SCHEMA DE PRINCIPIU A MANIPULATORULUI

R2, R6 şi C1 determină viteza de lucru, precum şi marginile inferioară, respectiv superioară. Aceste valori se pot ajusta în funcţie de necesităţi; totuşi, R2 trebuie să aibă valoarea de cel puţin 1K, deoarece prin program, pinul RA0 este pus la masă pentru scurt timp, descărcând C1 înainte de a fi citită starea potenţiometrului. În situaţia în care R2 are o valoare prea mică, şi potenţiometrul este reglat pentru viteză maximă (valoare zero), poate fi depăşit curentul driverului intern al microprocesorului. Valoarea de 1K pentru R2 este suficientă pentru a preveni acest lucru.

R3 şi C2 sunt componentele externe care definesc frecvenţa de ceas pentru PIC, cu valoarea de circa 50 KHz, valoare care este divizată cu patru de către microprocesor pentru a-şi asigura ceasul intern. Acest semnal este activ numai când manipulatorul este funcţional; când acesta este în stand-by, ceasul intern este inactiv.

C3, C4, C5, C6, C7, C8, precum şi R4, R5 sunt utilizate pentru a împiedica pătrunderea radiaţiilor RF.

Pinii 1, 2, 5, 8, şi 9 ai microprocesorului sunt disponibile pentru unele aplicaţii cum ar fi: conectarea unui comutator TX/RX la ieşirea QSK , o capsulă piezo la ieşirea notată “TONE”, o diodă LED înseriată cu un rezistor de 1K la ieşirea notată “LED”, etc. În schema de bază, aceste ieşiri sunt neconectate, fiecare utilizator putându-le folosi după dorinţă.

În actuala formă ieşirea “HAND KEY” este nefuncţională, din motive de limitare de memorie şi timing. De asemenea, R7 poate fi înlocuită cu un ştrap, aceasta fiind utilizată de către autor numai în timpul experimentelor legate de software.

O altă menţiune, este aceea legată de prezenţa RF-ului, situaţie în care manipulatorul poate avea comportări neobişnuite; de multe ori s-a constatat că  motivele erau legate de tranzistorul de comandă Q1. Din acest motiv, se recomandă adăugarea unui condensator între emitorul şi colectorul, respectiv baza şi emitorul acestui tranzistor. Valorile vor fi determinate experimental.

Utilizare

Cu ajutorul tastei “Message 1” se poate stoca în memorie un mesaj de circa 63 de caractere, mesaj care este nevolatil.( nu se şterge chiar dacă se deconectează bateria.) Acest mesaj este memorat în EEPROM-ul intern al microprocesorului.

Tasta “Message 2” are acelaşi rol ca şi precedenta, numai că volumul este uşor mai mic (numai 55 de caractere), şi din cauza faptului că acest mesaj este stocat în RAM, mesajul se pierde la deconectarea alimentării.

În cazul în care cele două taste sunt apăsate simultan, aparatul trece în starea “command”, stare în care acesta aşteaptă comenzi din partea utilizatorului, şi care va fi descrisă în rândurile următoare.

Pentru a reda un mesaj stocat în memorie, se apasă scurt  tasta corespunzătoare mesajului respectiv (MSG 1 sau MSG 2). Dacă mesajul este partiţionat (o altă facilitate a acestui echipament…), redarea se va face prin apăsarea succesivă a tastei MSG corespunzătoare.

Memorarea unui mesaj se realizează prin apăsarea pentru 0,5 secunde a tastei MSG (1 sau 2),unde se doreşte stocarea, după care aparatul răspunde cu semnalul “M” (-- --), cu semnificaţia că este gata de a primi mesajul. (Message record)

Pentru a încheia procesul de memorare, se apasă iarăşi tasta corespunzătoare (scurt), situaţie în care manipulatorul transmite litera “S”, confirmând astfel că procesul de memorare a fost încheiat. (Stored). Dacă mesajul depăşeşte capacitatea de memorare în timpul înregistrării, se va transmite litera F (Full), aceasta însemnând că memoria alocată înregistrării este plină, iar manipulatorul va întrerupe automat stocarea mesajului în curs.

O caracteristică pentru acest echipament, este aceea că are capabilitatea de a “măsura”  pauzele dintre caractere, ca o succesiune de puncte. Astfel, distanţa dintre caractere la redare se va modifica corespunzător prin mărirea sau micşorarea vitezei de lucru.

Partiţionarea unui mesaj

În cadrul unui spaţiu de memorie alocată unui mesaj lung, se pot realiza înregistrări multiple; acestea sunt delimitate între ele de un caracter EOM (End of Message). Acesta se introduce de la cheia de manipulaţie, într-un singur “caracter” : .-- -- -- -- -- --

Astfel, pentru redare, dacă se doreşte transmiterea primului “submesaj” înregistrat, se apasă odată butonul MSG corespunzător. Redarea se va face până la întâlnirea caracterului EOM. Pentru al doilea mesaj se apasă de două ori tasta MSG, şi aşa mai departe. Dacă tasta MSG este apăsată de mai un număr mai mare de ori decât numărul de submesaje , manipulatorul nu va transmite nimic.

Există totuşi o excepţie: la redarea unui mesaj, manipulatorul va ignora “caracterul” EOM în cazul modului de lucru MEMORY LIST, caz în care toate caracterele stocate în memorie vor fi redate ca atare.

Tonul de control (monitorizare), aşa cum am specificat anterior, poate fi obţinut cu ajutorul unei capsule piezo conectată la pinul 2 al microprocesorului. Aceasta are şi rolul de a genera semnalele care indică modurile de lucru specifice, acestea având frecvenţa  mai joasă şi viteza constantă de circa 60…80 s/m (independentă de poziţia potenţiometrului), tocmai pentru a  se diferenţia de semnalele telegrafice transmise de la cheie. De asemenea, se mai poate utiliza şi o semnalizare optică pentru aceste semnale de comandă, conectând un LED la pinul RB2 (Signal LED) al microprocesorului. De menţionat că acesta nu se aprinde în timpul lucrului CW normal, ci este comandat intern de manipulator numai când primeşte  comenzi, sau răspunde la comenzile operatorului.

Capsula piezo poate fi obţinută de exemplu de la felicitările “cu melodii”, sau ceasuri electronice defecte.

Comenzi

Pentru a comuta aparatul în starea în care acesta primeşte comenzi, se apasă simultan pe tastele MSG1 şi MSG2. Acesta va răspunde prin transmiterea literei “C” (--.--.), aceasta  însemnând că este gata să primească comenzile de la cheia de manipulaţie.

În mod normal, o comandă este transmisă printr-un singur caracter, motiv pentru care aparatul încearcă să interpreteze orice caracter ca o posibilă comandă. În momentul în care caracterul este recunoscut, se va auzi litera “R” (Roger), deci comanda a fost acceptată. Dacă un caracter nu este recunoscut, atunci manipulatorul va transmite “?”.

Ieşirea din acest mod de lucru se face în acelaşi mod ca şi la intrare, prin apăsarea simultană a tastelor MSG1 şi MSG2.

Comanda “A”: Dezactivează memoria punct/linie. În acest fel, dacă se eliberează cheia de manipulaţie în timp ce este transmisă o linie (sau un punct), linia sau punctul vor fi transmise complet, după care se trece în aşteptarea unui alt caracter. Altfel spus, dacă se atinge contactul de “punct” în timp ce este transmisă o linie, după terminarea liniei, manipulatorul nu va mai transmite şi punctul (nu îl memorează). Acest mod este denumit generic “Iambic A”.

Comanda “B”: Activează memoria punct/linie. Astfel, dacă se realizează aceeaşi operaţie specificată mai sus, manipulatorul va transmite şi punctul la terminarea liniei, chiar dacă cheia a fost eliberată înainte de transmiterea acesteia. Acest mod de lucru este denumit “Iambic B”.

Comanda “C”: Mod de lucru “baliză” (repetarea unui mesaj fără limită de timp)

Comanda “D”: (Done) Ieşire din modul de lucru “comenzi”, şi reintrarea în funcţionare normală

Comanda “E”: Este oarecum similară cu modul de lucru “baliză”, dar în acest caz numărul de transmiteri succesive ale mesajului este de 255, şi nu buclă fără sfârşit (endless loop mode).Astfel, se poate înregistra un mesaj, de pildă CQ de…. cu o pauză corespunzător de mare între apeluri, pentru a da timp operatorului să asculte dacă cineva a recepţionat apelul. Astfel, această metodă poate fi aplicată şi in traficul obişnuit, până când cineva va răspunde la apel, iar operatorul nu are altceva de făcut decât să oprească redarea mesajului prin simpla atingere a cheii pe linii sau puncte.

Comanda “L”: (list-mode) Această funcţie poate fi utilizată pentru a verifica conţinutul complet al buffer-ului de mesaje cu funcţii  speciale. Dacă se redă un mesaj preînregistrat în acest mod (list-mode), atunci nu vor fi recunoscute codurile de tip EOM, NNN sau ANN. Revenirea în modul normal de lucru se realizează prin comanda “M”. Asupra codurilor NNN şi ANN vom vorbi în rândurile de mai jos.

Comanda “M”: (macro-mode) În acest caz, codurile de tip “EOM”, “NNN” şi “ANN” sunt interpretate de către aparat într-un anume mod. Astfel, caracterele “NNN” sunt interpretate ca trei digiţi; aceasta o voi trata în cadrul explicaţiilor privitoare la utilizarea aparatului în concursuri.

Comanda “N”: (set Number for contest operation) Această comandă este utilizată pentru iniţializarea numărului de concurs între “000” şi “999”. Activarea acestei comenzi are ca răspuns din partea manipulatorului caracterele NR, care arată că este gata să primească acest număr (format din trei digiţi) de la cheie. După introducerea numărului, se va recepţiona litera R, însemnând că numărul introdus a fost reţinut.

Comanda “Q”: (Quick digits) Ín acest mod manipulatorul va genera numerele astfel:

Digit	0	1	2	3	4	5	6	7	8	9
Ieşire	T	A	U	V	4	5	6	7	8	N

Acest mod de lucru se aplică numai în cazul macro-urilor “NNN”; de asemenea, introducerea numerelor se poate face în ambele moduri, manipulatorul recunoscând ambele formate.

Comanda “S”:(Standard digits) Ín acest mod de lucru toţi digiţii generaţi (cifre) sunt redate în cod Morse format din cinci elemente (puncte şi linii).

Comanda “T”: (Tune) Această comandă trece manipulatorul în ton continuu (utilă pentru acord), pentru maxim 30 de secunde. Ieşirea din această stare se face prin simpla atingere  a cheii pe linii sau puncte. Revenirea se face tot în modul “comenzi”.

Utilizarea manipulatorului în concursuri

Ţinând cont de facilităţile de care dispune, manipulatorul se recomandă ca un foarte util instrument de lucru în concursuri. Totuşi, pentru a beneficia din plin de ceea ce poate să ofere, cele două celule de memorie vor trebui  programate astfel încât să răspundă cerinţelor: astfel, în acest caz se vor folosi macro-urile “NNN” şi “ANN”. Acest subcapitol, conform spuselor autorului, se adresează celor pasionaţi de concursuri.

Macro-ul “NNN”: (Number Number Number) Acesta se introduce în memorie ca un grup de puncte şi linii cu semnificaţia NNN, legate împreună: “--.--.--.”

La redarea unui mesaj, acest macro este interpretat ca un număr format din trei digiţi. Această funcţie poate fi utilizată oricât de des fără a afecta numărul de concurs.

Macro-ul “ANN”: (Advance Number) Această funcţie realizează incrementarea în mod automat a numărului curent de concurs, şi este “vizibilă” numai când se activează comanda “L” (list-mode).

De exemplu, macro-ul NNN este utilizat pentru generarea numărului de concurs: “599/<NNN> 599<NNN> BK <EOM>”; la redarea mesajului din memorie, manipulatorul alocă numărul definit anterior de utilizator grupului NNN. Prin urmare, dacă de exemplu NNN a fost definit ca un grup de digiţi (cifre), să zicem 123, atunci mesajul de mai sus capătă următoarea semnificaţie: “599/123 599/123 BK. Se observă că mesajul se va opri la întâlnirea <EOM> (end of message). După primul QSO s-a încheiat, vom transmite un mesaj diferit , care conţine macro-ul ANN.

Să luăm de exemplu mesajul “73 GL <ANN> QRZ?” La redarea acestui mesaj, se va auzi “73 GL QRZ?”; aceasta deoarece macro-ul ANN nu transmite caractere, ci realizează numai incrementarea numărului de concurs cu o unitate. Următoarea dată când se va reda mesajul din primul exemplu, manipulatorul va transmite “599/124  599/124 BK”.

Pentru programarea microprocesorului, autorul DL4YHF pune la dispoziţia celor ce doresc să construiască acest aparat fişierele sursă, precum şi programul hexa, care are denumirea KEYER1.HEX, pe pagina de Internet menţionată la începutul acestui material. Utilizarea manipulatorului în scopuri comerciale este permisă numai cu consimţământul autorului.

De asemenea, documentaţia este pusă la dispoziţia tuturor, reproducerea unor kit-uri în scopuri radioamatoriceşti fiind permisă în condiţiile unui preţ de “ham-spirit”.

Notă: Este cât se poate de clar faptul că elementul de interes în cazul acestui echipament nu constă în schema electrică. Aceasta este de o simplitate care nu are rost să o punem în discuţie. Remarcabil este însă suportul software care este înglobat şi care permite o multitudine de funcţii, implicit utilizări pentru orice radioamator pasionat de CW. Ín varianta mea, am adăugat un mic amplificator de 0,2W cu un difuzor extraplat (folosit la reportofoane), şi de asemenea am adăugat două butoane cu reţinere, unul pentru accesul mai simplu la acord (tune), iar celălalt care permite alimentarea la 13,8V şi încărcarea acumulatorilor de 1,2V (cu dimensiunile unor baterii R6) încorporaţi, precum şi activarea funcţiei de monitor în difuzorul suplimentar. În această situaţie, dimensiunile aparatului sunt: 100mm X 75mm X 28mm.

Urez mult succes celor care vor construi acest manipulator; sunt convins că satisfacţiile vor fi depline.

Cristian Simion YO3FLR

Articol aparut la 24-1-2004

29466