hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

In Memoriam – Andrei Giurgea YO3AC

Nini Vasilescu YO3CCC

Andrei Giurgea s-a nascut la 19 aprilie 1941 la Bucuresti. Astazi ar fi implinit 75 de ani. Tatal a fost un celebru arhitect care a combinat stiul gotic cu cel florentin. Prin el se inrudeste cu ing. Emil Giurgea, unul din pionierii radioului din Romania. Primeste o educatie germana; primii 7 ani de scoala ii urmeaza la scoala germana dupa care trece la liceul Sf. Sava.

Prima intalnire cu radioul o are in 1953, cand petrece multe ore in atelierul de depanare radio al d-lui Moscovici, de pe str. Buzesti. Sub indrumarea lui construieste primul sau receptor cu galena. Tatal incurajeaza acest hobby al fiului, finantand proiectele sale. Astfel, iau nastere in atelierul din str. Buzesti, intai un 0-V-0 (cu tubul 6K7) care se transforma in 0-V-1 (cu 6P6). Dar marea revelatie despre radioamatorism o are, la vizita pe care o face acasa la George Craiu YO3RF, caruia i-a scris o scrisoare in care-l ruga sa-l intalneasca.

Vederea statiei sale, a multor QSL-uri de pe toate meridianele globului, aprind flacara pasiunii pentru radioamatorism, care nu se va mai stinge niciodata. La indemnul lui George, urmeaza cursurile de initiere in radioamatorism organizate la Radioclubul Bucuresti. Instructor pentru telegrafie era Sergiu Costin ex. YO3LM apoi K2PA. Acest curs este urmat si de Cornel Trifu ex. YO3FC ulterior DL3KCT.

In 1955 absolva cursul si primeste indicativul de receptor YO3-1435. Desi cu mijloace modeste – un 0-V-1 si mai apoi un receptor Thorn Eb (receptor cu reactie al armatei germane) si un converter, reuseste ca pana la finele anului 1957 sa obtina QSL-uri din 204 tari, cea mai deosebita confirmare fiind cea trimisa prin posta de catre Tom Cristian VR6TC, stranepotul conducatorului rasculatilor de pe corabia Bounty, care a fondat o asezare europeana pe insula Pitcairn.

La 28 ianuarie 1958 primeste autorizatia de clasa a III-a si indicativul YO3AC. Cu ajutorul lui George YO3RF, construieste in cateva zile un emitator cu un cuart pe 7005 kHz si un tub 6P3 alimentat la 300V si incepe traficul in 40 m CW. Antena era un "longwire" de cca. 20 m, legat la un capat de streasina casei, iar celalalt era atasate la o salcie.

Cu acest echipament face primele legaturi, prima fiind la 1 februarie 1958 cu YO3RF si UO5KMO. In circa 6 luni reuseste sa lucreze cu 15 tari din 3 continente – Europa, Asia si chiar W3BVN din USA, care cu un Yagi cu 4 elemente in 7 MHz a reusit sa-l auda cu un control 349. Dar intre timp situatia familiala se inrautateste, tatal sau care l-a incurajat si finantat se imbolnaveste de inima (a murit in urma unui stop cardiac la 12 iunie 1959) si este nevoit sa se pensioneze, iar Andrei va trebui sa munceasca, terminand liceul la seral in 1958. Aparatura se modernizeaza prin achizitia emitatorului lui YO3FI, care a emigrat in Israel si a unui receptor al armatei americane BC312N. Construieste o antena longwire din sarma galvanizata avand o lungime de 127 metri care traversa strada, o curte si o serie de case, unul din capete fiind legat de un cos de pe acoperisul unei case in care locuia un bun prieten, ce avea sa devina si el radioamator cu indicativul YO3AXK. Activitatea s-a rezumat numai la benzile de 80 si 40 m CW, cu toate ca aparatura a fost schimbata de mai multe ori. Desi avea autorizatie de clasa a III-a (25 W input), cu sprijinul lui YO3FD a construit un etaj final cu tubul 813 care livra o putere de 20 de ori mai mare decat cea inscrisa pe autorizatie. In aceste conditii reuseste sa se claseze primul dintre concurentii YO la concursul international al radioamatorilor bulgari LZ DX Contest 1959 provocand indignarea radioamatorilor consacrati.

In 1961 reuseste la concursul de admitere la facultatea de Chimie Industriala a Institutului Politehnic, curs seral, ceea ce face si mai dificila activitatea de radioamator, deoarece trebuia sa lucreze in schimbul I si III, sa mearga la facultate zilnic intre orele 18 – 22 si sa mai faca si trafic radio. Drept rezultat face o depresie nervoasa, care-l determina in 1964 sa vanda toata aparatura si sa inceteze orice activitate de trafic pana la absolvirea facultatii in 1967. In iulie 1963 se casatoreste cu o colega de grupa care spre norocul lui a manifestat de-a lungul a peste trei decenii de casnicie multa intelegere pentru pasiunea sotului ei. Cu toate dificultatile, aceasta prima etapa se incheie prin obtinerea a peste 20 diplome, dintre care cea mai prestigioasa este DXCC cu nr. 7180, in 1964.

Dupa absolvire achizitioneaza alte aparate si construieste doua antene Windom pentru 80 si 40 m. Motivul? Desi a reusit sa treaca in 1960 examenul pentru autorizatia clasa a II-a, nu a primit autorizatia decat in 1966, ca o sanctiune pentru faptul ca lucra cu o putere peste limita autorizatiei. Abia in 1969 incepe traficul in 14 MHz cu un receptor HRO si o antena Windom.

Cel mai valoros rezultat obtinut intr-un concurs, a fost locul 2 in Europa in 7 MHz CW la editia 1960 a concursului CQWW, cand a lucrat 44 din cele 48 de ore. Dar marea cotitura a survenit in 1970 cand a primit din Germania un transceiver Heathkit HW100 si o antena multiband Hy Gain model 5BDQ, un reflectometru si un manipulator electronic. Deoarece la 20 octombrie 1969 se naste unicul sau fiu Vlad, se muta intr-o camera la etajul 2 si acum incepe un trafic intens pe toate benzile in CW si SSB dar numai cu 100 W si 5BDQ. Dupa circa 5 ani reuseste sa adune QSL-urile pentru diploma 5BDXCC pe care o si primeste primul din YO cu nr. 247 din 23 aprilie 1973.

Un alt moment important l-a constituit vizita in 1972 a lui DJ2UT, atunci un necunoscut, azi celebru prin antenele fara trapuri cunoscute si folosite in toate colturile lumii. Acesta ii confectioneaza o antena Yagi cu 5 elemente pentru 10, 15 si 20 metri pe care o instaleaza cu o echipa de mecanici inimosi de la fabrica unde lucra la 21 august 1973 si care a functionat foarte multi ani desi a suportat 3 cutremure si nenumarate furtuni si viscole. In aceeasi perioada construieste un etaj final cu putere conform autorizatiei de clasa a I-a pe care o obtine in 1972. A urmat o perioada de activitate intensa, participarea la nenumarate concursuri internationale in CW si SSB cu ocuparea unor locuri fruntase si cresterea continua a numarului de tari lucrate si confirmate. Este membru fondator al clubului de performanta YO DX CLUB (nr. de membri 8), iar din 1972 este primul in prestigiosul club britanic de telegrafisti FOC (First Class CW Operators Club) cu nr. 1153. De asemenea, in 1972 primeste titlul de Maestru al Sportului pentru performantele in US. Numarul de tari confirmate in US creste continuu, ajungand la 300 in anul 1977, iar in 1978 la 314, in 1984 la 332 etc. Un obiectiv important l-a constituit cucerirea diplomei 5BWAZ, pe care o primeste primul din YO cu nr. 49, din 13 decembrie 1982. A obtinut multe titluri de campion national si international al Romaniei. In 1979 primeste din Germania un transceiver Kenwood TS520S cu care lucreaza pana in 1992 cand preia statia lui Marius YO3CD, un transceiver Yaesu FT102 cu VFO digital separat. Concomitent, isi mareste continuu colectia de diplome atat romanesti cat si straine. La sugestia lui Nicoara Paulian YO3NP lucreaza din 1979 pana in 1984 si in RTTY cu un echipament construit de YO3NP, reusind sa obtina primul DXCC in acest mod de lucru in 1982. Ca o incoronare a activitatii DX in 1992 este inclus in Top Honor Roll DXCC avand lucrate si confirmate toate tarile de pe lista tarilor active din acel moment.


Andrei Giurgea YO3AC este ultimul, in partea dreapta

Pe linie obsteasca a fost membru al Biroului Federal al FRR din 1975. In aceasta calitate a sprijinit in elaborarea unor regulamente de concursuri si diplome si s-a straduit sa convinga toti participantii sa trimita fisele de concurs ceea ce nu i-a reusit intotdeauna. Pe linie competitionala a organizat participarea YO la Campionatul Mondial IARU in US, fiind membru al echipei reprezentative, care la prima editie in 1986 a reusit sa devina vicecampioana mondiala iar in 1987, 1988 si 1989, a ocupat locul III. Desigur ca la aceste performante si-au adus contributia multi alti radioamatori pasionati de concursuri dintre care pot fi amintiti: YO4HW, YO8BAM, YO6AWR, YO9BQN, ex YO9AGM si altii. De asemenea, din 1976 a difuzat in fiecare vineri QTC-ul FRR. Din pacate problemele cardiace, care au inceput in 1983, s-au agravat in special dupa 1989, culminand cu 2 infarcturi miocardice, ultimul in septembrie 1993 deosebit de grav (2 stopuri cardiace), care au dus la pensionare la numai 52 de ani. Din 1995 este Maestru Emerit al Sportului.

O alta preocupare a constituit-o lucrul pe sateliti, in special Oscar 10 si 13. Si aici, dupa 6 ani, a reusit sa obtina diploma DXCC nr. 2 din YO.

Admirat, invidiat, contestat uneori, Andy ramane unul dintre cei mai celebri radioamatori YO. Andy a fost un radioamator adevarat, cu o activitate ce greu va putea fi egalata. Membru YO DX Club, FOC, posesor a unui numar impresionant de diplome si trofee, dintre care as aminti doar: 5 Band DXCC, 6 Band DXCC si 7 Band DXCC. Din 1976 a transmis 1156 de emisiuni QTC.

Inima lui bolnava de cativa ani, a incetat sa mai bata in ziua de 7 februarie 1999. Era putin trecut de amiaza. Abia se internase in spital. O viroza puternica si o afectiune la plamani il chinuise toata saptamana. Era inca tanar. Pe 19 aprilie 1999 ar fi implinit 58 de ani.

"Dumnezeu sa-l odihneasca".

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 18-4-2016

4213

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact