanu. Sediul era in str. Sarindar nr.4. Incepând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicatii va fi numit ing. Nicolae Lupas.

Printre colaboratori gasim pe ing. PopescuMalaiesti,ing.Cristescu, M. Zapan, Th. Iorganda etc. Initial revista a avut o aparitie saptamânala si isi propunea: "...a lamuri, a edifica, a sfatui, a indruma pe amatori, a seconda pe constructori si a inlesni pe vânzatori si instalatori". Revista aparea "pentru a oferi tuturor pe care ii intereseaza indeaproape intr-un chip sau altul, aplicarea utila si placuta a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribuna libera destinata dezbaterii si clarificarii cu obiectivitate si cu cumpanire a chestinilor pe care le ridica zilnic actiunea de continua perfectionare si raspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lamurit si mai sigur asupra tot ce se leaga de T.F.F. ...". In cele 47 de numere aparute (pâna in aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice si de propaganda pentru sprijinirea amatorilor de emisie. Astfel, in nr. 4, este publicat "Vocabularul politetii" cuprinzând prescurtarile uzuale de trafic radio, prescurtari utilizate si azi. S-au publicat de asemenea articole despre: metode de invatare a alfabetului Morse, codul Q, lectii de initiere in radioamatorism.

La 13 octombrie 1925 Comisia Radio aproba primele cereri de instalare a unor posturi de receptie din România. Primesc astfel aprobare de a avea un aparat de radio: General Mosoiu, Ziarele Viitorul si Universul, Compania Româna de Radiofonie, Banca Nationala, Institutul de Fizica - Cosmica a Universitatii din Cernauti, etc. La 15 octombrie 1925 apare o alta revista bilunara intitulata "RADIOFONIA", publicatie având printre colaboratori pe: prof. doctor D.Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. M. Konteschweller, ing. I. Halpern, ing. I. Bruneanu, ing. Sergiu Condrea si ing. Emil Petrascu. Era o perioada caracterizata de un interes enorm pentru radiofonie si TFF. In Scolile Superioare se predau cursuri de radioelectricitate de inalt nivel stiintific, iar din strainatate (Franta, Germania) se primea un numar impresionant de carti si reviste ce tratau problemele radiofoniei. Radiofonia va apare pâna in iulie 1926, pentru ca la 9 noiembrie 1928 sa reapara sub aceeasi denumire, dar de data aceasta ca "Organ de publicitate al Societatii de Difuziune Radiotelefonica", sediul Str.General Berthelot 60. tel. 324/90.

In sala Bacaloglu a Universitatii din Bucuresti, la 8 noiembrie 1925. a avut loc Adunarea Amatorilor de Radiofonie. Prof. Dragomir Hurmuzescu a vorbit despre "Rolul Radiofoniei in tara noastra".

In noiembrie 1925 la Bucuresti are loc prima expozitie de TFF din România. S-au prezentat receptoare si componente utile amatorilor. Se fac emisiuni radiofonice folosind un mic post local, precum "i un post Levy, apartinând D-lui ing. Cotescu sau un post 4B1 dat revistei Radio Român, dar si de la unele emitatoare de la Cercul Militar. Emisiunile din zilele de 3, 5 si 7 decembrie 1925 sunt urmarite atât in capitala cât si in tara (ex. Râmnicu Vâlcea). Lucrau aproximativ pe 500m si emiteau in general intre orele: 18.00 si 19.30.

La 17 decembrie un post de la scoala de Geniu transmite intre 16.35 si 17.00 un concert radiofonic. In Radio Român nr.21 din 7 februarie 1926, sunt semnalalte o serie de emisiuni clandestine ce se fac seara in Bucuresti, in care cineva numara pâna la sapte si apoi intreaba cum a fost auzit. Când aceste emisiuni inceteaza in Radio Român nr. 22 (21.02.1926) apare o mica notita intitulata "De ce taci". Notita se incheie cu aceste fraze: "...Il rugam sa reinceapa caci ne distra cum se distreaza ca un soricel ce roade intr-un colt al camerei". Este clar ca cei ce experimentau emisiuni nu se cunosteau si chiar se fereau unii de altii.

La Regimentul de Transmisiuni din Bucuresti se fac o serie de emisiuni pentru a testa statiile destinate artileriei grele. Puterea de 100 W in antena face ca aceste emisiuni sa fie urmarite cu usurinta in Bucuresti, numerosi ascultatori confirmând acest lucru revistei Radio Român.

Si aceasta revista organizeaza cursuri si conferinte in Bucuresti (Bd.Domnitei nr.1), Câmpulung, Buzau etc. Era o emulatie deosebita si o adevarata intrecere intre revistele Radio Român si Radiofonia, intrecere care uneori a degenerat chiar in polemici inutile si critici reciproce.

La 18 martie 1926 la Craiova ia fiinta o asociatie denumita Radio Craiova. La 25 mai 1927 aceasta asociatie isi tine adunarea generala sub presedentia D-lui N. Ciocârdia. D-sa face o expunere asupra activitatii desfasurate in cursul anului, propunând celor prezenti sa aleaga presedinte pe dr. Alexandru Savopol, animatorul radiofoniei din oras. Adunarea aclama pe dr. Alexandru Savopol ca presedinte si pe d-l M. Nenoveanu - vicepresedinte. Secretar este ales d-l locotenent Ion Bajenescu, ing. Ivanovici va fi "atasat tehnic" iar d-l Postelnicu - casier. Acest colectiv de conducere va schimba denumirea aasociatiei in Radioclubul Craiova, iar in 1928 va infiinta si o sectie speciala de amatori de emisie. Acest radioclub a avut un rol important in dezvoltarea radioamatorismului de emisie la noi in tara. In cadrul Radioclubului Craiova, radioamatorii români vor folosi insa un prefix neoficial si anume CV5. Utilizarea acestuia va dura pâna la 1 ianuarie 1934 când va fi inlocuit cu prefixul YP5. Congresul al III-lea al Uniuniii Internationale de radiofonie, organizat la sediul Societatii Natiunilor Unite din Geneva la 25 martie 1926 discuta despre repartitia lungimilor de unda in intervalul: 200 - 600 m, stabilindu-se un ecart de 10 kHz intre posturi; despre drepturile de autor; despre pozitia fata de telegrafia fara fir (TFF). etc.Pentru România se acorda lungimile de unda de: 205,5m, 236,5 m si in comun cu Norvegia: 461,5 m. La 12 iunie 1926 adunarea Deputatilor voteaza " Legea pentru instalarea si folosinta statiilor si posturilor radio electrice". In cap.II art. 3se arata cine are dreptul sa instaleze si sa exploateze un post de radioemisie, fara a face insa nici o mentiune asupra activitatii de radioamator.

In ziua de 13 iunie 1926 la Bucuresti are loc primul Congres al Radiofonistilor Români, unde prezinta rapoarte: prof. dr. Dragomir Hurmuzescu si ing. Emil Petrascu.

In luna octombrie 1926 un grup de entuziasti din Institutul Politehnic Bucuresti pun in functiune un radioemitator cu putere de 25 W ce lucra pe lungimea de unda de 300 m si care putea fi receptionat in Capitala. Postul transmitea stiri si programe artistice. In aceeasi luna, folosind aparatura militara si la Craiova se fac o serie de emisiuni radiofonice. Tânarul ing. Paul Popescu Malaesti (nascut la Bucuresti la 10 iunie 1910), incepe prin octombrie 1926 sa lanseze apeluri generale, folosind un mic emitator (oscilator in contratimp - cuplaj inductiv intre circuitele de grila, anod si antena), oscilator realizat cu doua tuburi Philips B406, alimentate la 300 - 400 V. Antena era instalata in podul casei din str. Carol Davila 89.

Tatal sau - profesor la Facultatea de Teologie era originar din Malaesti - Prahova. Paul isi alege indicativul BR5AA. Prefixul BR era destinat de IARU pentru România, iar cifra 5 o alege intrucât i se parea mai usor de transmis si receptionat in alfabetul Morse si era folosita in Europa doar de Anglia. Literele AA aratau evident ca nu mai stia de existenta altui radioamator de emisie român. Nu primeste nici un raspuns. Descurajarea dispare când gaseste dupa câteva saptâmâni o notita in revista austriaca Radio-Welt, in care se arata ca emisiunile sale fusesera receptionate in câteva orase austriece. Reia incercarile si in decembrie 1926 reuseste primele legaturi radio (QSO-uri). In câteva zile face contacte cu numeroase tari din Europa.

La 15 noiembrie 1926 se deschide subscriptia publica pentru acopertirea cotei de actiuni rezervate publicului la Societatea Nationala de Difuziune Radiotelefonica din România. Prima dovada ce confirma o legatura bilaterala efectuata de o statie din România cu un radioamator strain, este un QSL expediat de radiomatorul englez G2BUP lui BR5AA -Popescu Malaiesti. S-a lucrat pe 49 m si poarta data de 27 decembrie 1926. La putin timp a aparut in eter un alt indicativ românesc: BR5AB ce apartinea lui Nicolae Lupas. Lupas a fost primul caruia Paul Popescu Malaesti a indraznit sa-i arate statia realizata si pe care l-a invitat intr-o noapte sa asiste la QSO-uri. Era la sfârsitul lunii martie 1927. In câteva zile Nicolae Lupas realizeaza un emitator identic si folosind indicativul ER5AB apare in eter. România primise prefixul YR. Deci ER5AA (BR5AA) si ER5AB sunt primele statii de amatori din România, atestate documentar, care au facut legaturi bilaterale cu amatori din Europa. Lor li se alatura studentul Th. Iorganda, ing. Cristescu, studentul S. Simionescu si altii. Nicolae Lupas isi instaleaza statia si lucreaza chiar din sediul revistei Radio Român, folosind indicativul BR5RR pâna ce va fi oprit de autoritati la 13 iulie 1927 când postul ii este confiscat desi obtinuse un fel de aprobare de la Marele Stat Major. ER5RR a fost deci prima "statie colectiva" din România. Revista Radio Român in nr. 36-38 din aprilie 1927, infiinteaza rubrica CQ in care publica o serie de articole cum ar fi: "Ce se poate si ce se va putea auzi pe unde foarte scurte"; "cum se invata alfabetul Morse"; lista cu prefixele acordate de IARU pentru diferite tari ale lumii; "Recetia pe unde foarte scurte " - unde se descrie modul de realizare a unui receptor cu doua lampi ce lucra in domeniul 20 - 80 m si cu care era dotata statia ER5AA; "Prescurtarile folosite in traficul international", fotografia postului de emisie ER5RR etc. La 13 iulie 1927 postul de emisie ER5RR este confiscat, desi i se daduse autorizatie in ziua de 12 iulie, autorizatie in care i se cerea sa instaleze acel post la marele Stat Major. N. Lupas era plecat cu un alt post de emisie la Râmnicu Vâlcea pentru a face legaturi cu Bucurestiul. Interesul pentru radiofonie, telegrafie fara fir si in general pentru experimentari in domeniul radiocomunicatiilor era destul de ridicat, la Politehnica din Bucuresti existând chiar cursuri cu aceasta tematica. In aceasta perioada patrund in tara noastra primele receptoare cu galena si tuburi - alimentate de la acumulatoare. Astfel, in afara de Popescu Malaiesti, N. Lupas, Th.Iorganda, S. Simionescu (ER5SS) si alti tineri entuziasti cum ar fi: Cezar Bratescu, I. Bajenescu, Dan Constantin isi construiesc receptoare cu care asculta emisiunile radioamatorilor din strainatate. Acestia isi construiesc prin 1927- 1928 si primele statii de emisie. In decembrie 1927 rubrica CQ de ER5 din Radio Român descrie detaliat emitatorul Hartley folosit de ER5AD. Se arata de asemenea cum se stabileste un QSO, se prezinta fotografiile unor confirmari primite de ER5AB din: Ungaria, Rusia si Iugoslavia. Este publicata si lista principalelor statii de emisie de amatori din Rusia, Cehoslovacia, Bulgaria etc. Este descris postul de receptie portativ realizat de Sublt. Cezar Bratescu - ER5AF. Conferinta de la Washington, tinuta la sfârsitul anului 1927, decide suprimarea emitatoarelor cu arc electric si aloca radioamatorilor de emisie pe unde scurte urmatoarele benzi de frecventa: 1715 – 2000 kHz; 3500 - 4000 kHz; 7000 - 7300 kHz; 14000 - 14400 kHz; 28 - 30 MHz; 56 – 60 MHz. Revista Radio Român din aprilie 1928 prezinta postul de emisie realizat de EQ2AA un radioamator din Sofia, precum si incercarile de modulatie radiofonica facute de ER5AB. Apar in eter si alte statii dintre care revista enumera pe: ER5AM, ER5AF, ER5AG, ER5AP, AR5AR, ER5RC (radioclubul Craiova), ER5MSI – Marele Stat Major (postul confiscat la 13 iulie 1927 si instalat la Statul major de N.Lupas), ER5AZ, ER5AJ, ER5R16I (Falticeni), ER5AL (Lugoj), ER5AO (Cluj), ER5AU, ER5AW, ER5AY, ER5BA (Craiova), ER5LL, ER1AR, ER5AX, ER4ER etc. Revista Radio Român isi va inceta aparitia, dar isi facuse pe deplin datoria. Emisiunile de amatori aparusera si in România si nu mai puteau fi oprite de nici o ingradire birocratica. La 1 noiembrie 1928 incepe sa functioneze postul Radio Bucuresti, post imprumutat de Casa Marconi din Anglia. Putere = 400W, grad de modulatie = 30%. Lungime de unda = 401,6 m (obtinuta cu greutate la Congresul de la Berlin din septembrie 1928), sediul str. General Bertthelot 60. La 9 noiembrie 1928 reapare revista RADIOFONIA, de aceasta data ca Organ al Societatii de Difuziune Radiotelefonica din România.

In editorialul intitulat "Radiofonia Rediviva", prof. dr. Dragomir Hurmuzescu - presedintele Societatii de Difuziune, arata stadiul si problemele radiofoniei din tara noastra si cheama vechii colaboratori la realizarea noii publicatii. Editura Adevarul publica la 23 septembrie 1928, un ziar saptamânal intitulat RADIO. Sediul: str. Sarindar nr. 7-9-11. In decembrie 1928, Cezar Bratescu ER5AF vine special la Craiova pentru a da un apel pe postul radioclubului. Prima legatura se face cu un radioamator din Armenia. Astfel s-a facut botezul lui 5AS dr. Alexandru Savopol. A participat si ER5PI - Ion Popescu, vicepresedintele clubului, precum si ER5BI - Ion Bajenescu. Trebuie subliniat meritul de necontestat al dr. Alex. Savopol, care a inteles ca in absenta unor legi clare, activitatea amatorilor de emisie avea sanse sa fie permisa numai daca se desfasura intr-un cadru organizat si in colaborare cu armata. S-a stabilit ca radioamatorii români sa ceara QSL-uri numai pe adresa Radioclubului Craiovean. Timp de aproape 8 ani aici a functionat un adevarat QSL Bureau. La sediul radioclubului din str. C.A. Rosetti nr. 4 se tineau si cursuri de initiere. Tinerii ofiteri (locot. Ion Bajenescu, cpt. Dumitriu etc) insarcinati initial sa-l supravegheze la experimentari pe dr. Savopol, devin curând radioamatori pasionati. Treptat la Radioclubul Craiova au aderat si alti amatori din tara (Bucuresti, Bucovina, Timisoara, Cluj, Iasi, Prahova etc), intrucât fiecare se voia protejat in fata legii. Astfel s-a nascut ideea de a se folosi prefixul CV5 (Craiova 5), desi era un prefix neoficial. Câtiva ani radioamatorii români au lucrat cu acest prefix,pâna ce la 1 ianuarie 1934 s-a adoptat prefixul YP5. In martie 1929 ziarul Radio se uneste cu RADIOFONIA si apare sub denumirea RADIO si RADIOFONIA. Director ing. EmilPetrascu. In al doile numar al acestei publicatii (7.04.1929), deja sunt mentionate drept sedii atât adresa redactiei Adevârul (Sarindar 7-9-11) cât si cea a Societatii de Difuziune (General Berthelot 60). Incepând cu nr.177 (ianuarie 1932), revista se va tipari pe masini plane si va avea un aspect grafic mult imbunatatit. Revista isi va schimba din nou numele (octombrie 1934) devenind: RADIO (Radiofonie, televiziune, stiinta pentru toti). Sediu: str. C. Mille 7 - 9 - 11. Abia in decembrie 1940, Societatea de Difuziune isi va scoate o revista proprie intitulata RADIO ROMâNIA, revista ce va continua sa apara pâna dupa razboi, când va deveni "RADIO - AZI (pâna spre sfârsitul anului 1947), pentru a se transforma apoi in SECOLUL RADIOFONIEI, PROGRAMUL RADIO TV, iar dupa 1990 din nou in RADIO ROMâNIA. In iulie 1933 se infiinteazâ Radio-Club-Român (RCR) având ca presedinte pe prof. univ. dr. Christian Musceleanu care a militat mai mult pentru promovarea radiofoniei si mai putin pentru legalizarea emisiunilor de amatori.

La 1 octombrie 1933 la Bucuresti are loc primul Congres al amatorilor de emisie din România, manifestare desfasurata sub emblema "Reteaua de Emitatori Români" (RER). Primul punct la ordinea de zi era modalitatea de legiferare a activitatii de radioamatori emitatori in tara. Lucrarile au fost deschise de doctor ing. Emil Petrascu, iar doctorul Al. Savopol (CV5AS) si Popescu Malaiesti (CV5AA) au prezentat modul de organizare al retelelor de radioamatori din strainatate.In octombrie 1934 apare revista saptamânala RADIO UNIVERSUL. Redactor sef: I.C. Florea. Sediu: Brezoianu 23 - 25. In paginele acestei publicatii care a aparut fara intrerupere pâna dupa razboi, gasim numerose descrieri de receptoare, statii de emisie, informatii din viata amatorilor români si straini. A fost o revista independenta ce a criticat adesea Societatea de Difuziune, dar care a sprijinit enorm miscarea radioamatorilor de emisie. Chiar Buletinul Oficial al acesteia, intitulat YR5 Buletin, a fost gazduit câtiva ani in paginile revistei RADIO UNIVERSUL. Dintre radioamatorii care au colaborat cu revista, mentionam pe: Cezar Bratescu, Barbu Dumitrescu, Florian Dinescu, Paul Popescu Malaesti, Liviu Macoveanu, Valeriu Vasilescu etc. La 23 decembrie 1934 amfiteatrul Spiru Haret de la Facultatea de Stiinte gazdueste cel de-al II-leea Congres al amatorilor de emisie din România. La 17 februarie 1935, Societatea Generala a Radioamatorilor din România si ziarul Radio Universul organizeaza in amfiteatrul Spiru Haret, Congresul General al Radiofoniei. S-a discutat mult despre taxe, despre emisiunile românesti, despre perturbatiile industriale, dar si despre: "Chestiunea autorizatiilor de emisie". Citam din materialele congresului: "Situatia ciudata a emisiunilor de amator este cunoscuta: nu se dau autorizatii... din motive superioare de siguranta a Statului. Ca si cum siguranta Statului, in toate tarile civilizate, ar fi periclitata din cauza zecilor de mii de emitatori amatori. Inca o dovada de grava ignoranta a conducatorilor nostri. Aiurea legiunile de amatori indeplinesc sarcini reale armatei - se instruesc pe cont propriu si statul nu are decât de câstigat de pe urma unor radiotelegrafisti rutinati. La noi am ramas cu câteva zeci de emitatori, care lucreaza cu frica in sân - iar Siguranta care ii cam cunoaste, inchide ochii pentru ca ...legea de prohibitie sa fie respectata. In alte tari, oamenii care se instruesc pe socoteala lor la emisia si receptia TFF sunt stimati si incurajati. La noi aceasta indeletnicire este socotita subversiva, iar "delincventilor" li se intocmesc fise si li se confisca aparatura. Nu este posibil oare, odata cel putin, sa imitam strainatatea si in manifestarile chibzuite" Deci: " Sa se ceara organelor in drept reglementarea emisiunilor de amatori pe unde scurte, aceasta dovedindu-se de mare interes pentru apararea tarii!" La 1 martie 1936, la Bucuresti are loc un Congres Extraordinar al radioamatorilor emitatori din România si se infiinteaza Asociatia Amatorilor Români de Unde Scurte (AAUSR) având ca presedinte pe doctorul Alex. Savopol. Se stabilesc modalitatile de primire si expediere a QSL-urilor si se adopta pentru radioamatorii români prefixul YR5.

Incepe o activitate organizata, extraordinara. Pe lâga radioamatorii de emisie apar si câteva statii colective precum si numerosi radioamatori de receptie. Au loc intâlniri periodice, se inchiriaza un sediu, se transmit emisiuni regulate ale statiei oficiale YR5AAC. Asocitia va edita periodic revista "YR5 - Buletin", publicatie editata initial (numerele 1-2) de catre Radioclubul Craiova. Aceasta publicatie va apare atât separat cât si ca rubrica separata in ziarele Universul si Radio Romania. Incepe o activitate intensa de promovare a radioamatorismului. In zilele de 8 si 18 aprilie 1936 se desfasoara primul concurs de unde scurte (YR-TEST) in benzile de: 3,5; 7; 14 si 28 MHz, concurs câstigat de preotul Stefan Rusu (YR5AR) din jud. Arad. La 31 ianuarie 1937 in sala Negreanu de la Facultate de Stiinte are loc Adunarea Generala "AARUS".

Asociatia avea 72 de membri, 58 fiind cu cotizatia la zi. Cotizatia pentru 1937 se stabileste la 240 lei pentru membri aderenti si 400 lei pentru activi si fondatori. Se alege un nou Comitet de conducere, dupa cum urmeaza: presedinte: dr. Alex. Savopol - YR5AS,vicepresedinte: ing. Paul Popescu Malaesti - YR5AA, secretar: Ion Niculescu - YR5EV, casier: ing. G. Andriescu - YR5MG; Membri: ing. G. Enescu -YR5EB, Dr. I. Militaru - YR5NM, V. Cantuniari - YR5VC, ing. D.Ceapâru - YR5MC, Paul Ciocos - YR5PC, Cenzori: Florian Dinescu - YR5FD,ing. G. Benetaud - YR5BB, V. Gheorghiu - YR5VG, supleanti: Preot Stefan Rusu - YR5AR, Anastase Trentea -YR5AT. Se premiaza al II-lea concurs AARUS, concurs câstigat tot de parintele Stefan Rusu. La 1 ianuarie 1938 este anuntata oficial acceptarea AAUSR din România in Uniunea Internationala a Radioamatorilor (IARU). Dupa razboi, datorita pozitiei oficiale a statului român, vom putea vorbi de reluarea legaturilor cu Uniunea Internationala de radioamatorism, abia dupa anul 1965. Adunarea Generala AARUS din 6 februarie 1938 care a avut loc tot in sala Negreanu de la Facultatea de Stiinte alege un nou comitet de conducere. YR5AS lipseste fiind bolnav si la tratament in Viena. Presedinte va fi ales Gh. Enescu - YR5EB, iar YR5MC, 5EB si 5PC sunt inlocuiti de noi membri: C. Florian YR5CF, Septimiu Trifu - YR5TI si C. Iarca - YR5IY. Cenzori: YR5VG, S. Simionescu - YR5AK si C. Ionescu- YR5CC; Supleanti: YR5AR si J. Sefciuc YR5JS. La 30 martie 1938 inceteaza din viata dr. Alex. Savopol - n. 16 octombrie 1886 la Craiova, medic la Scoala Normala de Baieti, decorat cu Steaua României pentru participarea sa la Primul Razboi Mondial. A avut un rol remarcabil in unirea radioamatorilor atât in Radioclubul Craiova cât si in AARUS. In 15 aprilie 1938 apare proiectul de lege privind reglementarea emisiunilor de amatori Proiectul este primit cu entuziasm de radioamatorii români dar Regulamentul de aplicare al acestei legi va intârzia mult. In 1938, Conferinta Internationala a Radiocomunicatiilor de la Cairo va revizui o serie de benzi de frecventa acordate radioamatorilor. In august 1938. AARUS face demersurile necesare pentru ca 5AA, 5AT, 5EV,5II, 5ML, 5MV, 5TP, 5VC si 5XJ sa primeasca de la ARRL celebra diploma WAC (Worked all Continents), aceasta reprezentand un trofeu râvnit de toti radioamatorii lumii. In septembrie 1938, se cere radioamatorilor YR sa trimita la Asociatie pâna la 15 octombrie 1938, un formular "tip" completat, imptreuna cu actul sau certificatul de nationalitate, 2 fotografii si o descriere sumara a statiei.

Lunar fiecare va trimite copii dupa "Carnetul de Lucru". In decembrie 1938 in preajma Craciunului sute de kilometri de fir telegrafic au fost distruse din cauza chiciurei si viscolului. Statia YR5AAC operata de YR5AA, a ajutat oficialitatile in asigurarea comunicatiilor radio intre localitatile sinistrate. La 28 martie 1939, AARUS trimite o circulara membrilor sa-i prin care le cere sa inceteze emisiunile de amator, pâna la aparitia regulamentului de aplicare alegii emisiunii de amator. Reiau activitate numai acei care primesc aprobare de la AARUS in scris sau prin emisiunea YR5AAC. Dupa inceperea celui de-al II-lea razboi mondial in Europa, activitatea radioamatorilor va fi suspendata. In septembrie 1939 se cere din nou incetarea emisiunilor de amatori. Incep confiscari sau sigilari ale aparaturii de emisie.

La 17 martie 1940 are loc o noua Adunare Generala AARUS. Participa numai 32 de membri, multi fiind concentrati. Se cere sprijin pentru aparitia in continuare a YR5-Buletin. Desi situatia in tara era complicata, pasiunea a invins! YR5 Buletin nr. 50 apare in nr.1 al revistei Radio România (decembrie 1940). Erau mai putine pagini dar aparea bilunar. Stim doar ca s-a ajuns pâna cel putin la nr.65. Redactori: ing. Gr. V. Andriescu si C. Iarca. Pe perioada razboiului in Radio Universul, Liviu Macoveanu - YR5ML, Val. Vasilescu - YR5VV, N. Cioc - YR5NC etc, publica sporadic o rubrica intitulata "Unde Scurte" sau chiar "CQ de YR5ML". Activitate asociatiei scade mult. In mai 1943, Monitorul Oficial publica "Regulamentul Radiocomunicatiilor". Activitatea radioamatorilor este clar definita, dar situatia politica impiedica reluarea acesteia. Europa si tara noastra erau in plin razboi. Acest regulament extraordinar de bine intocmit nu va mai fi aplicat dupa razboi intrucât era semnat de Ion Antonescu. Va fi modificat si adpatat la ...cerintele vremii in 9 septeptembrie 1946. Desi dupa razboi in majoritatea tarilor europene, radioamatorii isi reiau activitatea, in România aprobarea oficiala a acesteia se va face abia in 1948-1949. La 5 noiembrie 1944, razboiul depasise granitele tarii, dar nu se terminase. Un grup de radioamatori se intâlnesc si incearca reactivarea AARUS. Sperante si visuri. In 1945, Ministerul Postelor organizeaza examene pentru obtinerea certificatelor de radioamatori. Liviu Macoveanu, Ion Raduta, George Craiu, Raul Vasilescu si multi altii se prezinta cu succes la acestea.

Autorizarile insa intârzie. Pasiunea era mare si incet, incet multi amatori - in special cei tineri reincep traficul folosind indicative false. Ex. Mircea Negruti din Timisoara era YQ5U, Dan Constantin devine - YR5J sau YR5"J, amintind de fostul indicativ: YR5XJ. Craiu era YR5R In toamna anului 1946 un grup de radioamatori vechi si noi, printre care Ernest Gross, Cezar Ionescu, Vintila Golumbovici, Paul Popescu Malaesti, Mihai Vasiliu, Cezar Pavelescu, Trifu Septimiu, George Craiu, Liviu Macoveanu, Ion Cioc, Stefan Stanescu, Iani Teodorescu etc, au intocmit un memoriu ce a fost trimis la: Directia Generala PTT din Ministerul Comunicatiilor, Marele Stat Major al Armatei si la Ministerul de Interne. Prin aceste memorii se solicita aprobarea reluarii activitatii de radioemisie si receptie a amatorilor si reinfiintarea Asociatiei Amatorilor Români de Unde Scurte - AARUS. Dupa multe luni de asteptare memoriile au primit avize favorabile si s-a trecut la inceputul lui 1948 la reorganizarea AAUSR. La 25 februarie 1948, Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat a autentificat Procesul Verbal de Constituire si Statutele luând fiinta "Asociatia Amatorilor de Unde Scurte din Romania" stabilindu-se si schimbarea prefixului din YR in YO, prefix utilizat si astazi. Sediul era in Calea Vacaresti nr.55, iar colectivul de conducere era format din: presedinte ing. Ernest Gross; vicepresedinte ing. Cezar Ionescu; secretar Vintila Golumbovici; casier Constantin Florian; membri: Mihai I. Popescu; Vladimir Gheorghiu; Viniciu Nicolescu; Cenzori: ing. Iordan Vasilescu; Stanescu Stefan; Vladimir Teodorov; Cenzori supleanti: Constantin Honae; Gheorghe Lengel. In ziua de 2 octombrie 1948, Tribunalul Ilfov prin Sentinta nr.13, acorda personalitate juridica AAUSR. Hotarârea va fi publicata in Monitorul Oficial din 16 octombrie 1948. Dar trebuie sa mai trea aproape un an pâna la o reluare timida a activitatii legale de emisie. La 23 august 1949, apar in eter primele indicative YO. Primesc indicative si autorizatii 23 de persoane. La 16 aprilie 1950 are loc prima Adunare generala a radioamatorilor YO. Denumirea asociatiei se schimba in "Asociatia Radioamatorilor de Emisie Receptie de Unde Scurte din R.P.R.", având ca presedinte pe Ernest Gross (YO3AA). Asociatia va ajunge la peste 400 membri, din care 41 emitatori si va functiona in str. Jaques Elias nr. 2 din Bucuresti. Si aceasta noua asociatie se va inregistra la tribunal. Se organizeaza cursuri, examene, se incearca editarea unei reviste. Este vorba de revista Radioamatorul din care apare doar un singur numar. Se elibereaza autorizatii si pentru radioamatorii de receptie. Acestea aveau forma YO-R-... (3 cifre). In 1954 activitatea de radioamatorism este incorporata in cadrul Asociatiei Voluntare pentru Sprijinirea Apararii Patriei - AVSAP. Initial denumirea acesteia a fost Asociatia Voluntara pentru Tehnica si Cultura Fizica - AVTCF. Sediul central in Bucuresti al COC era in Bd.Dacia nr.13. Asemenea organizatii paramilitare functionau in toate tarile cu "democratie populara". Ex. DOSAAF in URSS, OSO - Bulgaria, MHSZ -Ungaria, GST - R.D.Germana, SVAZARM - Cehoslovacia etc. Desi controlata de militari activitatea de radioamatorism cunoaste o revigorare. Se obtin sedii, se infiinteaza statii colective, se angajeaza sefi de radioclub salariati in toate cele 16 regiuni administrative, sunt tiparite carti originale sau traduceri, se construiesc echipamente, se organizeaza cursuri si examene, se tiparesc revistele Radio (noiembrie 1954 - octombrie 1955) si Radioamatorul (decembrie 1956 - septembrie1958). Sunt pregatiti ca radiotelegrafisti numerosi tineri incoporabili... Printre cei angajati la AVSAP remarcam pe: Olaru Ovidiu YO3UD, Liu Mihai YO3ZC, Petrica Cristian YO3ZR si Vasilescu Raul YO3LX. La radiocluburile regionale sunt angajati oameni provenind in general din armata, dar care au ajutat enorm radioamatorismul românesc. Ex. Dem Dascalu YO8DD - Suceava, Murarescu Nicolae YO8ME - Bacau, Dobrescu M. YO4CS - Galati, Burduf Stefan - Constanta, Rusu David YO5DC - Cluj, Kormos Alex YO5AFJ - Maramures, Veres Ion YO6GJ - Mures. Lor li se adauga numerosi radioamatori activi dintre care amintim: YO2BU Dan Constantin, YO2VA - dr. Avram Mircea, Anastase Trentea YO4ATA, Borteanu C YO4WG, Tanase N YO4WS, Românu Sever YO4WV, Grigorescu Gh - 4YJ, Hadnagy Vasile YO5AEX, Bartl Iosif YO5BQ, Kovanda L YO6XI, Stanciulescu Gh YO7DZ, Baducu T - YO7AOG, Andronescu D YO7APM, Sârbulescu Al YO7DL Tanu Dorel YO8RL, Scarlatescu Iulian YO9VI, Raduta Ion YO9WL etc.

Se infiinteaza Radioclubul Central având indicativul YO3RCC si sediu in Bd. Muncii 59. Salariati: Cpt. Pancenco Vasile, Cpt. Angelescu C si Virban C. In noiembrie 1955 apare revista Pentru Apararea Patriei, revista care mai târziu se va transforma in Sport si Tehnica. In fiecare numar gasim si câteva pagini dedicate radioamatorismului. Articole cu caracter tehnic, utile pentru radioamatori se vor gasi si in paginile revistei TEHNIUM.

La 24 martie 1957 are loc Adunarea Generala a membrilor Radioclubului Central. Lucrarile sunt conduse de YO3RD. Se alege Consiliul de Conducere al Radioclubului Central, consiliu ce raspundea de " intreaga activitate de propaganda, de invatamânt si metodica, tehnica, sportiva si financiar - administrativa".Consiliul de Conducere era format din: presedinte Mitiyko Augustin; vicepresedinte Pancenco Vasile; secretar Vasilescu Raul; membri:Marculescu Alex., Popovici Alex., Partin Amalia, Strumschi Oleg,Ghicadia Teodor, Boscoianu Viorel. Comisia de revizie: Stefan Gh., Diaconu Ctin., Costin Sergiu. Craiu George - YO3RF, nu a mai fost ales in functii de conducere. De fapt nu va mai trece mult si va fi arestat, facând aproape 3 ani de inchisoare.

La 14 aprilie 1957 radioclubul Central AVSAP organizeaza in 3,5 si 7 MHz, Concursul Republican de Unde Scurte. Au participat 48 de statii de emisie si 54 de receptie, iar la 14 iulie 1957 este organizat Concursul International de Unde Scurte la care erau invitati sa participe numai radioamatori din tarile cu "democratie populara". Aceste competitii se vor transforma apoi in Campionatele Nationale si Internationale pe care le organizam si astazi. In mai 1957, in diferite orase din tara se organizeaza expozitii cu aparatura realizata de radioamatori. La 15 decembrie 1959 este angajat si Iosif Paollazo YO3JP, care va fi apoi Secretar General al FRR pâna in iulie 1989. Aceasta functie va fi indeplinita din august 1989 de catre ing. Vasile Ciobanita YO3APG. Odata cu desfiintarea AVSAP prin HCM 970/12 iulie 1960 si adresa comuna UCFS - AVSAP 1128/c/31 august 1960, miscarea de radioamatori din România este inclusa in cadrul Uniunii de Cultura Fizica si Sport (UCFS) ca ramura de sport tehnic, alaturi de motociclism, tir, modelism, planorism etc. S-a infiintat Comisia Centrala a Sportului Radio. Activitatea de RA se desfasura in cadrul Federatiei Sportului Aviatic si Radioamator. La 28 martie 1961 la sediul RCC din Bd. Muncii 59, are loc prima sedinta la care au participat: Victor Nicolescu - Vicepresedinte al F.S.A.R.; Ion Lepadat - Secretar grl.adj. al F.S.A.R.; Iosif Paolazzo -instructor F.S.A.R.; Lt.Col. Ion Vidrascu; Mihai Tanciu, George Filipeanu, Nicolai Oneci, Teodor Ghicadia, Boris Bantgaf, Victor Nicolescu prezinta noua forma de organizare a radioamatorismului in cadrul UCFS, anunta Biroul Federal si Comisia de Radioamatori. Aceasta comisie era formata din: Mihai Tanciu - presedinte; George Filipeanu - vicepresedinte; Iosif Paolazzo - secretar; Lt.Col.Ion Vidrascu, Vasile Ilias, Traian Dragnea, Boris Bantgaf, Ion Pantea, Teodor Ghicadia, Nicolae Draguleanu, Nicolae Oneci - membri. Nu va trece mult si in septembrie 1961, componenta comisiei se va modifica intrucât datorita lipsei de activitate, Traian Dragnea si Ionel Pantea vor fi inlocuiti cu: Liviu Macoveanu si Petre Cristian.

Dintre problemele ce stateau in fata acestei comisii amintim: elaborarea unor regulamente de functionare a radiocluburilor; stabilirea regulamentelor de desfasurare a concursurilor; examenele de radioamatori. Delegat pe lânga M.T.Tc - Liviu Macoveanu - YO3RD; acordarea insignei "Radist de Onoare"; Colaborarea cu revista "Pentru Apararea Patriei"; activarea statiilor de US si chiar UUS; Pregatirea competitiilor de "Poliatlon Radio" si "Vânatoare de vulpi"; incadrarea Radioclubului Central cu un tehnician, etc. In aprilie 1961 este aprobata lista celor propusi pentru acordarea insignei "Radist de Onoare" Primesc aceasta distinctie 30 de radioamatori, dintre care amintim pe: YO2BB, YO3GY, YO3CZ, YO3FN, YO3AQ, YO3FD, YO3RV, YO3GK, YO4WU, YO5LP, YO6XI, YO7DL, YO8ME, YO8DD etc. Se stabilesc si primele loturi nationale cuprinzând pe cei mai buni din diferite ramuri de activitate.

Activitatea se desfasura insa sub imperiul unei atitudini dictatoriale a Comisiei de Radioamatori. Fiecare era obligat sa participe la unele competitii sau trebuia sa mobilizeze pe altii. In septembrie 1961, pentru lipsa de activitate, sunt scosi din Comisia de Radiomatori Pantea Ion si Dragnea T. si sunt cooptati Macoveanu Liviu si Cristian Petre. Oneci Nicolae asigura redactarea QTC-ului, care se transmitea duminica dimineata. Aceste emisiuni, vor fi apoi transmise de Macoveanu Liviu, Paolazzo Iosif, Giurgea Andrei, iar in ultima perioada de Ciobanita Vasile. Activitatea incepe sa se desfasoare organizat pe baza de Calendare copetitionale având la baza un buget propriu si planuri de venituri si cheltuieli. Numarul de competitii creste si se diversifica. Astfel pe rând s-a inceput organizarea de: Campionate Nationale de: Unde Scurte (1951); Unde Ultrascurte (1952); Radiotelegrafie viteza si Radiogoniometrie de Amator (1961). Competitii cu caracter international: Creatie Tehnica (1980); Campionatul International de Unde Scurte (1950); Campionatul International de Unde Ultrascurte (1971); Concursul International de Telegrafie Viteza - Cupa Dunarii (1970). De asemenea in colaborare cu Comisiile Regionale si mai târziu cu cele judetene, precum si cu alte institutii se organizeaza si multe alte competitii. Cresc astfel nivelul performantelor si un numar tot mai mare de radioamatori sunt atrasi spre activitatea competitionala. Se obtin si numeroase rezultate de exceptie pe plan international in intrecerile organizate de Uniunea Internationala sau de catre diferite tari. In 1964 ia fiinta Clubul de performanta YO DX Club. si se instituie un program de diplome românesti. La 24 aprile 1964 se acorda primul titlu de Maestru al Sportului pentru radioamatorism lui YO3RD - ing. Liviu Macoveanu. Abia in 1968 vor deveni Maestri ai Sportului si alti radioamatori, dintre care amintim pe: Petre Cezar - YO3FF, George Craiu - YO3RF, Ilias Vasile - YO3CR, Vazian Victor - YO7DO si Demianovschi Victor - YO6AW. Toti pentru activitate in unde scurte. Primele titluri de Maestru al Sportului obtinute pentru telegrafie viteza au fost acordate in 1970 lui: Vasile Capraru - YO3AAJ si Iosif Ion Mihai - YO3NN. De atunci numarul celor care au obtinut acest titlu a depasit cu mult cifra 100. Cu ocazia implinirii a 30 de ani de la infiintarea primei asociatii a radioamatorilor din Romania in 1966 are loc o adunare festiva la care participa si multi radioamatori veterani. O parte din cei care au lucrat inainte de razboi se reautorizeaza primind indicative noi. La 30 august 1967, prin Hotarârea CNEFS nr 422, Comisia Centrala a Sportului Radio se transforma in Federatia Româna de Radioamatorism, federatie autonoma care face si astazi parte din Ministerul Tineretului si Sportului, minister prin intermediul caruia s-a primit un sprijin permanent din partea statului. Apar radiocluburi si in judetele nou infiintate. Activitatea se dezvolta mult, sunt angajati secretari ai Comisiilor judetene, se asigura spatii, mobilier si conditii pentru desfasurarea activitatii. Apar reglementari noi, iar numarul de radioamatori emitatori creste pina in 1989 la cca 3000. In 1982 se acorda primele titluri de Maestru International al Sportului urmatorilor radioamatori - Unde scurte: George Craiu - YO3RF, Ilias Vasile - YO3CR, Giurgea Andrei - YO3AC, Diaconu Sever - YO4WU, Fenyo Stefan - YO3JW, Cerchez Gheorghe - YO2BB, Mara Silviu - YO8FZ. - Radiogoniometrie: Dracea Ion - YO9BTR. - Unde Ultrascurte: Suli Iulius - YO2IS - Telegrafie viteza: Bratu Radu - YO4HW In decursul anilor au functionat in conducerea FR de Radioamatorism ca presedinti: General C. Pauca - MFA; ing. Gh. Balaes - MTTc; General Gh. Enciu YO3EG - MApN; General Popescu Nicolae YO3FZZ - MApN; ing. Oceanu Vasile - YO3NL, iar ca vicepresedinti: ing. Victor Nicolescu - YO3VN; Col. Cezar Petre - YO3FF; ing. Gh. Craiu - YO3RF; ing. Ilie Mihaescu - YO3CO; ing. Gh. Dragulescu - YO3FU; Dan Antoni - YO3ZA; ing. Szabo Carol - YO3RU; ing. Petreanu Cornel - YO8TU. In perioada 1975 - 1988 se elaboreaza 14 Buletine Informative, insumând peste 2450 de pagini. Se intetesc colaborarile cu Uniunea Internationala de Radioamatorism, fiind vizitati in 1976 de presedintele Noel B. Eaton - VE3CJ si respectiv vicepresedintele Victor Clark - W4KFC, acesteia. Se rezolva problema cotizatiilor. Iar delegatiile noastre participa activ la Congresele si Conferintele Regiunii 1 IARU (Varsovia, Olanda, Toremolinos, Tel Aviv etc).

Dupa Revolutia din decembrie 1989, miscarea de radioamatorism capata o noua perspectiva, fiind eliberata de o serie de restrictii. Ministerul Comunicatiilor elaboreaza un nou "Regulament de functionare a Serviciului de Amator din România".

Se primeste dreptul de a lucra in benzile WARC (10, 18 si 24 MHz) si chiar in banda de 6 m (50 - 52 MHz). Se elaboreaza un nou Statut de functionare Din martie 1990 federatia isi editeaza propria revista lunara, revista intitulata pe rând: Radioamator YO, Radioamatorul si Radiocomunicatii si Radioamatorism. Sunt organizate diferite simpozioane tematice si competitii specifice. Se pun bazele unor Retele Nationale de Urgenta care lucreaza in unde scurte si ultrascurte si care intervin in cazul unor calamitati naturale sau situatii deosebite. Sunt abordate comunicatiile digitale, benzile superioare de frecventa, se construieste sau se importa aparatura moderna. Aproape tot teritoriul tarii este acoperit cu statii de retranslatie vocala sau noduri pentru Packet Radio. Cei peste 6000 de radioamatori autorizati pentru a face emisie, sunt grupati in citeva zeci de radiocluburi. Sunt abordate benzile superioare pâna la 1,2 GHz, moduri noi de lucru, traficul pe sateliti etc.

Activitati deosebite se organizeaza cu diferite ocazii. Olimpiade, Eclipsa, Vizita Papei in România, Aniversarea Zilei Nationale, Ziua transmisionistilor, Ziua Mondiala a Telecomunicatiilor etc. Apar primele radiocluburi si asociatii de drept privat având la baza Legea 21 din 1924 sau Ordonanta 26 din 2000. Se importa aparatura moderna, dar se si realizeaza in tara: filtre, antene, kit-uri si subansamble.

Tehnica moderna, informatica, microprocesoarele, prelucrarea digitala a semnalelor, patrund si in practica curenta a radioamatorilor. Activitatea acestora se diversifica, cuprinzând in principal urmatoarele domenii: radiocomunicatii si trafic radio in unde scurte si unde ultrascurte; telegrafie viteza; radiogoniometrie de amator; comunicatii digitale si retele de urgenta; constructii de aparatura si cercetari in domeniul radiocomu nicatiilor. In prezent in intreaga lume exista peste 3 milioane de radioamatori autorizati care lucreaza pe diferite frecvente incepând cu undele scurte si terminând cu microundele, folosind cele mai diverse tipuri de emisiuni ( telegrafie, SSB, transmisii digitale sau video). Sunt studiate moduri noi de propagare precum si comunicatiile spatiale. Radioamatorismul este o activitate cu deosebit impact social, dezvoltând interes pentru electronica, radiocomunicatii si informatica. Lumea radioamatorilor este deosebit de eterogena, cuprinzând cercetatori si specialisti in electronica, dar si elevi, studenti, actori, presedinti de state, cosmonauti, savanti, medici, muncitori etc. Pe toti ii uneste dorinta de perfectionare, de autodepapsire, de interconectare umana, fascinatia noului.

FORUL INTERNATIONAL AL RADIOAMATORISMULUI (IARU) isi are sediul in SUA si este condus de Richard Baldwin - presedinte; Michel J. Owen - vicepresedinte; Larry E. Prince - secretar. Pe parcursul anilor mai multi reprezentanti ai radioamatorilor din tara noastra au facut parte din diferite grupe de lucuru in calitate de membri IARU. In anul 2000, reprezentantii României in Grupul de lucru "Telegrafie vitreza" erau Carol Szabo si Gheorghe Dragulescu. Componenta Biroului FR de Radioamatorism in anul 2000, Nicolae Popescu -presedinte de onoare; Vasile Oceanu - presedinti; Cornel Petreanu -vicepresedinte; Vasile Ciobanita - secretar general;Gheorghe Dragulescu- secretar federal; Radu Bratu, Mihai Mateescu, Adrian Sinitaru; Ioan Folea; Vasile Durdeu; Marcel Aleca, Nicolae Dinca, Adrian Endrejewschi, Adrian Stanescu, Vasile Pestritu, Gheoeghe Nae - membri. Radioamatorii români au cucerit la toate cele trei ramuri, la CM si CE de seniori, 22 de medalii (2 de aur, 8 de argint si 12 de bronz) dintre care 7 in probe feminine, 11 in cele masculine si 4 in probe mixte. Juniorii au obtinut, la CM si CE de telegrafie viteza si radiogoni-ometrie, 11 medalii (una de aur, 7 de argint si 3 de bronz) dintre care 3 in probe feminine si 8 in cele masculine. Bilantul pe ramuri al radioamatorilor pâna in anul 2000 inclusiv, este urmatorul: UNDE SCURTE - o medalie de argint (1987), 2 medalii de bronz (1992 sI 1993) la masculin si o medalie de bronz la mixt (1994), toate obtinute la CM in probele pe echipe formate din 17-25 de sportivi, precum si o medalie de bronz la CE din anul 2000 (Silviu Moldovan); TELEGRAFIE VITEZA - la CM de seniori - o medalie de aur (Janeta Manea in1995), 2 medalii de argint (1995 si 1997) si 2 medalii de bronz (1995) - toate in probe feminine, precum si 2 medalii de argint si 2 de bronz obtinute in 1995 in probe masculine, la care se adauga 3 medalii de bronz câstigate in 1995, 1997 si 1999 in probele mixte pe echipe; radiotelegrafistii juniori au cucerit 4 medalii de argint si 2 de bronz la CM, precum si o medalie de aur si 2 de la CE de juniori din 1983, toate apartinând sportivei Manuela Ailincai; RADIOGONIOMETRIE – o medalie de aur la CM din 1986 prin Natalia Faget; la CE de seniori din 1977 - o medalie de argint (echipe feminin), 2 medalii de argint (echipe masculin) si o medalie de bronz (individual masculin); juniorii au câstigat o medalie de bronz la CM din 1998 si o medalie de argint la CE din 1977. In iunie 2000 la Mamaia, F.R. Radioamatorism organizeaza editia a IV a C.M. de telegrafie viteza.România ocupa locul III dupa Rusia si Bielorusia. Participa 16 tari. Se obtin si doua medalii de bronz prin YO8TMD - Manea Daniela si Hârjan Mihai.

Acest material va fi completat si cu alte date rezultate din cercetarea arhivelor, revistelor si documentelor vechi.

Vasile Ciobanita YO3APG

Articol aparut la 9-3-2006

12826

Inapoi la inceputul articolului

  • Postat de George Pataki WB2AQC la 2006-03-10 11:52:15 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.143
    Complectare: acordarea insignei "Radist de Onoare" s-a facut de Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor cu mult inainte de 1961. Eu l-am primit pe 7 mai 1956 pe cand lucram la Palatul Pionierilor din Timisoara. Cu ani inaintea mea l-a primit ing. George Craiu, YO3RF; ing. Constantin Dan, YO2BU si altii.

  • Postat de Adrian YO3HJV la 2006-03-13 16:14:20 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.20
    Ministerul Tineretului si Sportului nu mai exista. A fost inlocuit de o agentie in subordinea guvernului.
    Cf. inregistrarilor IGCTI, exista 6073 autorizatii, incluzand radiocluburile si repetoarele.

  • Postat de George Pataki WB2AQC la 2006-03-13 21:07:51 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.143
    Autorul acestei istorii a omis o parte foarte importanta si anume relatiile dintre securitatea ca politie politica si radioamatorismul romanesc. Securistii si colaboratorii lor multi ani au exercitat influente foarte daunatoare asupra radioamatorilor YO. Cazurile de suferinta sunt multe si cunoscute totusi autorul nu le-a mentionat deloc. Dat fiind pozitia si obligatiile sale la FRR nu putea sa nu stie de ele totusi a preferat sa le treaca cu vedere. Consider ca istoria asa cum e redata mai sus este tendentios de incompleta.

  • Postat de Codrut YO3DMU la 2006-03-22 22:00:47 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.207
    Am citit (si recitit) acest articol cu mult interes. Este genul de articol care pe mine ma face sa-mi amintesc atat de emotia primelor QSO-uri, dar si de nenumaratele momente placute petrecute in fata statiei radio. Nu cred ca o istorie completa a radioamatorismului din Romania se poate scrie pe o pagina si nu cred ca acesta a fost scopul articolului. Si eu astept ziua in care voi putea tine in mana o carte (cat mai groasa) care sa cuprinda aprope un secol de istorie a radioamatorismului din tara noastra. Poate ca cineva va putea strange intr-un singur loc toate informatiile aparute in diverse asemenea articole, amintiri, documente, fotografii. Poate ca editarea unei astfel de carti ar putea deveni unul dintre obiectivele FRR pentru anii urmatori.......In alta ordine de idei, am remarcat un lucru care mi s-a parut cel putin ciudat: doar 3 (trei) comentarii la acest articol. mult mai putine decat la articolul despre "emiceptorul DSB" (scuze pentru comparatie)....Sincer, ma steptam la mult mai multe comentarii...de bine, de rau, sau macar anonime...hi... 73, Codrut - YO3DMU

  • Postat de LINGVAY Iosif YO5AVN la 2006-03-25 02:07:35 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.110
    ESTE foarte important sa ne cunoastem istoria! - dar asta trebuie sa fie PRECISA, reala si bazata pe izvoare autentice - altfel poate face mult rau!
    In acest context, doresc sa facunele precizari:
    1) - afirmatia ca "... Kormos Alex YO5AFJ - Maramures, .." a fost angajat la radioclubul Regional Maramures - pentru ca: - la vremea respectiva NU a existat "regiunea Maramures" - a fost Regiunea Baia Mare! - Sef de club la regiunea Baia Mare in 1964 - cand am fost prima data acolo - a fost regretatul Dl ANITAS (nu retin indicativul) - iar inaintea lui a fost (din cate am auzit - nu am sursa sigura)regretatul YO5LJ.Dupa Dl ANITAS, care s-a retras si prin transfer in interesul serviciului a plecat ca tehnician electromecanic la statia radio de U.M. din Baia Mare, functia de sef de club a fost ocupat de Dl AUER. Abia dupa reorganizarea teritoriala din 1968 - disparitia regiunilor si aparitia judetelor a aparut judetul MM - iar clubul judetean a fost preluat de Kormos Alex YO5AFJ abia dupa 1970.
    2) - "....Grigorescu Gh - 4YJ...." iarasi este o eroare! In context, intr-adevar a fost foarte activ YO5YJ - regretatul VIZAUER FERDINAND "Ferdy" din Sighetu Marmatiei.
    3) - cu regret constat lipsa din enumerarea terminata - e drept cu "etc." a regretatului YO5LC - PAVEL VASILE (YR5CU inainte de 1940)deosebit de activ in trafic in perioada la care se face referire (se subintelege - inainte de 1968).
    Astea sunt doar cateva detalii care neaparat se impun a fi complectate.
    Consider ca initiativa de a redacta istoria HAM YO este deosebit de bine venita - dar cred ca acest lucru trebuie facut MULT mai temeinic documentat, mai coerent / precis structurat si redactat!

  • Postat de Tibi Baternai la 2006-03-28 16:08:55 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.19
    As dori daca este posibil ca cineva amabil sa transmita domnului Fenyo Stefan adresa mea de e-mail. Am copilarit impreuna si as dori tare mult sa-l intalnesc. Va multumesc!

  • Postat de tristu marcel radu YO6GNI la 2006-04-07 22:15:21 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.167
    Foarte frumos si interesant

  • Postat de Gabi la 2006-05-11 06:08:38 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.65
    Excelenta documentare si redactare Vasile YO3APG.
    Multumesc pentru cursul de electronica din DR.Staicovici.
    Eu imi amintesc ca undele scurte au fost cucerite si utilizate de radioamatori si apoi de statile

    comerciale.
    Din cartea "RADIOELECTRICITATE" editata in anul 1941 de "FUNDATIA REGALA PANTRU LITERATURA SI

    ARTA" aflam urmatoarele info:
    Societatea de Radiodifuziune poseda urmatoarele posturi de emisiune - anul infiintarii/putere:
    Radio - Bucuresti - 12Kw - Baneasa 1929;
    Radio - Romania - 150Kw - Bod-Brasov - 1935;
    Postul de unde scurte 4Kw Bucuresti 1941 si Radio Moldova 5 Kw pe 259m.
    Postul Radio Bucuresti folosea in final doua triode alimentate la 8.500V, racite cu apa!!!
    Postul RADIO ROMANIA - folosea in final 6 triode CAT12 alimentate la 20.000V - montaj push - pull

    cate 3 pe fiecare ramura, alimentate in clasa B.
    Postul de unde scurte a fost construit pe frecventa de 4617 Kc(65M)...primul care utilizeaza un

    cristal de quartz. Modulatia era facuta pe doua triode alimentate la 500V in clasa A apoi

    semnalul era amplificat prin doua etaje alimentate la 3000V in clasa B.Antena era un dipol

    orizontal cu bratele de 16.2 m.
    "Campurile" produse de posturile Romanesti in 1941: "postul de unda scurta are o zona de umbra

    care acopera aproape toate tara. Dar dincolo de granite postul se aude foarte bine. Radio

    Bucuresti acoperea zona de sud cu 1mv/m iar Radio Romania (unde lungi) acoperea toata tara...CA

    SI ACUM!

    Draga LingVay, tu amesteci istoria radiocomunicatilor si a a radioamatorismului cu impartirea

    ROMANIEI in diverse forme de administrare, de-a lungul timpului.
    73 de y03cen

  • Postat de didi la 2007-10-24 13:26:59 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.235
    dl.Ciobanita,de ce nu spuneti nimic si de ILIE NICOLAE,fost radioamator la Braila,indicativ YO4AAC,campion republican si european,in perioada 1965/1968.De ce pentru ca a ales sa fie liber cu citiva ani mai devreme?De ce ne uitam campionii?Eu stiu saracia in care a trait si de unde a plecat Ilie,era f.f.ambitios si inteligent

  • Postat de Gogu EX YO5PJ la 2007-12-08 23:37:51 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.24
    In principiu sunt de acord cu dl Lingvay! In al doilea rand este vorba de un articol si nu de istoria radioamatorismului care asa cum sa mai postat e mult mai complexa, cu mult mai multe personaje si evenimente.

  • Postat de Toader George Marius YO7BBE la 2017-09-04 16:10:31 (ora Romaniei) de la adresa ***.***.***.59
    Draga Vasile,iti cer iertare ca in totala mea ingnoranta ,tocmai acum am reusit sa citesc interesantul tau document(desigur poate incomplet) despre ISTORIA RADIOAMATORISMULUI YO. Permitem Draga Vasile ca din toata prietenia care ne-a legat ,sa-ti trimit din aceasta CLIPA de viata ,in ETERNITATEA in care ai plecat, SINCERE FELICITARI. Trebuia Vasile sa mai ramai o farama de timp ca sa completezi ,sau definitivezi istoria RA YO,spre multumirea unor carcoveti. Ai lasat pe careva sa continue ? Bag sama ca"NU" si astfel, sa FINI interesanta istorie YO. Multi prieteni au plecat in eternitate ,sper sa-i fi intalnit . Mai devreme sau mai tarziu draga Vasile,poate , ne vom REINTALNI si NOI ! Sa ai liniste si odihna Vesnica.Acel ce aici si ori unde va Fi Marius.
  • Scrieti un mic comentariu la acest articol!
    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "SCURT ISTORIC AL RADIOAMATORISMULUI ROMANESC"
    Nu uitati sa completati numele, adresa E-mail si eventual indicativul YO (daca sunteti radioamator). Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Nume *
    E-mail
    Indicativ YO *
    Acesta trebuie sa fie valid
    Nu introduceti indicative care contin bare de fractie (din mobil, portabil, din alta tara etc)

    La acest articol nu sunt permise comentarii decat de la radioamatori YO autorizati.
    Comentariu *
    Introduceti *
       * Camp obligatoriu


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact