hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Iosca Viorel YO9FIM

Nini Vasilescu YO3CCC

Pe Viorel il stiam de foarte multi ani, datorita nenumaratelor lui constructii de chei de manipulatoare, dar si datorita intalnirilor de pe la diverse simpozioane prin tara.

YO3CCC: Data si locul naterii?

YO9FIM: 12 mai 1955 in Turnu Magurele.

YO3CCC: Cum ai aflat despre undele radio?

YO9FIM: Din amintiri, la varsta de sase ani eram deja o vedeta in familie in contextul in care tata, era un excelent croitor si un mester caruia i-a placut sa construiasca jucarii pentru mine dar, scopul era altul, satisfacerea hobby-ului lui, eu fiind doar motivatia in fata mamei.
Asa se face ca mi-a facut o consola tip pupitru de comanda de pe care se putea exersa telegrafia printr-un buton central cu rol de manipulator, un bec de lanterna, iar ca sa fie si mai complexa jucaria a mai montat in serie un fel de instrument artizanal cu cadran decupat intr-o cutie de crema de ghete si cu un mic solenoid montat, intr-un sistem de parghie unde un ac se misca in ritmul inchiderii circuitului electric de 4,5 V de la o baterie.
La aceea vreme influenta ruseasca era in aproape toate hobby-urile. Tata fiind croitor, ma imbraca pentru plimbare, in costum de marinar - moda ruseasca.
Prin urmare, eu “vedeta” mimam ca transmisionist in marina militara!
Orasul fiind la 5 Km de Dunare, de multe ori ma ducea sa vad salupele si vapoarele care treceau sau erau ancorate la mal.
Am inteles destul de usor despre undele radio in masura in care un copil poate sa priceapa.
Transmisiunile pentru tata, a fost o pasiune neimplinita, m-a sustinut cum a putut, cu toate ca atunci cand avea 12 ani, un regiment de nemti din al doilea razboi mondial, incartiruiti in oras, montau antene si desfasurau langa casa unde statea, misiuni de transmisiuni. Pentru el, atat a fost despre undele radio la aceea varsta. Cand a trecut la cele vesnice in 2012, ca respect, pentru educatia primita si omagiu pentru croitoria lui de o viata, i-am pus un degetar pe deget.

YO3CCC: Dar, despre radioamatori cum ai aflat?

YO9FIM: Cu mult respect pentru multitudinea de HAMI pe care i-am cunoscut la inceputurile mele in hobby, nu o sa insir aici vreo lista, dar la varsta de 12-13 ani am dat de o carte la libraria Mihai Eminescu din localitate despre radioamatori si radioamamtorism YO. Pur si simplu mi-a disparut aceea carte, noroc ca am apucat sa o citesc si asa se face ca intre timp, pana sa plec la Brasov la scoala, am fost la cercul de aero-navomodele. Mergeam in paralel si cu Cercul de radio al Casei Pionierilor condus de Romica YO9CFR.
Din amintirea vazuta prin optica mea de copil, Romica proaspat venit din stagiul militar de la marina, avea montat un bec deasupra usii de la cercul de aero-navomodele, iar el se antrena cu un manipulator, facand becul sa se aprinda si sa se stinga in codul morse; pentru mine era ceva familial, dar nu de abordat, mesteream la navomodele.

YO3CCC: Cand ai devenit radioamator? Ai fost mai intai receptor si apoi ai devenit radioamator de emisie?

YO9FIM: La vremea respectiva in 1985 venisem in Alexandria de 12 ani, nu se putea face nimic fara procedura pas cu pas in radioamatorism, asa si la mine, mai intai receptor cu QSL-uri primite dupa care m-am pregatit pentru examenul de radioamator emisie cu toate procedurile de rigoare, adica recomandari de la radioamatori si verificari de sus.
Cred ca anul acela pentru mine a fost un an de studiu intens cat pentru un examen de facultate, sa pot da examenul de radioamator. Am retinut ce m-a interesat, iar ce nu a fost interesant, nu am mai insistat din moment ce m-am vazut cu sacii in caruta (majoritatea radioamatorilor din jurul meu erau SSB-isti) asa ca am lasat garda jos la telegrafie.
Povesti inedite despre telegrafie care m-au marcat, poate in timp, le voi povesti.
Ma straduiesc sa respect doar topicul intrebarii.

YO3CCC: Ai avut de la inceput indicativul YO9FIM?

YO9FIM: In vara lui 1987 in luna iunie dupa ce asteptasem inca sase luni de cand certificatul fusese depus la dosar pentru autorizatia de radioamator emisie-receptie, am avut surpriza sa primesc scrisoarea cu recomandare si aviz de primire cu autorizatia si indicativul. Surpriza mare a fost ca nu reuseam sa citesc decat AUTORIZATIE …..are dreptul… s.a.m.d. numai indicativul nu puteam sa-l vad.
Explicatia era ca formatul autorizatiei dactilografiat era unul tip, iar ulterior indicativul si data erau mai mici si puse in pagina ca de un elev de clasa a IV-a. Din curiozitate sau emotie treceam cu privirea si nu realizam unde este indicativul, mai ales ca ultimile trei litere, pe care le asteptam, era ca un bilet extras la bingo. Si bingo a fost FIM. De atunci, pe langa numele si prenumele oficial, m-am pricopsit si cu Fimu’ sau Fimule. Nu il schimb si nici nu am avut intentia, nu ii condamn nici pe altii care din diferite motive au luat alte trei litere sau doua, este optiunea lor, pentru mine este de suflet FIM.

YO3CCC: Cu ce aparatura ai debutat ca radioamator?

YO9FIM: La inceput cu un A412 si ultumesc lui: YO9CFR si YO9CSJ, YO9DIA si YO9DHY.
Mai intai ca receptor (fara placa de emisie si tensiunea de 12 V emisie) in paralel cu o sincrodina portabila cat o sapuniera alimentata la 4,5 V cu care ma duceam la club la YO9KPM in caz cand Mosu YO9BVG (Dumnezeu sa-l odihneasca !) era plecat vinerea dupa marfa la Bucuresti, Andi transmitea QTC-ul, eu faceam receptia acelei emisiuni conectat la o sarma in afara salii de sport pe post de antena. Puteam sa ascult si de acasa acele emisiuni de QTC dar intrase deja microbul radioamamtorismului in mine si notiunea de club era mai presus de tot.
Apoi, cand am avut indicativul mi-au pus si placa respectiv cu tot ce mai trebuia. Nu posedam cunostinte de reglaj ci doar de mecanica. A urmat apoi un liniar cu un 6P9 si un GU50.
Singura delectare a mea a fost sa construiesc, in special cu mecanica am stat bine si nu am zis ca am terminat un aparat pana nu l-am dus pana aproape de perfectiune, sa semene cu unul industrial. Cu asta m-am molipsit de cand sunt radioamator, de pe vremea cand imi ardea buza dupa o statie si nu aveam alta posibilitate, decat sa o constuiesc uitandu-ma cu multa ardoare la una industriala si pe deasupra si japoneza, sa semene cu ce am eu.

YO3CCC: Cu ce antene ai plecat la drum?

YO9FIM: Am debutat cu un longwire de 40 m si mult timp am ramas cu aceea antena, pana prin 1991, cand am facut pasul cel mare (eu mai ramasesem necasatorit, amicul Lari YO9CSM o facuse de un an). Dupa care m-am mutat de la garsoniera, caci intre timp familia s-a dublat ca numar si am avut bafta la un apartament tot la etajul patru si spre norocul meu am montat un longwire de 80 m care nu a rezistat in timp, urmand apoi un dipol 20 cu 20 m care si azi este functional.

YO3CCC: Ai povestit mai devreme despre telegrafie, totusi vreau sa te intreb daca vrei sa lucrezi numai in fonie?

YO9FIM: Aici pot da curs unor marturisiri, care pentru mine – acum, trecut de jumatatea varstei scurte, ma intreb «de ce m-am luat dupa unii binevoitori?» si nu am urmat instinctul si aprofundarea telegrafiei in trafic; auzisem de la cineva ca un radioamator a invatat intr-o perioada scurta de timp telegrafia, dar din pacate a luat-o razna cu «calculatorul», asa ca am lasat-o moale. Ma descurc, dar greu, doar la viteza melcului. In SSB am o remarca: memorez indicative ca orice radioamator, dar sa nu ma pui sa memorez ani sau siruri numerice ca nu le agreez.

YO3CCC: Am inteles ca ai invatat telegrafie de nevoie, dar ce te-a determinat sa faci chei de manipulare?

YO9FIM: Telegrafia am invatat-o de unul singur pentru ca trebuia sa dau proba la examenul de radioamator, deoarece armata am facut-o la graniceri si nu am avut sansa sa fiu repartizat la transmisiuni, iar acei HAMI care stapaneau telegrafia nu ma incurajau.
Ideea de a construi chei de manipulare a venit prin ’90 cand am avut sansa sa fac un montaj electronic pentru cheia mea, iar documentatia tehnica a partilor componente le-am trimis lui YO3APG care ma rugase pentru a fi publicata in primele reviste aparute dupa revolutie. In dorinta de a ma perfectiona am pus mana si am reluat telegrafia, dar greu, greu de tot pentru neuronii mei. Am ramas cu aceasta meteahna de a construi cate una la un interval oarecare de timp.
Dupa mai bine de 25 de ani tot mai fac cate una, dar atentie, nici una nu a semanat cu alta. Nu mai am contorizarea lor dar se apropie de numarul 40. Asta a fost si ideea mea, sa transpun ca radioamator trairea mea in ceva care sa exprime in timp starea de spirit al momentului cand o construiam. Pana la revolutie faceam acest lucru cu mici insigne pe plexiglas alb laptos, cu teme grafice diferite pentru a imortaliza aceea traire a mea. Pana a venit un fost coleg de scoala neradioamator care facea colectie de insigne si i le-am donat lui.
Aceeasi soarta au avut si cheile mele de multe ori sau ajungeau mai degraba prin donatii la amici.
Pe unele din ele le-am valorificat la simpozioane completand contra costul mesei festive, pe altele le-am donat si au fost destul de multi prieteni care au beneficiat de bunatatea mea, iar eu am ramas cu doar cateva; ziceam sa le am ca o colectie, dar nu a fost sa fie.
Am fost o viata intreaga gravor, de aici poate mi se trage si soarta de radioamator, fiindca eram curtat de noul val de emitatori cu litera D, F, G la indicative, pentru inscriptionarea panourilor frontale.
Surprinderea mare a fost acum vreo 2-3 ani in urma, cand cineva s-a interesat de o cheie iambica si eu am “intins coarda” spunandu-i ca la reglajul dintre lamele, punctul de contact si punctele de oscilatie se face cu stetoscop daca ai, daca nu, cu manerul de la o surubelnita introdus in pavilionul de la ureche (ca o casca) si partea metalica pe placa fixa a cheii de reglat. Trebuia sa se auda doar mici declicuri numai la punctul de contact acolo unde se face si inchiderea circuitului electric. Asa ca mi-am speriat interlocutorul crezand ca maresc pretul. Dupa luni de zile il revad, il recunosc pe site-ul Radioamator.ro cautand o cheie. Evident ca nici nu am indraznit sa-l mai stresez cu stetoscopul, daramite sa-i ofer una. HI! HI!
Alte modele au fost din inspiratia de peste ocean, dar numai sistemul, caci la forma am cautat sa fie proprie si simpla de construit.

De la chei simple pana la unele considerate de mine complexe sau la chei care poti sa le prinzi ca ceasul pe mana si aproape toate in sistemul iambic. Denumirea la fiecare tine de forma, respectiv de aspectul final al lucrarii.

YO3CCC: Participi in concursuri?

YO9FIM: Este singura satisfactie si motivatie totodata pentru mine, sa lucrez in concursuri interne sau internationale. Aici scap de toate purtatoarele pe care unii le pun intentionat - nu mie in mod expres - sau unele comentarii acide. Nu sunt un fan al debitului in vorbire.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ai cunoscut dupa ce ai devenit radioamator?

YO9FIM: Romica YO9CFR, Bratu Mihai (SK) YO9AXR, apoi Marius Mitrut YO9CZW azi YO3CZW, pe atunci elev practicant la Romica.
Amintiri placute retinute tot de un copil, despre intalnirea dintre YO9AXR si Romica pe atunci doar receptor dar cu telegrafia cum se spune "la degetul mic" era ocazionata la sediul Casei Pionierilor din Turnu Magurele unde timp indelungat conversau numai in telegrafie, la un generator de ton si un manipulator spre incantarea acelui copil, azi radioamator trecut de a doua tinerete Gigi YO9FBU, amicul meu din scoala generala si de clasa.

YO3CCC: Din ce amplasament ai lucrat in portabil in concursuri pe UUS?

YO9FIM: Am lucrat de multe ori in portabil mai mult in zona Alexandriei, la Movila lui Catelu 4-5 Km SE de oras. Ultima deplasare am facut-o in partea opusa de oras tot cam la 4-5 Km exact langa soseaua care duce spre Turnu Magurele, unde am si o imagine demna de curiosii care opreau autoturismele sa vada ce facem noi.

YO3CCC: Esti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO9FIM: Nu am facut o pasiune din asta, totusi am strans teancuri de QSL-ri in timp.
Stau si ma intreb! Cum se face ca Aron BeReTe-ul (YO9BRT) nu roaga pe nimeni sa-i trimita QSL-ri dupa terminarea QSO-ului in mod expres, dar primeste un numar impresionant de mare de confirmari, in raport cu alti hami? Este atat de plictisit de primirea lor ca ma roaga de vreo 2 ani incoace sa nu-i mai trimit confirmarile ca nu mai are ce face cu ele. Nu pot sa fac lucrul acesta! Doar el decide ce sa faca cu ele.
Sa mai spun una legat de QSL-uri: Nelu YO9PC ajuns la venerabila varsta de 78-79 ani si cu o operatie la un picior inca mai face legaturi in CW in Magic Band. Asteapta si se bucura ca un copil cand ii vine cate o confirmare, el nu a avut sansa sa primeasca abundent asemenea confirmari, cu toate ca din pensia lui trimite via birou o sumedenie de QSL-uri.

YO3CCC: Cu ce antene vrei sa te mai dotezi?

YO9FIM: La acest subiect raspund cu mare regret ca nu am posibilitatea sa fac o investitie in antene, pe care nu pot sa le montez pe bloc, din cauza vecinilor si a legendarilor oameni pensionari, ca aud in maseaua plombata sau proteza dentara, voci.
Aceasta este o figura de stil la ce se intampla cu soarta radioamatorilor care locuiesc la bloc.

YO3CCC: Iti plac modurile de lucru digitale? Daca da, de ce?

YO9FIM: Din modestie nu stiu cum sa abordez aceasta intrebare.
Am ramas in urma cu achizitia unui transceiver al carui mod sa fie si digital, din simplu motiv ca banii, nu ma dau afara din casa, iar familiei nu i-am deturnat bruma de plus valoare. In schimb am transceiver HF functional home made dupa schema lui D-nul Soare YO9DIA, urmat de curand, cu locul trei la Campionatul National de Creatie Tehnica, de un micut transceiver QRP cu placile de la un A412 care a avut soarta unui bolnav in moarte clinica, asa ca am transplantat doar doua placi: circuitele de intrare si aceea cu frecventa intermediara, iar restul, am adaugat un DDS cu afisaj urmat de un etaj QRP de 5 W cu alimentare de la acumulator; asa am refacut o bijuterie.

Iar daca tot ai intrebat de digitale daca imi place, sa stii ca nu ma dau in vant dupa mutenia ce se asterne in casa cand faci QSO-uri, prefer mai bine mesengerul, skype s.a.. Simt nevoia de radio in adevaratul sens al cuvantului si zgomotul specific lui. Asta este!

Ultimele 6 fotografii din album sunt facute de mine la divese intalniri.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 12-3-2015

4435

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact