hamradioshop.ro

Silent Key - Firu Constantin, YO3FK


Sâmbătă 12 noiembrie a fost condus pe ultimul drum şi înmormântat la Ghencea Militar cel care a fost Firu Constantin - YO3FK. Decedase cu 2 zile înainte. Vestea m-a surprins întrucât cu puţin timp în urmă ne întâlnisem şi arăta destul de bine. Chiar îmi făceam planuri cum să-l sărbătorim la radioclub cu ocazia împlinirii a 90 de ani, dată ce se se apropia.

Firu Constantin - sau Titus cum îşi spunea în bandă, a avut o viaţă interesantă, care ar putea servi unui scenariu de film. Inalt, vioi, deosebit de inteligent, mi-a destăinuit cu ocazia unor întâlniri la FRR multe din amănuntele lungii sale existenţe. Regretul meu este că din cauza preazilnicelor noastre probleme mărunte nu avem timp suficient să ascultăm cu atenţia cuvenită veteranii şi ei pleacă ducând în mormânt poate multe amănunte legate de istoria radioamatorismului românesc..

Titus era născut la 4 ianuarie 1922 la Turnu Severin. Tatăl oltean, mama moldoveancă. Liceul îl face la Scoala Militară de Marină din Constanţa pe care o va termina ân 1938 cu gradul de aspirant (locotenent). Aici este coleg şi cu Botel - YR5EY - care era la cavalerie si care va muri câţiva ani mai târziu pe front. Împreună construiesc un Tx şi folosind un receptor Philips 4 fac primele legături radio. Işi amintea de QSO-ul cuYR5PB din 1936 sau de QSO-urile din 40m prin care căutau în 1937 sa obţină diploma WAC.

In 1939 este selecţionat şi trimis la specializare pentru probleme legate de submarine în Germania. Va sta la Kiel aproape 2 ani, învâţând perfect germana, şi cunoscând ofiţeri şi cele mai moderne principii de luptă ale submarinelor.

La începutul războiului România avea 3 submarine: Delfinul, Rechinul şi Marsuinul - fiercare cu povestea lui şi care vor îndeplini misiuni importante în Marea Neagră.

La întoarcere în ţară este repartizat ca secund pe Delfinul. Echipajul era format din cca 39 de persoane. Comandant vine Constantin Costăchescu. Războiul începuse deja de câteva luni.
După câteva misiuni de lupta reuşite, Delfinul intră în reparaţie. Pe distrugătorul Mărăşeşti îl întâlneşte şi pe Augustin Mytiko, reprezentant al firmei LORENTZ, radioamator cunoscut şi cu care mai târziu va fi coleg în MI. În 1957 căpitanul Mityko Augustin va fi ales Preşedintele Radioclubului Central (RCC) în adunarea ţinută la sediul de lângă stadionul 23 August.

În aprilie 1944 întreaga marină regală participă la evacuare în condiţii dramatice a trupelor române şi germane aflate în peninsula Crimeea. Mulţi ofiţeri români au primit decoraţii. Printre ei şi tânărul Firu. Nu are timp să se bucure prea mult de aceasta, căci vine 23 august 1944 şi întreaga flotă română este confiscată de sovietici. Delfinul ne va fi înapoiat ca o epavă prin 1957. A servit apoi ca şcoală, după care a fost înlocuit cu unul nou cumpărat tot de la ruşi.

Işi aminteşte despre scufundare de către bateriile Tirpitz a vasului Moskwa, mândria flotei sovietice, despre Distrigătorul Regina Maria care o ducea pe regină la Balcic, despre Farul Carol I, despre Liuben din Varna, despre cele 3 vedete româneşti (Viforniţa, Vijelia şi Vârtejul) construite în Anglia, din lemn, dar cu staţii Lorentz moderne de 800W, care au participat şi la deminarea Dunării (luate şi acestea de ruşi - cu toată împotrivirea Amiralului Măcelaru), despre staţiile de coastă din Constanţa şi de la Ţiglina - mutată apoi la Sevastopol, despre nava de lux Lucrefărul, etc, etc.

Despre Crucea de fier în grad de cavaler, acordată pentru faptele sale, Titus va povesti abia după Decembrie 1989, când afirmă că a primit şi ceva sume de bani din partea statului German şi a participat la câteva întâlniri la Kiel cu veterani ai marinei germane. Se ştie de sărbătorile organizate anii trecuţi în Germania cu ocazia împliniriii a 100 de ani de la lansarea primului submarin. În 2008 afost atât în DL cât şi la Varna.

În 1946 este scos din armată. Se ştie despre legea din 19 iunie 1946, privind epurarea politică din armată şi trecerea în rezervă - cu aprobarea nominală a regelui - a 7.000 de ofiţeri. Este vorba de aşa numitul "Lot al păcii!". Obţine dreptul de a se înscrie la facultate şi devine student la Facultatea de Electrotehnică - secţia curenţi slabi - din Institutul Politehnic Bucureşti, pe care o va termina în 1950 sau 51. Nu exista încă Facultatea de Electronică. Se angajează la Direcţia Specială din MPTc, iar de aici trece la MI. Prin anii 1956 îl găsim în Comisia Superioară de Radiocomunicaţii - unde se întâlnerşte cu Mihail Lascăr ex YR5CY - actual YO3CY, care reprezenta Meteorologia.

La Direcţia Generală Radio era şef Ernest Gross - YO3AA (orădean, radioamator cu state vechi vechi). Adjunct Bayer M. Acolo lucra şi Walter Roman - fost comandant al Brigăzilor roşii din Spania. Despre această perioadă aş fi vrut eu cât mai multer detalii, întrucât ai colaborează şi cu Aristică Munteanu - în vârstă, dar bărbat frumos, fost husar în armata austro ungară, născut la Biserica Albă din Banatul sârbesc, care lucrase mult la Radio Adevărul, care aţipea la câte o şedinţă şi când era trezit brusc începea cu ... primul vers din Internaţionala!! Acesta preda în Lipscani - cursuri de radiotehnică. Rămâne celebră întâmplarea când i s-a cerut sî facă un model de REFERINŢĂ. El alege ca personaj pe DUMNEZEU arătându-i părţile bune dar şi cele negatrive şi concluzionând că...nu merită să fie angajat!

Poveşti, poveşti, pe care le ascultam cu plăcere, întrucât sunt legate şi de trimiterea lui Titus de către Simulescu la Galbeni pentru a urgenta montarea staţiilor de bruiaj. Erau 17 perdele de antene. Conductoarele se argintau cu cianură, iar tehnicienii ruşi cam trăgeau de timp şi mai dădeau iama prin porţiile de alcool folosit pentru decapare şi curăţire. Şef acolo era Crizbăşeanu. Se montau două staţii ruseşti de câte 100kW, răcire cu apă distilată. Mai târziu s-au montat şi staţii Tesla de 30 kW. Cunoaşte în această perioadă pe Amen Nathan, venit de la Timişoara, pe soţia sa Sofia, pe Haiducu, pe Golumbovici, cunoaşte centrul din strada Făgăraş. In deplasarile de la Braşov îl întâlneşte pe nenea Lulu YO6VG, iar de la staţia AGERPRES de la Tâncăbeşti îşi aminteşte de: Teodor Ghicadia, de C. Diaconescu, Stoica sau de Gh. Chirtaş - un foarte bun telegrafist - fost voluntar în Legiunea Albastră din EA. Mulţi dintre ei radioamatori pasionaţi.

Tot timpul nenea Titus a fost convins ca Nikolski a fost şi radioamator. Probabil fiindcă a văzut acasă la el o staţie de radioamatori. Cred că acea staţie era folosită la urmărirea radioamatorilor sau la legătura cu NKVD-ul. Despre acest personaj sinistru cu numele real de Boris Grunberg s-a scris mult, el conducând varianta sovietică a SMERSH denumită în România Brigada Mobilă ce avea drept scop arestarea şi condamnarea drept criminali de război sau vinovaţi de dezastrul ţării a unui număr cât mai mare de funcţionari din aparatul de stat, ofiţeri din armată sau poliţie.

Nenea Titus îşi aminteşte şi de aparatura de radioamatori adusă pentru nepoţii lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Lucrează apoi la Institutul pentru Tehnologii Avansate, aflat iniţial la Creţulescu şi apoi la Tonola. Teme interesante, sarcini numeroase şi grele. Aici are drept colegi numeroşi radioamatori. Nu era membru de partid. Nu avea interes sa i se cerceteze mai amănunţit biografia. De fapt, în întreg institutul se pare că doar 3 persoane nu au fost membrii PCR - Titus, YO3JD - Bean şi încă un cercetător.

În 1947 se căsătorise devenind cumnat cu Ion Ioniţă, soţiile lor fiind surori.

După o carieră strălucită, Ion Ioniţă (1924 - 1987) - un alt personaj intersat din istoria noastră modernă - ajunge Ministru al Forţelor Armate (1966-1976) şi apoi viceprim ministru (1976 - 1982). Cade însă în dizgraţia lui Ceauşescu, poate datorită studiilor făcute în 1956-1958 la Academia Militară din URSS, dar mai sigur datorită implicării sale în "puciul" - desconspirat din păcate, din 1984. Un cancer galopant îi va grăbi sfârşitul. A fost înmormântat la Ghencea, fără onoruri militare, iar toţi participanţii la procesiune au fost filmaţi şi chiar urmăriţi.

Revenind la Titus, el va lucra în institut, ajutând şi la obţinerea din vest de componente şi aparatură specială, aflate pe atunci sub embargou. Deplasarile tuturordelegaţilor în Germania vor deveni "suspecte" după defectarea lui Pacepa.

In 1977 Titus se pensionează, cu gradul de colonel. Va activa în cadrul Ligii Navale sau la Asociaţia Cadrelor de Rezervă din MI sau SRI. El ne spunea că a fost avansat la gradul de contraamiral.

Are o fată - profespor de limba engleză şi un nepot minunat - student în ultiu,mul an la Fac. de Medicină.

O memorie şi o elocinţă extraordinară. - De ce nu treceţi pe hârtie aceste amintiri, l-am întrebat adesea. - Pe cine mai interesează astăzi? - mă punea el rapid la punct. Ca radioamator a lucrat cu echipamente industriale vechi, mai mult în fonie. Dorea să-şi achiziţioneze o staţie modernă. Am văzut o adresă de prin 1988 în care DRTV-ul sub semnatura lui Cristi Antochi îi suspendau autorizaţia!!! Era o perioadă în care era sub urmărirea securităţii!!!

Dumnezeu să-l ierte, iar eu după cum am spus, rămân cu regretul că nu am stat mai mult în preajma lui pentru a afla întâmplări ale anilor: '40 - 60 legate de activitate noastră.

YO3APG Vasile





727

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La aceasta postare nu se (mai) primesc comentarii.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact