hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

Vanuatu - Tanna 2009

Partea a III-a

Minai Enea YO8CYN

Partea I
Partea a II-a
Partea a IV-a

Câteva...curiozităţi din viaţa de zi cu zi... din Vanuatu

Am scris aceste rânduri deoarece nicăieri nu am mai întânit astfel de...situaţii. E drept că...nu prea am fost plimbat prin lume dar...judecaţi şi dumneavoastră...

O dată pe an se serbează " Sărbătoarea recoltei ". Această serbare ţine o săptămână. Tot tribul se adună, încă din prima zi şi nimeni nu vine cu mâna goală. În prima zi, de exemplu, toţi băştinşii aduc portocale. Dar, nimeni, nici chiar un copil, nu mănâncă din portocale până ce şeful tribului nu deschide oficial ziua, mănâncă el mai întâi şi apoi toţi ceilalţi. Seara, fiecare merge la coliba lui iar a doua zi din nou se adună de dimineaţă, toţi aducând mango. A treia zi, alt fruct şi aşa ţine toată săptămâna, în fiecare zi mâncând tot alt fruct. În timpul zilei se desfăşoară diverse activităţi şi jocuri.

Odată la 4 ani are loc cea mai mare sărbătoare, TOCA, sau, alegeri ... prezidenţiale pe insulă. Se alege... conducătorul insulei. Toată suflarea de pe insulă, din toate triburile, se adună la această ocazie. Nimeni nu vine cu mâna goală. Sărbătoarea începe seara cu un ceremonial specific, apoi, toată noaptea se dansează dansurile tradiţionale ale lor, până dimineaţa. Fiecare trib vine cu daruri pentru noul ...şef, foarte mulţi porci se sacrifică la această ocazie. Interesant că, porcii nu se sacrifica aşa ca la noi, prin tăierea ...jugularei ci , cu o bâtă zdravănă, identică cu bâtele cu care se loveau oamenii înainte de a-i mânca când erau canibali, lovesc porcul puternic în cap, apoi sunt puşi la...fript la proţap...În timpul nopţii, comitetul elector lucrează iar votul se ia prin ridicare de mâini. Nu sunt contestaţii în general sau nemulţumiri.

Când cineva...calcă pe bec, se adună familia împreună cu consiliul de conducere al tribului. Problemele se rezolvă local. Se discută problema şi pedeapsa, deşi este unică aproape pentru toate abaterile, este destul de dură pentru ei. Timp de o perioadă, funcţie de gravitatea faptei, cel pedepsit trebuie să facă curăţenie în tot tribul. Şi asta, noaptea. Dar, amintiţi-vă că, nu au nici o o sursă de lumină, nefiind electricitate. Deci pe un întuneric de...îl tai cu cuţitul, toate cărările junglei sunt măturate şi stropite în aşa fel încât dimineaţa când se trezesc, peste tot e aşa de curat de zici că a trecut maşina de la primărie...Nici o frunză uscată nu găseşti...

Am fost curios (ca şi în Venezuela ) să văd o nuntă şi o înmormântare. De nuntă...nu am avut parte, pentru că toate nunţile la ei se fac în luna Decembrie. Am participat, invitaţi, la o înmormântare. În momentul în care moare cineva, ( nu emite nimeni certificat de deces pentru că...nu are cine...) tot tribul cu mic cu mare se adună la casa defunctului. Nici acum nu vine nimeni cu mâna goală. Animale sacrificate, foarte multe fructe care, unele sunt aduse la casa mortului iar altele, grămezi grămezi sunt lăsate la fiecare intersecţie de cărare din junglă, în caz că cineva vine mai de departe şi îi este foame, să nu fie nevoit să rabde. Doliul ţine 3 zile, timp în care, în cete mici de 5 -10 persaone stau, discută, analizează viaţa celui ce nu mai este, subliniind lucrurile negative, dacă au existat pentru a se feri de a le face dar mai ales aspectele pozitive ce pot fi modele pentru restul tribului. În aceastăperioadă de 3 zile, nu mai există nci o altă activitate. Nici scoala nu funcţionează...Mortul este foarte bine îmbâlsămat cu...soluţii de ei ştiute, în aşa fel încât la acele temperaturi mari nu intră în putrefacţie. Se plânge şi la ei, durerea despărţirii este o realitate dar, au mult mai multă speranţă că se vor întâlni cu cei decedaţi decât am întâlnit pe plaiurile noastre Mioritice. Groapa se sapă foarte largă, (poate şi pentru că au loc suficient), cât să încapă lejer două sicrie, se tapisează cu rogojini pereţii şi jos, apoi si peste sicriu ( pentru cei ce îşi permit, sau peste trupul îmbălsămat) si se trage pământul în groapă, pământ ce este bine bătătorit de doi sau trei...tineri până se umple groapa. În jurul mormântului, se pun nişte ramuri dintr-un copac special care în ciuda arşiţei şi a lipsei de apă, în 3 zile prinde rădăcini, cresc cu un colorit extraordinar de fumos al frunzelor, iar când treci prin junglă şi întâlneşti un dreptunghi de pământ în jurul căruia sunt aceşti arbuşti, ştii că acolo este un mormânt.

Fetele se căsătoresc în jurul vârstei de 18-19 ani, iar băieţii, după prima bărbierire, care de regulă are loc în jurul vârstei de 17 ani. La nuntă, toată mâncarea se pune în "farfurii" împletite din frunze de cocos. Nu se dau bani, (pe multe insule nu există bani decat doar ca...la muzeu, se face troc între diversele alimente şi fructe) ci păsări, fructe şi legume. Se dansează aceleaşi dansuri tradiţionale, se cântă cu chitări şi tobe, iar condiţia ca o fată să se căsătorească cu un băiat este ca el să aibe...casa lui ( coliba lui).

Prima bărbierire aşa cum am spus are loc în jurul vârstei de 17 ani. La această sărbătoare, se adună tot tribul. De regulă, se mănâncă lap-lap, mâncarea lor tradiţională dar şi singura mancare pregătită de ei, din păcate... ( vă explic acuşica...). După masă, se adună toţii băieţii, şi sunt bărbieriţi cu aceeaşi lamă sau brici de regulă. Aceasta nu este nouă pentru că nu prea au de unde le procura, şi vă puteţi închipui durerea celor ce au această...experienţă, bărbieriţi cu aceeaşi lamă sau brici cu are se bărbieresc poate zeci şi sute de băieţi. Iar barba nu are o zi ci...are ceva vechime...Tot acum sunt si tunşi. În timp ce bărbaţii bărbieresc pe băieţi, femeile pregătesc din nucă de cocos şi alte flori şi frunze de la ei un fel de ulei frumos mirositor, acest amestec se pune într-un fel se sac din care se stoarce conţinutul pe capul băiatului proaspăt bărbierit. După asta, cea mai apropiată rudă, cu o vargă îl...croieşte pe băiat cu două sau mai multe lovituri sub forma literei X pe spinare, după care toţi aleargă în ocean pentru baia finală a ceremoniei. După asta, băiatul este gata de însurătoare, dar de regulă se căsătoresc după 2- 3 sau mai mulţi ani de la bărbierire.

Mâncarea tradiţională a lor este lap-lap-ul. De regulă se prepară din banane crude, tăiate felii sau pur şi simplu rupte, din banane coapte ( pe insula Tanna am descoperit 8 specii de banane, unele se pot manca aşa cum sunt cele ce le cumpărăm din market, altele se pot consuma numai fierte, altele coapte, etc...) rădăcină de yom, manioc ( rădăcini albe şi dulci) taro ( fiartă are gust de humă), bostan, frunze de varză sălbatică, etc... Unele se rad pe un fel de răzătoare altele doar...tocate. Se amestecă, se întinde acest aluat pe frunze de banan, apoi se stropeşte cu lapte de cocos, se împachetează bine cu frunze de banan, se leagă cu liane subţiri. Bărbaţii, în timp ce femeile pregătesc mancarea, pregătesc focul. Sapă o groapă asemănătoare unui fund de ceaun mare, în care se pun multe pietre mari peste care se pun lemne şi se dă foc. Se face foc până pietrele se înroşesc. Apoi, cu bucăţi de nucă de cocos sau bambus, se împart pietrele în două. O parte se lasă în groapa săpată se aşează frumos peste care se pun "plăcintele" pregătite de femei. Unele peste altele, sau cand se pregăteşte doar pentru familie, una singură dar mare. Apoi peste ele se pun celelalte pietre înroşite, apoi frunze de banan, şi pământ. Acesta este "cuptorul cu microunde" al lor unde pregătesc piţa...La gust...nu e de mâncat...e cleioasă, lipicioasă, fără gust, etc, Unele femei fac un fel de ...sarmale din aceleaşi rădăcinoase învelite în frunză de varză sălbatică. Nu în bucătărie se face asta ci...la umbra copacilor. Şi dacă o femeie are o ...problemă de rezolvat, merge după un copac, rezolvă problema, scutură mâinile sau se şterg de o frunză şi...continuă treaba. Şi, daca eşti invitat la masă la această familie ce avusese...probleme pe care le vezi şi nu mănânci, nu mai vorbesc cu tine pentru că te consideră... "fudul". Au nevoie să te cobori la nivelul lor. Dar, din aceleaşi ingrediente se pot pregăti bucate foarte gustoase. Bucătăresele noastre, într-o zi de exemplu au pregătit un fel de... salată beof. Ornată cu frunze, cu lapte de cocos...frumoasă, mai ales când ţi-e foame. Deodată apare soţia şefului de trib şi când vede....salata cât o roată de căruţă de mare ( eram câte odată 30 de guri la masă), a ieşt repede afară privind în golf şi întrebând:
- unde este vaporul????
- Care vapor întrebăm noi?
- Cel ce a adus mancarea...
- Pai...am făcut-o noi.
- Din ce? I-am explicat apoi a luat, a gustat şi a alergat de a adus alte câteva femei. După asta, în fiecare zi veneau femeile organizate în grupe să înveţe să facă mâncare...

Nici un bărbat nu face nici un pas fără a avea maceta la el, fie că merge în pădure, fie că merge la izvor sau la grădină, tot timpul e ceva de tăiat, de curăţat cărarea care se înfundă, de cules o nucă de cocos pentru astâmprarea setei, o ciorchină de banane, orice.

Toată apa e dezmorţită, poţi face duş fără probleme la orice oră din zi şi noapte, mai neplăcut e când trebuie băută. Dar, e o adevărată binecuvântare apa pe care o au acum, pentru că sunt zone unde nu există apă potabilă şi acestea nu sunt puţine. Societatea Pilgrim a oferit materialele necesare şi a efectuat instalaţia cu ţeavă de plastic neagă. Cea mai minunată întâmplare din viaţa satului: să nu mai care apa din râu, din vale, la distanţă de zeci de kilometri de mers pe povârnişuri, prin nisip ci s-o aibă aici în sat, trasă cu ţevi de plastic, având ataşat un robinet la capăt. Şapte sate au acum apă de la ţeava aceasta.

Drumurile sunt foarte anevoioase...insula fiind vulcanică, după ploaie practic nu mai există drumuri ci doar adevărate cratere în pământ. De multe ori am fost nevoiţi să folosim macetele pentru a tăia lemne pe care le puneam ca un pod improvizat peste aceste cartere să putem trece cu maşina. Fiecare trib are maşina lui. Cumpărată cu banii pe care îi primesc cadou din partea vizitatorilor. Ani de zile adună mărunţişul primit până reuşesc să-şi cumpere maşii. Majoritatea, dacă nu chiar toate sunt 4x4 pentru că pe drumurile acelea nu se poate circula altfel, le place şi lor viteza şi văzându-i cum conduc prin şi pe lângă acele...gropi, la plecare când am aflat că de fapt nici unul nu avea permis de conducere sau şcoală de şoferi , am realizat cât de bun a fost Dumnezeu cu noi că ne-a ferit de cine ştie câte accidente. Maşina este folosită pentru binele tribului, pentru tarnsportat bolnavii la dispensar, pentru a duce turiştii sa vizitele locurile renumite de la ei, etc. Nu se percepe taxa pentru problemele rezolvate pentru trib. Nu e plătit şoferul pentru servicii... Cel mai apropiat magazin de exemplu de noi era la 6 ore de mers cu maşina, dus şi tot atât întors...

Pe multe din cele peste 80 de insule din arhipelagul Vanuatu oamenii trăiesc pur şi simplu dezbrăcaţi. Adică...pe unele insule, bărbaţii au câte o bucată de pânză în jurul şoldurilor numită laba-laba, alţii doar cu un şomoiog de iarbă ca o măturice în dreptul penisului, acoperindu-l, se cheamă nambas, în rest nimic... iar femeile cu fuste din coajă de copac şi frunze vopsite în culori vii...se cheamă "niu". În ciuda lipsei de îmbrăcăminte, aceşti oameni sunt deosebiţi de calzi, primitori şi darnici.

(Ce nu mai spun...e greu de povetit ce ai trăit o lună şi jumătate alături de aceşti noameni...vedeţi în fotografii.)

Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS Highslide JS

Minai Enea YO8CYN

Articol aparut la 21-3-2010

7255

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (8)  

  • Postat de Dan - YO3GH (yo3gh) la 2010-03-21 11:30:17 (ora Romaniei)
  • Super ! Ce experienta deosebita ai avut Mihai ... 73, yo3gh, Dan

  • Postat de Lari - YO9CSM la 2010-03-21 22:26:15 (ora Romaniei)
  • Am asteptat si partea a III a acestei calatorii.Multumim pentru cele relatate.73's,Lari,YO9CSM,ALEXANDRIA.

  • Postat de Alex Farkas - YO5AMF la 2010-03-22 13:14:31 (ora Romaniei)
  • O excelenta prezentare, ce ne a calauzit in locuri exotice, ne mai intilnite si ne mai auzite de mine. Prin astfel de prezentari cu totzi devenim mai intzeleptzi si poate poate vom intzelege candva enigma, ce se numeste : rasa umana si evolutzia ei....73/tnx draga Mihai! cu stima deosebita pentru tot ce atzi facut acolo: Alex

  • Postat de Lucian Damian - YO8SSB (yo8ssb) la 2010-03-22 20:04:21 (ora Romaniei)
  • Felicitari ptr. frumoasele articole,apreciez in mod special mamele din fotografie,care sunt foarte naturale si originale...!73!Lucian

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2010-03-22 21:15:20 (ora Romaniei)
  • Ma bucur in continuare de expeditia voastra.Sper sa fie de bun augur pentru acesti "copii ai pamantului".Stiu ca este o regiune activa seismic (vulcani, centura pacificului, etc.)Ati avut ocazia sa va "loviti" de celebrele 6-7 Mercalli in perioada respectiva?
    Succes in continuare si ganduri bune!

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2010-03-22 21:16:32 (ora Romaniei)
  • Nota 10! pentru foto: "Doi prieteni"

  • Postat de Dragan - YO2LPI la 2010-03-29 03:21:49 (ora Romaniei)
  • Au fost pe National Geographic cu cateva zile in urma, cativa destepti i-au luat pe sefii de trib din Tanna si i-au dus in Statele Unite sa vada cum se traieste in lumea moderna ! :))

  • Postat de Octavian-Tavy Dragomirescu - YO5RE la 2010-04-10 03:23:42 (ora Romaniei)
  • Bunã, dnu' Mihai.Vã rog sã-mi indicați și mie adresa unui furnizor de plase de țânțari și când
    este planificat sã plece primul "TRANSCONTEINER"
    spre Vanuatu. Dacã nu pot ajunge eu acolo, mãcar
    sã ajut și eu câteva familii sã scape de teroarea
    acestor insecte.
    @yo2lsp. Tot pe Discovery am vãzut și eu, o nouã metodã
    de desalinizare a apei de mare. Instalația era cu filtre, și, rezolva o mare parte din necesarul de
    apã potabilã al orașului Los Angeles. Este de datoria noastrã sã nu îi lãsãm pe unii sã o ia prea mult în fațã, în timp ce alții, 'rãmân de cãruțã'. Sãnãtate, TDR.

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "Vanuatu - Tanna 2009"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact