hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Olaru Corneliu - Adrian YO9ANH

Nini Vasilescu YO3CCC

Despre dl. Cornel YO9ANH si “Cercul de radioamatori” de la Scoala generala din Babaita, judetul Teleorman, aflasem prin anii 70 pe vremea cand rasfoiam revistele “Sport si Tehnica”; abia anul trecut am reusit sa dau de dansul, cu ajutorul lui Lary YO9CSM.

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO9ANH: M-am nascut pe 23 iulie 1946 in comuna Babaita, o mica localitate din judetul Teleorman. Aici, am facut “Scoala generala”, apoi am plecat si am urmat “Liceul pedagogic” din Buftea, dupa care m-am intors ca invatator in comuna din care am plecat.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO9ANH: Despre undele radio am aflat din manualul de Fizica din clasa a VII-a.

YO3CCC: Dar despre radioamatori?

YO9ANH: Despre radioamatorism am aflat din revistele “Sport si Tehnica”, “Stiinta si Tehnica” etc.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie?

YO9ANH: Prima oara am fost autorizat ca radioamator receptor cu indicativul YO9-2252, iar ca radioamator emitator in 1966 cu indicativul de apel YO9ANH, pe care il am si in prezent si nu-l voi schimba niciodata!

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO9ANH: Ca aparatura am folosit pe cea proprie, construita in casa - nu ca acum! Sunt hami care, dau banii si conecteaza aparatrura industriala la priza; nu stiu nici o lipitura sa faca. Hi!

YO3CCC: Cu ce antene ati inceput sa emiteti?

YO9ANH: Ca antene am incercat destule, dar m-am oprit la dipol, iar pentru benzile superioare mi-am construit antene verticale, construite dupa posibilitati – salariul in invatamant era si este mic si acum, deci posibilitati mici.

YO3CCC: Stiti telegrafie s-au lucrati numai in fonie?

YO9ANH: Stiu si telegrafie, dar acum lucrez mai mult in fonie, pentru ca SSB-ul este la moda. Hi!

YO3CCC: De unde, cum si cand ati invatat telegrafie?

YO9ANH: Telegrafie am invatat la Buftea cu un coleg de-al meu Popescu Constantin YO9ALM, actualmente KG6NK.

YO3CCC: Participati in concursuri?

YO9ANH: In concursuri am participat numai pe plan judetean.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ati cunoscut?

YO9ANH: Primii radioamatori pe care i-am cunoscut au fost: YO9ALM, YO3RD, YO9PC, YO9WL, YO9HL etc.
Prin anii 1967 am facut o vizita la Radioclubul orasenesc din Campina, unde am cunoscut cativa radioamatori, printre care pe Ion Raduta YO9WL si pe colegul sau de serviciu Victor Stoican YO9HL. I-am informat ca si eu sunt radioamator, tot din districtul 9 si apoi ne-am intins la discutii. Cea mai mare bucurie a fost cand cei doi, YO9WL si YO9HL, m-au invitat la ei acasa sa le vad statiile personale de emisie-receptie. Ii cunosteam doar de-o ora dar devenisem prieteni. Aflandu-ma in fata statiilor lor nu-mi venea sa cred ca au fost realizate de propriile lor maini. Forma exterioara, montajele si gruparea lor interioara, aranjamentul aparatelor de masura si control etc. m-au facut sa inteleg ca acesti oameni au o mare pasiune pentru radioamatorism si poseda serioase cunostinte de electronica. Nu mai vorbesc despre frumoasa si bogata lor activitate confirmata de numeroasele diplome si de miile de QSL-uri primite de la radioamatorii din intreaga lume.

YO3CCC: Din ce amplasament ati lucrat in portabil in concursuri pe UUS?

YO9ANH: Pe UUS nu am participat in concursuri.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO9ANH: Am fost si sunt pasionat de diplome si QSL-uri.

YO3CCC: Va rog sa-mi povetiti despre activitatea de la “Cercul de radioamatori” de la scoala generala din Babaita.

YO9ANH: M-am straduit si am reusit sa infiintez statia colectiva YO9KPR, in scoala la care eram invatator. Aici, eram instructorul cercului si operatorul sef al statiei. Rod al dublei pasiuni, pentru radioamatorism si pentru nobila munca de educator, cercul pe care l-am organizat s-a bucurat de sprijinul conducerii scolii si al intregului colectiv didactic si a atras in jurul “celor 15” cu care s-a deschis numerosi alti membri. Dintre succesele cercului tin sa remarc: cursul de initiere in radioamatorism (la incheierea caruia un numar de pionieri au devenit “autorizati”), obtinerea autorizatiei pentru statia colectiva de receptie (indicativ YO9-621), precum si cele cateva “sedinte” privind cunoasterea, demontarea si montarea unor aparate electrice. Unele erau destul de complexe: “difuzorul tranzistorizat” (in cutiile difuzoarelor de radioficare am realizat aparate de radio cu 1 pana la 4 tranzistori), radiouri.

YO3CCC: Frecventau copii acest cerc de radio?

YO9ANH: In vremurile bune, acest cerc de radio era frecventat de peste 28 de cursanti, pionieri si scolari.

YO3CCC: Era important un asemenea cerc?

YO9ANH: S-ar putea vorbi foarte mult despre importanta unui asemenea cerc, dar vreau sa subliniez numai ca, realizand telul principal, initierea pionierilor in tainele acestui interesant, util si placut sport tehnic, cercul, prin dezvoltarea interesului si a orizontului stiintific, a unor deprinderi tehnice practice, aduce o substantiala contributie la imbunatatirea procesului instructiv-educativ sau intr-un sens mai larg, ajuta procesul complex de orientare scolara si profesionala.

YO3CCC: Ce aparatura aveati ca dotare la cerc?

YO9ANH: Aparatura de care dispunea radioclubul era modesta, dar bine pusa la punct. Atat emitatorul cat si receptorul au fost construite de catre mine, cu contributia elevilor.

YO3CCC: Spuneati ca ati gasit intelegere la conducerea scolii. Puteti detalia un pic?

YO9ANH: Directorul scolii de atunci, prof. Petre Catilina, a acordat o atentie deosebita popularizarii radioamatorismului in randurile elevilor si ne-a pus la dispozitie spatiul dar si mobilierul necesar pentru instalarea statiei. Cursurile teoretice si practice se tineau intr-o sala de clasa.

YO3CCC: In ce benzi activati atunci si in ce moduri de lucru?

YO9ANH: Pentru ca nu aveam o aparatura foarte sofisticata operam numai in 3,5 si 7 MHz, atat in telegrafie cat si in fonie.

YO3CCC: Ce antena utilizati atunci?

YO9ANH: Aveam o antena de 20,43 m care se acorda destul de bine cu etajul final in 3,5 si 7 MHz. Pozitia antenei era favorizata si de faptul ca se afla pe cel mai inal punct din centru campiei Telormanului.

YO3CCC: Elevii puteau sa opereze la statia colectiva?

YO9ANH: Dupa ce statia de receptie a inceput sa functioneze numarul tinerilor care doreau sa frecventeze cursul de initiere era tot mai mare si tot mai mare a fost numarul celor care au obtinut autorizatii. La inceput elevii s-au obisnuit sa faca receptii, iar ulterior, cativa dintre ei s-au prezentat la examenul pentru obtinerea autorizatiei de emitatori si apoi au putut sa lucreze ca operatori la statia colectiva YO9KPR. Astfel, statia a putut fi deservita de mai multi operatori.

YO3CCC: In afara de sprijinul scolii, ati mai primit si ajutor din alta parte?

YO9ANH: Ne-am bucurat nu numai de sprijinul scolii ci si de cel al Federatiei Romane de Radioamatorism. Federatia ne-a sprijinit din plin, dupa ce s-a convins ca radioamatorii din Babaita sunt hotarati sa munceasca serios. YO3CCC: Ati mai fost ajutat de cineva din scoala in cadrul cercului?

YO9ANH: Da, de catre colegul meu prof. Sevastian Rosu.

YO3CCC: Telegrafia cu ce o invatau elevii la cerc?

YO9ANH: Se invata telegrafie cu un generator de ton tranzistorizat construit in regim propriu.

YO3CCC: Ce le predati la lectiile teoretice?

YO9ANH: La aceste cursuri elevii invatau despre propagarea undelor radio, studiau schemele celor mai simple aparate de emisie-receptie sau aparate de masura si control.

YO3CCC: Cei care frecventau cercul de radio din scoala generala din Babaita nu au incercat sa inoculeze microbul si altor elevi din alte scoli?

YO9ANH: La vremea respectiva, radioamatorii din cadrul cercului radio din Babaita au lansat un “apel general” catre elevii din scolile generale si licee, indemnandu-i sa solicite sprijinul conducerii scolilor si al organizatiilor de pionieri si de tineret, precum si al radiocluburilor judetene pentru a se infiinta si la ei in scoala un asemenea curs de initiere, deoarece radioamatorismul este un sport tehnic instructiv, placut si in aceelasi timp legat de procesul de invatamant.

YO3CCC: In afara de conducerea scolii ati mai primit ajutor si de la alte foruri tutelare?

YO9ANH: Un ajutor pretios in buna desfasurare a activitatii noastre ne-a acordat “Inspectoratul scolar judetean”, “Consiliul judetean al pionierilor”, “Consiliul judetean pentru educatie fizica si sport” si bineinteles, conducerea scolii, fara de care nu ne-am fi putut desfasura activitatea.

YO3CCC: Mai este activitate la scoala?

YO9ANH: De la “revolutie” incoace nu mai este activitate deloc la YO9KPR, din cauza celor “mari”. Nu se mai da importanta cercurilor tehnice care erau ABC-ul facultatilor tehnice cu profil anume: mecanica, radio, informatica etc. Este “RAU” ca nu se mai da o importanta deosebita nici institutelor de cercetare.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 26-7-2015

4737

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact