In memoria celui ce a fost YO4XF - Vasile Manolescu
AMERICA - TARA VISURILOR
note de calatorie
Marcel Aleca YO4ATW
In anul 2001, in mijlocul toamnei, plecam impreuna cu bunul meu prieten Vasile - YO4XF la un drum lung, pentru a raspunde generoasei invitatii a unui alt prieten comun, Ilie - K3IF, stabilit de peste 39 de ani in America.
Timpul nu i-a umbrit amintirile iar departarea de tara si grai incerca sa o aline prin prezenta noastra in jurul lui.
Asa cum Robinson Crusoe si-a pregatit partenerul trimis de soarta sa-i alunge singuratatea, tot asa si prietenul nostru si-a obisnuit sotia ( americanca la origine) sa-i raspunda in limba lui Eminescu.
Ca urmare comunicarea directa cu Susan - K2SU era foarte usoara si placuta, avantaj enorm pentru a mea sotie care desi incercase din tara sa se acomodeze cu expresii uzuale in limba engleza, totusi emotia anula si acele putine cunostinte acumulate anterior.
Desi nu credeam ca voi avea prilejul sa calc pe pamânt american, insistenta lui Ilie si curajul lui Vasile de a nu rata aceasta ocazie m-a pus in alerta pentru pregatirile de drum.
Dam atentia cuvenita campionatului mondial IARU si impreuna cu Vasile ne batem recordurile anterioare si realizam in 28 Mhz telegrafie 698 de QSO-uri.Eram multumiti ca efortul nostru la YR0HQ era pe masura increderii acordate de colegii din echipa nationala.
Sfatuiti de cei ce au mai vizitat America (TNX YO3JW), i-am cerut lui Ilie sa ne trimita invitatia oficiala, atât de necesara in vederea obtinerii vizei americane.
La solicitarea de viza pentru 2 luni, consulatul american ne-a oferit viza pe 10 ani, convinsi probabil ca vom mai avea nevoie sa mai poposim vreodata prin aceasta tara(HI!).
Dar adevarata viza de intrare in America nu era cea legal obtinuta ci calitatea brânzei afumata in coaja de brad si a tuicii naturale solicitate de Ilie. Erau singurele lui dorinte de ai aduce ceva din România.
Vasile, si el un bun cunoscator in materie, apeleaza la Dan-YO7BKT care ne furnizeaza cei mai bun pe plai muscelean.
Linistiti de asigurarea vizei si la propriu si la figurat incepem pregatirea propriuzisa.
Obtinem biletele de avion de la compania KLM pentru ruta Bucuresti-Amsterdam-Menphis iar la sked-urile cu Ilie discutam amanuntele legate de acest "trip". Cum este vremea, ce fel de imbracaminte avem nevoie, daca licenta radio CEPT o putem folosi acolo etc.
La sfârsitul lunii septembrie 2001, impreuna cu un grup de prieteni radioamatori organizam o intâlnire pe malul lacului Blasova din Insula Mare a Brailei.
Vasile, un indragostit de bucataria româneasca, ne rasfata cu delicoasa ciorba de peste si cu peste prajit si scaldat in mujdei de usturoi.
Radu-YO4HW, Ghita-YO3FU, Sergiu-YO4AIP, Zoly-YO4WZ si altii elogiaza priceperea bucatarului.
Camera de luat vederi a lui Boris-YO4AH retine toate aceste momente pentru ca cei din America sa vada si sa inteleaga cum poate românul sa isi faca viata mai placuta.
Cu toate ca tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 au zguduit lumea, noi am ramas hotarâti sa mergem mai departe astfel ca in ziua de 9 octombrie 2001 eram deja in avion.
Vasile prefera un loc lânga geamul avionului pentru a savura din plin bucuria primei calatorii cu avionul.
La capatul a circa 12 ore de zbor, cu un tranzit de o ora in impresionantul aeroport international SCHIPHOL din Amsterdam, ajungem la destinatie, in orasul lui Elvis Presley - MENPHIS (TN).
Ilie, impreuna cu sotia sa Susan ne surprind stângacia la iesirea din aeroport.
Eram dezorientati de libertatea miscarilor in aeroport dupa o banala trecere prin fata ofiterului politiei de frontiera si a vamesului si de preocuparea gasirii bagajelor noastre.
Gratie lui Ilie rezolvam repede aceste probleme si dupa bucuria revederii plecam la drum spre Oxford din statul ARKANSAS.
Ospitalitatea lor precum si grija de a nu ne lipsi nimic, ne impresioneaza pe tot parcursul vizitei.
Incercam ca si noi sa fim utili in noua companie si sa nu impovaram gazdele noastre cu probleme inutile.
Desi programul nostru era bine stabilit de gazde, am incercat sa ne punem in postura de fermieri.Mai mult din curiozitate am testat cum se taie gazonul cu un minitractor, cum se utilizeaza o drujba la taiatul lemnelor in padure sau cum se repara gardurile cu socuri electrice ce adaposteau animalele pe parcele mari cu iarba etc.Poate ca nu toate erau lucruri noi , dar le faceam cu placere spre deliciul gazdelor noastre.
Dar cel mai atragator loc pentru noi era shack-ul radio.
Ilie, un adept al aparaturii retro, avea o adevarata expozitie.Toate aparatele erau in stare de functionare si chiar il incânta testarea lor periodica in special in telegrafie. Alaturi de Drake, Swan sau Hallicrafters folosea si statii Yaesu (FT747) sau Kenwood (TS530, TS440) sau ICOM (IC730). Ca antene Ilie folosea in benzile superioare un TH6DXX iar in benzile joase si-a montat dipoli pe fiecare banda. Nu prea are timp de trafic radio dar când se aseaza in fata transceiverului o face cu mare placere si numai pentru sked-urile cu YO.
Convingerea sa este ca receptia cu tub electronic este de nedepasit si tocmai de aceea apreciaza si adora aparatura retro.
Statul Arkansas sau "THE NATURAL STATE" cum scrie pe placutele de inmatriculare ale autovehicolelor este poate unul dintre cele mai frumoase locuri ale americanilor.
Foarte multe rezervatii, foarte multe lacuri si cursuri de ape, paduri si zone de pasune confera locuitorilor un cadru natural de trai, lipsit de poluarea marilor metropole.
Densitatea mica a populatiei a dus la pastrarea arhitecturii de odinioara, orasele având acel aspect cunoscut de noi din filmele western.
Curând il vom cunoaste pe Bob-W5GQW si pe Teresa-KA5OM, invitati de onoare la degustarea unor mici preparati ca-n Romania.Bob, fost sherif al "orasului" Oxford, este un admirator al latinitatii, sotia sa fiind de origine latina (Paraguay). Stie deja de la Ilie ce este traditional in bucataria româneasca.
In zilele urmatoare, descoperim in apropiere, oaza de vacanta a lui Ilie. In localitatea Calico Rock, pe malul râului Withe River, petrecem o saptamâna de vis.
Cu ajutorul lui Bob, Ilie si-a construit aici un quad cu 2 elemente pentru 14;18;21;24 si 28 Mhz. Pescuim pastravi, facem trafic radio sau ne plimbam cu salupa pe Norfork Lake din apropiere. Acest lac cu un luciu de apa foarte mare avea o apa asa de limpede caci admiram pestii ce inotau pe linga barca noastra. Vizibilitatea era buna chiar si la adincimi de doi metri. Nu se putea vorbi de poluare pe acest lac iar cind ne-am imbarcat in salupa, la ponton, admiram diferite tipuri de barci, salupe sau yahturi ancorate dar de la care nu se vedea nici o picatura de ulei in jurul lor. Masurile de protectia mediului sunt foarte dura si se poate lasa cu amenzi usturatoare.
Vremea in zona incepe sa se schimbe in sensul coborârii temperaturilor mai ales noaptea, astfel ca incepem pregatirea de plecare in Florida.
Ilie nu ne ofera nici un fel de amanunte lasând surpriza sa isi faca efectul.
Trebuie sa strabatem peste 2000 de km distanta astfel ca drumul pare foarte interesant.
Plecam cu un microbuz (Chevy-van) care tracta si un peridoc cu o salupa necesara plimbarilor de agrement in Florida precum si cu un autoturism Lincon President.Desi incapeam cu totii in microbuz nu intelegeam de ce trebuie sa ne deplasam cu doua autovehicole.
Am facut acest drum in trei zile strabatând statele Missouri,Tennesse , Georgia si Florida.
Drumurile de o calitate deosebita privind semnalizarea rutiera sau calitatea carosabilului ne duc cu gândul la câte mai avem de facut la soselele noastre.
Traficul auto incepe sa se inteteasca iar benzile de rulare pe sens sa se inmulteasca.
Strabatem centura marilor orase(Nashville;Chattanooga;Atlanta;Ocala;Tampa) pentru a evita traficul urban dar si pe aici se circula greu datorita numarului mare de participanti in trafic. Cel putin, soseaua de centura a orasului Atlanta este ametitoare ca trafic.Se circula pe cite zece benzi in fiecare sens fapt care , cel putin seara , vezi un val de lumini ce se misca in ambele sensuri printre cladiri uriase ale marilor companii aflate in zona. Acum ne lamurim si cu strategia celor doua autovehicole. Pentru a trece de pe o banda pe alta cu acel microbuz ce tracta si o remorca trebuia neaparat sa fii ajutat de cea de a doua masina ce facea prima aceasta manevra si apoi incetinea pentru a permite reincadrarea in noua banda de rulaj a celuilalt vehicol. Ilie conducea microbuzul dar tinea legatura radio cu Susan aflata in cea de a doua masina.
Ajungem in Florida iar punctul terminus este localitatea Fort Myers aflata pe malul Golfului Mexic.
Urma o noua surpriza pentru ca dupa o pauza de circa 2 ore ne pornim iar la drum dar undeva in apropiere respectiv la circa 80 de kilometrii in localitatea St.James pe Pine Island.
Din Florida, mi-a ramas in memorie un sentiment: placerea bailor in apa calda a oceanului.Aici, inotul nu inseamna doar incordarea muschilor ca intr-o proba sportiva, ci trairea senzatiei ce te cuprinde atunci cand, fie ca te lasi in voia valurilor calde ce te impresoara, fie ca, dimpotriva, te faci partas cu apa si te consideri o parte a valului cu care urci si cobori, sau, mai activ, te folosesti de valuri pentru ca sa-ti sporesti viteza de inaintare, nu pentru ca ar folosi la ceva, ci doar pentru placerea jocului. Este una dintre putinele activitati la care participa tot corpul.
Bineinteles ca in Florida este cald, mai ales in sudul ei, chiar daca suntem la sfarsit de octombrie. Ceea ce nu prea se stie este faptul ca e si foarte umed. Nori amenintatori vin adesea dinspre ocean, dar de obicei se opresc inainte de tarm. Oricum, nimeni nu le da atentie pentru ca, in ipoteza ca va ploua, ploile sunt scurte si calde. Dupa cateva minute dispare orice urma. De mai multe ori s-a intamplat ca la iesirea dintr-un magazin sa constat ca intre timp plouase, dar acum era din nou senin. Norii circula cu viteza foarte mare. Atat de mare incat nu poti face nimic impotriva lor, asa ca cel mai simplu e sa-i ignori.
Asadar, dupa o stationare de circa 2 ore in Fort Myers, motiv de a manca ceva si a ne racori cu o bere RED DOG, pornim iarasi la drum.
Curiozitatea ne invinge oboseala si acceptam cu stoicism plecarea spre necunoscut.
Ne intoarcem pe autostrada 75 si trecem iarasi peste raul Caloosahatche.Podul ce traverseaza acest rau este o adevarata opera de arta.
In curand parasim autostrada pentru a ne incadra pe "Pine Island road". De mentionat ca
Si cel mai neinsemnat drum este bine asfaltat, curat, semnalizat rutier corespunzator si in general foarte bine ingrijit.
Patrundem pe insula PINE pe un pod care este singura legatura cu continentul.
Totul in jur este o oaza de verdeata. Vegetatia de aici si prezenta pasarilor ce nu se stingheresc de trecerea noastra demonstreaza linistea locului, numai bun pentru odihna.
Pe insula sunt doua localitati importante respectiv BOKEELIA si ST.JAMES City.
Ca marime aceste localitati ar cuprinde la un loc circa 800 de case de vacanta.
Ne oprim in St.James City si admiram viitoarea noastra locuinta.
Cu ani in urma aceasta insula era parasita iar locurile unde ne aflam erau inconjurate de mari mlastini. Sistematizarea insulei a dus la realizarea acestui loc minunat. Fiecare casa are iesire la un canal interior unde acosteaza o barca, o salupa sau chiar un mic vaporas.
Toate aceste canale duc la un canal principal ce are iesire in golful Mexic.
Casele de vacanta sunt realizate din materiale usoare, cu un singur nivel dar cu odotare interioara completa.
Instalatia de aer conditionat nu lipseste iar conectarea la cablu TV sau la linia telefonica se realizeaza in maxim 15 minute de la anuntarea companiei prestatoare de servicii.
In preajma casei sunt plantati portocali sau alte plante specifice zonei iar in spatele casei, in fata debarcaderului, cresc doi palmieri destul de mari.
Casele din vecini par a fi parasite dar in urmatoarele zile incep sa mai apara si altii care in liniste se instaleaza in aceste case de vacanta.
Despre curatenie prefer sa nu vorbesc pentru ca pot fi acuzat ca exagerez. Nu exista termen de comparatie decat poate in expresia, teoretica la noi, "ca la farmacie". In realitate e mult mai curat chiar si in cele mai murdare locuri. Masinile municipalitatii circula permanent. Ma intreb ce curata, pentru ca nimeni nu face murdarie.
Florida a fost populata in special dupa al doilea razboi mondial si dupa razboiul din Vietnam, cand multi veterani de razboi au venit aici datorita climei si a taxelor mai mici. Acestia nu lucreaza si constituie un mare procentaj din populatia peninsulei.
Si aici in St.James city acest lucru este valabil.
Nu cred ca americanii l-au citit pe Montaigne care spunea ca ii pare suspect orice chip incruntat, dar stiu ca ii aplica morala: zambesc! In consecinta, daca doriti sa vizitati Statele Unite, in special sudul, pregatiti-va sa zambiti. Nu pentru ca ati avea motive, ci pentru ca asa e politicos. Nu e obligatoriu sa vi se vada dintii, daca nu ati fost dotat de la natura cu aceasta calitate, dar e obligatoriu sa va aratati destins si comunicativ. Nu stiu cat este de adevarat, dar imi place sa cred, si mai ales sa afirm ori de cate ori am prilejul, ca poporul roman are un suflet deschis, este ospitalier, etc., etc. Spre ghinionul lor insa ei, romanii, sunt morocanosi si necomunicativi la prima vedere. Doar daca-i cunosti mai bine, constati ca sunt cei mai buni oameni de pe suprafata pamantului. Poate ca n-o fi tocmai asa, dar americanii sunt sigur invers. Zambetul este prima lor carte de vizita. Dupa aia mai vedem.
Daca strada nu este aglomerata, trecatorii se saluta si isi zambesc. La intrarea in dicutie cu oricine, pe langa un "Hi!" sau "Hello!", cel mai adesea urmeaza un "How are you?".
Tot zambind mereu de dimineata pana seara pentru a-ti dovedi prosperitatea, sfarsesti prin a crede ca asa si e. Oricum, stradania lor de a se arata deschisi si amabili este nu numai folositoare pentru ei insisi dar este si un semn de politete si civism.
Daca doamnele raman sa se ocupe de aranjarea bagajelor, noi barbatii pornim sa lansam la apa salupa adusa cu atata truda din Arkansas.
Gasim un loc special construit unde se lanseaza la apa ambarcatiunile si contra unei taxe primim aprobarea de lansare la apa. Procedura este simpla pentru ca de fapt acel loc este o pista betonata ce patrunde sub apa iar noi lasam sa cada la vale peridocul ce poarta ambarcatiunea pe el. Usor, apa ridica barca de pe peridoc lansarea fiind practic terminata.
Ilie cu Vasile monteaza motorul pe barca si fac si primele teste, apoi ne despartim fiecare mergand spre casa pe calea lui. Ei cu barca pe apa iar eu cu microbuzul si peridocul gol.
Am o statie radio cu mine cu care tin legatura cu Ilie pentru a nu rataci cumva drumul spre casa. Dar conform zicalei, < a nimerit orbul Braila >, oare eu de ce sa ma ratacesc tocmai in asa mic orasel. Prin radio Ilie ma sfatuieste sa fiu atent sa nu "agat" cu remorca vreo cutie postala pusa la marginea drumului de locatari. HI!
Oricum masina merge mai repede ca barca si ajung inaintea lor acasa.
In asteptarea lor la debarcaderul casei, fac o privire de ansamblu pentru a vedea ce posibilitati de instalare a antenelor radio ar exista in zona. Spatiu disponibil nu prea ar exista pentru ca nu poti patrunde cu o sarma pe proprietatea altcuiva. Asa ca eu ma resemnez si imi zic ca daca Ilie nu are vreo solutie, atunci ne vom multumi cu antena instalata pe microbuz si cu care am reusit de cateva ori sa lucrez din mobil cu YO4AB, YO4WZ sau YO4KCA.
Pentru ziua respectiva ne linistim caci ce a fost mai important s-a rezolvat. Oboseala drumului isi spune cuvantul si ne facem doar planuri pentru zilele urmatoare.
A doua zi Ilie imi povesteste ca el are o antena verticala Hy-Gain, cu o bobina la baza.
Cu toate ca nu mai avea nici o documentatie la ea incercam sa o montam pentru traficul nostru din Florida.
O amplasam la marginea debarcaderului la circa um metru deasupra apei iar singura contragreutate o scufundam in apa canalului.Ilie face si el prima iesire in golf cu barca prilej de a le arata celorlalti alte doua insule din vecinatate (Sanibel si Captiva Isl.), iar eu ramain sa acord acea antena verticala.Plasez TS530S in apropierea antenei si cu rabdare reusesc sa gasesc prizele la bobina pentru aproape toate benzile de radioamatori HF.
La ora obisnuita de sked, in 28 Mhz auzeam semnalele lui YO4XZ cu 569 iar el mi-a raspuns promt de la prima chemare.Seara Ilie face chiar si un QSO cu un englez in 3,5 si ramine absolut satisfacut de ce ne poate oferi aceasta antena.Cred ca si prezenta apei din apropiere ne-a ajutat la acele performante radioamatoricesti.
Viata pe acea insula se rezuma la o partida de pescuit sau la plimbari cu barca in apropiere pentru plaje sau baie in ocean.Oricum scaldatul era un lucru cel faceam cu retinere avand in vedere necunoasterea locurilor, valurile mari sau chiar teama de aparitie a unor pericole iminente.In unele locuri am vazut in larg instalat un gard lung de plasa probabil o protectie impotriva rechinilor ce se mai apropie de plaja.
Dar pentru a se evita monotonia Ilie ne-a mai pregatit si alte surprize.Intr-o dimineata ne scoate dintr-o magazie doua biciclete de agrement ( de fabricatie iugoslava HI!) si ne propune ca dimineata sa facem o inviorare pe masura posibilitatilor noastre fizice.
Asa incep sa fac aproape in fiecare dimineata cite 10 km pe bicicleta, lucru pe care il mai faceau si altii din zona si pe care ii intilneam pe traseu.
Intr-o astfel de plimbare imi sare in ochi, dupa o casa de vacanta, un beam.Eu care credeam ca suntem singurii radioamatori in acea localitate, am ramas placut surprins si am pornit in cercetare sa vad al cui este beamul.Gasesc usor casa iar in fata casei vad o masina care in fata, in locul placutei de inmatriculare scria W3BVM.
In preajma casei nu era nici o miscare iar eu m-am multumit doar cu atit pentru ca nu stiam daca pot face ca in YO sa dai buzna peste un radioamator descoperit "dupa antena" si sa fii convins ca acela se va bucura.
Am pastrat secretul descoperirii iar dupa amiaza, cind Ilie s-a oferit sa ma plimbe si pe mine cu barca si sa-mi ofere o bere rece savurata pe canalele de navigatie, am propus vizitarea canalului care ne ducea la antena cu pricina.Ca sa starnesc interesul amicilor mei le-am spus ca am descoperit un iaht foarte frumos ce merita vazut.
Bine inteles ca la aparitia beam-ului K3IF si YO4XF au inteles despre ce era vorba, asa ca am acostat la debarcaderul casei respective.Am facut "galagia" de rigoare si iata ca la o fereastra apare chipul unui "tanar" de circa 75 de ani.Acesta este Charley / W3BVM, fost pilot de aviatie si care acum si-a gasit linistea in Florida.Sta singur in casa si se descurca de minune.Ne arata aparatura sa (IC756 PRO + ICOM PA) si alte aparate pentru lucru in special pe satelit.Dar si un performant computer care il punea in legatura cu alti radioamatori pe acel I-LINK.Facem poze cu Charley si promitem sa mai revenim.
Gazdele noastre ne propun apoi si vizitarea unor obiective turistice din zona astfel ca in urmatoarele zile ajungem sa vizitam in Fort Myers, muzeul "Casa de iarna Thomas Alva Edison si Henry Ford".
Amplasata pe malul raului Caloosahatchee in apropierea gurii de varsare in Gloful Mexic, muzeul aflat pe o suprafata de peste 19 acrii demonstreaza inca odata ca Edison(1847-1931, autor a peste 1903 de brevete, declarat si omul secolului XX, a avut un puternic spirit inovator. Poate ca si aceasta calitate i-a atras simpatia si prietenia lui Henry Ford(1863-1947) cel ce va accepta cu placere sa aiba o casa de vacanta langa cea a lui Edison.
In 1927 Edison pune bazele a unei corporatii de cercetare botanica astfel luand nastere o frumoasa gradina botanica cu peste 440 de specii de arbori si arbusti tropicali si plante decorative.
Mergand mai spre sudul provinciei Florida, in localitatea NAPLES, vizitam gradina botanica si zoologica "CARIBBEAN GARDENS" , fondata in 1919 si care se intinde pe o suprafata de peste 52 de acri. Apoi mergem sa vizitam "MARINA", un fel de doc unde sunt ancorate foarte multe ambarcatiuni particulare de diferite marimi.Ne tresalta inima cand la odana vedem ancorate mai multe yahturi foarte frumoase pe care flutura un steag si pe care scrie GALATI.Oare sa fie Galatiul nostru recunoscut in constructia de nave?
Nu, este de fapt numele unei companii din zona ce construieste nave si care poarta aceasta denumire.HI!
Ne retragem pe Naples Beach pentru a prinde cateva clipe de soare si de a admira un frumos apus de soare peste Golful Mexic.Gandul ne duce la litoralul nostru care poate echivala cu acesta dar care, poate, nu este valorificat asa cum stiu sa o faca americanii.
Aveam in plan o deplasare spre Florida Keys, cel mai sudic punct al peninsulei dar aparitia uraganului Michelle in zona, cel ce a devastat capitala Cubei, ne-a indemnat la prudenta si schimbarea planurilor.
Asa ca am pornit pe malul cunoscutului rau Caloosahatchee catre marele lac Okeechobee a carui suprafata imensa te face sa gindesti ca esti pe mare si nu pe un lac.Nivelul apei il depaseste pe cel al marii cu 5,2 metri.
Cu bune si cu rele la un loc, in Florida exista un singur regret major: plecarea. Mi s-a intamplat si mie. Din fericire, odata plecat, alte evenimente iti ocupa timpul, astfel ca amintirile se pierd repede.La intoarcere facem o escala de o zi linga ORLANDO pentru a vizita Magic Kingdom sau Disney World.Aici nici o saptamana nu iti ajunge sa vezi tot ce ti se ofera.Desi suntem in cursul unei zile din saptamana, aglomeratia este impresionanta, iar in zilele de sambata si duminica este dea dreptul sufocanta.
Pornim la drum spre Arkansas.Reluam traseul parcurs in urma cu o luna, dar acum fara sa mai avem grija tractarii unui peridoc..Pe centura orasului Atlanta alternatorul masinii se defecteaza si cum deja era seara trebuie sa ne refugiem la un hotel.Atlanta, o capitala foarte solicitata, este impresionanta prin cladirile sale sau prin marile bulevarde.Desi automobilul nostru circula pe acumulator, alternatorul fiind defect, reusim cu greu sa gasim un loc liber la un hotel din apropiere urmand ca a doua zi sa remediem defectiunea si sa ne continuam drumul.
Ajunsi in sfarsit acasa, incepem sa ne gandim la ziua cand trebuia sa ne luam ramas bun de la gazdele noastre.
Tristetea ne cuprinde iar drumul de la Oxford pana la aeroportul din Menphis este parcurs in liniste.Este acel sentiment care te cuprinde cand simti ca cineva cu care te-ai obisnuit nu va mai fi in preajma ta in urmatoarele ceasuri.
Cu lacrimi in ochi dar si cu promisiunea de a tine legatura pe toate caile si poate de a ne revedea, imbratisam cu caldura si afectiune gazdele noastre.Lasam in urma niste oameni minunati care pentru 40 de zile s-au simtit printre romani.Iar noi ne intoarcem acasa cu amintirile locurilor vizitate si cu admiratia pentru acesti oameni care prin gestul lor au facut ca un vis sa devina realitate.
Oare vom mai revedea America?
Suntem in 15 noiembrie 2001.Frigul de pe aeroportul Otopeni ne trezeste la realitate.Suntem acasa, in Romania iar drumul inceput in 9 octombrie se sfarseste aici.
Vom comenta cu prietenii cele vazute, vom vizualiza fotografiile digitale facute sau vom rasfoi bogata documentatie culeasa din locurile vizitate.
La primul sked cu Ilie confirmam sosirea noastra cu bine si fara incidente, iar el, cu un spirit fin de umor ne spune ca a avut o ceapa in buzunar si poate de aceia eram cu totii inlacrimati la aeroportul din Menphis.Simtim totusi in vorbele lui stangacia cauzata de lipsa noastra.Eram totusi impreuna asa cum am fost multi ani si pe timpul copilariei noastre.
La 17 aprilie 2002 prietenul Vasile a trecut in nefiinta. Ne-a luat pe nepregatite si ne-a indurerat sufletul.
Si-a calcat cuvintul de a revedea America!
Pe drumul dintre Tel-Aviv spre Ierusalim, in apropierea orasului Ben Shemen se afla padurea radioamatorilor.
Initiativa crearii unui Silent Key Forest a fost luata la inceputul anilor '80 de catre 4X4CW. Padurea este amplasata intr-o zona deluroasa si fertila nu departe de o veche manastire cu calugari romani.
Ideea de baza a fost ca prin plantarea copacilor se se onoreze si sa se eternizeze memoria radioamatorilor de pretutindeni.
In padurea radioamatorilor de la Ben-Shemen, s-au plantat pina acum cca. 5000 de pini, chiparosi si eucalipti pe o suprafata de citeva zeci de hectare. Copacii au fost donati din toata lumea si donatorii primesc un certificat (diploma) prin care se atesta plantarea si este amintita persoana in memoria caruia au fost plantati copacii respectivi precum si numele donatorilor.
Padurea arata frumos, e o oaza de verdeata si liniste in care radioamatorii israelieni se intilnesc o data pe an sa comemoreze pe cei in a carei memorie a fost plantata padurea.
Statia care opereaza din aceasta padure foloseste indicativul special 4X4SKF (SKF=Silent Key Forest) si are si un QSL comemorativ special.
De citiva ani buni, Shalom 4Z4BS si-a facut un obicei frumos si planteaza copaci in memoria radioamatorilor romani plecati dintre noi.Aici s-au plantat copaci in memoria si onoarea regretatilor YO8DD, YO3RF, YO3AC,YO3PI, YO4HW si YO4XF.
Frumos gest! Multumim tie Shalom si sotiei tale pentru ce faci ca cei intrati in istoria radioamatorismului romanesc sa nu fie dati uitarii.
In Padurea Radioamatorilor vantul adie printre copaci.
Fosnetul frunzelor dau impresia unei conversatii specifice radioamatorilor.
Oare ce vorbesc acesti TITANI ai radioamatorismului romanesc?
Nu vom stii niciodata dar memoria lor va ramine vesnica in sufletul nostru.
Dumnezeu sa-I odihneasca!
- Marcel Aleca YO4ATW
-
Articol aparut la
24-1-2004
15188
Inapoi la inceputul articolului
|
