Morel Grunberg 4X1AD

Prin '78 cred, bunul meu prieten Nelu YO6AWR de la Brasov hotaraste sa ma viziteze dorind sa vada si sa opereze la YO4KRR care-l concura la puterea semnalelor in banda. Fiind pe atunci responsabilul statiei Casei Pionierilor din Brasov, prinde Nelu o ocazie sa se duca la Suceava si sa insoteasca niste copii dintr-o tabara de radio inapoi la Brasov. Se urca-n tren de dimineata, se opreste in Focsani unde face o intrerupere de vreo 12 ore urmand sa continue mai departe cu acceleratul de Suceava pe la 3 noaptea. Ne-am intalnit, l-am dus la club, a operat, am iesit in oras sa mancam si spre seara ne-am intors sa opereze din nou la statie pana vine vremea sa plece la tren. Conditiile in 14MHz erau minunate, statia buna, Nelu s-a incalzit si a facut o multime de legaturi simtindu-se bine cu zeci de statii de peste ocean facand coada sa-l lucreze. Nelu mentiona in fiecare QSO indicativul personal : 6 Atlantic Washington Radio fiind silabisirea preferata in aceea noapte.

Ei bine, cand ne era noua lumea mai draga, pe la 1 noaptea se deschide usa la club si patru subofiteri de militie cu pistoalele scoase din tocuri intra in tromba si ne inconjoara. Noi ne uitam siderati la ei fara sa intelegem ce cauta acolo si ce vor. Fara prea multa ceremonie, cei patru magnifici ne cer sa ne ridicam si sa mergem la masina ca suntem retinuti. Ce, de ce si cum, refuza sa ne spuna. Jos ne asteapta 2 ARO de "interventie" , suntem "umflati" si dusi la Militie. Acolo suntem predati ofiterului de serviciu' un capitan batranel si mandru de sine care se recomanda ca seful serviciului judiciar si care ne baga intr-o camera si ne i-a la intrebari. Ne legitimeaza, ne scruteaza suspicios si nu-mi da voie sa-i explic nimic. Ne intreaba cum de ne-am "furisat" noaptea in podul teatrului. Ii arat cheile, nu ma crede. Nelu ii arata legitimatia de asistent la Universitatea din Brasov (oameni seriosi ,deh) cu atat mai suspect. Incerc sa-i explic cine suntem, ce faceam, ce drept aveam sa fim la radioclub….nimic….priviri din ce in ce mai suspicioase. Ne intreaba cu cine luam legatura, ii explic dar fiecare explicatie ii produce o expresie de satisfactie vizibila, banuiesc ca se vedea decorat si avansat pentru capturarea a doi infractori primejdiosi, eventual spioni imperialisti. Il rog sa telefoneze acasa la Directorul Casei Municipale de Cultura, la administratoare, nimic. II rog sa-l sune si sa se intereseze de noi la YO4AMS, responsabilul radioclubului judetean, un pensionar care fusese contabil la militie, refuza. In sfarsit ridica un telefon si in fata noastra raporteaza unui tovaras neidentificat ca "a retinut doi indivizi in timp ce luau legatura cu americanii la 1 noaptea din podul teatrului".

Nelu era galben negru verde la fata, se temea de ce-o sa se zica la servicu ca fost retinut noaptea intr-un pod in Focsani; iar eu ma gandeam in ce necaz l-am bagat, desi eram sigur ca n-are cum sa se intample nimic. Nu mai eram chiar in anii '50 cand oamenii tremurau cand auzeau batai la usa in toiul noptii insa de ce sa mint, prea comod nu ne simteam. Dupa cateva minute apare un maior de securitate cam bufnos ca a fost sculat din somn. Norocul a fost ca acest maior m-a recunoscut imediat intrucat eram vecini de bloc pe Bd.Garii si fusesem coleg de scoala generala si liceu cu fiicele lui. Chiar era din cei care ma rugau s-o las mai moale cu emisia la orele cand erau difuzate serialele de succes ale vremii pentru ca o pereche de GK71 faceau TVI nemaipomenit in blocul de 5 scari si nu prea stiam eu pe atunci sa evit interferentele. In sfarsit, s-au mai limpezit treburile, maiorul a plecat sa se culce la loc insa capitanul de militie nu prea voia sa se dea batut si s-a hotarat sa-si salveze mandria si a sunat la directorul teatrului sa-l i-a la intrebari "de ce oameni civili au acces la obiective culturale importante in cursul noptii" fiind in posesia cheilor de intrare, lucru interzis de regulamente (care?). Directorul l-a linistit spunand ca singurul lucru de valoare era un pian vechi greu de-o tona si care era cam greu de furat in plin centrul orasului, trebuind coborat cu scripetele de la etajul 2 al cladirii.

O privire pe ceasuri ne-a lamurit ca acceleratul lui Nelu trebuia sa ajunga in gara in 10 minute si noi eram inca la militie, cu capitanul care ne moraliza in fel si chip ca oamenii seriosi nu pierd noptile aiurea prin podurile "obectivelor" culturale. Avea el ce avea cu "obectivele". I-am explicat ca Nelu are un tren de prins si ca-l asteapta copii in gara la Suceava sa-i preia. Pana la urma s-a muiat si chiar i-a dat dispozitie unui plutonier sa ne i-a la gara cu duba militiei !! Am plecat in tromba si am ajuns acolo chiar cand trenul se pregatea de plecare. Nelu, inca speriat, s-a urcat repede in tren si de atunci cred ca ocoleste Focsani-ul pe toate caile. Totul s-a terminat cu bine, a ajuns la Suceava, a luat copii si s-a intors la Brasov.

A doua zi de dimineata am aflat misterul micii noastre aventuri: paznicul militarizat din acea seara era bolnav si fusese inlocuit de unul care nu cunostea "obectivul" si care nici macar nu stia ca noi suntem sus in radioclub. In toiul noptii, ne-a auzit chemand CQ North America si a sunat la militie cu ceva de genul "veniti repede, sunt doi in pod care cheama Washington-ul in limbi straine". Banuiesc ca daca Nelu ar fi folosit regulamentarul "Wiskey" in loc de "Washington" am fi fost scutiti de neplaceri in acea noapte. Asa ca poate (cateodata), e bine de folosit alfabetul fonetic international.

Morel Grunberg 4X1AD

Articol aparut la 21-1-2005

12670