|
CONCURSURILE ÎNTRE A FI SAU A NU FIGheorghe Oproescu - Tavi YO4BKM
1. Campionate, cupe, maratonuri, memoriale etc
Campionatul este, prin definiţie, o competiţie sportivă în care se întrec cei mai buni sportivi şi cele mai bune echipe sportive pentru a desemna campionii. De la bun început se reţine faptul că se întrec cei mai buni sportivi sau echipe, asta înseamnă sportivi selectaţi pe criterii valorice şi de performanţă pentru a fi cei mai buni. În astfel de condiţii fiecare participant devine un potenţial câştigător al titlului de campion spre deosebire de situaţia când se participă fără nicio selecţie anterioară. Ar fi prea banal să arăt cum se respectă această regulă la sporturile foarte comune precum fotbal, volei, handbal etc dar voi arăta câteva date de la două sporturi tehnice cu mai puţină priză la mase şi cu un număr de potenţiali participanţi destul de redus, dintre care am exclus, pe moment, automobilismul. Astfel, la tir participantul la campionat trebuie să deţină cel puţin categoria II-a de clasificare sportivă şi să fi acumulat la etapele naţionale un anumit număr minim de puncte. La planorism se cer minim 100 ore de zbor, din care minim 50 de ore în simplă comandă, să fie deţinător al Insignei de Argint, să aibe o performanţă de minim 500 de km zbor de distanţă în simplă commandă efectuaţi de la încheierea Campionatului Naţional precedent şi minim 300 de km zbor de distanţă în simplă commandă, efectuaţi de la începutul anului în care are loc campionatul. Iată cum la aceste ramuri sportive, unde nu se poate spune că sunt foarte mulţi sportivi legitimaţi, există restricţii privind performanţele sportivilor care se întrec în campionat, pentru simplul motiv că un titlu de campion are o încărcătură însemnată. Se respectă astfel cerinţa ca un campion să fie desemnat dintre sportivii cu potenţial egal de a cuceri acest titlu, deci nimeni nu participă cu gândul că nu va avea şanse să devină campion. Dacă iau în considerare şi automobilismul, cu care radioamatorismul are destul de multe asemănări cum sunt permisul de conducere (emis de o autoritate naţională din afara sportului) similar cu licenţa de radioamator (emisă tot de o autoritate naţională din afara sportului) sau FRR similară cu FRAS (Federaţia Română de Automobilism Sportiv, atenţie, "sportiv!"), se remarcă o mare deosebire organizatorică: automobiliştii sportivi deţin licenţe (nu legitimaţii!) speciale emise de FRAS prin selecţie pe criterii specifice clasei la care participă şi sunt asimilaţi sportivilor din orice altă ramură sportivă. Automobiliştii amatori care nu sunt şi sportivi se bucură de drepturile acordate de permisul de conducere, precum un radioamator neafiliat sau se pot afilia în structuri nesportive gen club naţional aşa cum este ACR. La radioamatori astfel de cluburi (ARR, SRR) se află încă în faza de testare dacă ţin cont de numărul mic de membri sau durata încă redusă de când funcţionează.
O altă caracteristică privind modul de desfasurare a campionatului la celelalte ramuri sportive este aceea că trebuie parcurse mai multe etape pe perioade destul de lungi, fiecare etapă se încheie cu un clasament valoric, astfel încât titlul de campion să fie cât mai puţin influenţat de conjuncturi de moment. De exemplu la tir sportiv un campionat durează 5---6 luni, la planorism din primăvară până toamna târziu.
Se ştie că la radioamatorism nu există nicio restricţie privind nivelele de performanţă ale participanţilor la campionate iar campionatele se desfăşoară pe durate scurte, împărţite în etape şi mai scurte (fracţiuni de ore sau cîteva ore legate între ele), practic numai ca să respecte condiţia de a nu se desfăşura într-o singură etapă şi să poată fi astfel omologate. Dar, prin modul de stabilire a etapelor grupate pe intervale scurte de timp, se favorizează conjuncturile şi aranjamentele, blocându-se confruntarea liberă care să evidenţieze numai performanţele proprii.
Cu multe decenii în urmă existau radioamatori care deţineau categorii de clasificare sportivă de la “junior" (nu ca vârstă ci ca performanţe obţinute), urmând apoi categoriile III, II, I (a nu se confunda cu clasele de autorizare) şi terminând cu maestru al sportului. Pentru a obţine aceste categorii radioamatorul trebuia să îndeplinească un cumul de norme sportive (făcute public) din care aminesc doar câteva: ocuparea unui anumit loc în clasamentul diferitelor competiţii, inclusiv cupe, să realizeze un număr minim de legaturi în 10 minute, să participe la un număr minim de competiţii în care să se situeze pe anumite pozitii din prima parte a clasamentului etc. Cu toate acestea, participarea la campionate nu a fost niciodată condiţionată de performanţele sportive obţinute pe un anumit interval de timp.
În cele din urmă mai arăt că la multe alte ramuri sprtive există campionate locale, judeţene, pe profesii (campionatul armatei etc), numai la radioamatorism nu.
Cupa este tot o competiţie care se desfăşoară în mai multe etape, de o anvergură mai redusă decât campionatul, deseori prilejuită de anumite evenimente aniversare. Şi la cupe funcţionează (sau ar trebui să funcţioneze) aceleşi criterii de selecţie a participanţilor. Cupele se pot organiza la nivel local sau naţional, la radioamatorism încă nu există o cupă naţională, există însă destul de multe cupe locale la care numărul de etape este destul de redus, etapele sunt grupate de regulă pe un interval de două ore. La radioamatorism etapele care compun o cupă nu realizează o selecţie pe parcursul lor, nici măcar sub forma unui clasament şi nu există o confruntare finală care să desemneze câştigătorul. Dacă la alte sporturi în finală se pot confrunta numai doi parteneri (fotbal, tenis, box etc), selectaţi pe parcursul etapelor, se poate organiza o finală şi între mai mulţi parteneri la care să conteze atât rezultatul confruntării finale cât şi rezultatele din etape, astfel încât să se evidenţieze performanţele de durată şi nu conjuncturale. Un exepmlu de organizare îl reprezintă ciclismul unde confruntarea finală nu se dă numai între doi ciclişti.
Maratonul este o competiţie nu neapărat sportivă din moment ce participanţii se confruntă cu mulţi factori conjuncturali cât timp nu există ore fixe între care se desfăşoară şi cât există parteneri care acordă puncte fără ca participarea lor să fie reglementată în vreun fel de regulament. Din aceste motive finalizarea unui maraton ar trebui să se axeze pe alte evaluări stabilite de organizator, nu pe desemnarea unui câştigător sportiv.
Memorialul nu trebuie să se încadreze în cutume sportive, nu trebuie să aibe un câştigător ci trebuie să grupeze radioamtori cu scopul de a aniversa sau comemora un anumit eveniment reprezentativ din punct de vedere emoţional. Nici aici nu trebuie să existe punctaje, clasamente sau câştigători.
Altele, cum ar fi întâlnirile gen câmpenesc, care nu trebuie să acorde puncte, nu fac clasamente, ci oferă posibilitatea combinării unor evenimente din viaţa noastră care pun împreună traficul radio, experimentul, cu participarea familiei sau prietenilor neradioamatori. Poate că în aşa fel se pot recruta şi alţi radioamatori.
Nu se poate încheia acest punct fără câteva concluzii. Cea mai importantă şi, care cred că ar aduce beneficii în creşterea calităţii şi participării la competiţii, ar fi ca marile competiţii (campionatele şi cupele) să cuprindă mai multe etape la momente cît mai depărtate pe parcursul unui an şi la care să se participe pe bază de selecţie. Selecţionarea participanţilor s-ar putea face pe baza locurilor obţinute în aceeaşi competiţie din anul trecut (de exemplu primii cinci), pe baza locurilor ocupate în cadrul cupelor din anul trecut (de exemplu primii trei la cupele la care numărul de participanţi trece de o anumită limită) sau pe baza altor criterii (de exemplu un număr minim de participări la competiţii în anul trecut sau pe perioada din anul curent care s-a scurs până la startul competiţiei în discuţie, un număr minim de legături stabilite în timp impus la un anumit număr de competiţii cât mai recente, introducerea şi menţinerea clasificărilor sportive etc), pe parcurs criteriile pentru selecţionare vor suferi îmbunătăţiri numai în beneficiul sportului. În felul acesta se satisfac mai multe cerinţe:
O altă concluzie ar fi aceea a definirii statutului de sportiv al radioamatorului, pe baza unor licenţe (nu legitimaţii) acordate de FRR în urma aplicării unor criterii stabilite prin dezbatere publică, cu participarea a cât mai mulţi radioamatori, dar cu condiţia ca acest lucru să nu se facă formal (precum Statutul FRR) iar forumul să funcţioneze corect pe saitul FRR, nu ca acum. Sportivii radioamatori vor trebui să fie membri ai cluburilor sportive individuale sau organizate ca secţii la alte cluburi sportive, care vor trebui să aibe obligatoriu tot ce se cere pentru o activitate sportivă, inclusiv antrenori, contract cu o instituţie medicală etc care să condiţioneze licenţierea sportivului de către FRR şi participarea lui la competiţii, nu să fie doar o sursă de bani din cotizaţii.
2. Regulamentele de concurs
Aici am avut ocazia să constat o dezorganizare exact după chipul şi asemănarea FRR. Este de neimaginat cum FRR, în calitate de autoritate sportivă la nivel naţional, poate acorda dreptul de organizare şi desfăşurare a competiţiilor fără să analizeze regulamentele acestora, regulamente care permit cele mai absurde interpretări sau chiar comportări în concurs. Poate şi pentru că FRR nu îşi respectă propriile regulamente la campionate, nu înţeleg dacă cu rea intenţie pentru a crea situaţii favorizante, sau din nepricepere (gen ucenicul vrăjitor).
Cercetând regulamentele competiţiilor interne am constatat următoarele lipsuri:
1. Obiectivul competiţiei. Nici măcar la campionatele naţionale nu se precizează că obiectivul este de a desemna campioni naţionali, dar trebuie să mai fie şi altele legate de îndeplinirea normelor pentru diferite clasificări sportive individuale sau pe club, realizarea de legături cu staţii noi sau rare etc. Odinioară, la noi, dar şi acum la alţii, se precizează obligatoriu obiectivul. Dar iată ce apare la http://www.arrl.org/iaru-hf-championship:
------------------------------------
2. Object: To contact as many other amateurs, especially IARU member society HQ stations, around the world as possible using the 160, 80, 40, 20, 15 and 10 meter bands.
------------------------------------
Deşi este vorba de un campionat, acesta nu desemnează campioni, nu are caracter sportiv, dar asta este altă poveste.
2. Validarea legăturilor. Am participat la recentul concurs “Lucian Blaga" şi am văzut că nu apare nicio referire despre validare astfel că, în conformitate cu principiul că este permis tot ce nu este interzis, înseamnă că pot fi valide şi legăturile duble, chiar şi legăturile cu oricâte erori de preluare sau în afara intervalului de concurs. Am participat la acest concurs şi, în virtutea regulamentului, pot pretinde ca toate legăturile mele să fie declarate valide, chiar voi protesta dacă se depunctează vreuna. Dar, iată ce se scrie în regulamentul competiţiei ARRL de mai sus:
------------------------------------
6. Valid Contact:
------------------------------------
Aşa că, chiar la o competiţie unde toţi au experienţa concursurilor, nu se lasă lucrurile “la mintea cocoşului" cum poate că ar încerca unii să explice de ce lipsesc astfel de precizări în regulamentele noastre. Iar competiţia de mai sus mai arată ceva, care apare şi la alte competiţii străine:
------------------------------------
13. Disqualification: Any entry may be disqualified if the overall score is reduced by more than 2%.
------------------------------------
Probabil că la noi includerea unor astfel de sancţiuni la toate competiţiile ar genera un val de revoltă care ar duce la căderea guvernelor, dacă nu a FRR. Şi asta nu este totul. Aşa cum se vede mai sus, există un regulament general (sau cadru) pentru toate competiţiile ARRL, care conţine inclusiv sancţiuni, dar şi alte cluburi străine au un regulament cadru, numai FRR nu, nici ARR, nici SRR. Iata câteva prevederi din regulamentul cadru al ARRL:
http://www.arrl.org/general-rules-for-all-arrl-contests
------------------------------------
3.2.All callsigns and exchange information must be sent, received, acknowledged and logged correctly by each station for a complete QSO.
------------------------------------
3.4.The same station may be worked only once per band for contest credit.
------------------------------------
3.10. The use of non-Amateur Radio means of communication (for example, Internet or telephone) to solicit a contact (or contacts) during the contest period is not permitted.
------------------------------------
4.6.Any log that is computer generated must be submitted as an electronic file in Cabrillo file format. Failure to submit the required electronic file can result in the entry being designated a checklog, and thereby ineligible for competition.
------------------------------------
7.3. If a paper entry with more than two-percent duplicate contacts left in the log is detected, it will be automatically disqualified.
------------------------------------
Referitor la punctul 7.4. de mai sus, am văzut la CN HF SSB din 2012, la care am făcut softul de arbitrare, cum o staţie a făcut de mai multe ori 6 legături valide în ultimul minut al etapei. Să fi folosit un “ceas din cauciuc" pe care l-a “întins" ca să încapă mai multe minute în ultimul minut? La alte ediţii nu am mai avut ocazia să văd evidenţiate astfel de “performanţe" dintr-un motiv foarte simplu: nu s-au mai făcut publice. Deci, atenţie la regulamente! Nu sunt o formalitate, ele pot conţine succesul sau insucesul competiţiei.
3. Instituirea unei scări valorice a competiţiilor
Pentru competiţiile cu caracter sportiv cuprinse în calendarul FRR, FRR trebuie să facă anual, pe baza unor criterii clar definite (durată, număr de etape, număr de participanţi, timpul de finalizare a clasamentelor, modul de arbitrare etc) o listă valorică a acestora iar sportivii câştigători sau chiar şi cei doar participanţi să primească puncte pe măsura valorii competiţiei, puncte pe care le pot folosi pentru a obţine clasificări sportive ori dreptul de a concura la campionate sau cupe. Pot exista chiar ligi valorice ale competiţiilor, la care să se aplice schema de promovare şi retrogradare dintr-o ligă în alta, aşa cum se face şi la alte ramuri sportive, dar nu ligi pentru cluburi, echipe sau sportivi, ci pentru competiţii.
Am făcut o astfel de încercare la ARR cu doi ani în urmă, fără niciun ajutor, doar pe seama listelor publice, dar şi la ARR am constatat multă nehotărâre alături de un amatorism mult prea exagerat (am constatat însă că nu lipsea entuziasmul, poate unul dintre puţinele lucruri bune din ARR) şi am renunţat să mai continui. Mai ales şi pentru că ARR nu este un club sportiv iar aceste clasamente nu aveau nicio valoare practică.
O asemenea listă nu este greu de făcut, dar trebuie să se manifeste interes pentru o astfel de schemă care ar aduce aceleaşi foloase pe care le aduc ligile valorice din celelalte ramuri sportive: o competiţie continuă şi deschisă de pe urma căreia poate câştiga toată masa radiaoamatorilor.
4. Arbitrii şi arbitrarea
Dacă FRR nu-şi respectă propriul regulament privind desemnarea arbitrilor, de ce să se lege la cap alţi organizatori cu această migăloasă problemă? Dar nu numai aceasta este problema.
La orice concurs sportiv arbitrii sau oficialii concursului folosesc instrumente pentru arbitrare (cronometre, rulete, ştachete, cântare, înregistratoare de imagini etc), aceste instrumente sunt confecţionate de specialişti în domeniul respectiv, pe baza unui caiet de sarcini întocmit de organizatorii de competiţii. Important este de reţinut că executantul instrumentului nu este şi arbitru (dar nici invers), iar arbitrii şi oficialii competiţiei folosesc chiar ei instrumentul de arbitrare, nu executantul. Deci arbitrii ori oficialii trebuie să ştie cum se măsoară cu ruleta, cum se acţionează cronometrul sau alte instrumente. La radioamatorism instrumentul este un soft. Câţi arbitrii sau oficiali legitimaţi ştiu să-l folosească, în special la campionate? Câte softuri s-au făcut pe bază de caiet de sarcini apoi, din mai multele oferte, să fie omologat şi folosit de către organizator unul din ele? În mod normal competiţia naşte competiţii.
Poate că acest lucru ar fi de cea mai mică importanţă în comparaţie cu cele de mai sus iar rezolvarea sa mai poate aştepta. Dar nu şi imperioasa ordine care trebuie făcută pe planul competiţiilor din radioamatorismul sportiv.
Articol aparut la 23-5-2016 4916 Inapoi la inceputul articolului |
Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
|
Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact |