Nini Vasilescu YO3CCC

Nini: Data si locul nasterii?

Dl. Capra: 22 februarie 1933, sat Magureni, judetul Prahova.

Nini: Unde v-ati petrecut copilaria?

Dl. Capra: In satul Magureni unde m-am nascut si unde tata era invatator.

Nini: Unde ati urmat scoala primara?

Dl. Capra: In mai multe locuri: Floresti, catunul Cap Rosu si Filipestii de Padure.

Nini: Unde ati continuat studiile?

Dl. Capra: In continuare, am urmat Liceul teoretic la Campina, apoi Liceul de Petrol (tot din Campina), ca apoi sa ajung sa urmez cursurile de la Scoala tehnica de aviatie si am iesit Tehnic avion, echivalent cu Subinginer de aviatie. Mai tarziu am urmat niste cursuri la Institutul Politehnic din Bucuresti si am devenit inginer.

Nini: Care a fost primul d-voastra loc de munca? Pe unde ati lucrat?

Dl. Capra: Prima data m-am angajat ca tehnician petrolist, in localitatea Valea Caselor, judetul Dambovita.

Nini: Ati stat mult timp aici?

Dl. Capra: Nu prea mult si am ajuns ca Tehnic avion la o unitate militara din Otopeni iar in 1956 am ajuns ofiter de aviatie. In toamna acelui an am fost arestat pentru niste lucrari. S-a banuit ca am realizat acel rucsac zburator ca sa fug din tara. Am realizat acest aparat pentru ca nu stiam cum sa fug din cazarma fara sa ma vada colonelul. Bineinteles ca este o gluma.

Nini: Cand ati realizat prima inventie brevetata? Cum se numea?

Dl. Capra: Aveam si eu cam 25 de ani si se numea Aparat portativ pentru zbor individual. Este vorba de aparatul de care ti-am vorbit mai inainte.

Nini: Cu cat timp inaintea americanilor ati brevetat-o?

Dl. Capra: Cu trei ani si sase luni.

Nini: Care este diferenta intre ele?

Dl. Capra: Numai de culoare.

Nini: Care au fost urmatoarele locuri de munca?

Dl. Capra: Am ajuns la Uzinele 23 August unde am lucrat doi ani in proiectare, apoi am trecut la Institutul de Cercetari Transporturi Auto, Navale si Aeriene vis-a-vis de blocul tau. Am mai lucrat la un Institut de Cercetari care a fost desfiintat la scurt timp dupa ce am ajuns acolo, din cauza unor neintelegeri, ca apoi sa ajung la Centrala Sud; de aici am fost transferat la ITB ca sa realizez niste lucrari, ca apoi sa ajung la ICPE.

Nini: Cum va priveau colegii si sefi la locurile de munca pe care le-ati avut?

Dl. Capra: Eram privit cu circumspectie. Un om care merge pe un alt drum devine pentru ei un pericol public. Sefii ma lasau de capul meu zicand: Nu-i cerem nimic, dar daca avem nevoie de ceva, vine Capra si ne rezolva.

Nini: Am vazut ca la foarte multe din vehiculele realizate de d-voastra ati folosit roti de avion. Cum vi le procurati?

Dl. Capra: Era o mare problema in aceea perioada. Dar, cum cu relatii se rezolva aproape orice, asa rezolvam si eu problema rotilor. Erau considerate rebuturi pentru aviatie dar pentru ce-mi trebuia mie erau ideale.

Nini: Cum va descurcati cu: mecanica, tinichigeria, vopsitoria, aveati condiile necesare unde locuiati pe vremea aceea?

Dl. Capra: Pentru a ma descurca colaboram si cu altii, apelam la prieteni. De exemplu, pentru ca pe vremea aceea nu aveam un strung, rasuceam o foaie de tabla in jurul unui rulment, o sudam si in felul asta confectionam o carcasa de rulment.

Nini: De unde va procurati motoarele pe care le foloseati la masinute?

Dl. Capra: Cele mai multe proveneau din diferite vechituri pe care le reconditionam.

Nini: Cum alegeati numele masinutelor?

Dl. Capra: De exemplu, Doina vine de la numele fetitei mele; pe alta am denumit-o Soleta (inseamna foarte aproape de sol) pentru ca era foarte joasa. Altele le-am denumit: Viking line, Mon, Cagina, Vesta, Oblio. Depindea si de inspiratia de moment.

Nini: Intampinati probleme la inscrierea in circulatie a autovehiculelor realizate de d-voastra?

Dl. Capra: Acum, cand stau si ma gandesc, acele momente mi se par hazlii. La inceput am intampinat greutati pentru ca treceam prea des pe la Biroul de inmatriculari. Apoi am fost sfatuit chiar de organele in drept sa nu mai vin de fiecare data pe capul lor si sa trec numerele de la o masina la alta, ceea ce am si facut.

Nini: Ce spuneau agentii de circulatie cand va vedeau in trafic cu acele minunatii?

Dl. Capra: Stateau si se minunau si ei. Unul chiar mi-a spus: Numai dl. Capra mai umbla cu asa ceva. Cand i-am spus ca eu sunt acela, m-a salutat respectuos si si-a cerut scuze ca m-a oprit.

Nini: Cam cate masinute, motorete si aparate de zbor ati realizat?

Dl. Capra: Destul de multe. Masinute, ca prototip, cam 80, motorete 25 si 8 aparate de zbor; in total 114.

Nini: Imi puteti spune numele catorva inventii?

Dl. Capra: Sigur ca da. O sa-ti spun numele catorva care-mi trec acum prin memorie:
- Dispozitiv de oprire a trenului in caz de pericol;
- Motor rotativ cu jet periferic;
- Efect pelicular;
- Caroserie fluida.
Am avut si diferite colaborari cu:
- Henri Coanda: Antigravitatie;
- Karl Johan Wild: Anularea gravitatiei;
- prof. dr. Ion Purica: Fizica fundamentala;
- acad. Eugen Maconski: Aparat de zbor cu aripi toroidale fluide.
Am colaborat cu un institut francez pe probleme terapeutice. Este vorba despre implantarea unui cip care imbunatateste metabolismul.

Nini: Ce ati facut cu numeroasele d-voastra inventii?

Dl. Capra: Pe unele le-am donat unor muzee, pe altele le-am dezmembrat ca sa am piese pentru urmatoarele inventii.

Nini: Imi puteti enumera cateva premii pe care le-ati primit de-a lungul anilor?

Dl. Capra: Am primit foarte multe dar as enumera numai cateva, cum ar fi:
- Premiul Arca 2007, un premiu pentru intreaga activitate;
- IFIA ECO PRIZE (Geneva 5 aprilie 2008), pentru cea mai buna inventie ecologica, Triciclu electric sau hibrid; premiul l-am primit impreuna cu Marian Velcea;
- Diploma EURECA GOLD MEDAL, pentru Electric of hibrid tricicle, impreuna cu Marian Velcea;
- Diplome Salon international des inventiona Geneve;
- Venisa remis a monsenieur Justin Capra pour l*invention: pour l*ansamble de ses invention;
- Ordinul National "Pentru Merit" in gradul de "Cavaler", 17.01.2008 Bucuresti;
- Medalia de Aur la Salonul International de Inventica PRO INVENT 2009, Expo Transilvania Cluj-Napoca.

Nini: La ce va mai ganditi sa faceti in viitor?

Dl. Capra: Ideile imi vin spontan. Nu ma gandesc dinainte, la ceva anume. In clipa de fata lucrez la o inventie mai veche a mea, este vorba despre efectul pelicular, o forta portanta care poate ridica o farfurie zburatoare de mici dimensiuni; ma pot ridica foarte usor.

Concluzia domnului Capra despre automobile, citandu-l pe inginerul Radu Manicatide (decedat la 93 de ani) a fost: Automobilul este o crima ecologica, financiara si spatiala. No comment!

Rafoind de curand colectia revistei Sport si Tehnica din anul 1963 am descoperit un comentariu despre ultima masinuta realizata de dansul atunci: "Incepand sa construiasca acest automobil pitic, Justin Capra si-a propus sa folosesca materiale cat mai ieftine si la indemana; caroseria a fost confectionata din placaj acoperit cu panza obisnuita din bumbac, vopsita cu ulei; cauciucurile nu sunt altceva decat niste pneuri de bechie de avion, cu jantele facute din capace de duraluminiu; stopurile s-au confectionat din bidoane de polivinil, iar farurile sunt de bicicleta; pentru tapiterie, constructorul a folosit panza "taifun" de balonzaid. Alte amanunte: automobilul este descoperit, are parbrizul de plexiglas si pana in prezent (atunci) a rulat peste 10.000 de kilometri." Cred ca orice comentariu este de prisos.

Interviul si fotografiile au fost realizate pe 25.05.2010. Mai multe imagini ocazionate de acest articol se gasesc in albumul de la qsl.ro.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 13-10-2010

34146