hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

"Et in Arcadia ego"

Partea a III-a: De la Oceanul Inghetat de Nord inapoi in Anchorage

Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP

Partea I: Si noi am fost in Revillagigedo
Partea II: Din Revillagigedo la Oceanul Inghetat de Nord
Cap. 2.1: Juneau, Miercuri 30 iulie 2008
Cap. 2.2: Skagway, 31 iulie 2008
Cap. 2.3: Glacier Bay si College Fjord, doua zile pe mare, 1 si 2 august 2008
Cap. 2.4: Seward, Kenai Fjord, Anchorage, 3 si 4 august 2008
Cap. 2.5: Prudhoe Bay, the last frontiere, 4 si 5 august 2008
Partea a III-a: De la Oceanul Inghetat de Nord inapoi in Anchorage
Cap. 3.2 Cercul Polar si Fort Yukon
Cap. 3.3 Denali Park si varul Grizzly
Cap. 3.4 McKinley, Ancorage si din nou acasa la copii in Portland
Cap. 3.5 In loc de Epilog

Cap. 3.1 Rafting pentru varsta a treia

Azi incepem prima parte a calatoriei noastre pe uscat, cu autocarul, de la Prudhoe Bay pina la Coldfoot. [ vezi harta din partea de inceput a acestei serii de articole]. Traseul de astazi masoara 250 mile terestre [ cca 365 km ] si se desfasoara pe autostrada Dalton. Citeva amanunte despre aceasta sosea gasiti la aceasta adresa : http://en.wikipedia.org/wiki/Dalton_Highway cu toate linkurile aferente, si mult mai multe amanunte aici: http://wikitravel.org/en/Dalton_Highway.

La plecarea din Prudhoe Bay relieful este plat si facem cunostinta cu zona de tundra a Alaskai. Permafrost - ul, [zona din subteran care nu se dezgheata niciodata] permite dezvoltarea unei vegetatii cu radacini putin adinci. Aici in nord vegetatia este pitica si florile sint viu colorate, in special in rosu si mov.


Fig. 143 Soseaua pe care o vom parcurge de la nord la sud


Fig. 144 Tundra cit vezi cu ochii. Nu se zareste nici un brad


Fig. 145 In miezul verii vintul este totusi aspru. Sint citeva grade peste zero.

Solul, cu toate ca sintem in teren plat, este marcat de eroziuni puternice provocate de precipitatii si vint.


Fig. 146, 147, 148 Platoul erodat de vint, zapada si gheata.

La vremea asta, sintem in primele zile din august, traficul pe sosea este destul de intens. Se circula numai cu masini puternice, de mare capacitate.


Fig. 149 Trafic greu pe soseaua Dalton.

Si in Alaska sint ursi destui, si mari si infometati. Totusi in parcari ei nu cauta dupa resturi alimentare. Nu au fost invatati cu asa ceva.


Fig. 150 Tomberoane pentru resturi menajere


Fig. 151 Instructiuni pentru oameni


Fig. 152 Toata lumea respecta instructiunile

Facem ultimile poze in tundra si ne pregatim de urcus. Urmeaza urcusul peste munte.


Fig. 153 Tundra ramine in urma noastra. Trecem muntii

Urcusul este greu, drumul urca in panta destul de mare si are multe curbe in virf de ac. Totusi traversarea decurge fara incidente. Cind ajungem sus in sa iese si soarele. Trebuie sa recunoastem ca pe tot parcursul excursiei, cu exceptia unei singure zile, am fost rasfatati macar pentru un sfert de ora, de soare.


Fig. 154 Intram in munte


Fig. 155 Incepe urcusul


Fig. 156 Virfuri acoperite de zapada


Fig. 157 Morene aduse de gheata


Fig. 158 Zapada este din ce in ce mai multa


Fig. 159 Un fir de apa


Fig. 160 Zapada este din belsug


Fig. 161 Am ajuns in punctul cel mai de sus. De aici incepe coborisul spre Koyukuk River.

Coborisul, la inceput este tot asa de abrupt ca si la urcare, si privind in urma vedem virfurile inzapezite care, incet incet, ramin in urma. In fata valea se largeste treptat, se coloreaza in verde si apar brazii. Intram in taiga.


Fig. 162 Virfurile inalte ramin in urma


Fig. 163 Pantele se coloreaza in verde


Fig. 164 A iesit un pic de soare


Fig. 165 Este tot mai putina zapada


Fig. 166 Gata !!! Am trecut muntii cu bine


Fig. 167 Am ajuns in taiga

Urmatoarea oprire este ceva mai jos in vale, pe malul lui Koyukuk River. Ni s-a spus ca in grohotisul coborit de pe versanti pe malul riului cei norocosi gasesc pietre semipretioase.


Fig. 168 Pe malul riului, gata sa imortalizez descoperirea


Fig. 169 Ce-ar fi sa fiu eu norocoasa !?


Fig. 170 Toata lumea cauta de zor.


Fig. 171 Amintiri din expeditie !!!

Dupa cum ati citit in linkurile conexe, soseaua Dalton, de fapt a fost drum de santier, cind la inceputul anilor '70 s-a construit "Transalaska pipeline", magistrala prin care se transporta titeiul extras pe malul oceanului inghetat de nord pina pe malul pacificului, la Valdez, port care nu ingheata niciodata. Conducta magistrala are 2000 km lungime si un pic peste 1m diametru. De la nord la sud sint 7 statii de pompare intermediare. Traseul conductei este suprateran, cu exceptia unor scurte portiuni amplasate in munti. In 30 de ani s-a inregistrat un singur incident de exploatare, cind, un vinator beat a tras cu pusca in conducta. Aceasta nu a fost perforata dar vinatorul s-a ales cu interdictia pe viata de a patrunde pe teritoriul alaskan. Traseul conductei este inspectat de doua ori pe zi de echipele de supraveghere care se deplaseaza cu elicopterul in zbor la mica altitudine. Constructia conductei a ridicat citeva probleme majore privind protectia mediului.

1. Praful care ar fi fost ridicat in aer de camioane si de celelalte activitati din santier.
2. Libera circulatie a animalelor salbatice.
3. Impactul asupra solului, atit la suprafata cit si in profunzime.
4. Stergerea tuturor urmelor lasate de om.

Acum, dupa 30 de ani de exploatare, felul in care au fost rezolvate aceste probleme de impact asupra mediului par firesti, aproape de la sine intelese, dar, mi-aduc aminte, ca la vremea lor au stirnit foarte vii dispute. In afara de punctul 4 de mai sus, restul problemelor au fost rezolvate simplu.

a) pentru ca masinile sa nu ridice praf care sa acopere pe distante mari vegetatia verde sau inflorata, de 30 de ani, soseaua Dalton este stropita periodic cu solutie de clorura de calciu. Clorura de calciu este higroscopica si cu umiditatea din aer face ca soseaua sa fie in permanenta uda . Faptul ca in toate pozele drumul pare acoperit cu mizga dovedeste faptul nu ca a plouat, ci ca protectia la praf functioneaza. [ revezi fig 149, 153 - 155 de mai sus]

b) pentru ca animalele sa poata circula nestingherite [ in special turmele de reni in timpul migratiei] conducta este amplasata suprateran la cca 2m deasupra cotei terenului natural.

c) Daca s-ar fi ingropat conducta in pamint, noua luni din an, la suprafata ar fi existat o mlastina permanenta care ar fi schimbat complet Alaska. Ar fi aparut o zona de separatie de la nord la sud prin mijlocul teritoriului care nu ar mai fi putut fi traversata de turmele de reni in drumul lor stabilit de mii de ani pentru migratia in cautarea hranei. De asemenea zona de dezghet s-ar fi propagat si in interior. Dezghetarea permafrostului prin actiunea oamenilor ar fi avut consecinte inimaginabile asupra Alaskai. Aceste implicatii au intarit argumentele pentru adoptarea solutiei de amplasare supraterana a conductei. Mai raminea de rezolvat o singura problema si anume aceea de a nu transmite caldura provenita din radiatia solara diurna, datorita conductiei termice a stilpilor de sustinere, din aer in subsol, unde sa provoace zone locale de dezghet. Cei de generatia mea, isi mai aduc aminte de frigiderul Fram despre al carui principiu de functionare noi am invatat la orele de fizica [ termodinamica - ciclul Carnot inversat] Aceste frigidere functionau cu solutie de amoniac. Sursa calda era o rezistenta de 100W iar sursa rece era blocul refrigerator din interiorul frigiderului. Cineva a avut ideea sa amplaseze un astfel de frigider in fiecare picior de estacada. Sursa calda este soarele care incalzeste stilpul iar sursa rece este baza stilpului, care este mentinuta in permanenta inghetata. Asadar, fara piese in miscare si complet ecologic, fundatiile estacadei pe care sta conducta sint permanent "inghetate".

d) Din pacate nici pina astazi nu au fost evacuate din Alaska tot parcul de masini, camioane, tractoare etc. moarte fizic sau moral. Acestea se afla adunate in citeva parcuri, in special la Prudhoe Bay, si constituie inca "problema nerezolvata" a guvernului statului Alaska.


Fig.172 Conducta de titei traverseaza Alaska


Fig.173 Statie de pompare intermediara


Fig.174 Sala pompelor


Fig.175 Stoc de teava pentru interventii


Fig.176 Comunicatii radio si date


Fig.177 Mijloace pt. transport personal


Fig.178 Reparatie pe traseu - conducta


Fig.179 Lucrari pe traseu - izolatii


Fig.180 Rezervor de rupere presiune


Fig.181 Conducta pleaca mai depate, si noi cu ea.


Fig.182 Zona ingropata


Fig.183 Zona supraterana


Fig.184 Printre munti ...


Fig.185 ...si printre vai


Fig.186 Frigider 1


Fig.187 Frigider 2


Fig.188 Frigider 3


Fig.189 Frigider 4


Fig.190 Inspectia din elicopter


Fig.191 Iesim din munti, pornim spre Cercul polar de nord.

Dupa ce ne-am incercat norocul de cautatori de comori pe malul lui Koyukuk River, plecam mai departe, spre sud. Cu 100 km inainte de a atinge cercul polar de nord ne oprim la Coldfoot unde vom ramine peste noapte.

[Trei linkuri cu informatii despre Coldfoot: http://en.wikipedia.org/wiki/Coldfoot,_Alaska ; http://wikitravel.org/en/Coldfoot http://www.travelalaska.com/Regions/CommunityDetail.aspx?LocationID=110 ; ]

Ne cazam la Slate Kreek Inn. Hotelul este amenajat in fosta organizare de santier de la constructia conductei de titei. Asa cum ati citit in linkurile anexe despre Coldfoot, in principal aici este punct de innoptare pentru camioanele de mare tonaj. Soferii de camion se bucura de un tratament preferential, au masa separata in jumatate din restaurant, iar cealalta jumatate este pentru restul lumii. Mincarea este aceiasi pentru toti.


Fig. 192 Am ajuns la Coldfoot


Fig. 193 Pe veranda hotelului


Fig. 194 Antenele pentru comunicatiile radio


Fig. 195 Restaurantul


Fig. 196 Hotelul


Fig. 197 Noi am dormit in a doua camera pe stinga


Fig. 198 Dormitorul


Fig. 199 La capatul pamintului dar .....


Fig. 200 A doua zi dimineata plecam spre cercul polar de nord.

Escapada zilei este o partida de "rafting". Conditiile locale ofera numai rafting pentru virsta a treia. Din parcarea de linga restaurant am plecat cu un microbuz vre-o zece mile in amonte, pe Koyukuk River. Echipati fiind cu veste de salvare si cizme de cauciuc, ne-am imbarcat pe o barca pneumatica. Skiperul nostru si-a uitat manusile acasa si s-a cam vaitat ca-i ingheata miinile. Ne-a povestit ca la sfirsitul sezonului de rafting din Alaska, adica pe la mijlocul lui septembrie pleaca spre Acapulco unde prinsese un job mult mai caldut decit aici in Alaska. Pe malul apei am vazut urmele intiparite in nisip ale lighioanelor venite sa se adape - un urs brun si o familie de reni. Am mai vazut ceva ce semanau cu cocosii de munte de la noi. Pe apa am trecut cu barca pe linga vizuinile de castor. Sint foarte precauti si ii auzeam sarind in apa cind ne apropiam dar de vazut nu i-am vazut.

Dupa trei ore si ceva am ajuns in Coldfoot de unde plecaseram. Era aproape miezul noptii dar inca era lumina. Inca eram la 100 km nord de cercul polar Am avut parte de un apus de soare splendid


Fig. 201 Prin padure, cu echipamentul de protectie, spre malul apei.


Fig. 202 Asteptam barca.


Fig. 203 A sosit Titanicul.


Fig. 204 Imbarcarea.


Fig. 205 Am pornit la drum.


Fig. 206 Skiperul nostru.


Fig. 207 Pe riu in jos.


Fig. 208 Pe riu si mai jos.


Fig. 209 Pe linga vizuini de castor.


Fig. 210 Avem parte si de valurele.


Fig. 211 Debarcarea.


Fig. 212 Cerul la miezul noptii, inceput de august, 100 km nord de cercul polar


Fig. 213 A ramas sa astepte alta serie de calatori.


Fig. 214 Inca o amintire.

Ne-am culcat tirziu dupa miezul noptii. Peste noapte a plouat si dimineata era o lumina ireala.


Fig. 215 Dimineata am revazut harta cu locurile pe unde am umblat.


Fig. 216 Se ridica ceata.


Fig. 217 Un motociclist solitar se pregateste si el de plecare.


Fig. 218 Elicopterele sint gata de o noua aventura.


Fig. 219 S-a luminat deabinelea si ne asteapta o noua zi

Astazi vom traversa de trei ori cercul polar de nord, astfel:

  • Prima data, de la nord catre sud, cu autocarul mergind de la Coldfoot pina la Fairbanks.
  • A doua oara, de la sud la nord, zburind cu un bimotor,de la Fairbanks la Fort Yukon.
  • A treia oara, zburind de la nord spre sud, la intoarcerea de la Fort Yukon.

    Dar asta va fi alta poveste.

    Deocamdata 88! , 73! si pe curind.

    Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP  

    Articol aparut la 9-7-2009

    8426

    Inapoi la inceputul articolului
  • Comentarii (9)  

  • Postat de Silviu - YO8TK (yo8tk) la 2009-07-10 08:21:49 (ora Romaniei)
  • Articol excelent....dar pentru National Geografic.

  • Postat de George - YO9HSW la 2009-07-10 11:37:52 (ora Romaniei)
  • Excelenta ideea autorului de a populariza aceasta frumoasa calatorie in randul hamilor YO.73's de George,YO9HSW,Turnu Magurele

  • Postat de Titi - YO4US la 2009-07-10 13:12:11 (ora Romaniei)
  • Norocosilor! Calatorie placuta in continuare si sa va intoarceti sanatosi!

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2009-07-10 21:43:10 (ora Romaniei)
  • Bine, bine, dar aurul?Aurul unde era?
    73!;-)

  • Postat de Molnar Ioan - YO5OJC la 2009-07-14 20:56:22 (ora Romaniei)
  • sunt morosan,imi plac locurile prezentate,este o amintire faina 73,88

  • Postat de Alex Farkas - YO5AMF la 2009-07-15 10:55:47 (ora Romaniei)
  • draga Anrei & Nora, este laudabil faptul, ca prin aceste prezentari ne calauzitzi si pe noi pe aceste meleaguri minunate, unde marea majoritate a HAM-ilor nostri numai viseaza sa ajunga. Stilul palpitant de prezentare, ma face sa te consider un adevarat scriitor de drumetii. Punind cap la cap toate articolele scrise de voi despre aceasta expeditzie-excursie, obtzinem o prezentare ampla despre meleagurile nordice ale continentului american si putem realiza cat de frumoasa este planeta noastra!

  • Postat de Morel - 4X1AD (4x1ad) la 2009-07-17 10:29:09 (ora Romaniei)
  • Fascinant articol. Astept sa apara si urmatoarele. Ma bucur ca fotografiile au fost postate la rezolutie buna. 73 de Morel, 4X1AD

  • Postat de nicu ciobanu - YO4AX la 2009-07-25 18:17:59 (ora Romaniei)
  • Frumos din partea voastra Calatorie placuta si fara evenimente neplacute Va asteptam cu drag acasa

  • Postat de nicolae - (neradioamator) la 2009-08-22 18:35:11 (ora Romaniei)
  • Sunteti niste oameni fericiti caati traversat cercul polar;imi pare rau ca eu nu voi avea ac. ocazie.
    va doresc numai bine.

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul ""Et in Arcadia ego""
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact