hamradioshop.ro
Articole > Radioamatorism - opinii Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

LA INCEPUT A FOST FORMULA

Gheorghe Oproescu - Tavi YO4BKM

Putine domenii ale stiintei au fost fundamentate teoretic inainte de a fi confirmate practic si dezvoltate intr-o masura atat de mare cum este radioul. Creatiile din fizica, matematica si filosofia secolelor XVII-XIX, aparent fara legaturi intre ele, si-au “dat mana” in a doua parte a sec. XIX dezvoltand o noua ramura a fizicii, initial ca o ciudatenie lipsita de interes practic, buna doar pentru “cel ce gandeste singur si scormone lumina” cum zicea Arghezi. Dar nu peste mult timp apare pragmaticul suficient de pregatit sa inteleaga despre ce este vorba si exploateaza “ciudateniile” care cuceresc lumea prin serviciile deosebite pe care le aduc, oferind si o sursa foarte diversificata de castig, de la producatori pana la comercianti.

 

1.      INCEPUTURILE.

Cand James Clerk Maxwell (1831-1879) a concentrat cunostintele de la anii 1855 intr-un set de 20 de ecuatii diferentiale matematica, dar si fizica teoretica si experimentala erau deja create la nivelul la care se folosesc si azi in electrodinamica. Privind cele 20 de ecuatii ca un tot, prin 1862 Maxwell comenta [1]: „nu putem evita concluzia ca lumina consta din ondulatii transversale in acelasi mediu care este si cauza fenomenelor electrice si magnetice”, aratand ca ecuatiile sale prezic existenta unor valuri formate in campurile electrice si magnetice care calatoresc prin spatiul vid la o viteza care ar putea fi aflata din experimente electrice simple. Folosind datele cunoscute la acea vreme, Maxwell a obtinut o viteza de 310.740 km/s [1], uimitor de exacta. Intr-o lucrare din 1864 Maxwell scria [1]: “rezultatele par sa arate ca lumina si magnetismul sunt de aceeasi natura si ca lumina este o perturbatie electromagnetica propagata prin camp potrivit legilor electromagnetice”. In 1873 cele 20 de ecuatii au fost publicate in forma lor moderna, redusa la numai patru ecuatii si de atunci pana acum nu au mai suferit modificari de esenta ci doar de formalism matematic. Le prezint in figura 1 ca o simpla curiozitate si sa arat ca, pe langa aparenta simplitate a scrierii, in mare parte necunoscuta in sec. XIX, rezolvarea lor se intinde pe foarte multe zeci de pagini.

                            Text Box:

Simbolurile corespund formalismului matematic modern, triunghiurile cu varful in jos ascund in spatele lor fragmente de ecuatii diferentiale cu derivate partiale, punctul sau semnul x arata ca este vorba de produse scalare sau vectoriale, simbolul  reprezinta o derivate partiala. Mai apar E pentru vectorul intensitate a campului electric, B pentru vectorul inductie magnetica, r pentru densitatea de sarcini electrice, J pentru vectorul densitate de curent,  permitivitatea dielectrica si permeabilitatea magnetica pentru vid. Am insistat asupra acestor explicatii pentru a arata cat de repede a avansat stiinta pana in secolul XIX daca ne gandim ca semnele + si – au aparut prima data in 1489, semnul inmultirii a aparut in 1631, semnul impartirii in 1657. Pana atunci astfel de operatii erau descrise in clar, prin cuvinte, ceea ce lungea atat de mult rationamentul incat nu se mai vedea padurea din cauza prea multor copaci. Dar nici aceasta simplificare prin simboluri nu a mai fost suficienta, s-au introdus simboluri noi, de exemplu triunghiul cu varful in jos are in spate sume si fractii mai deosebite numite derivate partiale. Iar lista simplificarilor prin simboluri nu este inca epuizata. Nici scrierea numerelor nu a fost unificata decat tarziu in multe tari. Pe teritoriul tarii noastre pana la jumatatea secolului XIX sistemul de numeratie folosea literele pe post de cifre (sistemul cifrelor chirilice) iar numerele erau scrise asa cum se pronuntau, de exemplu numarul 12 era scris prin simbolul lui 2 urmat de simbolul lui 10, adica doi-spre-zece, cum se puteau face calcule cu acestea? Sau se foloseau combinatii de cifre romane si cuvinte, in transcrierea de azi 5000 s-ar fi scris“cinci M”.

Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894) se inscrie in cursa pentru premiul oferit de Academia de Științe din Berlin celui care demonstreaza într-un mod practic, prin experiment, ca ecuațiile lui Maxwell [2] nu sunt doar un calcul pur matematic cum erau considerate de multi.

                              Text Box:

Aflat in concurenta cu Lorentz, el gaseste la universitatea din Karlsruhe mijloacele tehnice de care avea nevoie si, după doi ani de muncă, in 1887 reuseste să demonstreze experimental validitatea teoriilor lui Maxwell [2]. Emitatorul sau, figura 2 [3], consta din doua tije metalice cu doua sfere metalice mari la capetele exterioare care formau un circuit acordat pe cateva sute de MHz, tijele realizau inductanta iar sferele capacitatea. Circuitul era excitat de descarcarile electrice din eclatorul cu bile, alimentat cu inalta tensiune de la o bobina Ruhmkorff, inventata deja din 1857. Receptorul era un simplu dipol acordat, indoit in forma de cerc, la capetele sale era prevazut cu un eclator cu bile reglabil cu un dispozitiv micrometric. Excitand emitatorul, Hertz observa ca apar scantei in eclatorul receptorului, demonstrand astfel ca se produc unde electromagnetice si, mai mult, ca acestea transporta energie.                                

Hertz mai demonstreaza practic ca undele traverseaza pereti din lemn, ca sufera reflexii si interferente ca orice alte unde. Multe scoli au si azi in laboratoare echipementul lui Hertz ca material didactic.  

Guglielmo Marconi (1874-1937, tatal italian si mama irlandeza) a folosit descoperirile celor de mai sus dar si ale altora (1890 Branly-coherorul sau detectorul cu pilitura de fier, 1895 Popov-antena inalta de receptie, 1897 Lodge-sintonizarea, adica acordul antenei la emisie si receptie) realizand comunicatii prin unde radio in 1899 peste Canalul Manecii, in 1901 peste Atlantic pe frecvente in jur de 70 kHz [4].

Text Box:

 Emitatorul era conectat intre o antena verticala si pamant. Antena avea forma unui evantai din 50 de fire legate toate cu capetele inferioare la emitator iar capetele superioare insirate pe o traversa izolatoare aflata la 48 m inaltime. Odata cu Marconi radioul devine prima data un bun comercial. In 1899 este infiintata Compania Marconi Wireless Telegraph of America [5] (denumită în mod obișnuit American Marconi) ca o filială a Companiei britanice Marconi, cu acoperire in SUA și Cuba. Jucand eficient pe piata comerciala sub protectia binevoitoare a lui Hermes (zeul comertului la vechii greci), compania achizitioneaza in 1912 activele falimentarei United Wireless Telegraph Company, devenind furnizorul dominant de comunicații radio din Statele Unite.

Predecesorii sai, amintiti mai sus, neobisnuiti cu lumea afacerilor, nu s-au preocupat sa-si protejeze prin brevete descoperirile lor, desi procedeul era pe larg folosit. Edison se remarca de la mare distanta cu cele 1093 de brevete, breveta orice, chiar si descoperirile pe care nu le intelegea, cum a fost “efectul Edison”, cercetat si explicat mai tarziu ca fiind o emisie termoelectrica. Aceste slabiciuni – sau omisiuni – i-au permis lui Marconi sa foloseasca inventiile neprotejate de brevete, sa le adune intr-un ansamblu functional si sa le protejeze prin brevete acordate companiilor sale.

Rezumand, Maxwell a descoperit “in varful penitei” undele electromagnetice si proprietatile lor fara sa afle ca sunt cat se poate de reale, Hertz a confirmat experimental ca acestea exista exact asa cum fusesera deduse teoretic iar Marconi a fost primul utilizator al lor pe scara larga, facand  trecerea de la noua “ciudatenie” la exploatarea ei industriala si comerciala.

 

2.      URMAREA

Traficul radio se facea dupa cum putea fiecare. Primele reglementari au aparut dupa tragedia Titanicului din aprilie 1912, produsa in destul de mare masura si de indisciplina manifestată de radistii navei, astfel ca in luna iulie 1912 se desfasoara la Londra prima Conventie Radiotelegrafica Internationala care adopta, in data de 5 iulie, Regulamentul de Serviciu, de fapt

primul regulament privind activitatea de trafic radio, alocand amatorilor frecventele peste 1 MHz considerate inutilizabile comercial.

Radioamatorii incep sa se organizeze. Apar Radio Society of Great Britain (RSGB) înființată în 1913 ca London Wireless Club [6], devenind una dintre cele mai vechi organizații de acest gen din lume, in 6 aprilie 1914 Hiram Percy Maxim și Clarence D. Tuska din Hartford, Connecticut, infiinteaza American Radio Relay [7], in aprilie 1925 ia fiinta L’association Reseau des Emeteurs Francaises [8], in 1927 se infiinteaza Associazione Radiotecnica Italiana (ARI) [9]. La noi se infiinteza primul radioclub in 1926 iar zece ani mai tarziu ia ființă „Asociația Amatorilor Romani de Unde Scurte (AARUS). Societatea Romana de Radiodifuziune isi incepe emisiunile radio la 1 nov. 1928, dupa ce radioamatorii romani realizau deja legaturi radio. Cu infiintarea IARU, Uniunea Internationala a Radioamatorilor in 1925, radioamatorismul capata recunoastere si protectie internationala.

Radioamatorii lasati “sa se joace” cu frecventele peste 1 MHz descopera ionosfera si undele scurte prin francezul Leon Deloy F8AB care, cu americanii Fred Schnell 1MO (ulterior W4CF) si John Reinartz 1XAM (ulterior K6BJ) realizeaza in 28 noiembrie 1923 la 03:30 UTC prima legatura intercontinentala pe 2,7 MHz pe parcursul a catorva ore.

 

De acum totul se desfasoara din ce in ce mai accelerat, apar firme si companii noi, se perfectioneaza echipamentele dar si  algoritmii pentru caluclarea caracteristicilor antenelor, propagarii undelor radio prin diferite medii, toate nu fac decat sa se exploateze in profunzime bagajul teoretic si experimental probat deja. Iar undele radio si posibilitatile oferite de ele au devenit un un adevarat pro bono. Au aparut activitati extrem de dedicate pentru fabricarea aparatelor, pentru comercializarea lor, pentru retelele de stiri, informatii, divertisment, pentru intretinere si depanare, pentru operare si multe altele aducatoare de castiguri pentru o foarte mare parte a populatiei si, practic, toata populatia globului plateste azi dreptul de a beneficia de minunile undelor radio.

Specialistii se pregatesc in scoli cu diferite grade de calificare pentru care se editeaza manuale didactice dar si carti de stricta specialitate, adevarate indrumare de lucru. Nici lumea profana nu este uitata, se tiparesc brosuri pe intelesul tuturor pentru lucruri considerate azi simple, precum construirea unei antene pentru radioreceptoare. La noi in tara primele carti dedicate radioului sunt:

I. Stoenescu (capitan din geniu)

Noţiuni de telegrafie fără fir cu descrierea staţiunilor de telegrafie fără fir în serviciul armatei. Bucureşti, Atelierele grafice, SOCEC & Co. Societate Anonimă, 1914

Mihai Konteschweller:

Radio pentru toți (2 volume, 534 de figuri), București, Editura Agentia Romana Hachette, Tipografia „Dimitrie Cantemir“, 1930 și 1931 - premiată de Academia Română.

Actualități radiofonice, București, 1931.

Telemecanica, București, Tipografia Cuvântul Românesc, 1937. - premiată de Academia Română, l-a consacrat ca promotor al telemecanicii în România, una dintre primele lucrări asupra domeniului, pe plan mondial.

Televiziunea și alte înfăptuiri în legătură cu electricitatea, 1938

Radioelectricitate, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941 si Editura de Stat pentru Litereatura si arta 1944.

In aceasta din urma se gasesc, pe langa schemele detaliate ale radioreceptoarelor cu reactie si superheterodina aflate atunci pe piata, dar si schemele statiilor de emisie de la Bucuresti, Bod si Iasi, inclusiv constriuctia antenelor acestora.

Prima carte completa de la noi care contine totul pentru instruire, proiectare, exploatare echipamente de radiocomunicatii, analizand la cel mai detaliat mod inductantele, capacitatile cu constante distribuite ori concentrate, oscilatoarele si amplificatoarele de toate tipurile, modularea si demodularea, pana la unde, propagare, antene, linii de alimentare, ghiduri de unda etc, tratate teoretic la nivelul cel mai inalt posibil, completate cu scheme detaliate, este traducerea unei enciplopedii sovietice editate sub indrumarea lui B.A. Smirenin. In traducerea romaneasca titlul ei este “MANUAL DE RADIOTEHNICA” si s-a tiparit la Editura Energetica de Stat, vol 1 in 1953 si vol. 2 in 1954 (le am in bibliotaca), prin ingrijirea unui colectiv de 8 cadre didactice universitare, cei mai buni specialist de la noi de atunci. Aici am gasit prima data cum este cu adevarat distributia curentului prin antene, dar nu inteleg de ce inca se mentine sensul idealizat, care genereaza confuzii – dar si contradictii – in locul celui real, figura 5 [11]. Sa fie vorba de pastrarea formalismului matematic deja dezvoltat pe cand teoria o luase cu mult ianintea practicii, cum a fost si cu sensul conventional al curentului prin tuburile electronice?

                                       Text Box:                              

La inceput a fost formula. Numai ca destul de repede radioul si ruda sa, televiziunea au creat cea mai extinsa retea comerciala si pentru simplul motiv ca orice locuitor al acestei planete plateste pentru a-l folosi. Chiar daca nu plateste direct, o finantare trebuie sa existe de undeva iar binefacatorii sunt numai in povesti.

 

3.      SUB PATRONAJUL LUI HERMES

Hermes devine cel mai bun prieten al radioului cu care se interfereaza reciproc avantajos. Pe unde radio se face publicitate la orice se produce in lumea asta, de la apa la automobile, de la medicamente la imbracaminte, de la excursii la alimente, nu conteaza cat este de folos acest “orice”, important este sa convinga pe cati mai multi sa il cumpere. Apar inovatii atragatoare si in domeniul comertului cu echipamente radio, un receptor portabil dar cu scala digitala are eticheta de “digital radio” chiar daca sunetul nu se proceseaza digital, dar denumirea are incarcatura ei plina de farmec pentru neinitiati. Prin anii ‘70 vedeam in revista germana “UKW-Berichte: Zeitschrift für Nachrichten- und Hochfrequenztechnik” reclame pentru echipamente pe 144 MHz care scoteau 1000 mW in SSB. Ceva impresionant, nu? Pentru ca 1000 inseamna cu totul altceva decat 1 chiar daca era acelasi lucru. Cu trecerea timpului metodele s-au rafinat, “zeul” internet devine mai de incredere decat orice s-a batut in cuie de peste un secol si nu sunt ocolite ofertele de castraveti catre gradinari, cum ar fi antene minune cu un VSWR de-a dreptul ideal si fara tuner de antena in benzile de la 3,5 MHz la 144 MHz, indiferent la ce inaltime se instaleaza, figura 6 [12].

Text Box:

Este uimitor ce a putut face o formula care incape pe un petic de hartie! Or mai fi si altele asemanatoare?

 

4.      Referinte

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Clerk_Maxwell

[2] https://ro.warbletoncouncil.org/heinrich-hertz-13860

[3] Gheorghe Oproescu YO4BKM, Why there are yet radioamateurs. ECAI 2015 - International Conference – 7th Edition, Electronics, Computers and Artificial Intelligence, 25 June -27 June, 2015, Bucharest, ROMÂNIA.

[4] Warren L. Stutzman, Gary A. Thiele, Antenna Theory and Design, SECOND EDITION, JOHN WILEY & SONS, INC., 1998, ISBN 0-471-02590-9   

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Marconi_Wireless_Telegraph_Company_of_America

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Radio_Society_of_Great_Britain

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/American_Radio_Relay_League

[8] https://www.r-e-f.org/

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Associazione_Radioamatori_Italiani

[10] The Radio Amateurs Handbook. Newington, Conn., USA. 06111, editia 55, 1978.

[11] A.B. Smirenin. Manual de Radiotehnica, traducere din limba rusa, Editura Energetica de Stat, 1954, vol. 2.

[12] http://rfanat.qrz.ru/s13/windom.html

Gheorghe Oproescu - Tavi YO4BKM

Articol aparut la 9-7-2021

1118

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (11)  

  • Postat de Remus - YO2CNH (yo2cnh) la 2021-07-09 17:38:43 (ora Romaniei)
  • Felicitari Tavi as vrea sa stiu oare cati au furat-o de la HERMES in domeniu ma refer la radio
    eu sigur de multe ori mai ales la inceput si de ce nu si acum HI.

  • Postat de Costin Valerică - YO7AYH (yo7ayh) la 2021-07-10 18:24:58 (ora Romaniei)
  • Efortul de documentare pe care l-a depus autorul a condus la apariția acestui articol. Articolul constituie un scurt istoric al intervalului de timp scurs de la descoperirea ”în vârful peniței” a undelor electromagnetice, până la apariția internetului. Mi-a plăcut conținutul cât și felul în care a fost ”povestit” articolul. Se pare că Tavi este ”cel ce gândește singur și scormone lumina”. Felicitări!

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2021-07-11 16:29:15 (ora Romaniei)
  • TNX pentru comentarii! In ce priveste efortul pentru documentare, nu a fost prea deosebit pentru ca s-a impletit cu preocuparile mele pe o durata de peste cinci decenii, mare parte din generatia "over 70", ba si mai tineri, au cunoscut in tineretea lor multe din cele aratate. Cartile lui I. Stoenescu si M. Konteschweller au stat decenii multe in biblioteca mea pana le-am daruit clubului brailean al carui membru fondator sunt. Posed o enciplopedie germana din 1912 ( o raritate azi) cu titlul destul de atragator, in traducere este "Biblioteca stiintelor teoretice si practice" care, alaturi de "Istoria generala a stiintei" in 4 volume (se mai gaseste de ocazie) pot forma un material documentar dar si de lecturat inepuizabil in orice moment.
    Nu am vrut sa fie un articol prea lung si am taiat mult din formatul initial daca nu avea legatura directa cu radioul, chiar daca lumea a trait in fascinantul secol XIX multe alte revelatii stiintifice, la fel de spectaculoase si tot cu aplicatii practice pe care le intalnim azi la tot pasul. Dupa ce mai bine de un deceniu Ampere a cautat zadarnic curenti stationari indusi (exista parerea ca un curent continuu poate induce un alt curent continuu intr-un alt conductor) Faraday descopera inductia electromagnetica pe care o formuleaza in celebra sa lege, Ampere marturisindu-i sincer intr-o scrisoare esecurile sale dupa ce intamplator chiar a observat curenti indusi dar fara sa-i inteleeaga si fara sa observe in ce conditii se produc ca sa repete experimentul. Pe atunci oamenii de stiinta din toata lumea tineau o stransa legatura, isi adresau invitati pentru desfasurarea de experimente impreuna, considerau ca descoperirile lor nu trebuie monopolizate ci daruite omenirii. Pana in primele decenii ale secolului XX cand stiinta de top a trecut sub protectia brevetelor sau chiar a secretelor de stat si asa a ramas, cu mici exceptii, pana azi.

  • Postat de Miron - YO3ITI (yo3iti) la 2021-07-11 22:01:30 (ora Romaniei)
  • Frumos efort și, cu siguranță, un articol reușit. Dar, de ceva vreme, nu mai citesc nimic ce este scris fără diacritice. Pur și simplu nu merită efortul.
    73

  • Postat de Nicolae Crisan - YO5OUC (yo5ouc) la 2021-07-11 22:55:31 (ora Romaniei)
  • Cu diacritice sau fară acest articol merită citit. O trecere in revista a istoriei radioului ce ține nivelul științific foarte sus. Câteva observatii:
    În cazul undei electromagnetice în ecuația lui Gauss divergența este zero (câmpul electric nu are izvoare). Ec. 4 este a lui Ampere dar este corectată de Maxwell (termenul al II-lea este cel introdus în plus). Fără aceste corecții rezolvarea ecuațiilor nu conduce la descoperirea undei EM.

    Felicitari Tavi pentru articol.

  • Postat de Dan - YO3GH (yo3gh) la 2021-07-12 09:14:33 (ora Romaniei)
  • Multumim, felicitari !

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2021-07-12 14:46:00 (ora Romaniei)
  • Am setat pe diacritice!
    Deși nu am intenționat să impun un nivel științific înalt, nu pot face abstracție de faptul că cercul destul de restrâns al celor care au acces la o astfel de cunoștere în urmă cu peste un secol s-a lărgit enorm azi iar comentariul lui YO5OUC confirmă acest lucru.
    Există multe modele ale ecuațiilor lui Maxwell, dependente de momentul formulării lor, de condițiile impuse sistemului electromagnetic, de tratarea macro sau microscopică, de sistemul de coordonate, de motodele de rezolvare (clasice sau numerice). Semnalez aici lucrarea „Analiza numerică a câmpului electromagnetic” autori Gh. Mândru și M.M. Rădulescu Editura Dacia-Cluj Napoca 1986 în care se folosesc coordonate triortogonale curbilinii, foarte convenabile pentru modelare numerică atât prin diferențe finite (metodă folosită de mine de peste două decenii pentru rezolvat orice tip de ecuație diferențială) cât și prin elemente finite.
    Revenind la trecut, recomand să accesați https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Clerk_Maxwell#/media/Fi%C8%99ier:Postcard-from-Maxwell-to-Tait.jpg
    dacă vreți să vedeți cam ce carte poștală trimitea Maxwell către Peter Tait, matematician, fizician și termodinamician.

  • Postat de Miron - YO3ITI (yo3iti) la 2021-07-12 15:42:27 (ora Romaniei)
  • "Am setat pe diacritice! ..." Cu mulțumiri și stimă, ambele sincere. E limba noastră, ar trebui să o respectăm mai mult. Pe de altă parte, un text lipsit de aceste caractere este deosebit de dificil de urmărit și eu personal nu mai am energie pentru a citi în aceste condiții. Las plăcerea altora, mai odihniți. 73

  • Postat de Nicolae Crisan - YO5OUC (yo5ouc) la 2021-07-12 23:15:42 (ora Romaniei)
  • Din păcate profesorul Gh. Mândru nu mai este printre noi. A fost un as al câmpurilor învârtitoare și un simbol al profesionalismului. Un titan al școlii politehnice clujene asta este sigur. Am avut din fericire șansa să-i fiu și eu student în 1989.

  • Postat de Dan - YO9CWY (yo9cwy) la 2021-07-13 06:17:16 (ora Romaniei)
  • Multumiri si felicitari pentru acest articol deosebit de interesant si bine documentat! Pare un pic curios faptul ca un capitan de geniu, I. Stoenescu, a scris una din primele carti despre telegrafie si radio. Cu permisiunea autorului, voi prezenta foarte pe scurt legatura dintre arma geniu si transmisiuni. In anul 1873, la 14 iulie, in organica batalionului de geniu al armatei ia fiinta si o sectie de telegrafie militara, acest fapt fiind considerat actul de nastere al transmisiunilor. De pregatirea telegrafistilor se ocupau atat ofiterii de geniu, cat si specialisti ai Directiei Postelor si Telegrafelor. Separarea transmisiunilor de arma geniu s-a facut in anul 1942, odata cu infiintarea scolilor proprii. In anul 1997 s-a infiintat Directia Comunicatii si Informatica. La multi ani, transmisionistilor militari, pt maine, 14 Iulie!
    Cu stima, Dan - yo9cwy

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2021-07-13 14:24:15 (ora Romaniei)
  • Nultumesc YO9CWY pentru completari, este bine de stiut pentru ca, dupa cum imi imaginez, Principatele Romane au fost printre primele din lume care au avut militari transmisionisti, nu doar in organica subunitatilor ci si efectiv in razboi. Stiu din istorie (Cronica eroica de Radu Theodoru) ca in timpul Razboiului de Independenta un ofiter roman furisat cu un telegraf la mica distanta de o nava de razboi turceasca de pe Dunare a dirijat prin telegraf salvele unei baterii care l-a scufundat, aflu acum ca asta se petrecea la patru ani dupa ce s-a infiintat telegrafia militara si se vede ca s-au instruit repede si bine.
    Semnalez o alta realizare de la noi: in 1905 functiona la Constanta o statie TFF de coasta, QRB 600 km.
    In 1913 s-a adoptat codul Q, intre timp au mai aparut schimbari, iata cateva expresii de atunci, in formularea lor originala, in afara de orimele doua celelalte aveau alta semnificatie:
    QRA = numele staţiei
    QRB = depărtarea dintre staţii
    QRL = primiţi oare rău?
    QRW = sunteţi oare ocupat?
    QRZ = semnalele mele sunt oare slabe?
    QSB = tonul scânteii este rău?
    QSL = aţi primit adeverinţa?
    Reglementarea din 1913 cuprindea si modul de taxare si decontare a telegramelor intre companii sau intre tari, de aici grija pentru "adeverinta".
      Comentariu modificat de autor.

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "LA INCEPUT A FOST FORMULA"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact