Andrei Avirvarei YO6TJJ

“Astăzi este, printre altele, Ziua Internațională a Radioamatorismului. 18 aprilie, se serbează din 1925, odată cu înființarea IARU (Internațional Amateur Radio Union), organizația care a militat și luptat pentru păstrarea și extinderea domeniului radio alocat radioamatorilor și radioamatorismului și care, încă continuă să facă asta.

Iată la ce m-a ajutat pe mine radioamatorismul, de când eram copil și am început să citesc cărți și de când am început să îmi doresc să recepționez și transmit pe frecvențele radio dedicate radioamatorilor, până astăzi.

1. din cărțile de radiotehnică (dedicate radioamatorismului) am aflat mai multe despre piesele electronice (inclusiv piesele radio) decât din orice carte de electronică pe care o răsfoisem atunci: din acest motiv, la fizică, atât în școala generală, cât și în liceu apoi la facultate, nu am avut dificultăți în a obține rezultate decente spre foarte bune, la materiile dedicate electricității (Fizică, Optoelectronică, Tehnologie Electronică, Circuite Integrate Analogice și Digitale, Microunde, Televiziune etc.) Acel “ahhh…” când reușeam să înțeleg un concept diferit și destul de dificil, chiar a făcut diferența, în timp ce mulți dintre colegii mei aveau dificultăți semnificative în a înțelege ceea ce eu citisem și înțelesesem cu 4-5 ani înainte, din cărțile dlui. G.D. Oprescu sau ale dlui Ilie Mihăescu-YO3CO și a mai multora. E drept că uneori, să afirmi, la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, că ești și radioamator, nu era tocmai o idee bună (pentru unii domni profesori...așa era...mentalitatea vremii).

2. construcția primul radio (deși îl confundam la acea vreme cu galena radio) cu cască telefonică (Radio Iași era la doar 90km distanță) și a primului emițător FM (de putere foarte mică, 15m) în liceu, mi-a adus o notorietate aparte care cu greu putea fi câștigată în alte circumstanțe, eu fiind un simplu băiat sărac și simplu de la țară, deși crescusem, până la 11 ani, în același oraș în care mi-am petrecut anii de liceu. Era relativ simplu: când era vorba de ceva de reparat în cămin, “Dexter de la camera 1” (adică eu) putea să facă asta, uneori. Mai mulți ani la rând (aprox.3) acel radio a funcționat pe pervaz, neîntrerupt, iar oricine mă vizita se putea bucura de “minunăție”. Și da, era doar o cască radio, o diodă cu germaniu (detectoare) și 2-3 metri de sârmă, conectați la burlan (nu era împământat) și la calorifer. Am avut apoi numeroase tentative nereușite de a face receptoare SSB/CW, pentru banda de 80m. În schimb, 3 aparate de radio AM, cu baterii și tranzistori, au fost reale succese și au funcționat. Tranzistori cu Ge sau Si, o adevărata aventură tehnică...

3. dorința de realiza mai multe- în liceu îmi doream să ajung radioamator, nu am reușit pentru că nu aveam îndrumare, eram singur (în cămin, cu această pasiune pentru domeniul radio) și nu aveam suficientă motivație, eram distras. Datorită dlui Ioan Timofte (Pașcani, YO8CYI, dacă nu greșesc), am reușit să fiu mai motivat și să aflu mai multe despre radio și despre cum se fac carcasele și bobinele și puțin cât am înțteles din proiectele radio. Prima legătură radio la care am asistat, la stația dlui Timofte, în 80m, m-a fascinat. Cred ca avea un A412... Dl Chișcă Ștefan, maistrul de la Palatul Copiilor Pașcani (la care am mers vreo 6 ani, 3 când eram mic, de la 7-10 ani și cel puțin 3 în liceu), secția radio & electronică, m-a pus în legătură cu dl. Timofte. Erau buni prieteni Atunci a fost declicul. Profesorul de fizică (dl. Petru Mertic, împreună cu dl.Huțanu Constantin, Liceu M. Sadoveanu, Pașcani - m-au trimis la numeroase competiții de electronică, asta m-a ajutat mult și le mulțumesc din suflet pentru sfaturi și îndrumare). Acum aveam ÎNCREDERE ÎN MINE.

4. la facultate, am luat contact cu radioclubul local , YO8KGA (C.S.T.A Suceava). Oameni extraordinari, m-au ajutat la numeroase proiecte (dl. Adrian Zaiț - YO8OW piese și materiale, dl. Adrian Done - YO8AZQ - mii de sfaturi tehnice, dl. Cezar Leșanu - YO8TLC - îndrumare și discuții, soluții tehnice, dl. Radu Georgescu - la fel, dl. Coca Pavlic - YO8SS - datorită motivației lui și eu și soția avem indicativ radio). Acest om era la curent cu toate concursurile radio. Mai sunt și alții, nu îmi amintesc tot, imi cer iertare celor omiși și care m-au ajutat.

Am luat contact cu cel care m-a ajutat constant în pasiunea aceasta: dl.Crasi Milan - YO8BDW, om deosebit de riguros și a cărei putere de motivație a fost și este unică, pentru mine cel puțin. Drept urmare, lucrarea de licență la Facultatea de Electronică: Transceiver multiband de unde scurte, HMY2K8 (VU2HMY). Îndrumătorul de licență (actual pro-rector, dl. Mihai Dimian) către comisie: “comparativ, ca și complexitate, e lucrare de doctorat, nu de licență”. Nu era chiar așa, dar afirmația m-a responsabilizat tehnic enorm. Am obținut rezultate foarte bune (note). Dl. Dimian mă ajută să ajung în Belgia cu o bursă Erasmus. Continui și acolo cu radiofrevența, îmi cumpăr din banii economisiți transceiver, Kenwood TS-180S (îl am și acum, e deosebit de robust), merg de câteva ori la radioclubul din Gent, Belgia. Vorbesc cu radioamatorii de acolo. Sunt extrem de încântați de noi. Suntem 3 radioamatori, timp de aprox. 6-7 luni, acolo: eu, Daniel și Mugurel. Ascult traficul local din Gent, în 80m, seară de seară. Un fir pe geam...Trimit transceiverul acasă cu autobuzul, la Suceava. Emoții mari, nu pățește nimic.

Revenit în țată, la facultate, radioamatorismul a fost la apogeu: timp, răbdare (bani nu prea), chef. Am realizat transceiver pentru 30m, CW (F6BQU), apoi pentru 40m. Apoi etaj final de 10W cu IRF530, clasa C (YO8BDW face cu acestea două împreună, câteva legături radio în fața mea, la YO8KGA, să îmi demonstreze că “merge”). Eram sceptic. Am reglat transceiverul după ureche, cu un multimetru, acasă, la țară. Nu aveam așteptări mari. Dar când am văzut că se poate...Fac, alături de Gică-YOSBQ și Cristi-YO8SJP, transceiver SSB/CW (Cedicet ARI Padova), 2W (am făcut PA separat de 25W). Toți 3 am realizat acest transceiver...singuri...la țară, fără vreun ajutor radioamatoricesc. Cărți tehnice de la biblioteca locală. Prima legătură radio în SSB, de aprox. 40 min, din podul casei de la mine, cu Polonia. Acolo aveam shack-ul. Antenă dipol 40m, prost reglată. Aici radioamatorismul a devenit mai serios. Am văzut că se poate. Să nu mai zic de satisfacție, nu prea se poate explic, trebuie doar trăită… :)

5. joburi și pasiunea la un alt nivel - scriu tot ce e relvant în C.V., ajung la interviu la Sibiu. Companie mare din domeniul automotive. La interviuri (4 la număr), cu viitorul meu șef, discut mult despre transceiver, ecranări, etaje finale, filtre cu quartz etc. Mai mult decât mă gândeam și mă așteptam. Obțin postul. Cunosc radioamatori în firmă, atât din RO cât și din Germania. În 2014, pun bazele RF Design HF& Microwaves (RFD HF&M, viitoarea roWaves Technologies). Cunosc pe Alexandru, YO9IZU, bun prieten și până azi, doctor (câțiva ani mai tîrziu) în electronică. Învățăm multe despre RF împreună, mai mult eu de la el :) Pornim un proiect de restaurare radio. Înființez, cu un bun prieten și apropiat, Andrei Diaconu, Clubul Micilor Electroniști, în 2005. De atunci și până azi, învățăm copiii electronică și radioamatorism, săptămânal. Fac diverse proiecte de radio, hobby și comercial. Multe echipamente. Unele un succes, altele un fail. Schimb job-ul, fac pentru 6 luni cercetare și dezvoltare în domeniul nonotehnologiei, alături de Alexandru și alți foști colegi de la vechea firmă. Punem bazele nextEdu, alături de un alt bun prieten, Andrei Drăgan. Promovăm electronica online și producem kit-uri și materiale de electronică pentru copii. Pregătim și personal (tehnicieni) pentru companii din domeniul automotive. Repornim roWaves Technologies. De astă dată cu un nou site și o nouă identitate vizuală. Realizăm măsurători de câmp electromagnetic pentru diverse firme & entități. Plus echipamente pentru radioamatori, mai modest acum la început. Dar totul e spre evoluție.

Uite așa ajungem în zilele de azi. Nu cred că sunt mai mult de 15 ani de când am luat legătura cu radiofrecvența și radioamatorismul.

Să spun că datorită electronicii și radioamatorismului am reușit cumva în viața? Nu știu...nu cred. E cam mult spus. Cert este ca acumularea de cunoștințe, experimentarea și dorința de a continua, de a face ceva cu mâinile mele, mi-au adus multe beneficii, satisfacții. Locuri de muncă destul de bine plătite, cunoștințe, dorința de perfecționare. Eu îi spun evoluție, consider că nu trebuie sa stăm deloc pe loc. Creierul evoluează doar dacă e utilizat încontinuu, dacă e solicitat, pus la “treabă” cum se spune.

Ar mai fi multe de spus. Oamenii fac totul. Cei din jur contează enorm. Aveți grijă de prietenii reali, fiți sinceri cu TOȚI oamenii, demni, onești și RESPECTAȚI oamenii care vă ajută, oricât de puțin, MAI ALES pe cei mai în vârstă. Fiți recunoscători. Fiți transparenți. Să auzim numai de bine!

La mulți ani radioamatori! Sărbători fericite! 73!

Andrei Avirvarei YO6TJJ

Articol aparut la 26-4-2020

2912