hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

Vanuatu - Tanna 2009

Partea a II-a

Minai Enea YO8CYN

Partea I

...Am ajuns la destinaţie...Aici, suntem întâmpinaţi de tot tribul şi alţi băştinaşi din alte triburi care, cu o orchestră de chitări ( în loc de fanfară) cale de 500 metri ne conduc până în centrul tribului, acolo unde eram aşteptaţi de o parte din fetele tribului "înarmate" cu ghirlande şi coroniţe din flori exotice pe care, după un ritual de ei cunoscut ni le-au pus la gât.

Au urmat prezentările şi...în sfârşit...suntem liberi să instalăm corturile. Locul, foarte frumos, la malul oceanului, sub nuci de cocos şi palmieri cu vedere directă spre vulcan si golful din Port Resolution. Aici, in 1774 a coborât James Cook pentru a cartografia insulele, numele golfului venind de la vasul cu care venise James, Resolution.

Am fost primul care a reusit să monteze cortul, pentru că mai aveam ceva de instalat. Aţi ghicit. Antenele. Mulţumesc firmei LcCom care a sponsorizat deplasarea nostră cu o antenă verticală pentru benzile superioare şi o sursă în comutaţie, mulţumesc lui Nea Titi, YO8MI care a pregătit un inverted V pentru benzile inferioare şi nu în ultimul rând lui Gabi, YO8WW (şi altor prieteni) pentru multele sfaturi date. Imediat un tânăr băştinaş a fost sus într-un cocotier pentru ca la peste 20 metri să urc vârful inverted-vee-ului. Am întins braţele şi gata...dar verticalul? Pe ce să îl montez? După o muncă de cercetaş am reuşit să găsesc o bucată de lemn potrivită pentru ce îmi trebuia. Doar 3 metri înălţime, dar...altceva nu aveam...şi de unde cuie sau sârmă să prind verticalul de lemn? Ideea salvatoare vine de la Ovidiu din Australia care, folosind din colacul de 200 m funie de 5 mm grosime, inspirat să îl iau cu mine a legat montura antenei de lemn si aşa, în mai puţin de jumătate de oră ridic şi verticalul sus, întind cele 3 perechi de radiale şi, după ce întind şi prelungitorul de 100 metri până la generatorul electric, lansez primul apel.

Nu vă puteţi imagina curiozitatea membrilor grupului, care nu mai avuseseră de a face cu radioamatorismul până atunci pe de o parte, dar, mai ales ochii cât cepele ale băştinaşilor care nu avuseseră de a face până atunci nici cu curentul electric, darămite cu radio... A fost seara în care m-am bucurat de cea mai lungă perioadă de trafic, peste 4 ore, bombardat fiind de staţiile japoneze şi australiene (media fiind de peste 150 qso-uri pe oră). Când pile-up-ul s-a mai linistit am incercat şi în CW dar...altă surpriză...Bug-ul, şi el împrumutat din australia de la VK4WT, nu vrea să meargă la 180 V cât ajungea de la generator şi se blochează pe puncte, nemai reuşind să il pun pe roate...fac totuşi vreo 10 legături cu un manipulator improvizat din 2 bucăţi de sârmă de 5 mm pe care le tai din ancorele verticalului dar...aşa nu se poate face trafic şi renunţ definitiv la acest mod de lucru ( în care, recunosc nu sunt specialist dar...mi-ar fi adus multe legături în log...). Undeva, în jurul orei 24 nu mai fac faţă oboselii acumulate pe drum şi opresc statia ( din păcate cu probleme la receptie, nu avea sensibilitate, foarte multi japonezi îmi spuneau că sunt chemat de europeni dar...cer iertare celor ce m-au chemat în zadar, nu a fost nimic intenţionat...iar la emisie nu aveam decât 50 w...aşa că sunt fericit pentru ce am realizat acolo). Colegii de echipă deja erau de mult în cort unii sforăind, spunînd la plecare că îs nebun...că nu fac altceva mai bun şi frumnos, (în viziunea lor...) de fapt, aşa am fost privit mai mereu, un " nebun deosebit " pentru că în loc să stau la... poveşti aveam alte...preocupări...

Începând cu următoarea zi însă, perioada de trafic se scurtează drastic din cauza lipsei de benzină şi începe desfăşurarea activităţilor proiectate pentru această deplasare. Scopul misiunii a fost triplu. Mai întâi, acţiuni de sănătate prin vizitarea familiilor la colibele lor, evaluarea stării de sănătate, şi oferirea de prim ajutor. S-a mers din colibă în colibă vizitând bolnavii acasă...la ei şi oferind primul ajutor. Am fost confruntaţi cu multe probleme de sănătate, răni deosebite, afecţiuni deosebite dar, echipa nostră, în ciuda lipsei de medicamente şi a condiţiilor precare de asistenţă sanitară a făcut tot ce a putut oferind alinare celor ce aveau nevoie de ea. Am descoperit, de exemplu practicarea unui obicei biblic vechi testamental, acela al circumciziunii. Numai că, în comparaţie cu metoda biblică de circumcizie, aici, ritualul diferea din mai multe pucte de vedere. În primul rând, faţă de vremurile biblice când copii erau circumcişi de mici, aici ritualul se aduce la îndeplinire pentru copii în vârstă de aproximativ 10 ani. Mamele rămân la colibele lor, taţii merg în centrul junglei împreună cu băieţii, fiecare cu copilul lui, aleg din junglă o creangă de bambus pe care o rupe ,o zdrobeşte, alegând o aşchie potrivită ce se foloseşte în loc de cuţit. Nimic steril. Apoi, fiecare tată îşi circumcide fiul. Vă este probabil greu să vă imaginaţi durerea, lacrimile şi ţipetele copiilor care, după ce au parte de acest ritual, sunt izolaţi în marginea junglei, unde cel mai în vârstă şi experimentat bărbat îngrijeşte de toţi. Zilnic, până la vindecare, taţii îşi vizitează copii şi le duce de mâncare, în special fructe. Am văzut răni infectate în urma acestui ritual, sacru pentru ei, de te speriai...De regulă vindecarea dura undeva la 1-2 luni. Asta dacă nu interveneau complicaţii. După sosirea echipei de asistenţi români, care au lucrat acolo peste un an de zile ca voluntari, perioada a scăzut oferind bucurie şi copiilor şi familiilor. Nu ştiu dacă durerea nu mai era o realitate dar, din discuţiile avute, am înţeles că bucuria lor era deosebită în special pentru că era cineva căruia îi păsa de situaţia lor şi că se implica să le ofere alinare. Rata mortalităţii la naştere era destul d emare până la sosirea voluntarilor noştri, acum, a scăzut aproape la zero.

Tribul trăieşte răsfirat prin lunglă, colibele lor fiind făcute din frunze de cocos, banan, etc...dar destul de bine executate. În jurul orei 18 se face noapte şi toate activităţile se desfăşoară în colibă. Foc, mult fum, pentru a ţine ţânţarii la distanţă. Se doarme pe rogojini împletite de mame sau fetele din familie. Se trezesc dimineaţa la cinci proaspeţi, râzând şi cântând odată cu păsările în concert, au un ritm în tandem cu natura, se culcă nu mult după apusul soarelui şi se trezesc cu răsăritul. Nu pierd serile în activităţi, pentru că neavând curent focul e prea puţin ca să lumineze vreo activitate, doar bărbaţii beau kava şi discută la lumina ţigărilor înfăşurate de ei în foiţe de bambus.

Băştinaşii au o viaţă socială bogată, tot timpul se adună cu alţii pentru activităţi, coliba le e deschisă larg pentru oaspeţi. Sunt foarte darnici, dimineata ne întâlneam cu bărbaţi care se întorceau din junglă la colibele lor cu fructe pentru micul dejun. Interesant că, dacă de exemplu, avea 3 copii plus soţia, aducea la colibă 4 banane. Nu mai mult. Doar cât trebuia. Dacă nu ajungea, mergea şi maia ducea. Dar, nu fac risipă nici de ceea ce creşte de la sine acolo...Când ne întâlneam cu ei dimineaţa, ne salutau respectuos şi din puţinul lor ne ofereau şi nouă. Dacă nu luam, motivând că trebuie să ducă familiei lor, se uitau ţintă în ochii noştri, le dădeau lacrimile şi ne întrebau...de ce ne-am supărat pe ei, cu ce ne-au supărat , de ce nu vrem să le facem plăcere să luăm darul lor...În mintea lor acum nu mai există nici măcar la nivel de idee posibilitatea de a face rău cuiva. Rata divorţului este 0 la ei. Nu se bat între ei, nu se înjură, nu se ceartă...Toată ziua râd, bărbaţii şi băieţii joacă fotbal, dar de o caluitate extraordinară, nu se faultează, nu se ţipă pe teren, dacă cineva greşeşte, nu este certat...iar fetele joacă volei, la fel de bine. În rest, în timpul zilei când temperatura urcă undeva la 45-48 grade, se adună pe sub copaci la umbră şi cântă. Extraordinar de frumos. Iar femeile şi fetele împletesc rogojini, sacoşe, pălării, diverse obiecte de artizanat pe care le oferă cadou celor ce le vizitează tribul. Legăturile de rudenie şi cele sociale sunt foarte puternice, nimic nu le destramă, atmosfera din trib se construieşte pe relaţii, nu pe profesie, avere sau informaţie.

Este o regiune destul de sigură pentru că, nu există nici un fel de pericol în afara ţânţarilor şi a muştelor. În rest, nimic, nici un animal sălbatic, şerpi, etc...în comparaţie cu Vnezuela unde dormeam cu frica-n sân datorită şerpilor care mişunau peste tot...

Apoi, impărţirea de plase contra ţânţarilor, tratate special pentru 5 ani de zile sub care se pot adăposti şi dormi în medie 10-15 copii mici, şi care, le oferă protecţie contra malariei care se propagă prin înţepăturile ţânţarilor. Am văzut multe lacrimi de bucurie la primirea plaselor de ţânţari, mulţi spunându-ne că...de acum copiii lor sunt în siguranţă şi nu vor mai muri...( rata mortalităţii la copiii este foarte mare din cauza malariei, în insulele Pacificului la fiecare 30 de secunde moare un copil de malarie) şi mă gândeam la copiii noştri care în pauzele dintre ore merg la chioşcurile din curtea şcolii şi cumpără fel de fel de ...bunătăţi şi care dacă ar renunţa la ele cel puţin o lună cu banii economisiţi ar putea cumpăra câteva plase şi la câţi copiii avem...am putea să oferim o şansă de viaţă multor copiii care nu se pot bucura ca ai noştri.

A doua pistă de lucru a fost activităţile cu copiii. În Port Resolution există o şcoală, cu o singură clasă, în care merg aproape toti copiii, împreună cu mamele lor pentru a învăţa. Toţi cunosc şi vorbesc foarte bine limbile fanceza si engleză pe lângă limba lor Bislama. Am participat la căteva ore, şi data viitoare daca voi ajunge, profesorul de acolo vrea să avem o clasa noua - de radioamatorism la care vor să se înscrie peste 40 de tineri din localitate pe lângă copiii. (In Port Vila la liceul la care am fost cazaţi, de asemeni vor să avem un curs de radioamatorism). În fiecare zi, peste 100 de copiii participau la activuităţile specifice vârstei lor. Sigur, activităţi simple, unele primitive chiar, dar care le aduceau mare bucurie. Vă mai aduceţi aminte de balonaşele făcute din săpun...? Ei bine, când am făcut balonaşe prima dată s-au speriat apoi, văzând cum se sparg lovindu-se de apa oceanului, se plasau sub balonaş şi suflau spre el uneori intrând în apă până la gât pentru a le proteja...iar când în final se spărgeau...plângeau....Le-am oferit acuarele şi pensoane pentru a picta...Nu aveam vase pentru apă. Nici pentru noi nu aveam pahare să bem apă...dar pentru ei... Un copilaş văzându-ne cum ne frământam pentru o solutie ne-a întrebat despre ce este vorba. Când a înţeles, a început să râdă spunându-ne că problema e simpla...A adus imediat o macetă şi din nuci de cocos pe care le tăia în două şi apoi scotea miezul din ele, a făcut cupe în care puneam apă din ocean şi ...am rămas suprinşi cu toţii de imaginaţia acestor copiii care nu au pus mâna niciodată pe creion, pix sau altceva de genul ăsta. În 3 zile deja au învăţat să cânte în limba Româna, ( bine înţeles că, nu i-am învăţat manele...)....
Va urma

Minai Enea YO8CYN

Articol aparut la 24-2-2010

7586

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (15)  

  • Postat de Vasile - YO9FEH la 2010-02-24 09:20:59 (ora Romaniei)
  • Exceptional articol !Multumesc pt lectura !Ce a-ti facut acolo,merita toata LAUDA!Pe cand:cu trenul in....????
    73 Vasile

  • Postat de Cristi - YO8RZE la 2010-02-24 10:06:15 (ora Romaniei)
  • Multumim, draga Mihai, ca impartasesti cu noi sentimentele traite la capatul lumii in mijlocul acelor oameni care chiar au nevoie de ajutor!
    Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru ceea ce faceti!
    Astept cu mare interes continuarea.....

  • Postat de Lucian Damian - YO8SSB (yo8ssb) la 2010-02-24 11:18:37 (ora Romaniei)
  • Un articol foarte frumos si interesant,felicitari ptr. tot ceia ce ai facut nu numai in Vanuatu!!!Imi pare rau ca nu am relizat si un qso in banda,dar poate cu alta ocazie.Subscriu d-lui Vasile YO9FEH si nu numai lui bine ca nu trece trenul pe insula.....Felicitari ptr articol Mihai!!!

  • Postat de Alex - YO9FYP la 2010-02-24 15:55:41 (ora Romaniei)
  • Mihai, toata stima pentru ceea ce ai realizat, pentru sprijinul umanitar acordat, pentru stropul de bucurie adus localnicilor si nu in ultimul rand pentru popularizarea acestui sport in acel colt uitat de lume. Felicitari !

  • Postat de Silviu - YO8TK (yo8tk) la 2010-02-24 15:58:15 (ora Romaniei)
  • Am citit si recitit articolul tau de mai multe ori.La prima lectura spre final m-am temut ca nu va scrie VA URMA.
    Daca din multimea aia de copii cativa ajung radioamatori e un mare castig pentru miscarea radioamatoriceasca.
    Ar trebui sa-i atentionezi ca radioul este ca un virus de care nu mai scapi si ca se transmite deseori din generatie in generatie.Nu stiu cum stau ei cu miscarea radioamatoriceasca din Vanuatu dar cred ca numele tau va fi inscris in cartea de aur a radioului de acolo.
    Felicitari Mihai pentru ce ai invatat oamenii de acolo,felicitari pentru incercarea de a alina suferinta bolnavilor lor chiar daca sint de pe alta fata a pamantului..Felicitari pentru curaj si pentru frumoasele informatii.Felicitari sponsorilor.

  • Postat de Lari - YO9CSM la 2010-02-24 22:03:53 (ora Romaniei)
  • FELICITARI STIMATE COLEG PENTRU ARTICOL SI SCOPUL NOBIL AL EXPEDITIEI DOMNIILOR VOASTRE.
    A-ti imbinat hobbyul cu umanitatea.Si totusi ei sunt mai fericiti ca noi,nu sunt stresati la job,de ziua de maine,consuma resursele rational si AU O MARE DESCHIDERE CATRE SUFLETUL UMAN,cum foarte bine descrie colegul nostru YO8CYN.
    Astept cu nerabdare si urmatorul serial impreuna cu ,,GHEO FAMILY’’(familia mea).
    Cu o aleasa consideratie pentru autor si colegii de expeditie. Lari,YO9CSM,ALEXANDRIA.

  • Postat de Mihai - YO8CYN la 2010-02-24 22:42:00 (ora Romaniei)
  • Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Nu am nici un merit pentru tot ce s-a intamplat in Vanuatu.

    Draga Silviu, nu e vorba de a fi trecut numele cuiva in cartea de aur ci cred ca fiecare dintre noi trebuie sa avem in vedere faptul de a lasa ceva frumos si valoros in urma noastra. Imi aduc si acum aminte de lacrimile unui sef de trib care spunea: " Foarte multi turisti vin, fac poze cu noi si pleaca...de ce nu raman cateva zile sa ne invete si pe noi ceva din cunostintele lor?" Cred ca lucrul acesta este adevarat si in ce priveste partea de radio. Merg expeditionarii in diferite colturi ale pamantului si fac expeditii dar...putini au fost cei care au initiat localnicii in preluarea acestui frumos hoby. Cel putin pentru Vanuatu, nimeni nu s-a ocupat de inaintarea lui. Imi pare rau ca nu am putut sa fac mai mult dar daca Dumnezeu ajuta sa ajung din nou, ( o parte din inima mea a ramas acolo) imi voi lua timp special pentru o clasa de radioamatorism. 73 tuturor!

  • Postat de Marcel - YO4ATW - YO4ATW la 2010-02-25 12:38:19 (ora Romaniei)
  • Toata stima draga Mihai! M-a impresionat cele scrise de tine si sa dea Dumnezeu sa te ajute sa poti sa revii acolo si sa insuflii unui grup larg "microbul nostru de radio". Civilizatia trebuie sa patrunda prin cit mai multe cai si o astfel de cale este si radioamatorismul. Ar trebui ca ICOM/YAESU/KENWOOD sa puna umarul la o astfel de actiune. Succes pentru proiectele viitoare!

  • Postat de elly - YO7HLY la 2010-02-25 17:12:58 (ora Romaniei)
  • Felicitari.

  • Postat de Dican Tiberiu - YO5BXI la 2010-02-26 00:18:09 (ora Romaniei)
  • Felicitari Mihai.

  • Postat de Andrei - (neradioamator) la 2010-02-26 11:36:28 (ora Romaniei)
  • Felicitãri pentru activitãțile întreprinse în Vanuatu, ce ați fãcut acolo reprezintã conceptul ideal de turism în opinia mea, nu fotografierea și inventarierea atracțiilor turistice cum se întâmplã de obicei.
    Cultura și civilizația Oceaniei, pe lângã cele ale Asiei, mi se par cele mai interesante de cunoscut și studiat, așa cã sper sa realizați și a doua expediție :).

  • Postat de Ilie Mihaescu - YO3CO la 2010-02-26 20:34:10 (ora Romaniei)
  • Relatarea este deosebit de interesanta si multumesc pentru toate informatiile oferite.Onorant pentru mine ca un radioamator este un adevarat ambasador al romanismului in acea parte a lumii;Vanuatu-Tanna.Toata simpatia pentru Mihai Enea YO8CYN

  • Postat de Adrian - YO5PBG la 2010-03-03 19:36:13 (ora Romaniei)
  • Draga Mihai esti un povestitor tare fain. Te invidiez pozitiv, poate nu atat pentru experienta de HAM de-acolo ci pentru aia sociala, umana, pentru faptul ca ai ajuns acolo la capatul pamantului, intre oamenii aceia oarecum mai fericiti decat noi.

  • Postat de Adrian - YO5PBG la 2010-03-03 19:40:28 (ora Romaniei)
  • Draga Mihai esti un povestitor tare fain. Te invidiez pozitiv, poate nu atat pentru experienta de HAM de-acolo ci pentru aia sociala, umana, pentru faptul ca ai ajuns acolo la capatul pamantului, intre oamenii aceia oarecum mai fericiti decat noi.

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2010-03-08 22:35:42 (ora Romaniei)
  • IN MOD SIGUR ACUM SUNT OAMENI FERICITI.In curand insa....experienta istorica o spune, vine "vantul" inregimentarii religioase.Pacat!
    Vezi "lupta" Vanuatu de acaparare religioasa.
    Succes in ce faci pentru ei, insa......radioamatorism cred ca este prea devreme.Poate este o solutie pentru un salt de constiinta, dar tot istoria demonstreaza ca salturile bruste sunt de cele mai multe ori "mortale".Eu zic ca importanta este cultura si sanatatea insa intre anumite limite.
    73!

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "Vanuatu - Tanna 2009"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact