Adrian Sinitaru YO3APJ

Pe toți i-am cunoscut în diferite ipostaze. Modulația lui Tianu, vocea lui de actor îmi sună și acum în minte. Era inconfundabil. Un operator și om excepțional. Cu Candiano am alergat la vânătoare de vulpi (radiogoniometrie). Cred că eram cam de aceeași vârstă. După revoluție a fost primar în localitatea Vatra Moldoviței. L-am vizitat acasă, împreună cu Vasile Ciobăniță, la o deplasare pe care am facut-o în Moldova, cu mulți ani în urmă. Ne-a fost ghid la vizitarea mânăstirii Moldovița. Am făcut echipă cu Candiano, la un concurs de radiogoniometrie, care a avut loc în Rusia.

Dumnezeu să-i odihnească!

Marea familie a radioamatorilor Câmpineni, a mai pierdut un membru... Victor Stoican, YO9HL nu ne mai poate onora cu prezența, la întâlnirile noastre săptămânale de DX info.

Vestea că Victor nu mai este printre noi, m-a trimis cu gândul mulți ani în urmă, când și cum l-am cunoscut.

Trebuie să vă spun că pasiunea mea pentru radioamatorism mi s-a sădit în suflet când eram copil, aveam probabil 9-10 ani atunci. Trecând prin fața unei vitrine din centrul orașului Câmpina, am fost atras de macheta unui vapor expus publicului, pentru a atrage atentia trecătorilor, că în acel loc este o expoziție AVSAP. Curiozitatea m-a făcut să deschid ușa și să intru înăuntru. Pe lângă multe exponate, vaporașe, aeromodele, ceva mi-a atras atenția în mod deosebit. Intr-un colț pe o masă erau așezate tot felul de aparate în cutiuțe cu butoane și instrumente indicatoare. Un bărbat stătea pe un scaun și manevra butoanele. Pe perete erau niste bobine din sârmă de cupru si un bec cu lumina violetă, care se aprindea când mai tare când mai încet. Nu înțelegeam nimic din ce se întâmpla în fața mea dar, am rămas acolo multe ore, parcă atras de un magnet.

După mulți ani am văzut acel vaporaș sau poate era altul, pe lacul Bisericii din Câmpina. Vaporașul se deplasa singur pe apa lacului, efectuând viraje, mergând înainte, înapoi telecomandat de pe mal, de către un barbat brunet cu ochelari. Era Victor dar, personal l-am cunoscut mult mai tarziu când am început să frecventez cursurile AVSAP.

Victor era coleg de serviciu cu nea Niță, YO9WL și amândoi au avut realizări importante în domeniul modelismului. Cred că la vremea aceea au fost chiar campioni naționali.

Victor era un constructor priceput, atât în ale mecanicii, cât și ale electronicii. Primul emițător l-am construit pe un șasiu construit de Victor pentru un emițător cu tubul RL12P35, care a funcționat mulți ani la Costică Guja, YO9HC, un alt radioamator al familiei câmpinene, care ne-a părăsit mult prea devreme și de la care am îmbrățișat pasiunea pentru concursuri. Costică ocupase locul 3 pe concurs în CQ MIR, o performanță deosebită pentru acei ani și acest lucru mi-a creat o puternică impresie. Vorbesc de anii 1964-65. După ce Costică a renunțat la acel emițător construit de Victor, care a ajuns la mine parțial dezasamblat, a cumpărat stația lui nea Niță, care fusese expusă la expoziția AVSAP, cu mulți ani în urmă. Eram deja radioamator receptor, când am revăzut acel emițător echipat cu un tub sau două 813, la Costică Guja și eram impresionat când îl auzeam cum lucra în fonie AM cu radioamatori sud americani, dimineața pe 20M. Costică lucra și în telegrafie, semnalul telegrafic fiind de o calitate exceptională Așa am deprins gustul pentru calitate și mi-am format un etalon de comparație, în aprecierea calității semnalelor corespondenților. Lui Costică îi plăcea atât traficul DX cît și concursurile și lucra cu o antenă longwire de 40 metri , antenă pe care am reprodus-o și eu în acei ani, întrucât am rămas impresionat de DX-urile pe care le lucra. Costică vorbea câteva limbi străine, a fost un radioamator excepțional. Dumnezeu să-l odihnească!

Aceasta se întâmpla prin anii 1967-1968, când deja devenisem radioamator autorizat. Atunci l-am cunoscut mai bine pe Victor și relația a devenit mai mult decât de prietenie. Victor avea o motocicletă CZ și m-a luat cu ea la prima expediție câmpineană, pe un deal din Poiana Câmpina, într-un concurs pe 144 MHz.

A fost primul meu contact cu banda de 2 metri. Echipamentul era un emițător-receptor Berta, alimentat la baterie. Nu cred că scotea mai mult de 2 wați. Era de fapt același emițător, pe care Victor îl folosea la telecomanda vaporașelor pe care le construia împreună cu nea Niță. Antena un YAGI cu câteva elemente, pe care o urcasem chiar eu în vârful unei structuri de lemn, ca o sondă, ce constituia de fapt o bornă topometrică. De rotirea antenei tot eu răspundeam, căci eram cel mai tânăr. Sus jos, sus jos. Atât doar ca foloseam numai două direcții, una spre București, celalaltă spre munte. Nu cred că am lucrat prea multe stații, cred că au fost numai două sau trei, YO3RB și YO3FK, din București și YO6KAF/p, de pe vârful Postăvaru (Brașov) dar, legăturile se puteau relua de la oră la oră, așa că aveam preocupare.

Oricum a fost frumos, s-a făcut foc, probabil chiar și grătar, au venit mulți radioamatori din Câmpina sus pe deal, printre care YO9JS, dl. inginer Tărtăcuță, un radioamator DX-man recunoscut al vremurilor acelea, bineînțeles nea Niță, cu trabantul și alții. Am rămas cu o impresie extraordinară.

Tot Victor m-a luat și la a doua expediție câmpineană în UUS. De data aceasta am fost la Babele, în Bucegi. Am plecat noaptea cu o mașină de la întreprinderea unde lucra nea Sandu Stăncescu, YO9HH și ne-am instalat la Babele, în aceiași camera cu câțiva alpiniști. De data aceasta emițătorul era cu tubul GU29 și era construit tot de Victor, YO9HL. Funcționa numai în AM. Ca receptor, am adus unul profesional, de la o unitate care deservea comunicațiile aeriene, pe vârful Coștila. Un angajat de la acea unitate, care se afla întâmplător la cabana Babele, văzând cu ce intenționam să lucrăm în concurs, era vorba tot de acel emițător-receptor Berta, ne-a propus să luăm un receptor de la Coștila. Receptorul era cu tuburi, cântărea vreo 20 kg, l-am cărat împreună cu Victor, pe drum ne-a prins ploaia și a trebuit să desfacem aparatul în cabană pentru a-l usca. Antena un YAGI cu 9 elemente era fixată pe acoperiș dar, de manevrat se manevra prin ferestră și tot eu eram respnsabil cu rotirea acesteia. Noaptea a și nins, cred că era prin luna mai, cu ocazia concursului tradițonal atunci Polnîi Deni. Cam aceiași corespondenți, YO3RB și YO3FK din București, YO6KAF/P de pe Postăvaru și YO7KFA/p, o echipă din Pitești care se instalase pe munte lângă noi, la Vârful cu Dor. În timpul nopții l-am auzit pe YO5KAI, din Cluj, care stătea la taclale cu o altă stație din Cluj. Am început să-i chemăm disperați YO5KAI, YO5KAI dar, a trebuit să ies tot eu pe geam afară și să-i chem de acolo, întrucât alpiniștii care erau cu noi în camera au început să vocifereze "mai terminați cu caii vostrii, că vrem să dormim"... A doua zi am fost vizitați sus pe munte de mulți radioamatori, printre care Radu Bratu, pe atunci YO9HW, student la București, YO3RT, Traian împreună cu soția, în calitate de turiști, operatorii de la YO7KFA, printre care YO7VO și YO7GD, dl. Hâncu, YO3YO cu viitoarea soție, o telegrafistă profesionistă de la TAROM și alții pe care nu mi-i mai amintesc. Dumnezeu să-i odihnească pe toți!

Pe la prânz a fost "sporadic" .... habar nu aveam ce era acela atunci... instantaneu am început să auzim stații străine vorbind în engleză. La început am crezut că cineva face glume cu noi, apoi am crezut că sunt stații HG din Ungaria dar, ascultând mai atent am început să deslușim indicative englezești. Am luat microfonul și am început să trăncănesc în limba engleză cu prima stație contactată G3MPB, încercând să-i împărtășesc entuziasmul care ne cuprinsese pe toți și de unde lucram. Credeam că minunea va ține mult dar, bineînțeles că nu a fost așa, stațiile au dispărut așa cum au apărut. Am reușit numai două legături, cu G3MPB și G3DIV, cel de al doilea constituind chiar un record de distanță pentru vremea aceea. Cred că se întâmpla prin 1967.

Aș avea mult de povestit. Mai amintesc doar de cantonamentul de la Belci, în județul Bacău, unde dl. Victor Stoican a răspuns de partea tehnică. Toate emițătoarele folosite la "vulpi" în acei ani erau construite de dânsul împreună cu nea Niță. Acești doi oameni au făcut enorm de mult pentru dezvoltarea ramurei sportive a radioamatorismului - radiogoniometria de azi.

Dumnezeu să-i odihnească !

Adrian Sinitaru YO3APJ

Articol aparut la 16-2-2018

4492