Colonel (r) ing. Florian Ungur YO5BWQ

Începuturile mișcării amatorilor de radio din țara noastră se constituie, undeva în anul 1925, când ia ființă ’’Asociația Prietenii Radiofoniei’’; după constituire, pionieri ai radioului au ţinut şi prima adunare a acestei asociaţii la 8.11.1925, stabilind în premieră orientarea activităţilor de viitor, precum şi dezvoltarea radiofoniei româneşti.

Radiofonia a evoluat în ţara noastră destul de anevoios, datorită unui ritm încetinit, mai ales în plan legislativ. Nu a existat un consens unanim în rândul politicienilor, sau a fost destul de restrâns, mai multă perseverenţă manifestând masele largi de amatori de radio, care prin activităţile lor realizau, în timp scurt, legături radio cu alţi amatori din străinătate sau recepţii radiofonice. Prin acţiunile lor radiofoniştii erau la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, corespondau şi făceau schimb de experienţă cu alţi colegi de peste hotare.

Preocuparea crescândă pentru construcţia de aparate radio şi efectuarea de legături telegrafice de amator a stârnit şi mai mult dorinţa de înfiinţare a unui organism care să reprezinte interesul tehnic şi aplicativ al acestuia. În acest context un moment important l-a constituit înfiinţarea la 18.03.1926 a ’’Asociaţiei Radio Craiova’’, punându-se astfel bazele radioamatorismului din ţara noastră. Câteva luni mai târziu, la 13.06.1926 s-a desfăşurat la Bucureşti primul ’’Congres al Radiofoniştilor Români’’ iniţiat de prof. Dragomir HURMUZESCU şi ing. Emil PETRAŞCU.

Creşterea nivelului de instruire în domeniul radioului şi amplificarea mişcării de amatori radio au constituit elemente esenţiale ale desfăşurării primului Congres al Amatorilor de Emisie din România, desfăşurat la 01.10.1933, manifestare ţinută sub emblema ’’Reţeaua de Emiţători Români’’. În acest context, pe plan organizaţional s-a impus cu necesitate legiferarea activităţii de radioamatori în ţara noastră, având ca model legislaţia existentă la acea vreme în alte ţări din Europa. În organizarea şi desfăşurarea acestui congres şi-au adus un aport incontestabil: Dr. Alexandru SAVOPOL, ing. Emil PETRAŞCU, ing. Paul POPESCU-MĂLĂEŞTI, ing. I.C. FLOREA, ing. Cezar BRĂTESCU, ing. Barbu DUMITRESCU şi mulţi alţii.

Interesul pentru radiofonie, telegrafie fără fir şi în general pentru experimentări era destul de ridicat, atât în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cât şi particular, foarte mulţi amatori realizând diverse construcţii radio, experimente hertziene, participarea la cursuri radio etc. Un rol important în acest context l-au avut publicațiile vremii, respectiv Radio Român și Radio-fonia care în paginile lor au publicat diverse scheme de aparate radio de recepție și emisie, constituind o puternică sursă de informare și documentare.

Dezvoltarea mişcării radioamatoriceşti a punctat în evoluţia sa şi desfăşurarea la Bucureşti a celui de-al doilea Congres al Amatorilor de Emisie în 23.12.1934. Punând bazele dezvoltării ulterioare şi legiferării radioamatorismului din ţara noastră, acest forum al amatorilor de emisie a creat condiţiile înfiinţării, doi ani mai târziu, a forumului reprezentativ al radioamatorilor şi legalizarea acestuia.

Sub egida Societăţii Generale a Radioamatorilor, organism recunoscut, dar, nelegiferat încă, a avut loc Congresul General al Radiofoniei la 17.02.1935. Au fost abordate probleme diverse, specifice radioamatorismului în creştere, dar, cel mai important punct l-a constituit ’’chestiunea autorizaţiilor de emisie’’. Acest fapt se datora ignoranţei manifestate de către Siguranţa Statului care nu era interesată a autoriza miile de amatori emiţători dornici de reglementarea legală a activităţii lor. Măsurile, uneori coercitive, luate împotriva amatorilor de emisie radio au făcut ca mulţi să lucreze clandestin, această îndeletnicire fiind considerată subversivă, iar delicvenţilor li se întocmeau fişe de urmărire şi, chiar confiscarea aparaturii. Se cerea astfel, încă o dată, dreptul la comunicare şi reglementarea emisiunilor de amatori pe unde scurte.

În condiţiile date, entuziasmul amatorilor a crescut şi mai mult, forţând organele puterii de la acea vreme să ia în considerare această stare de fapt. Astfel fiind situaţia, amatorii de emisie s-au reunit în primăvara anului următor, iar, la 01.03.1936 a avut loc Congresul Extraordinar al Radioamatorilor Emiţători din România.

În urma dezbaterilor avute, a problemelor care frământau miile de amatori din întreaga ţară şi dorinţei de afirmare pe plan extern, Congresul a hotărât înfiinţarea Asociaţiei Amatorilor Români de Unde Scurte (A.A.R.U.S.), primul organism reprezentativ, legal constituit, al tuturor radioamatorilor români.

O efervescență fantastică a acestei zile a făcut ca să vină în București radioamatori din întreaga țară, animați de dorința legiferării cât mai repede posibil a activității organizaționale a radioamatorilor români.

Desfășurarea acestei adunări, în baza convocării elaborate de comitetul însărcinat cu redactarea statutului asociației s-a finalizat cu alegerea comitetului de conducere a asociației, astfel:
Președinte – Dl. Dr. Alexandru SAVOPOL
Vicepreședinte – Dl. Ing. Paul POPESCU-Mălăești
Secretar – Dl. Ioan NICULESCU
Casier – Dl. Ing. ANDRIESCU V. Grigore
Cenzori – Dl. AGALIDI Eugen, Dl. Victor CANTUNIARI, Dl. Dr. Ion MILITARU
Cenzori supleanți – Părintele Ștefan RUSU, Dl. Anastase TRENTEA
Membri – Dl. Florin DINESCU, Dl. Ing. Gheorghe C. ENESCU, Dl. Georges BENETAUD
Membru supleant – Dl. Vladimir GHEORGHIU

Pentru conducerea biroului de confirmări de recepție a fost delegat dl. Florin DINESCU

La acest moment au fost stabilite modalităţile de constituire a filialelor asociaţiei, pe regiuni şi oraşe, se pun bazele organizări noului sport ce avea să revoluţioneze lumea: radioamatorismul.

Pe lângă obiectivele de îndeplinit de către comitetul de conducere ales, au mai fost stabilite o serie de măsuri de ordin administrativ-financiar, după cum urmează:
- taxa de înscriere în asociație în cuantum de 100 Lei
- cotizația pe anul în curs în cuantum de 240 lei, plătibilă trimestrial
- taxa de dovadă de recepție expediată în valoare de 2 lei
- se fixează adunarea obligatorie lunară a comitetului, în ultima duminică a fiecărei luni
- obligativitatea secretariatului de a face cunoscut tuturor asociațiunilor din țară și străinătate înființarea A.A.R.U.S.

La terminarea adunării generale extraordinare a radioamatorilor, participanții procedează, în incheiere, la semnarea procesului verbal ce consfințește înființarea A.A.R.U.S.

Prima ședință a comitetului de conducere a asociației s-a desfășurat pe data de 29 martie 1936; în cadrul acestei ședințe, la propunerea d-lui Lt. Florin DINESCU, serviciul de QSL și corespondența aferentă a fost încredințată d-lui Victor CANTUNIARI. În cadrul ședinței a mai fost stabilită și prima CIRCULARĂ privind regulile traficului ce trebuie respectat de către amatorii YR5.

Componența comitetului de conducere al A. A. R. U. S. a suferit modificări de-a lungul anilor, urmare datorită, fie deceselor unor membri, fie concentrărilor de război și plecărilor pe front.

Cu toate că înființarea A. A. R. U. S. a adus un licăr de speranță, cel puțin din punct de vedere organizațional, pe plan legislativ rămânea neîmplinit visul radio-amatorilor de a avea dreptul liber la comunicare cu semenii din țară și străinătate.

Acest pas îmbucurător, nu a adus însă cu nimic mai aproape legiferarea mult așteptată; dimpotrivă a dezlănţuit din nou prigoana autorităților abilitate împotriva tuturor amatorilor români care emit sau vor emite.

În vederea legiferării legii amatorilor de emisiune, comitetul asociației avea să depună, în perioada următoare mari eforturi și rugăminți, implorând Marele Stat Major să plece urechea la apelul viitorilor săi telegrafiști combatanți; rugând Siguranța Generală să fie încredințată că amatorul de emisiune radio nu este un anarhist, ci un mare patriot; rugând Poșta să înțeleagă și să accepte amatorismul, și nu în ultimul rând Societatea de Radiodifuziune să cedeze și să fie într-un fel de acord cu necesitatea legiferării.

Pentru îmbunătățirea lucrului în traficul de amator A. A. R. U. S. s-a îngrijit ca amatorii (foniști sau telegrafiști) să aplice întocmai prevederile CIRCULARELOR care s-au emis încă după prima ședință a comitetului de conducere a asociației.

În plan organizaţional merită arătat şi faptul că prima Adunare Generală a Asociaţiei Amatorilor Români de Unde Scurte s-a desfăşurat pe data de 31.01.1937, asociaţie care cuprindea la acea dată 72 de membri şi un comitet de conducere. Subliniem rolul deosebit avut în organizarea şi aşezarea pe principii noi a radioamatorismului românesc a celor mai iluştri radioamatori: Alexandru SAVOPOL, Ion NICULESCU, Gheorghe ANDRIESCU, Victor CANTUNIARI, Paul CIOCOŞ, Anastase TRENTEA, Ştefan RUSU, Liviu MACOVEANU, Gheorghe ENESCU, Florian DINESCU, Septimiu TRIFU şi mulţi alţii.

Un an mai târziu, pe 10.01.1938 se împlinea marele vis al radioamatorilor români: recunoaşterea de către International Amateur Radio Union (IARU) a legalităţii asociaţiei nou înfiinţate şi deschiderea relaţiilor organizaţionale cu aceasta.

Manifestările pe plan naţional şi dorinţa de afirmare şi pe plan extern ale radioamatorilor au continuat cu multă insistenţă, presând legislativul să ia în considerare doleanţele lor şi promulgarea unei legi care să reglementeze regimul emiţătorilor.

După lungi tergiversări şi amânări, pe data de 27.04.1938, avându-se în vedere avizul Consiliului legislativ-secţia III şi jurnalul Consiliului de Miniştri se semnează ’’Decretul - Lege relativ la emisiunile radio-electrice’’, primul act normativ care reglementează, de facto, regimul emisiunilor radio-electrice ale radio-amatorilor din România.

Este util de remarcat, că la art. 2 din acest Decret-Lege se stipula faptul că ’’orice posesor al unui post de radio emisiune este obligat să aibă o autorizaţiune de instalare şi folosinţă din partea Ministerului Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, dată prin Direcţiunea tehnică de lucrări publice şi comunicaţii. Autorizaţiunea de instalare şi folosinţă va fi elaborată de Direcţiunea Generală a P.T.T. pe baza avizului comisiunii şi a votului afirmativ din partea Marelui Stat-Major şi al Ministerului de Interne, absolut necesare pentru admisibilitatea cerută’’.

Pentru a nu se crea interpretări eronate ale prevederilor actului normativ, la art. 4-5 se menţionează faptul că ’’radio-amatorii, posesori de posturi de emisiune radio-electrice, autorizaţi potrivit dispoziţiunilor prezentului decret-lege, nu au voie să facă nici un fel de emisiune cu caracter de radio-difuziune..........şi să aibă certificate de amatori, obţinute pe baza unor examene de capacitate’’.

Apariţia acestui act normativ a permis, mai departe, la ’’aderarea la condiţiunile generale tehnice şi de exploatare prevăzute în regulamentul internaţional al radio comunicaţiilor, în Aranjamentul de la Haga, precum şi la celelalte aranjamente şi Convenţiuni la care Statul Român a ratificat’’.

Reglementarea juridică a activităţii radioamatorilor români a fost pecetluită, astfel că de acum înainte, în evoluţia sa, radioamatorismul românesc se va situa, cu excepţia unei perioade scurte, în centrul atenţiei forurilor statului român.

Activitatea A.A.R.U.S. a continuat să se desfășoare într-un ritm mai lent în anii următori, datorită condițiilor războiului și interzicerii activității amatorilor de emisie; în perioada 1939-1944, comitetul de conducere al A.A.R.U.S. a rămas același, întreaga activitate axându-se pe publicarea articolelor de specialitate în revistele Radio Universul și Radio România în cuprinsul cărora a continuat să fie editat YR5-Buletin, evident cu un conținut mai redus privind activitatea amatorilor din țară.

Asociația își va relua activitatea după mai mulți ani, fiind recunoscută ca persoană juridică la 02.10.1948 sub denumirea de Asociația Amatorilor de Unde Scurte din România (A. A. U. S. R.); la constituire, asociația avea următorul colectiv de conducere:
Președinte – Ernest GROSS
Vicepreședinte – Cezar IONESCU
Secretar – Vintilă GOLUMBOVICI

O dată cu legalizarea noii asociații, activitatea radioamatorilor din țara noastră devine tot mai intensă, se emit noile autorizații pentru amatorii emițători și receptori, se organizează filiale la nivelul regiunilor și orașelor, se organizează primele concursuri în eter ș.a.

Sub această denumire asociația își va continua activitatea până în primăvara anului 1950, ulterior schimbându-și denumirea în Asociația Radioamatorilor de Emisie și Recepție de unde scurte din R.P.R. ( A. R. E. R ).

Instaurarea regimului burghezo-democratic, ulterior a regimului totalitar au făcut ca sportul radio, cum era denumit radioamatorismul, să capete noi valențe și dimensiuni determinate de noua orânduire. În acest context trebuie menționată preluarea și coordonarea activității radioamatorilor de către Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.) în perioada 1954-1960.

În această perioadă A.V.S.A.P. înființată după modelul D.O.S.A.A.F. la Moscova, a concentrat sporturile tehnico-aplicative, incluzând și radioamatorismul, în pregătirea multilaterală a tinerilor, la educarea lor în spiritul dragostei și devotamentului nemărginit față de patrie și popor.

Pășind alături de asociațiile surori din țările de democrație populară (U.R.S.S., R.P. Ungară, R.S. Cehoslovacă, R. P. Polonă, R.D. Germană ș.a.) A.V.S.A.P. prin activitățile întreprinse, a dat un nou imbold mișcării de radioamatori din țara noastră asigurându-i un caracter larg de masă. În acest context și radioamatorii încep să devină un factor activ în opera de ridicare a nivelului tehnic al maselor muncitorești pentru construirea și consolidarea socialismului în țara noastră.

Prin încadrarea radioamatorismului în coordonarea A.V.S.A.P. se poate spune că s-au putut crea condițiile necesare pentru dezvoltarea acestuia, deschizând-se perspectiva unei activități mult diversificate cu accent pe specializarea unui număr mare de tineri dornici să îmbrățișeze tainele acestui sport și să abordeze apoi și alte domenii mai pretențioase ale radiotehnicii și electronicii.

Dată fiind noua orientare politică în domeniul sportului de masă, misiunea A.V.S.A.P. se va încheia, locul acesteia fiind preluat, temporar, de o nouă structură înființată în anul 1960, respectiv, Federația Sportului Aviatic și Radio (F.S.A.R.) organ care va conduce, controla și îndruma întreaga activitate a radioamatorilor din R.P.Romînă prin comisia special înființată – Comisia Centrală a Sportului Radio (C.C.S. R.).

Componența acestei comisii a fost următoarea:
Președinte – Constantin PĂUCĂ
Vicepreședinți – Victor NICOLESCU, Petre CESAR
Secretar – Josef PAOLAZZO
Membri – Boris BANȚGAF, Petre CRISTIAN, Nicolae DRĂGULEANU, Liviu MACOVEANU, Ion PANTEA, Mihai TANCIU, Ion VIDRAȘCU

În spiritul acestei orientări comisia își va aduce o contribuție substanțială la activizarea asociațiilor și cluburilor sportive în scopul atragerii pe scară largă în mișcarea de radioamatorism a tuturor iubitorilor acestui sport, în perfecționarea măiestriei sportivilor, a educației lor patriotice și în lărgirea bazei materiale a radiocluburilor din țară.

Comisia va activa sub această denumire până în vara anului 1967, când pe baza Hotărârii Consiliului Național de Educație Fizică și Sport (C.N.E.F.S.) se va transforma în Federația Română de Radioamatorism (F.R.R.) având statut și regulament de organizare și funcționare.

Noul organism creat va avea misiunea nobilă de a transpune în practică ansamblul măsurilor adoptate pentru înfăptuirea sarcinilor trasate pe linie de partid și de stat pentru ca mișcarea sportivă din România să devină tot mai performantă.

În baza hotărârilor C.N.E.F.S. activitatea radioamatorilor prinde noi contururi, atât din punct de vedere organizațional cât și al diversificării activităților. Astfel, la nivelul județelor și orașelor, începând cu anul 1968 se înființează radiocluburi județene și orășenești coordonate de comisii județene de radioamatorism.

Aceste comisii de la nivelul județelor și-au desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile statutului F.R.R. asigurând îndeplinirea planurilor anuale și organizarea competițiilor de radioamatorism, îndrumarea și coordonarea filialelor, a loturilor sportive și a radioamatorilor.

Potrivit Hotărârilor elaborate de organele de partid și de stat au fost stabilite planuri de măsuri pe mai mulți ani vizând dezvoltarea activității de radioamatorism pe următoarele direcții:
- dezvoltarea largă a activității de masă în cadrul competițiilor naționale DACIADA
- cuprinderea într-o măsură cât mai mare a tineretului în practicarea activității de radioamatorism
- integrarea tot mai deplină a radioamatorismului în dezvoltarea multilaterală a personalității umane
- sporirea eficienței activității de radioamator în sistemul de învățământ de toate gradele
- lărgirea sferei de cuprindere a oamenilor muncii în practicarea diferitelor ramuri specifice
- ridicarea nivelului general al activității sporive de performanță în domeniu
- asigurarea dezvoltării tuturor ramurilor radioamatorismului
- creșterea rolului și a responsabilității comisiilor județene de radioamatorism
- dezvoltarea bazei de masă a sportului de performanță ale tuturor ramurilor
- asigurarea pregătirii temeinice a cadrelor necesare activității specifice radioaamatorismului
- utilizarea judicioasă și dezvoltarea bazei materiale a activității de radioamator

Menținând dezvoltarea activității de radioamator pe aceste direcții de acțiune, F.R.R., încă de la înființare, și-a canalizat energia și eforturile pe o perioadă îndelungată (peste 20 de ani), timp în care putem afirma că radioamatorismul din România a ajuns la cote înalte, atât ca performanțe, cât și ca dezvoltare și emancipare pe plan intern și internațional.

După căderea regimului totalitar în decembrie 1989, menținându-și aceeași titulatură, F.R.R. și-a reorientat activitatea, fără a fi sub presiunea organelor de partid, reprezentând o organizație apolitică a adus un suflu nou, democratic pe următoarele direcții:
- creşterea semnificativă a numărului de membri cotizanţi la nivelul radiocluburilor şi asociaţiilor afiliate la F.R.R.
- îmbunătăţirea dotărilor tehnice ale radioamatorilor şi cluburilor afiliate
- definitivarea problemelor de legislaţie privind activitatea de radioamatorism
- creșterea nivelului de impact social al mişcării de radioamatorism
- creşterea calificării radioamatorilor, a calităţii traficului radio şi a participării masive în competiţiile interne şi internaţionale

Activitatea radioamatorilor din România a fost prezentată atât în paginile buletinelor informative ale F.R.R. cât și în paginile unor reviste consacrate ale vremii: RADIOAMATORUL, Pentru APĂRAREA PATRIEI, SPORT și TEHNICĂ, TEHNIUM, ulterior în RADIOAMATOR YO, RADIOCOMUNICAȚII și RADIOAMATORISM, precum în mass-media centrală și locală.

Ca un arc peste timp, acum la cei 80 de ani de la înființarea primei asociații legitime care să reprezinte amatorii de radio din România, se cuvine să aducem prinosul nostru de recunoștință celor care, în ciuda dificultăților întâmpinate, au reușit să aducă în legalitate radioamatorismul românesc.

Brusturi, februarie 2016

Colonel (r) ing. Florian Ungur YO5BWQ

Articol aparut la 29-2-2016

6102