hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Barbu Ion (nea Bebe) YO7AMK

Nini Vasilescu YO3CCC

Pe nea Bebe l-am cunoscut personal, pe 20 iulie 2013, la intalnirea radioamatorilor de Sf. Ilie, care atunci a avut loc la Calimanesti – Arutela (campingul Sf. Manastiri Turnu); atunci i-am facut prima fotografie (fotografie nr. 78 din album).

Anul trecut, l-am intalnit din nou pe nea Bebe, la intalnirea radioamatorilor de la Pitesti, pe 25 mai 2019, cand mi-a inmanat un QSL pe care a scris ca are 89 de ani (fotografia nr. 79 din album). Urmatoarea intalnire am avut-o cu dansul pe 7 septembrie 2019, la simpozionul radioamatorilor, care a avut loc la Targu Jiu (fotografia nr. 80 din album).

YO3CCC: Incep prin a va ura “La multi ani!” cu ocazia implinirii varstei de 89 de ani. Cand si unde v-ati nascut?

YO7AMK: Intr-o dimineata friguroasa, pe 20 decembrie 1930, cand se pregatea taierea porcului de Craciun, fiind “ziua de ignat” sau cum se spune mai nou “ziua sacrificiului”, a venit pe lume primul nascut al parintilor mei, Ion si Maria Barbu. Aceela eram “EU”. Dupa traditie, fiind baiat, am primit numele tatalui, adica tot Ion.
La vremea aceea, tata era “Jandarm Rural - Sef de Post” in comuna Secu din judetul Mehedinti. In primii ani, nu l-am urmat la post, dar imi amintesc ca la varsta de trei ani eram la Bascov, judetul Arges si atunci fiind copil, am vazut primul accident de automobil. Un batranel cu barba alba, caruia eu ii ziceam “tata mosu”, a fost lovit de o masina, in fata casei in care locuiam. A fost primul eveniment care mi-a ramas in memorie.

YO3CCC: Unde ati facut primii ani de scoala?

YO7AMK: Cand a venit vremea sa merg la scoala, familia a hotarat sa raman in satul natal, comuna Oboga, judetul Romanati, in grija bunicii. Fiindca in luna septembrie cand incepeau scolile, nu aveam sapte ani impliniti, m-au dat la scoala in anul urmator, adica la 16 septembrie 1938; vezi poza cu prima zi de scoala, cu grupul de elevi si invatatori din aceea vreme.
Am facut primele patru clase, dar vremurile fiind tulburi (era razboi), am repetat clasa a IV-a, spre bucuria doamnei invatatoare (d-na Dovan) al carei sot (tot invatator) plecase pe front; faceam lectiile cu cei din clasa a I-a.

YO3CCC: Unde ati continuat sa faceti urmatori ani de scoala?

YO7AMK: In toamna lui 1943, tata era Sef de Post in comuna Milostea, judetul Valcea si ziceau ca ar fi bine sa ma dea la un liceu din Ramnicu Sarat. Sora mamei, tanti Ionica, zicea ca ar fi bine sa aiba un preot in familie. A gasit un tanar seminarist, ruda cu noi, care m-a pregatit pentru examenul de admitere la Seminarul “Sf. Nicolae” din Ramnicu Valcea. Examinatorii erau uimiti de vocea mea la cantarile bisericesti si patriotice. Eram ca si admis, dar atunci a intervenit o schimbare. Stand de vorba cu un seminarist, am aflat ca erau interni si ca numai duminica mergeau cu clasa la Episcopie, la slujba. Iesirile in oras erau restrictionate. Am plecat din timpul examenului. Eu fiind o fire mai “libertina”, nu concepeam sa stau intern, ca la “inchisoare”. Ca sa nu pierd anul, m-am prezentat la examenul de admitere la Liceul Alexandru Lahovary, tot din Ramnicu Valcea. Am reusit “fara loc”, asa ca anul intai de liceu l-am dat in particular. Adica, ma prezentam la examenele trimestriale, urmand ca in anul urmator sa trec la cursurile de zi.

YO3CCC: Cu ce va ocupati in timpul liber?

YO7AMK: In aceest timp il ajutam pe tata la Post cu ordine si corespondente. Erau multe: recrutari, incorporari, concentrari; era razboi. In urmatorii trei ani am stat in gazda in Ramnicu Valcea, la un plutonier major, care venise ranit de pe front. La liceu, clasele seria A, printre altele se facea “germana”, iar la seria B, “italiana”. Avantaj pentru mine ca aveam vecini italieni, care aveau o “Simigerie”, iar copii lor, mai ales cu fetele “parlam in italiano”.

YO3CCC: Cu ce va deplasati?

YO7AMK: In toamna lui 1944, cand trupele rusesti treceau spre vest, au stricat toate drumurile si in special podurile. Din aceest motiv, unele curse auto din vestul judetului Valcea spre Ramnic, n-au mai mers; asa ca am fost pus in situatia de a parcurge pe jos drumul de la Milostea la Ramnicu Valcea, cu o escala de o noapte la Pietrari, la niste cunostinte. Distanta, circa 80 Km.

YO3CCC: Unde ati facut cursul superior?

YO7AMK: In 1947 absolvisem cursul inferior si luasem examenul de capacitate. Se punea problema sa urmez cursul superior, clasele V – VIII; lucru complicat. Tata trecuse in rezerva la cerere si toata familia a revenit in comuna natala Oboga, judetul Romanati. Familia mai numeroasa, vremurile grele ca dupa razboi, lipsuri, foamete, etc. nu ma mai puteau tine la liceu. Au hotarat ca eu sa ma inscriu la un liceu din Craiova, la fara frecventa si intre timp sa lucrez la primarie, ceva probleme de secretariat; aveam scris frumos. Intamplarea a fost sa ma intalnesc cu un var, care era ucenic la Arsenalul Armatei din Sibiu. El mi-a explicat care sunt avantajele; totul gratuit, intretinere, uniforme, etc. In plus, inveti o meserie. Am plecat la Ramnicu Valcea, am luat un certificat de absolvire a patru clase de liceu si m-am dus direct la Sibiu. La Sibiu aveam avantajul de a avea un unchi profesor si care locuia aproape de Arsenal. L-am rugat sa ma ajute, explicandu-i care era situatia materiala a familiei si ce m-a determinat sa iau aceeasta hotarare. A mers cu mine si m-a inscris la examenul de admitere. Mi-a explicat ca examenul va fi serios, ca sunt numai 15 locuri si deja erau inscrisi 150 de concurenti. Deci, cam 10 pe un loc.

YO3CCC: V-ati descurcat?

YO7AMK: Am reusit primul. Comandantul Arsenalului, un col. Ionescu, a vrut sa ma cunoasca si cu ocazia aia am aflat ca si el era oltean, de undeva din Dolj. Dupa o saptamana, in care ai mei erau ingrijorati fiindca nu stiau pe unde umblam (au aflat totusi de la varul care-i linistise), s-au trezit cu mine acasa, cu bilet de voie si foi de drum pe distanta Sibiu – Bals, dus si intors. Intr-adevar, totul gratuit, dar si ordonat.

YO3CCC: Ce program aveati?

YO7AMK: Noi, cei de anul intai eram in dormitor cu cei de anul patru. Programul era ca la armata. Desteptarea la ora 6. Echiparea, curatenia, educatia fizica si ceaiul de dimineata de obicei cu doi cartofi fierti si mai rar, cu o felie de paine de 100 de grame. Programul zilnic: 8-13 lucru in ateliere, 13-14 masa de pranz, 14-16 repaus si pregatirea lectiilor, 16-19 ore de curs la Scoala de Ucenici Nr. 1 Sibiu, 19-20 masa de seara, apoi program de voie, lectiile, toaleta personala, la ora 22 stingerea. Se faceau plantoane de cate trei ore pe schimb. Eram cateva sute de ucenici in patru dormitoare pe etaj cu paturi suprapuse. Pavilionul avea la subsol: bucataria, sali de mese, magazii de alimente. La parter: birouri, sala de festivitati, cabinete medicale, frizerie, capela unde duminica venea un preot. La toate cele patru nivele, sali de cursuri.

YO3CCC: Cum v-ati descurcat dupa 1948?

YO7AMK: Anul 1948 a venit cu nationalizarea si alte reforme. Arsenalul Armatei Sibiu a devenit IMS Sibiu, adica Industria Metalurgica de Stat Sibiu. Uzinele ANDREI RIGER au devenit INDEPENDENTA, fabrica de cantare HESS au devenit Balanta etc. Scoala de Ucenici a devenit Scoala Profesionala Nr. 1 la IMS Sibiu, la care au venit si alti elevi (ucenici) de la alte firme de profil metalurgic. In primul an 1947/1948, am fost ucenic la sectia mecanica (strungarie si masini speciale de rectificat tevi de tun). In anul 1948/1949, elev meseris la sectia electrica. In 1949 cei patru elevi de la electrica am fost transferati la Scoala Profesionala Electrotehnica, de pe langa fabrica Electromotor-Timisoara, cu scopul de a obtine calificarea de specialitate. Scoala Profesionala era de patru ani, dar printr-un ordin al MEE, s-a redus la trei ani.

YO3CCC: De ce v-au transferat la Timisoara?

YO7AMK: Era mare nevoie de oameni calificati pentru programul de electrificare a intregii tari. Am fost numiti “promotia de sacrificiu”. La Timisoara, majoritatea elevilor erau externi, fiind timisoreni. Noi, cei din alte zone, eram interni. Programul: dimineata 8-12 lucru in fabrica si in atelierele scolii, dupa amiaza 16-19 ore la sala. Eu am lucrat la standul de probe al electromotoarelor produse in fabrica si cateodata si in atelierele scolii, ca instructor pentru anul intai. In iunie 1950 am absolvit Scoala Profesionala pe locul doi (vezi actul).

YO3CCC: Unde v-ati angajat dupa terminarea scolii?

YO7AMK: In august 1950 am primit repartitia Guvernamentala si m-am prezentat si incadrat la uzinele ELECTROPUTERE (EPC) din Craiova, la 25 august 1950. Dupa un an de armata, am revenit la EPC ca electrician la Serviciul ME (Mecanic Sef) unde am fost numit Sef de Sectie (vezi documentul).

YO3CCC: Cand v-ati intemeiat o familie?

YO7AMK: In mai 1951 m-am casatorit cu Branaru Maria, o croitoreasa din satul Leotesti comuna Bobicesti, orfana de ambii parinti. Am hotarat sa ramanem in casa ei; cum se zice in popor “m-am maritat”. Nu am avut copii. Pana in 1954 am facut naveta cu trenul Bals-Craiova, la EPC, cand cei de la fabrica mi-au oferit o locuinta intr-un bloc de familisti vis-a-vis de Spitalul Militar Craiova. Blocul era al fabricii si nu plateam chirie. In 1955 am cumparat o motocicleta marca CSEPEL (made in Hungary), pe care am folosit-o pana in 1971. In 1957 am demisionat de la EPC si m-am mutat la Ramnicu Valcea, unde m-am angajat la o U.M. (Unitate Militara) in functia de specialist electromecanic – angajat civil. In 1961 prin mutarea U.M. la Bucuresti, m-am transferat la IRE Pitesti, Sectia Ramnicu Valcea, unde am lucrat pana in aprilie 1990 cand am iesit la pensie la limita de varsta.

YO3CCC: Tot timpul ati locuit la bloc?

YO7AMK: In anii 60 mi-am construit o casa in municipiul Ramnicu Valcea, in regim propriu, pe care am vandut-o in 2004 si am revenit in Craiova in casa unui nepot (subventionat de mine la constructia vilei). In cei 29 de ani la IRE Pitesti am avut functia de “electrician specialist P.R.A.M.” in centrale si statii electrice. Am participat activ la punerea in functie la majoritatea statiilor de transformare din judetul Valcea. Am lucrat si la construirea hidrocentralelor de pe Lotru, asigurand santierele cu energie electrica. De asemenea, am participat activ si la electrificarea satelor din judet. Atat la EPC si mai ales IREP, am avut activitati in domeniul automatizarilor, recompensat cu multe diplome si premii. In decembrie 1970, am cumparat DACIA 1300 cu bani imprumutati de la neamuri si prieteni. In concedii si in timpul liber, am vazut tara cu aceeasta prima masina, de care am fost foarte multumit. In 2005 am vandut-o unui colectionar. Arata foarte bine, ca noua, vopseaua originala.

YO3CCC: Dupa ce ati vandut-o v-ati lasat de condus?

YO7AMK: In schimb, am cumparat alta DACIA, de data asta un LOGAN, pe care o am si acum. Daca pentru gradul unu (moto) am obtinut permisul in 16.04.1951, pentru gradul doi (autoturisme) in 17.01.1968, iar ultimul (in urma unui examen medical “la sange”, dat la policlinica pentru profesionisti) l-am obtinut la 25.02.2016, valabil pana in 25.02.2026. Starea fizica si memoria le am inca “in parametri”, asa ca inca mai conduc bine.

YO3CCC: Vad ca aveti multe amintiri placute.

YO7AMK: Amintiri sunt multe. Am fost casatorit din 1951 si pana in iulie 2016, cand dupa o casnicie de 65 de ani (o viata de om), cu toate bune sau rele, buna mea sotie a trecut la cele vesnice. Avea 90 de ani in 12 noiembrie 2016. Casnicia noastra a fost un exemplu pentru multi, fiind onorata cu o “DIPLOMA DE FIDELITATE” la a 50-a aniversare, de catre primarul municipiului Ramnicu Valcea.

YO3CCC: Ce amintiri va leaga de satul natal?

YO7AMK: Si acum, in cateva cuvinte despre satul natal. Comuna Oboga este situata pe malul drept al raului Oltet (afluent al Oltului), la 8 Km nord de orasul Bals, in fostul judet Romanati cu capitala la Caracal, in prezent in judetul Olt. Comuna, ca si acum, are trei sate principale, de la sud la nord: Oboga de Jos, Oboga de Mijloc si Oboga de Sus; in ceea de mijloc avand sediile: primaria, politia, dispensarul, scoala etc. Pe vremuri, la a treia sau a patra casa era un mester olar, ocupatie practicata mai ales iarna cand nu erau munci la camp. In lunile mai-iunie plecau cu carute pline cu oale, ulcioare si alre produse ceramice la targuri spre sud: Alexandria, Turnu Magurele si altele, iar la intoarcere aduceau produse de la balta: peste, scoici si alte produse de la targurile la care participau. Astazi, mai exista un singur ceramist, Ciungulescu, renumit si peste hotare, la Oboga de Jos, care participa la targuri si expozitii impreuna cu ceramisti de la Horezu de Valcea. Lucrarile agricole se faceau cu boii la plug sau la caruta. Astazi nu mai exista boi in tot satul. In schimb, au aparut tractoarele si alte masini agricole. Caii erau folositi de preot, postas si un vizitiu care ducea oamenii la gara Bals, la tren, cu o caruta (brisca) pe post de trasura. Astazi, le-au luat locul autoturismele.

YO3CCC: Despre familia d-voastra de la Oboga ce ne puteti spune?

YO7AMK: Cate ceva despre familia noastra de la Oboga. Pana la varsta de trei ani, mama, care a vrut sa aibe o fata, m-a purtat imbracat in rochite (vezi pozele). In 1933 a venit pe lume fratele Nisu, care si el a fost purtat in rochite. Mai tarziu, el a fost infiat de familia fratelui lui tata, care nu avea copii. In 1940, visul mamei s-a implinit. A nascut doua fete gemene, care “au umplut casa”. Una dintre ele a trecut la cele vesnice in urma cu 15 ani. Un episod care m-a marcat, a fost in decembrie *47 – ianuarie *48. Intre Craciun si Anul Nou, fiind in vacanta am fost cu tata, fratele tatei si fratele Misu la Bucuresti sa ducem cate ceva de-ale gurii (era criza alimentara) la o sora a tatei care avea si trei baieti minori. La intoarcere, pe tren, aglomeratie mare, am avut nesansa sa fiu muscat de un paduche purtator de tifos exantematic. A doua zi de Anul Nou, din familia mea de sapte persoane, eu am fost singurul bolnav, iar din familia fratelui, numai el a scapat neatins. Bunica din partea tatei s-a prapadit intr-o saptamana, iar fratele tatei a murit in spitalul Bals unde statea in aceelasi pat cu mine. Mureau zilnic, eu am scapat. La Arsenal s-a primit o adresa de la spitalul Bals, ca Barbu a decedat in spital. Dupa trei saptamani cand m-am prezentat la scoala, am aparut ca o fantoma. Toti ma credeau mort. Asa a fost. Sper ca nimeni si niciodata sa nu mai apuce asemenea vremuri.

YO3CCC: Despre microbul radio ce ne puteti povesti?

YO7AMK: In primavara lui 1948, in timpul liber, mesterul meu Bojita Dionise (lucrase multi ani in SUA), ma lua cu el in oras la mici reparatii la instalatii electrice la “case mari”. Asa l-am cunoscut pe un alt mester care in centrul Sibiului avea un atelier si pravalie de reparat radiouri si alte unelte gospodaresti. Vazandu-ma interesat de radio, mi-a oferit o pereche de casti radio de 2000 ohmi, un detector cu cristal, un condensator variabil cu mica, o bobina cu prize mediane si o schema dupa care sa montez “radioul cu galena”.

YO3CCC: Ati reusit sa-l puneti in functiune? V-ati descurcat?

YO7AMK: In vacanta de Paste, la tara, am montat piesele primite, pe capacul unei cutii de carton, in care tata tinuse masina de tuns. Intre doi salcami din curte, am intins o antena, iar ca priza de pamant, langa casa, am ingropat o caldare veche de arama. Pe la ora 10 seara, tata adormise. La un moment dat, am auzit voci in casti si bucuros de reusita, am stricat “mergeeee!!!!”. Tata s-a trezit si i-am pus castile la urechi. Dupa un timp zice: “Merge ma, dar ii critica pe astia.” Era postul de radio “Vocea Americii”. Asa a fost si era inceputul.

YO3CCC: Asta a fost prima reusita. Ce a urmat?

YO7AMK: Mai tarziu, cand au aparut primii tranzistori si diode cu germaniu, intr-o cutie de difuzor de radioficare, i-am construit tatei un receptor cu doua baterii de 4,5 V, de care era multumit ca asculta in difuzor programele radio romanesti si nu numai. Tot despre “galene”. In toamna lui *49, la Timisoara, am realizat un montaj in cutiuta de ebonita, pe care o tineam ascunsa intr-un ciorap. Seara tarziu (aveam patul langa fereastra), scoteam un fir in afara si ascultam “Radio Beograd”. Nu era voie sa ascultam voci de afara. Cand treceam cu trenul pe la cazanele Dunarii, pe malul stang (la noi), erau panouri mari care il aratau pe Tito costumat general si cu un topor in mana plin de sange, era “Calaul de la Belgrad”. In schimb pe malul drept, in Yugoslavia, erau panouri mari cu o vaca (Romania) cu ugerul mare, la care sugeau niste rusi. Asa arata politica in tarile vecine.

YO3CCC: Despre radioamatori cand ati aflat?

YO7AMK: La EPC (ElectroPutereCraiova) tot prin AVSAP se organizau si alte cursuri, printre care si cel de radioamatori. Atunci i-am cunoscut pe viitorii mei prieteni: Sabin Popescu YO7EA, Nelu Oprescu YO7EL si altii, care predau ore de radiotehnica. M-am prezentat la examenul de radioamatori receptori si asa am obtinut si indicativul YO7-952. Tot in 1955 am devenit membru al radioclubului Craiova YO7KAJ, unde am cunoscut mai multi radioamatori, printre care Jean Tanasescu YO7FE, seful radioclubului, de la care primeam invitatii la sedintele cu radioamatorii din Craiova si nu numai. Autorizatia de receptor s-a pierdut de mult, in schimb fac dovada cu invitatiile dela RC si QSL. La Craiova, in fiecare duminica la ora 10 ascultam QTC-ul pe 7 MHz in AM. Cu ajutorul amicului Nelu Oprescu YO7EL, la bloc, am intins un LW si am facut o “extensie de banda” la radioul “Carpati” pe US in 7MHz. Am trimis si primit QSL-uri, spre satisfactia mea. In 1957 m-am mutat la Ramnicu Valcea si fiind angajat la o Unitate Militara mi s-a interzis activitatea de radioamator. Asa erau legile atunci.

YO3CCC: La Ramnicu Valcea ce radioamatori ati mai cunoscut?

YO7AMK: La Ramnicu Valcea l-am cunoscut pe Nicu Teodorescu YO7YN, care locuia pe aceeasi strada cu mine. De fapt, ne cunoscusem de la EPC, cand el era elev la Grupul Scolar EPC. Din aprilie 1961 fiind angajat al IRE Pitesti, Sectia Ramnicu Valcea, de cate ori megeam la firma (IREP) cu treburi sau la sedinte, imi faceam obiceiul de a face o vizita la radioclubul pitestean. Acolo l-am cunoscut pe Miki Serbanoiu YO7VO, seful radioclubului, care m-a indemnat sa dau un nou examen pentru receptori. Zis si facut. Asa am obtinut certificatul de radioamator receptor Nr.14/29.11.1962, iar in 26.06.1963 am obtinut certificatul, autorizatia si indicativul YO7-6002.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator de emisie autorizat?

YO7AMK: Odata cu certificatul de receptor, am obtinut si certificatul de radioamator de emisie-receptie clasa a III-a Nr.15/29.11.1962. A mai trecut o vreme ca receptor si la 22.09.1966 am obtinut autorizatia de clasa a III-a si indicativul YO7AMK , pe care il pastez si astazi.

YO3CCC: La Ramnicu Valcea aveati radioclub?

YO7AMK: Intre timp i-am cunoscut pe: Traian Bratescu YO7AGD, Dan Andronescu YO7APM, Niculai Micle (Nic) YO7NM, Nicu Teodorescu YO7YN, Tase Baducu YO7AOG si alti noi autorizati. Impreuna am pus bazele radioclubului din Ramnicu Valcea, cu sediul in Parcul Zavoi cu indicativele: YO7KFE si YO7KFM. La inceput, au fost multe lucrari de amenajare, dar in final, am reusit. In fiecare zi de marti dupa ora 16:00, cand in loc sa mergem acasa la familie, de la serviciu mergeam direct la radioclub. De la radioclub am avut multe QSO-uri si am participat la unele concursuri. In aceei ani de inceput, la radioclub, am organizat mai multe cursuri pentru incepatori, la care si eu am predat lectiile de electricitate si radiotehnica.

YO3CCC: Cand ati obtinut autorizatia pentru clasa a II-a?

YO7AMK: O comisie de la Bucuresti a venit la Ramnicu Valcea la radioclub si impreuna cu mai multi radioamatori valceni, am dat examenul de “avansat”, respectiv pentru clasa a II-a de autorizare. Un examen ceva mai greu si la 25 martie 1974, am obtinut certificatul de radioamator de emisie-receptie “AVANSAT” Nr. 168, iar in 18 mai 1974, autorizatia de emisie-receptie clasa a II-a cu Nr. 2148, de care beneficiez si in prezent. Presedintele radioclubului era Neculai Micle (Nic) YO7NM, secretar si seful radioclubului era Dan Andronescu YO7APM, iar subsemnatul YO7AMK eram vicepresedinte. Cea mai multa activitate a radioclubului a fost in perioada cand sediul era in “Parcul Zavoi”. Mai tarziu cand radioclubul s-a mutat in Sala Sporturilor din “Cartierul Traian”, a inceput destramarea, faramitarea.

YO3CCC: Cum v-ati descurcat in continuare?

YO7AMK: A luat fiinta un nou radioclub la initiativa lui Teodorescu Nicolae YO7YN, care locuia in zona, cu denumirea de “CET Govora”, tot in cartierul Traian. In “Cartierul Ostroveni” la “Casa Tineretului”, au aparut “Cercetasii Romaniei” care si-au facut si ei un radioclub cu indicativul YO7KRS. Aceest radioclub condus de Almasi Nicolae (Nicu) YO7HUZ, desfasoara activitati deosebite, fiind remarcat prin concursul “Batalia de la Posada” si altele.

YO3CCC: Ce aparatura de emisie-receptie aveati atunci?

YO7AMK: Prin anii *70 mai multi radioamatori valceni am primit cate o statie militara rusesca A7A si A7B, scoase din uz de la MFA (Ministerul Fortelor Armate), iar la radioclub le-am tras in banda de 29 MHz. Cu aceeasta ocazie mi-am construit o antena verticala dupa revista sovietica “RADIO”, cu care am facut multe QSO-uri in special cu cei din partea de est. Am si o diploma R 100, iar QSL-uri cu sutele. Cum televiziunea avea program numai intre orele 20 - 22, dupa programul TV, intram noi radioamatorii valceni la QSO-ul local in banda de 10 m. A fost o vreme cand QSO-ul se lungea catre ora 24. Cum in afara problemelor noastre de radioclub mai apareau si alte discutii, un tovaras de la Securitate ne-a atras atentia ca s-ar putea sa avem probleme. Am participat la concursurile de V V (Vanatoare de vulpi) ale pionierilor si la cel al seniorilor, desfasurat la Ramnicu Valcea.

YO3CCC: Tot in aceea perioada, pe celelalte benzi din US cu ce aparatura ati lucrat?

YO7AMK: Pentru US in benzile de: 3,5 MHz, 7 MHz si 14 MHz, am folosit o statie RBM in AM si CW.

YO3CCC: In UUS (unde ultra scurte) ati lucrat?

YO7AMK: In UUS am lucrat prima data prin anii *70, cu o statie fixa, de acasa din Ramnicu Valcea, in QSO si teste cu Mihai YO7BPC, care folosea o statie portabila, amplasata in masivul Cozia. In 2005, dupa ce am revenit in Craiova, am inceput sa lucrez zilnic pe frecventa locala 145,500 MHz, avand mai multi parteneri de QSO-uri, in special seara la orele 22:00, obicei care se pasteaza si acum. Am participat si la cateva concursuri in UUS, de acasa, cu statie fixa in 145 MHz, cat si in 430 MHz; am facut legaturi cu statiile locale din Craiova, cat si cu cele care erau in portabil de pe muntii Parang, si altele, atat in FM cat si in SSB.

YO3CCC: Pe repetoare lucrati?

YO7AMK: Accesez repetoarele din Parang si Tarcu cu antena directiva si realizez multe QSO-uri, in special cu cei din zona Banat (Timisoara, Arad, Caransebes, Lugoj) si chiar din YU, LZ si altele. Cu cei din zona Parang: Targu Jiu, Petrosani, Hateg, Petrila, Uricani etc. Mai nou, sunt prezent pe RoLink aproape zilnic, atat cu cei din YO cat si cu cei din Europa, Australia, Venezuela, Canada etc. Lucru mare aceest sistem! Particip la QTC-ul federatie in fiecare miercuri pe 3,705 MHz, la “Info DX Club”, joia, pe 3,760 MHz si la QTC-ul de la Bistrita via RoLink.

YO3CCC: Dupa ce ati revenit in Craiova, unde locuiti?

YO7AMK: Noua locuinta de la Craiova este situata in partea de sud-est in cartierul “Vile ANL”, in spatele parcului Nicolae Romanescu pe str. Costache Negruzzi Nr. 14. Este o casa tip vila cu parter si mansarda, cu toate dotarile: apa, canal, gaze, retea electrica, fibra optica (telefon fix, TV, internet). Strada si trotuarele sunt in lucru, betonate si asfaltate. La parter: living, bucatarie, camara, debara, hol, baie de serviciu. La mansarda avem: trei dormitoare, hol, doua bai (una cu cada, alta cu dus) si o camaruta de lucru: “statia radioamatorului YO7AMK”. In exterior: curte cu cativa pomi si multe flori, o magazioara metalica pentru unelte, o terasa acoperita si un garaj pe post de magazie, care include si micul atelier al “meseriasului bun la toate”.

YO3CCC: In clipa de fata ce antene aveti in dotare?

YO7AMK: In curtea cladirii, am urmatoarele antene:
1. O antena verticala multiband 1,5 - 50 MHz (6 m lungime pe un pilon tot de 6 m) care se acorda bine in 14 MHz; made in Germany.
2. Pe aceelasi pilon, in lateral, o antena verticala dualband 145 / 432 MHz; made in Italy.
3. O antena (cu fir) dipol 2 x 20,2 m, pe care o folosesc in special in 3,5 MHz si eventual in 7 MHz cu adaptor (transmatch); inaltimea de la sol 5 - 6 m, cu bratele la 90 de grade (asa cere locatia); unul dintre brate merge si prin gradina vecinului, cu care sunt in relatii optime.
Pe aceelasi pilon (rabatabil, ca si la verticala), la 4 m de la sol, antena Yagi cu 9 elemente, cu polarizare verticala, pentru banda de 70 cm, cu care accesez repetoarele Parang si Tarcu, in conditii bune. La coltul casei, langa dormitorul meu, o antena verticala dualband tip J-Pole cu trei elementi (trident) pe care de multe ori o folosesc la un Baofeng. Astea sunt antenele si conditiile de amplasare; altele nu am unde sa le montez.

YO3CCC: Ce aparatura aveti in dotare?

YO7AMK: Si acum, dotarile radio, mai mult vechituri:
- FT 101 ZD, 1,5 - 29 MHz; in stare de functionare, dar nu l-am folosit niciodata;
- IC 735, 1,8 - 29 MHz; activ in 3,5 MHz si 7 MHz cu dipol;
- FT 757 GX, 1,8 - 29 MHz; folosit in benzile superioare 14 - 30 MHz, cu antena verticala MB de 6 m;
- FT817, 1,8 - 470 MHz, 5 W; impreuna cu SLB 300, 2 - 30 MHz, numai la DX si concursuri in benzile superioare, cand e propagare;
- Maas-Dx 5000, 20 W; numai pentru 28 - 30 MHz, cu antena verticala;
- COMBIX PC 325, 10 / 20 W; numai pe 2 m, pe RoLink si QSO-uri locale in FM;
- Baofeng, 4 W; portabil cu antena Nagoia sau verticala dualband, fixa;
- SWR / WATT, 1,8 - 60 MHz; 20 / 200 W;
- SWR / WATT, 3,5 - 150 MHz; maxim 100W;
- SWR-meter 1 – 800 MHz; home-made;
- Barometru cu ac, 700 - 790 mmHg sau 940 - 1000 mBarr;
- Sursa Alinco DM 330MVE, 15 V / 30 A; reglabil;
- Sursa redresor (linear) 15 V / 30 A; home-made, cu transformator de retea.

YO3CCC: Mai aveti si alte accesorii?

YO7AMK: Am o multime de scule si aparate pentru diferite lucrari sau depanari electrice. Atelierul din garaj este dotat cu scule si aparate necesare la constructii, depanari sau reparatii diverse.

YO3CCC: Stiti telegrafie?

YO7AMK: Nu mi-a placut telegrafia. Am regretat cateodata.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome?

YO7AMK: Nu alerg dupa diplome. Am cateva numai. Nu le pot aminti pe toate, dar unele ma bucura si ma onoreaza in aceelasi timp. Este vorba despre:
- “Certificatul de Absolvire a Scolii Profesionale” de la Grupul Scolar ELECTROMOTOR din Timisoara;
- “Diploma de Fidelitate” la a 50-a aniversare a casatoriei data de Primaria Municipiului Ramnicu Valcea;
- “Diploma Jubiliara” a YO-DX CLUB-ului;
- Diploma de Excelanta ca DECAN DE VARSTA (86 de ani) la YO-DX CLUB in 2016.

YO3CCC: Sunteti pasionat de QSL-uri?

YO7AMK: Cat despre QSL-uri, imi place sa trimit si ma bucur cand primesc.

YO3CCC: Va plac modurile digitale?

YO7AMK: Modurile digitale de lucru, da, imi plac tare mult! Este o noutate si mare avantaj, in conditiile de propagare din ce in ce mai dificile.

YO3CCC: Va place sa participati la intalnirile radioamatorilor?

YO7AMK: In ultimii ani am participat la cateva intalniri radioamatoricesti din zone mai apropiate: Pitesti, Valcea, Gorj si bineinteles cu cei din Craiova, cu care ne vedem mai des. Am avut si cateva vizite acasa, nepotii de la Pitesti, Cristina si Catalin, iar mai nou, chiar si Bogdan YO5IXW, care au venit calare pe “hergheliile” de cai putere. De asemenea sa nu-l uit nici pe Stefan YO7NSP, care a reusit sa treaca si pe la mine. De fiecare data, ma bucur mult, chiar cand vizitele nu sunt anuntate.

YO3CCC: Ce ne puteti spune in incheiere?

YO7AMK: Ar mai fi multe de povestit ca Slava Domnului “sacul mosului” este plin, dar n-as vrea sa plictisesc cititorii cu amintirile unui pensionar de varsta a cincea (cum zic eu), care are inca memoria buna, la cei 90 de ani impliniti. Si va rog sa tineti cont ca n-am studii superioare, ci numai profesionale, dar mi-a placut ce-am facut. In incheiere, va rog, fiti buni si intelegatori cu toti partenerii.Cu urarea mea de “sanatate maxima si permanenta” inchei aceeste povestiri dintr-o viata de om.
73! si la buna reauzire pe undele radio de la “nea Bebe” YO7AMK si de care, vreodata, sa va amintiti cu placere.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 15-3-2020

1958

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact