Cap. 2.2 Skagway 31 iulie 2008

Programul de astazi nu este foarte incarcat. Dimineata avem programata o plimbare cu sania trasa de ciini sus pe ghetar iar dupa amiaza, program de voie. Dupa un mic dejun copios, debarcam si plecam cu un microbuz spre heliport. Sintem asteptati de trei elicoptere rosii in care intra cite 6 pasageri. Ne echipam cu veste de salvare si cu niste clapari cu talpa de cauciuc si carimb de fis impermeabil. Sus pe ghetar este multa flescaiala si pentru a evita orice cerere ulterioara de daune, organizatorul isi ia masuri de precautie. Recunoastem ca zburam pentru prima data cu elicopterul. Radioamatorismul este mult mai pasnic decit zborul cu un aparat de zbor care are finetea de planare identica cu cea a unui fier de calcat. Totusi am facut-o si pe asta. Muntele vazut de la inaltime, atunci cind te ridici incet si cind viteza de deplasare este mica, arata altfel decit il stiai de jos. Am zburat practic la citiva metri inaltime deasupra muntelui si a ghetarului pina la locul de aterizare unde eram asteptati. Am continuat drumul pe ghetar, cu un vehicol cu senile din cauciuc, pina in tabara de vara a celor 300 de ciini. Ei isi petreceau vara aici pe ghetar, in mediul lor natural, pentru ca 'jos' pe continent este mult prea cald pentru ei. Am fost intimpinati cu latraturi de bun venit si cu fluturat din coada. Plimbarea a durat o jumatate de ora timp in care noi am condus efectiv sania si atelajul. Ciinii asculta numai de comenzi verbale [ ca si vacile la noi, tot un fel de 'hais' pentru 'la dreapta' si 'cea' pentru 'la stinga'.] Cind atelajul trebuie sa stea mai mult timp locului, acesta se fixeaza de gheata cu un tarus si cu o gheara [seamana cu o ancora de vapor de dimensiuni mici] din otel. La plecare se scoate intii tarusul si apoi ghera. Ciinii lasa impresia ca le face placere sa alerge tractind sania. La intoarcerea la locul de plecare, ia elicopterul de unde nu-i. Ne-am linistit cind ni s-a spus ca daca ceata este prea deasa si elicopterele nu pot sa urce dupa noi, ajungem in Skagway si pe jos , peste doua culmi de deal, in 6 ore de mers sprinten. La intoarcere am avut parte de o priveliste de exceptie, portul si oraselul vazute de la inaltime si dinspre larg. Am aterizat cu bine si ne-am dus direct la masa pentru ca microbuzul ne-a lasat la pasarela vaporului. A fost interesant si foarte instructiv.

Fig. 28 Flotila

Fig. 29 Plecam spre ghetari

Fig. 30 Zburam peste o cascada

Fig. 31 Dincolo este ghetarul

Fig. 32 Ghetarul

Fig. 33 Sintem asteptati

Fig. 34 Am ajuns sus

Fig. 35 Sub steagul Alaskai

Fig. 36 Cu autosenilata spre tabara

Fig. 37 Tabara in ceata

Fig. 38 Ne imprietenim

Fig. 39 Asa arata sania

Fig. 40 Echipa fetelor

Fig. 41 Toata trupa lui Pitigoi

Fig. 42 Nu au uitat de noi

Fig. 43 La revedere

Fig. 44 Skagway vazut din elicopter

Fig. 45 Aterizam cu bine

Cine vrea sa stie adevarul despre "Fetitele vesele de la cabaret" sa dea click aici: Adevarul despre fete (document PDF), iar cine se multumeste numai cu o istorioara romantata, sa citeasca mai departe "Romanta celei care minte". Tu, cea mai frumoasa dintre frumoasele ce mint...

Fig. 46 - 1 Chantelle

Dupa cum am spus, dupa amiaza avem program de voie. Eu incerc sa ma fofilez neobservat si o sterg la dame ! Ma intilnesc cu Madame Chantelle, si dupa ce stam putin de vorba, stabilim pretul ca la 1900, tot 5 $ aur [pentru poze, bineinteles!]. Pornim la o scurta plimbare prin oras crezind ca sintem siguri. Dar nu eram singuri !!! "Vigilenta" este pe urmele noastre. Cind sa intram la saloon la "Ceapa Rosie" agentul de urmarire da alarma. Se organizeaza si se realizeaza "Flagrantul" Nu avem de ales, ne luam un ramas bun multumiti ca am petrecut impreuna doua ceasuri frumoase. Cuminte, revin pe vapor. Se face seara si cu o mica amintire pe noptiera nu imi ramine decit sa spun "vise placute". Si miine este o zi, pe care o vom petrece pe mare, navigind in Glacier Bay.

Deocamdata, 88 si 73.

Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP  

Articol aparut la 3-11-2008

9453