Nini Vasilescu YO3CCC

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO2BBB: M-am nascut pe 16 martie 1938 in Cobia de Jos, jud. Dambovita. In anul 1945 ne-am mutat cu familia in Comuna Dobra, judetul Hunedoara unde am absolvit cursurile scolii primare.
In anul 1955 am terminat cursurile la Scoala Medie Tehnica de la Alba Iulia obtinand calificarea de tehnician in mecanizarea agriculurii. Am fost repartizat la G.A.S. Arad, unde am muncit pana in anul 1957. La Arad am facut scoala de zbor fara motor si apoi, perfectionare la Clinceni - Bucuresti. A fost pasiunea tineretii, iar nostalgia a ramas tot restul vietii.

YO3CCC: Unde ati facut armata?

YO2BBB: In anul 1959 am fost incorporat la Unitatea Militara de la Buzau - parasutisti si apoi la Unitatea Tudor Vladimirescu de la Bucuresti. Aici, am avut parte de zile frumoase si activitate placuta.

YO3CCC: Pe unde ati mai lucrat dupa armata?

YO2BBB: In anul 1962 am fost repartizat in administratia de stat ca secretar la primariile comunelor Pojoga, Lapugiu de Jos si apoi Ilia. In acest timp am absolvit la Cluj, cursurile facultatii pentru administratia de stat. Am lucrat pe rand la aceste primarii pana in anul 1967 cand am fost detasat ca inspector in sectorul administratia de stat la Consiliul Judetean Hunedoara.
In anul 1969 am preluat functia de instructor sportiv la Directia Judeteana de Sport Hunedoara, in calitate de sef al Radioclubului Judetean, pana in anul 2001 cand am fost pensionat.
Am continuat totusi sa lucrez in calitate de sef radioclub pana in anul 2006, cand Radioclubul Judetean Hunedoara a fost desfiintat. Mare pacat, iar cei care poarta vina, o vor duce pana la moarte.

YO3CCC: Cum ati dus mai departe pasiunea pentru radioamatorism?

YO2BBB: In anul 2006, impreuna cu alti noua radioamatori am infiintat Clubul Sportiv Silver Fox, care a continuat traditiile radioclubului judetean.

YO3CCC: Ati avut vreo legatura cu FRR?

YO2BBB: In perioada de activitate ca radioamator am fost membru al Biroului Federal al FRR si o perioada de 5 ani antrenor al lotului national de RGA si al lotului de RTG.
Am condus lotul national de RGA la competitii internationale in Cehoslovacia, Iugoslavia, Republica Democrata Germana, Bulgaria si URSS. In conditiile de atunci sportivii nostrii se clasau in primele locuri. Ce zile frumoase...

YO3CCC: Ceva titluri ati obtinut?

YO2BBB: In anul 1986, in Iugoslavia, la Saraevo, am cucerit primul titlu de campion mondial la RGA prin sportiva Faget Natalia. Aceasta a primit titlul de Maestru al Sportului, iar eu titlul de Antrenor Emerit.
In perioada cat am fost seful radioclubului judetean, am obtinut cu sportivii pregatiti de mine 150 de titluri de campioni nationali si multe alte medalii atat la radiogoniometrie cat si la radiotelegrafie si trafic radio.
In anul 1985, domnul Paolazzo mi-a spus: “mai Pantilica, tu ai atatea rezultate la nivel national, dece nu putem avea astfel de rezultate si la nivel international?”. Fara sa ma gandesc la urmari am spus: “trebuiesc mai multi bani pentru pregatire”. In continuare m-a intrbat: “si cati bani crezi tu ca ar fi necesari pentru a cuceri un titlu mondial la radiogoniometrie?”. Stiind ca niciodata nu aveam bani suficienti pentru pregatirea loturilor nationale, am raspuns: “cinci sute de mii” si am ras de gluma facuta.

YO3CCC: Si, ati vazut aceea suma de bani?

YO2BBB: In toamna am primit un telefon de la Dumnealui si mi-a spus: “Pantilica, pentru anul urmator, ai planificat pentru pregatirea lotului national de radiogoniometrie un buget de 500.000 lei. Te intereseaza cum si ce planifici, cati sportivi pregatesti, ce selectii faci, dar la anul sa avem un titlu de campion mondial. Ai mana libera”.
Am ramas siderat. Avem bani, aveam mana libera, dar ce fac ca sa-mi indeplinesc obligatia? Gluma facuta la inceput s-a intors impotriva mea.

YO3CCC: Si v-ati pus pe treaba.

YO2BBB: Am facut selectie, am organizat cantonamente de pregatire, aveam la dispozitie operatori, microbuz pentru transport, antrenor cu pregatirea fizica, medic sportiv, deci tot ce era necesar unei bune pregatiri. Aveam si experienta necesara, cunosteam valoarea sportivilor din URSS, Cehoslovacia – pe care i-am batut si la ei acasa dar nu cunosteam valoarea chinezilor, a coreenilor si a altor natiuni.

YO3CCC: Cu ce v-ati dus la concurs?

YO2BBB: Am ajuns cu trenul la Saraevo de unde trebuia sa mergem la zona de concurs pe Muntele Igman. Primisem bani pentru transportul cu mijloace in comun, dar asa ceva nu exista, asa ca a trebuit sa mergem cu doua taxiuri. Bineinteles ca la intoarcerea in tara a trebuit sa returnam banii pentru taxi, pentru ca vezi doamne, nu erau planificati pentru decontare.

YO3CCC: Cum a decurs concursul?

YO2BBB: Si a inceput concursul. La hotelul unde stateam erau instalate monitoare, unde puteam vedea permanent rezultatele sportivilor. Era o nebunie sa vezi cum se schimbau locurile pe masura ce soseau alti concurenti. In sfarsit vine un sportiv de-al nostru pe locul –I-. Ma uitam pe monitoare si vedeam cum trece pe locul al II-lea pana la locul al VI-lea. Vine alt sportiv pe locul –I- care pana la urma ramane pe locul al III-lea. Mai ramanea ultima sportiva care era si ultima speranta. Pe monitor deja erau ocupate locurile pana la locul al XXII-lea. Si atunci a venit minunea. Pe monitor au inceput sa se deruleze noile clasamente iar Faget Natalia a trecut pe locul –I-. Sarcina era indeplinita.

YO3CCC: Mare bucurie sa te vezi pe primul loc.

YO2BBB: Pe moment mi-a venit o stare de greata. Am gasit prin buzunare cativa firfirei (pentru ca noi nu aveam voie sa avem bani pentru schimb), am mers la bar si am primit de ei vreo 50 de grame de tarie. Astfel mi-am revenit. Cand a ajuns Tania la hotel, abia se tinea pe picioare. Am imbratisat-o si i-am spus: “Tania, esti campioana mondiala”. Nici macar nu a reactionat. Abia mai tarziu, cand si-a revenit, m-a intrebat ce loc a ocupat.
La festivitatea de premiere, cand a fost cantat imnul tarii, am avut niste emotii fantastice. Pentru noi a fost o mare onoare.

YO3CCC: Ati fost premiati cu ceva?

YO2BBB: Pentru rezultatele obtinute, Tania a primit 11.000 de lei, iar eu vreo 5.000 de lei. Onorata federatie a organizat o masa festiva la un mare restaurant, bineinteles pe cheltuiala noastra. Am fost de acord, credeam ca vom fi 6-7 persoane. Au fost 26 de persoane, multe pe care nici nu le cunosteam. Astfel ca la socoteala a trebuit sa punem toti banii din premiere si inca de la noi. Astfel ne-a multumit onorata federatie de atunci.
Depanand amintirile din activitatea de radiogoniometrie as putea incropi un mic roman. Dar cred ca este suficient cat am scris, altfel devine plictisitor pentru cei care vor citi aceste randuri.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO2BBB: In anii 48 – 50, rar avea cineva un aparat de radio. Un vecin avea un aparat cu galena si ma lasa sa ascult, astfel ca am vrut sa am si eu un aparat de radio. Din carton si cu lipici am facut prima bobina. Nu mai stiu de unde am gasit sarma, ca nici asta nu se gasea. Apoi am facut un bulgaras de galena, am gasit o pereche de casti si gata radioul.
Marea fericire a fost cand am primit o dioda si apoi un condensator variabil.

YO3CCC: De unde ati aflat despre radioamatori?

YO2BBB: La o intrunire a lucratorilor din administratia de stat, D-l Paolazzo, care era Secretar la FRR a facut o expunere despre radioamatorism si de atunci pana acum am ramas radioamator.
Am cautat radioclubul care se afla intr-o cladire darapanata care apoi a si fost demolata. Acolo am cunoscut cativa radioamatori care lucrau cu un emitator adus de acasa de catre YO2VB si cu un receptor Lambda. Aceasta era toata dotarea radioclubului.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie?

YO2BBB: Dupa examinarile de rigoare am primit indicativul de receptor YO2-1626/HD

YO3CCC: Ati avut de la inceput indicativul YO2BBB?

YO2BBB: In anul 1969 am primit autorizatia de radioamator cu indicativul YO2BBB si cu el am ramas.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO2BBB: Ca receptor, am avut un A7A. Stateam nopti intregi ca sa ascult emisiunile radioamatorilor. Apoi lucram de la statia clubului pe indicativul YO2KAR.

YO3CCC: Care au fost primele antene pe care le-ati avut in dotare?

YO2BBB: Nu mai tin minte. De la LW la cele mai complexe.

YO3CCC: Stiti telegrafie s-au lucrati numai in fonie?

YO2BBB: Am lucrat si lucrez in ambele moduri, dar pentru mine lucrul in CW este mai frumos (este mai dulce) si cu satisfactii mai mari in trafic.

YO3CCC: De unde, cum si cand ati invatat telegrafie?

YO2BBB: Telegrafia am invatat-o in scoala, din cartea de fizica. Comunicam cu prietenii prin alfabetul Morse. Apoi, mergand pe la gara, citeam semnele de pe panglica de hartie de la telegraf. Atunci, nu stiam de radiotelegrafie.
Am inceput sa prind semnalele radio telegrafice ascultand de cateva ori cate un indicativ, bineinteles numarand punctele si liniutele. Nu stiam ce este un generator de ton si nici nu vazusem un manipulator.
Din anul 1970 (fiind salariat la UCFS si nu trebuia ca FRR sa plateasca scoatere din productie), am fost chemat sa ajut la pregatirea radiotelegrafistilor aflati in cantonament. Treaba mea era sa fac radiograme, sa le scriu pe un aparat care perfora pe banda de hartie semnalele telegrafice, dupa care puneam banda de hartie pe un cititor cu generator de ton si apoi faceam inregistrarea pe un magnetofon. Dar trebuia sa ascult inregistrarile pentru a nu avea greseli. Si astfel faceam zilnic antrenament. Ajunsesem sa receptionez pana la 80 semne pe minut. Cand se facea antrenament la transmitere, inregistram pe magnetofon la viteza mai mare si apoi ascultam si corectam la jumatatea vitezei. Era o munca de sisif, dar asta trebuia sa fac. Si astfel am avansat cu receptia la viteze mai mari. Atunci nu aveam programe pentru calculator.
La primul concurs international de telegrafie organizat de FRR (Cupa Dunarii), am ramas socati de vitezele la care receptionau si transmiteau rusii. Efectiv nu se puteau scrie semnele receptionate. Am luat ciornele lor si am vazut ca nu scriau semnele normal ci foloseau in locul ficarei litere, niste semne de punctuatie. Totul se simplifica. Am invatat si noi sistemul iar viteza la receptie aproape s-a dublat.

YO3CCC: Participati in concursuri?

YO2BBB: Am prticipat mai rar cu indicativul personal deoarece foloseam indicativul clubului, respectiv YO2KAR sau alte indicative speciale. Totusi am multe diplome din concursuri.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ati cunoscut?

YO2BBB: Este greu de spus. In calitatea de sef de radioclub am cunoscut toti radioamatorii din judet. La federatie am cunoscut pe toti activistii de atunci.

YO3CCC: Din ce amplasament ati lucrat in portabil in concursuri pe UUS sau in US?

YO2BBB: In US am lucrat de la baza noastra de concurs de la Muncelul Mic.
In UUS am lucrat din Varful Carja si Parangul Mare din Muntii Parang.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO2BBB: La inceput am fost, apoi m-am ocupat de diplomele si QSL-urile pentru club. Eu am pus mai presus activitatea de club astfel ca avem si multe rezultate.

YO3CCC: Ce aparatura aveti in dotare (transceivere si antene) in clipa de fata?

YO2BBB: Am acasa, la resedinta de vara, un IC 756 si un transceiver pentru UUS. Ca antene folosesc un DP care merge in toate benzile si un Yagi cu trei elemente pentru UUS, folosit in traficul local.

YO3CCC: Cu ce antene vreti sa va mai dotati?

YO2BBB: Nu mai vreau alte antene.

YO3CCC: Va plac modurile de lucru digitale?

YO2BBB: Nu sunt pasionat de ele.

YO3CCC: V-as ruga sa-mi povestiti cu lux de amanunte despre realizarile d-voastra in domeniul amplificatoarelor de putere de RF, dar si despre alte genuri de montaje pe care le-ati realizat: transvertere, etc.

YO2BBB: Am construit mereu receptoare si emitatoare pentru radiogoniometrie deoarece am avut in lotul judeten si cate 25 de sportivi. Acum nu mai merita construite pentru ca sunt mai lesne de cumparat. Cat despre amplificatoare si transceivere am lasat pe altii cu mai multa experienta in domeniu.

YO3CCC: Articole ati scris? Dar carti?

YO2BBB: Articole am scris multe, dar pentru carti nu am avut inclinatie. Multe articole am scris si pe site-ul clubului: www.cssilverfox.ro pe care trebuie sa-l administrez.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 14-11-2016

4461