hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Să facem cunoştinţă cu Lăpuşneanu Alexandru (Alex) YO4JQ

Nini Vasilescu YO3CCC

Nu mai ştiu cum şi când l-am cunoscut pe Alex YO4JQ, dar ştiind că-i pasionat de electronică şi radioamatorism, dar şi de călătorii, am vrut să aflăm mai multe de la dânsul.

YO3CCC: Data şi locul naşterii?

YO4JQ: M-am născut pe 21 ianuarie 1947 în Cerchejeni, comuna Blândeşti, judeţul Botoşani în casa preotului Mihail M. Lăpuşneanu, bunicul meu din partea tatălui. Părinţii mei au ocupat posturi în localitatea învecinată Suliţa, după terminarea facultăţii, tatăl fiind medic, iar mama profesoară. Legat de locurile natale îmi face plăcere să trec în revistă câteva aspecte legate de comuna Suliţa cu satele componente, în ordine cronologică. Cel mai vechi este satul Dracşani atestat documentar la 1538. Urmează apoi, la mică distanţă între ele, Soldăneşti (1628), Talpa (1632), Cerchejeni (1634), Blândeşti (1635). Odată cu prima reformă modernă din 1864, au apărut judeţele, plasele şi comunele, satele în cauză făcând parte din plasa Miletin şi din patru comune: Suliţa, Dracşani, Soldăneşti si Blândeşti. Târgurile comerciale de aici au avut un rol major economic, cultural şi în apărarea sănătăţii locuitorilor de pe aceste meleaguri. Satul Cerchejeni a fost atestat documentar in 1634, dar se ştie că a existat ca aşezare omenească neolitică (“La BULHACI”) din 5500-2500 î.e.n. Specialiştii Muzeului Judeţean de Istorie au cercetat această aşezare şi în 1974 o atribuie culturii Cucuteni. Oamenii care trăiau acum câteva mii de ani pe locul acesta au aparţinut din punct de vedere etnic grupului preindoeuropean. Pe o întindere de căteva hectare se găsesc şi astăzi bucăţi de chirpic, lipitură arsă, piese de silex, lame, dălţi, ciocane. Majoritatea satelor ce se infiinţează pe moşia unui boier primeau numele acestuia. Printre ele, Cerchejeni a primit numele de la boierul Cerchez. Aşa s-a întâmplat şi cu Blândeşti, de la boierul Blândea. Moşia Cerchejeni a fost şi domnească in timpul domniei lui Mihail Sturdza. După moartea sa la Paris, in 1884, moşia a fost moştenită de fiul sau Grigore Sturdza poreclit şi prinţul Bou datorită faptului că adusese la curtea sa un viţel pe care-l ridica în fiecare dimineaţă în spinare până când nu a mai putut face asta, viţelul ajungând bou.

YO3CCC: Va trageţi din familia domnitorului Alexandru Lăpuşneanu?

YO4JQ: Străbunicul meu, preotul Mihail N. Lăpuşneanu şi bunicul Mihail M. Lăpuşneanu au slujit la biserica din Cerchejeni construită iniţial de către Constantin Mavrocordat, os domnesc. Pe o cruce a acestei biserici există o inscripţie: “ÎN AMINTIREA REFUGIAŢILOR DE LA LĂPUŞNA, 1812”. Trebuie să amintesc că domnitorul Alexandru Lăpuşneanu este născut în LĂPUŞNA. Familiile Lăpuşneanu au însemnat ceva pentru comunitatea de aici. Astfel, şcoala primară din Cerchejeni a fost înfiinţată în 1881 de către străbunicul meu în propria-i casă, acesta predând gratuit timp de 3 ani scris-cititul şi aritmetica. Bunica din partea tatălui se trage din familia Gheorghian. Iosif Gheorghian care s-a născut în Botoşani în 1829 a făcut studii la Şcoala de la Trei Ierarhi şi la academia Mihăileanu din Iaşi, apoi este trimis la Paris şi urmează cursuri la Sorbona, ajungând în final mitropolit Primat (Patriarhul de azi) între 1886-1909.
În 1952 familia mea s-a mutat în oraşul Dorohoi, unde tatăl meu a condus secţia de obstetrică ginecologie a spitalului de aici. Mama a predat matematică.

YO3CCC: Cum şi când aţi aflat despre undele radio?

YO4JQ: Am inceput şcoala în 1954 şi în primii ani de şcoală, printre bunii mei prieteni s-a numărat şi Dan Crîşmaru, a carui tata lucra la ”Poştă-Telegraf-Telefon”. Acasă la Dan am văzut primele căşti telefonice, microfoane, relee, cabluri şi altele. În curând am intrat în posesia unora, astfel începând pasiunea mea pentru electronică. Printre primele succese a fost o instalaţie pentru bradul de Crăciun cu aprindere secvenţială realizată cu un motoraş provenit de la un vechi contor de curent continuu. A urmat realizarea primul receptor cu “galenă”, a unui generator audio pentru telegrafie, un manipulator telefrafic, antenă dipol pentru recepţie şi altele. Am cochetat şi cu desenul, pictura, poezia. Un exemplu de poezie (clasa a V-a) şi de pictură veţi găsi în colecţia foto. Cum eram îndrăgostit şi de muzică, cântam pe la toate serbările şi evenimentele teatrale la acordeon şi mai târziu şi la chitară.
Tatal meu avea pe atunci un aparat de radio destul de mare, dar portabil marca ”LORENTZ”, ce funcţiona alimentat de la un acumulator, tensiunea anodică a lămpilor fiind obţinută prin intermediul unui vibrator în primarul unui transformator. Când a apărut în casă un aparat de radio ”LATVIA”, am simţit nevoia să “cercetez” mai in detaliu vechiul ”LORENTZ”, având mare nevoie de piese pentru construcţiile mele.

YO3CCC: Când aţi început să faceţi primele montaje electronice?

YO4JQ: Când am trecut la liceu, printre alte realizări s-au numărat înlocuirea vechiului clopoţel ce anunţa terminarea recreaţiei cu sonerii electrice şi radioficarea liceului. Menţionez că profesoara de fizică mă lua de multe ori să fac demonstraţiile practice de electrotehnică şi la alte clase. O construcţie mai serioasă din aceea vreme a fost un amplificator audio pe lămpi cu finalul in “push-pull” pentru chitară. Chitara, pe care o am şi acum, este de tip “Beatles” şi am construit-o singur cu un mic ajutor din partea unui tâmplar. Apoi au apărut semiconductorii şi cu primii tranzistori ruseşti am realizat o serie de montaje.

YO3CCC: Când l-aţi cunoscut (întalnit) pe primul radioamator?

YO4JQ: Pe atunci nu aveam un ciocan de lipit electric şi m-am gandit să-mi fac unul, având sârmă de nichelina. M-am dus la fabrica de caramidă din localitate, cu gândul să fac rost de două placuţe de ceramică pe care să bobinez sârma. Aici l-am întâlnit pe ing. Shmidt care, ce să vezi, când a auzit despre ce este vorba, a zâmbit şi m-a invitat a doua zi la el acasă. În mijlocul unei camere trona un gen de dulap plin cu lămpi, bobine, rezistenţe şi condensatori. Pe masă, o mulţime de alte obiecte: un aparat radio, căşti audio, manipulator telegrafic, etc. Mi s-au făcut ochii “cât cepele” (poate ceva mai mici) şi mi s-au aprins mai toate “beculeţele”. Inginerul mi-a descris cum functionează fiecare şi am inţeles…(că trebuie să am şi eu aşa ceva). HI! Ulterior am aflat că inginerul Wilhelm Shmidt a fost primul radioamator din judeţul Botoşani, care în Dorohoi, în 1954 a fost autorizat cu indicativul YO8MH, ex YP5CY, YR5IJ !

YO3CCC: Ce v-a determinat să urmaţi medicina şi nu electronica?

YO4JQ: Când am terminat liceul a fost greu să mă decid dacă să urmez electronica sau ca şi tatăl meu, medicina. Am gândit că dacă urmez medicina pot avea ca hobby electronica, pe când dacă urmam electronica cu medicina ca hobby ar fi fost mai greu. HI! Probabil m-a facut să mă decid şi un eveniment nefericit petrecut atunci. Soţia ing. Shmidt a murit de turbare după ce a fost zgâriată de propria-i pisică! Pentru a aprofunda multe necunoscute trebuia să fac medicină. Am intrat la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi în 1965. În anii studenţiei nu prea am avut timp pentru electronică şi totuşi am construit un aparat de radio tranzistorizat şi cu ajutorul strungarului de la atelierul facultăţii, un minicasetofon. Cu o formaţie de muzică (la modă pe atunci, deoarece aparuseră ”Beatles”), cântam la chitară solo.

YO3CCC: Cunoştinţele de electronică v-au fost de folos în medicină?

YO4JQ: Faptul că aveam cunostinţe de electrotehnică, la sfărşitul facultăţii, am ales ca temă pentru lucrarea de diplomă ”Demonstrarea influenţei presiunii crescute intraoculare asupra teritoriilor vasculare ale compartimentelor ochiului”. Efectele duc de cele mai multe ori la pierderea vederii. Am conceput pentru asta un aparat foarte complex, iar nota finală la susţinerea diplomei a fost 10. Era în anul 1971. M-am căsatorit în anul 1969, cu o frumoasă colegă de an. Trebuie să spun, că nu mică ne-a fost mirarea, când am constatat că suntem născuţi în aceiaşi zi, lună şi an! Fiind pe “aceeaşi lungime de undă”, anul aceesta am împlinit, deocamdată, 50 de ani de căsnicie.

YO3CCC: Vă urez cât mai mulţi ani de acum încolo. Unde aţi primit repartiţie după terminarea facultăţii?

YO4JQ: După absolvirea facultăţii am luat post în Brăila (de unde este soţia!). În 1972 s-a născut băiatul nostru care acum este medic primar, şeful serviciului ORL la Spitalul Judeţean Brăila.

YO3CCC: Cand i-aţi cunoscut pe primii radioamatori?

YO4JQ: În Brăila am început efectiv activitatea de radioamator. La radioclubul brăilean am cunoscut pe actualii mei buni prieteni: Boris YO4AH, Marcel YO4ATW, Stelian YO4CCD, George YO4AAC etc.

YO3CCC: Când aţi fost autorizat ca radioamator?

YO4JQ: Am obţinut prima autorizaţie ca radioamator receptor cu indicativul YO4-11468/BR în februarie 1980. A urmat: autorizarea ca începator emisie-recepţie în 1981; autorizare clasa a III-a în 1984; clasa a II-a în 1986; clasa a I-a în 1989. Tot în ianuarie 1989 am devenit membru YODXCLUB (nr. 213) când am depaşit 150 de entiţati radio confirmate.

YO3CCC: Ce activiate aţi desfăşurat la Spitalul Judeţean Brăila?

YO4JQ: Pe linie profesională am facut secundariatul începând cu 1973, după care am susţinut examenul de medic specialist, apoi de medic primar medicină internă, desfăşurându-mi activitatea la Spitalul Judeţean Brăila. Într-o zi sunt anunţat telefonic că trebuie să mă prezint la Direcţia Sanitară. Invitat la directoare, aceasta m-a întrebat: Sandule, ştim că ţie îţi plac aparatele. Vrei să faci ecografie? (ca supraspecializare). Bănuiţi răspunsul. Era in 1987. Brăila tocmai fusese dotată cu “ajutorul” primului secretar al judeţului cu un ecograf marca Siemens. Era prima capitală de judeţ care avea aşa ceva, în afara centrelor universitare. În contractul de achiziţie, firma Siemens din Germania, prevedea curs de specializare, cazare şi ceva bani de cheltuială. Astfel, împreună cu un coleg de la Cardiologie ne-am suit în autoturismul meu (Dacia 1300 pe atunci) şi am pornit spre Darmstadt. Şi astăzi facem haz când ne amintim de faptul ca la Viena, unde am facut escală, seara la hotel, colegul meu Bogdan mă intreabă dacă am blocat uşa. Raspuns: Ti-e frică că vine cineva noaptea şi ne ia zilele ?!! La Darmstadt, a doua zi, după ce ne-am cazat, am ieşit către seară în oraş, în primul rând ca să sunăm acasa şi să spunem că am ajuns cu bine. Am sunat de la o cabină telefonică, apoi am umblat ceva vreme. La un moment dat colegul Bogdan strigă: GENTUŢA?!!! O uitase în cabina telefonică. Nu cred că am fost ultimii care au intrat în aceea cabină telefonică şi totuşi când ne-am intors, gentuţa (cu acte, bani) era acolo! În spitalul din Darmstadt am rămas plăcut surprinşi de faptul că holurile erau pustii; era o linişte desăvârşită şi numai din când în când câte un pacient, cu pat cu tot, era transportat pentru investigaţii. Concomitent cu practicarea medicinii interne, până în anul 2010 făcusem peste 40.000 ecografii. Mi-au fost în primul rând mie de mare ajutor ca diagnostician şi nu mai spun pentru chirurgi şi ginecologi în rezolvarea numeroaselor cazuri.

YO3CCCC: Aţi realizat multe entităţi radio şi diplome?

YO4JQ: În domeniul radio, am realizat un număr mare de entităţi radio confirmate, am obţinut rezultate deosebite în concursurile interne şi internaţionale, cu numeroase diplome, unele dintre ele foarte frumoase: WORLD WIDE DX CONTEST, ale IARU, SOUTH AUSTRALIA’S BIRTHDAY, EASTER IN THE HOLYLAND AWARD 1987, 5-th ISLAMIC CONFERENCE AWARD ş.a.

YO3CCC: Ce aparatură home-made aţi realizat?

YO4JQ: Multe legături radio au fost efectuate după ce am realizat prima antenă directivă Yagi cu 3 elemenţi. Aceasta a funcţionat impecabil din 1983 pâna în 1994 când m-am mutat din blocul cu 8 etaje. Satisfacţii deosebite am avut cu primul transceiver “home-made”, tranzistorizat, cu filtru mecanic EMF-500 şi cu VFO-ul având oscilatorul comandat în tensiune, precum şi cu 2 x BLY94 în final. Am mai realizat şi un alt transceiver cu filtru XF9B. Ulterior, în shack-ul meu radio, am mai utilizat transceivere industriale ca: HW101, Kenwood TS570, TS-2000. Pentru banda de 2 m am avut iniţial construcţii “home-made”. Sunt foarte satisfăcut de amplificatoarele de putere HF pe care le-am făcut cu “simţ de răspundere” bobinând transformatoarele manual, realizând socluri pentru tuburi finale ca QB3,5/750, GI7B sau realizând carcasele amplificatoarelor cu aspect cât mai plăcut şi elegant. Astfel, am PA cu tubul QB3,5/750 (500 W), cu 4 x GU50 (600 W) sau PA cu 2 x GI7B (800 W). În 1983, prima antenă de recepţie TV satelit din Brăila a apărut pe balconul meu, receptorul fiind “home-made”. Pe urmă am mai realizat câteva receptoare pentru amicii mei ce erau entuziasmaţi de acest mod de a recepţiona TV. Pe parcurs s-au mai “născut”: frecvenţmetru digital, SWR-metru, manipulator electronic cu memorie, alimentator de laborator complex, cu reglaj continuu al tensiunii şi curentului pâna la 45 V si 4 A şi care alimentează inclusiv motorul ce roteşte antena (motorul pentru antenă e facut cu pinion şi roată melcată şi functionează fară probleme de 30 de ani), sursa pentru alimentare transceivere de 13 V / 30 A cu protecţie la supratensiune, scurtcircuit şi la radiofrecvenţă, ESR-metru, diverse tipuri de antene. Ultima antenă realizată este verticală, telescopică, de 6,4 m înalţime, fară radiale, multiband, alimentată prin balun 5:1 cu toruri de ferită (mai neobişnuit ca şi aspect), după modelul industrial american COMET CHA250B. Raportul în toate benzile nu depăşeşte 1/1,3. Acum lucrez cu antenă Yagi pentru 14 / 21 / 28 MHz, o antenă verticală de 5,5 m lungime pentru benzile de 3,5 MHz si 7 MHz ce are o bobină cu câteva spire la bază, obţinând controale de 59 din Japonia, Mongolia, Coreea de Sud; mai am: Inverted V pentru 18 MHz şi 24 MHz, minidipol rotativ pentu 50 MHz, dipol de 2 x 40 m (cam atipic, fiind “îndoit” din lipsă de spaţiu), pentru banda de 1,8 MHz. Pentru lucru în mobil utilizez o antenă WATSON MULTI - RENGER HF-UHF MULTI-BAND.

YO3CCC: Care este modul de lucru pe care îl agreaţi cel mai mult?

YO4JQ: Ca mod de lucru prefer legăturile în SSB, deoarece doresc să aud vocea corespondentului cu tonalitatea, timbrul, modul de exprimare, cunostinţele de limbi străine, comentariile despre echipamente ş.a. Asta nu înseamna că nu sunt satisfacţii cu lucru în CW, FT8, FT4 etc.

YO3CCC: Ce îmi puteţi spune despre licenţa de emisie pentru un post de radio privat?

YO4JQ: Ţin să spun că în 1993 am depus documentaţia, deloc simplă şi am susţinut examen la Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru licenţa de emisie în localitatea Brăila, obţinând frecventa de 66,74 MHz. (nr. 213R/20.IV.1993).

YO3CCC: Câte entităţi confirmate aveţi în clipa de faţă?

YO4JQ: Până acum am confirmate 315 ţări DXCC, drept pentru care în aprilie 2017 am trimis către FRR documentaţia pentru obţinerea titlului de maestru al sportului. Documentaţia am trimis-o în plic recomandat cu confirmare de primire. Au trecut mai multe zile şi deoarece nu am primit confirmarea de primire, m-am dus la oficiul meu poştal. Explicând care este problema, cei de la oficiul poştal m-au sfătuit să mai aştept câteva zile. Chiar a doua zi am fost sunat la telefon de FRR, “amicul” intrebându-mă de ce am nevoie de confirmarea de primire a plicului? După multe săptamâni un oficial al Poştei a afirmat în scris că deoarece recomandata nu a ajuns, cu scuzele de rigoare, voi fi despăgubit. La scurt timp după asta (29 iulie 2017!) am primit un duplicat al confirmării de primire de la Federaţie! Un răspuns de la FRR privind documentaţia depusă nu am primit nici până astăzi (septembrie 2019). După ce am trimis o altă documentaţie ce conţinea mai multe condiţii ce trebuiau îndeplinite, anul acesta am primit “Certificat de clasificare sportivă cl. a I-a.”

YO3CCC: De unde pasiunea asta pentru construcţii?

YO4JQ: Vreau sa subliniez în concluzie câteva aspecte, considerând că dacă încă din copilarie am meşterit mereu câte ceva, mi s-a dezvoltat o anumită manualitate şi un mod pragmatic de a rezolva lucrurile. Faptul că sunt şi echografist, m-a ajutat mult. Petrec timpul liber în mod plăcut şi practic, realizând legături radio, construind aparatură radio şi nu numai; pot spune că am experienţă în prelucrarea fier-betonului, făcut cofraje, turnat beton, zidărie, tencuieli, anvelopare cu polistiren, montare rigips, gresie, faianţă, realizări instalaţii sanitare, de incălzire, instalaţii electrice, sudură electrică, tâmplărie, schimbat ulei, filtre şi alte piese autoturism etc. Cele afirmate mai sus pot fi confirmate de vecini, colegi, amici.

YO3CCC: Care a fost modul d-voastră de gândire în domeniul medicinei?

YO4JQ: În domeniul medicinii am gândit mereu fiziopatologic. Poate puţin cam forţată comparaţia, omul este o “construcţie” foarte complexă. Orice disfuncţionalitate duce la dereglarea întregii construcţii. Nu se poate trata o boală fară a ţine cont de ce afecţiune coexistă, de modul de alimentaţie, de activitatea zilnică, de viciile fiecăruia (alcool, tutun). O problemă de sănătate considerată ca banală, mai devreme sau mai târziu perturbă intregul organism, uneori major.

YO3CCC: Sunteţi pasionat de călătorii?

YO4JQ: Foarte important pentru mine a fost creşterea apetitului pentru călătorii, nu în ultimul rând pentru a vedea locurile de unde mi-au fost trimise QSL-urile. De regulă, impreună cu soţia, circul cu maşina. Îmi place să şofez şi până acum am contorizat peste patru milioane de kilometri, având carnet de conducere din 1965. Am categoriile: A, B, C şi E. Am avut camionul meu, un GAZ rusesc nou, care m-a ajutat mult la construirea casei de locuit. Cu maşină ai libertate de mişcare, mergi unde vrei, opreşti unde vrei, stai cât vrei, pleci când vrei. Am vizitat cu maşina mea, de mai multe ori, ţările din Europa inclusiv frumoasele insule: Corsica, Sardinia, Sicilia, Malta, iar cu maşini inchiriate am vizitat restul lumii. În SUA am fost de 8 ori vizitând toate statele (de la peninsula Olympia statul Washington pâna în Key-West statul Florida); din Boston (Massachusetts) pe vechea şi prima autostradă 66 (acum 40) până in San Diego (California); din New Orleans( Mississippi) pâna la cascada Niagara, înconjurând Marile Lacuri; din New York pâna în San Francisco (California) etc. Unul din bunii amici din zonă este Cristi Preda N2NDV din New Jersey. Am ţinut să văd în mod deosebit marile Parcuri Naţionale cum ar fi: Adirondack (NY), Yellowstone (WY), Yosemite (CA), Big Bend (TX), Everglades (FL), Grand Canyon (AZ) etc. Una din întâmplarile care confirmă că “lumea e mică” este urmatoarea: coborând de la Grand Canyon prin Las Vegas spre Los Angeles, m-am oprit în orăşelul San Bernardino şi fiind seară, am optat să mă cazez la un motel (destul de mare şi cochet). Proprietarul, un tânăr solid, ne-a arătat camera, micul restaurant, am mai discutat câteva amanunte şi la un moment dat spune: Hai să vorbim româneşte, eu am fost detaşat cu trupele la Kogălniceanu cândva!

YO3CCC: Prin alte părţi aţi mai fost?

YO4JQ: În Canada am fost de mai multe ori şi am văzut mai toate provinciile şi marile oraşe: Quebec, Montreal (aici l-am întâlnit pe simpaticul Iulian Teodorescu VE2AWW), Ottawa, Toronto etc. Unul dintre cele mai frumoase trasee a fost cel cu plecare din Seattle (WA) prin Spokane către Calgary (ALBERTA) în Canada. Prin fantasticele Parcuri Nationale Banff şi Jasper, am trecut în BRITISH COLUMBIA şi prin Fort Nelson, Whitehorses (Yukon), Beaver Creek am ajuns în ALASKA, pâna la Fairbanks şi orăşelul North Pole, apoi Anchorage etc. Şoselele erau “ca în palmă”. La întoarcere prin frumoasa BRITISH COLUMBIA am vizitat Prince Rupert (la Pacific), Prince George etc., iar în Vancouver am trecut cu feribotul în insula Vancouver unde, la Nanaimo l-am salutat în limba română pe Cezar Fador VE7MR. În insulă este capitala provinciei British Columbia, frumosul oraş Victoria.

YO3CCC: Aţi mai vizitat şi alte ţări de pe continentul American?

YO4JQ: Ca să nu o mai lungesc, pe continentul american am vizitat El Salvador, Columbia, Ecuador (moneda naţională este dolarul american). Din Ecuador am zburat cu avionul în Insulele Galapagos, unde este “o altă lume”. Alte destinaţii au fost: Peru, Bolivia, Brazilia, Uruguay, Argentina. În Buenos Aires, in 2012, am inchiriat maşina cu care am traversat toată Patagonia (prin peninsula Valdes). Apoi, cu feribotul, am traversat strâmtoarea Magellan şi în Ţara de Foc m-am oprit în cel mai sudic oraş al lumii, portul USHUAIA. Cea mai impunătoare antenă Yagi, cu 16 elemente, am văzut¬-o aici. La Centrul de Comunicaţii de la bază mi-a fost prezentată toată aparatura, cand au auzit ca sunt radioamator si astfel mi-am facut aici noi prieteni. (vezi foto).

YO3CCC: În Australia şi Noua Zeelandă aţi fost?

YO4JQ: Din Chile am zburat în Insula Paştelui, unde am închiriat un mic jeep cu care am înconjurat cele 3 lacuri vulcanice şi locaţiile mai importante, cu fantasticile statui de aici. În estul îndepărtat am vizitat Noua Zeelandă (mai amănunţit insula de sud, unde am ajuns pâna la Invercargill, cel mai sudic oraş din Noua Zeelandă). Apoi a urmat Australia unde, la Sydnei, l-am cunoscut pe Ionel Ciocîrlan VK2SOL. Am văzut, cu o Toyota-Corola (volanul pe dreapta), aproape toată Australia, iar din Melbourne am zburat la Lanceston, în Tasmania, unde cu o altă Toyota-Corola am ajuns pâna la Hobart (capitala statului Tasmania) şi mai departe în insula Bruny.

YO3CCC: La cât văd că sunteţi împătimit de călătorii, bănuiesc că aţi mai fost şi pe alte tărâmuri.

YO4JQ: Alte destinaţii au fost: Japonia, Coreea de Sud, China, Qatar (o vizită mai scurtă, de o zi, la Doha), Israel, Palestina, Egipt, Tunisia, Maroc, Ceuta, Madeira, Cipru de Nord şi cel de Sud, Africa de Sud (Pretoria, Johanesburg, Soweto, Cape Town etc.).
Trebuie să afirm că nu agreez reţelele de socializare, deşi îmi place foarte mult să socializez. Un exemplu (o gluma): “M-am înscris pe facebook cu un cont fals. De trei ore stau de vorbă cu soţul meu şi astfel am aflat că este văduv, e cu 15 ani mai tânăr şi doreşte să fim prieteni!!!”.
Spiritul nostru determină existenţa noastră. De obicei, uităm repede succesele noastre şi ne concentrăm pe eşecuri. Acest lucru este greşit. Trebuie să memorăm mereu realizările noastre – ele ne dau puterea de a merge mai departe!

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici.
Ce conţin pozele din album:
1. Cu chitara în facultate
2. Poezie proprie din clasa a IV-a
3. YO8ATT în vizită la mine in 1986
4. YO4ATW şi YO8ATT sub beamul meu
5. Anchorage Alaska
6. Aparatura mea
7. Primul meu beam home made
8. Antenă cu 16 elemente in USHUAIA
9. Aproape de Polul Nord
10. Acasă la VK2SOL
11. Antenele mele
12. Argentina - Ghetarul Perito Moreno
13. Balun 5-1
14. British Columbia – Canada
15. Antenă de radioamator în Madeira
16. British Columbia
17. Certificat sportiv – categoria I-a
18. Columbia
19. Cu maşina în BC-Canada
20. Diplomă din Israel
21. Diplomă din 1986
22. Easter Island
23. Ecuador
24. GRAND PRIX AWARD
25. Fairbanks Alaska
26. Galapagos
27. YO DX CLUB
28. Hai noroc şi bine ai venit în Montreal la Iulică VE2AWW
29. Hotel în Alaska
30. Diplomă din 2015
31. În apropiere de Alaska
32. În Insula Pastelui (1)
33. În Insula Pastelui (2)
34. În Insula Pastelui (3)
35. Intrare în Alaska
36. Japonia
37. Lacul Titicaca
38. Shack-ul meu radio actual
39. PA cu 2 x GI7B
40. Pe aici trece Ecuatorul
41. Pe drumuri canadiene
42. Peru
43. Quito – Ecuador
44. Spre Alaska
45. Sus la beam
46. Totem în BC-Canada
47. Ultimul liniar
48. Totemuri în Prince Rupert
49. Eu la masa cu aparatura mea radio
50. În vizită la VE7MR Nanaimo - ins. Vancouver
51. În vizită la VK2SOL
52. Yukon – Canada

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 29-10-2019

1131

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact