hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Din istoria radioului

George Pataki WB2AQC

Prin anii 1944-47 am fost ucenic in atelierul de reparatii radio a firmei Standard situat pe strada Vasile Alecsandri din Timisoara. Pe atunci termenul de ucenicie era de 4 ani si cum prevedea contractul nu am primit nici un salariu. Ba mai mult, ucenicii erau folositi si in muncile de casa a proprietarului firmei care era si seful meu, ing. Leo Sachs. Atelierul era intr-o singura camera mica in fundul curtii, mai era si o magazie langa ea, iar pe strada era o mica pravalie unde se vindeau piese de radio.

De unde erau aceste piese cand in timpul razboiului si imediat in anii urmatori nu se importau astfel de comoditati? Aici vine o parte interesanta a istoriei radioreceptiei in Romania. In anii razboiului si a dictaturii fasciste a generalului Antonescu s-a promulgat o varietate de legi antisemite ca nationalizarea caselor, interdictia evreilor de a trai in mediu rural, munca obligatorie a barbatilor intre anumite varste, interzicerea practicarii anumitor meserii etc.

Una din regulamentele xenofobe ale timpului era ca toti evreii trebuiau sa predea la politie aparatele lor de radio receptie. Motivarea era ca evreii simpatizau cu dusmanii anglo-americani, ascultau posturile lor de radio si apoi raspandeau vesti alarmante care ziceau ca puterile axei vor pierde razboiul. Era si ceva adevar in acest lucru si istoria a si dovedit-o in cativa ani.

S-au adunat la politie mii de aparate de radio. Unele erau mici si vechi, caci unii dintre proprietari nu au vrut sa se desparta de aparatele lor mari si scumpe si au predat cate o rabla veche. Altii mai fricosi au predat ce au avut sa nu aibe neplaceri cu autoritatile.

Romania a fost o tara foarte corupta si toti care aveau acces la aceste radiouri si nu erau evrei, Doamne fereste, si-au luat acasa cate o amintire sau doua. Au ramas insa multe sute de aparate in depozitele politiei. S-a organizat atunci, totul perfect legal, o licitatie pentru aparatele ramase si firma Standard care a uns bine rotile necesare, a castigat intregul lot. Aparatele au fost mutate in podul imobilului unde era si firma Standard si noi ucenicii le-am desfacut si astfel s-au realizat sute si mii de lampi, difuzoare, transformatoare, condensatore, rezistente etc care apoi s-au comercializat. Trebuia sa avem mare grija ca sa lasam sarme lungi la micile rezistente si condensatoare ca sa pot fi folosite atat la depanari cat si de radioamatorii constructori.

Ulterior tatal meu ne-a povestit ca a ezitat predarea radioului deoarcere in familia nostra erau atat evrei cat si crestini; nu s-a ajuns la intelegere ca numai unii sa asculte radioul iar restul sa nu aibe acces la el. Nu s-a stiut nici cum sa taie radioul in doua si sa predea partea evreiasca si sa tina partea crestinilor, mai ales cu jumatate de radio nu se putea prinde posturi dusmanoase, astfel s-a predat la politie o frumusete de Telefunken. Partea crestina a familiei nu a iertat niciodata partii evreiesti ca din cauza lor nu puteau nici ei sa ascute Radio Londra cu "propaganda lor mincinoasa".

Razboiul s-a terminat, evreii si-au primit inapoi casele nationalizate, dar aparatele lor erau in sute de bucati in zeci si zeci de alte aparate.

Problema insa nu s-a terminat. A venit randul si celor cu origina etnica germana care au fost declarati tapii ispasitori a razboiului si ei au trebuit sa predea la politie aparatele lor de radio. Nu stiu ce motiv s-a invocat, dar tot jaf oficial a fost.

Istoria s-a repetat, s-a facut o noua licitatie care, minune si pura coincidenta, tot firma Standard a castigat-o. Se zice ca nu este prea greu sa iesi primul intr-un concurs daca esti singurul participant. Aparatele au fost aduse din depozitele politiei, adica ce a mai ramas din ele dupa ce oficialii si-au luat partea lor si depozitate in acelasi pod unde mai erau ramasitele aparatelor confiscate de la evrei.

Noi ucenicii iar am avut de lucru sa le desfacem in piese componente, firma Standard sa le foloseasca si sa le vanda.

Aceste evenimente, chiar daca nu ne-au dat multe ocazii sa ne mandrim cu ele, fac parte din istoria radioreceptiei in Romania la care am fost martor si participant.

Acum ma gandesc cu jena ca am luat parte la distrugerea multor radioreceptoare, care azi ar fi foarte pretuite de colectionari.

Cu respecte si remuscari,

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 22-6-2009

8587

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact