Morel Grunberg 4X1AD

Dayton-ul este un oras nu prea mare in statul Ohio, nu prea interesant si care traieste de la o Conventie la alta. In afara de Pavilionul Expozitiilor numit Hara Arena, mai exista in oras o baza aeriana mare cu un muzeu al aeronauticii extrem de interesant. Dayton-ul nu e prea vestit decat prin faptul ca fratii Wright si-au construit primul avion aici.

Datorita numarului mare de Conventii tinute , exista in suburbiile Dayton-ului un numar foarte mare de hoteluri si in special de moteluri, fapt care reduce mult costurile de cazare si de masa facandu-l foarte accesibil. De ce Dayton si nu Las Vegas sau Atlantic City sau Reno ? Pentru ca Dayton este situat mai mult sau mai putin in mijlocul SUA facandu-l mai accesibil unei majoritati a radioamatorilor americani care vin cu masinile lor, conducand 6,7 si chiar 10 ore. De obicei se organizeaza mici grupulete, costul benzinei se imparte la 4-5 si totul revine destul de ieftin.

Si Hamvention 2004 de la Dayton a fost afectat ca si celelalte targuri de criza economica generala, impasul industriei radio, reducerea numarului radioamatorilor, propagarea proasta si concurenta Internet-ului. Daca in trecut numarul participantilor a atins cifre de 50000-70000, in 2004 numai cca. 34000 de radioamatori au fost prezenti. Au fost reprezentate 1200 de firme producatoare de echipament sau servicii si dealeri, cifra mai redusa decat in anii precedenti.

Hara Arena este un complex expozitional de cca. 44 ha. amplasat intr-una din suburbiile nord-vestice ale Dayton-ului. Starea constructiilor, a serviciilor si a spatiilor este de un nivel cam mediocru dar e greu de gasit un spatiu asemanator la un pret redus. Parcarile se afla pe cateva loturi particulare de jur imprejurul expozitiei, pe terenuri semi-agricole de unde faci cca. 10 minute pe jos pana la intrare. Prezenta a cca. 800 de radioamatori voluntari si a politiei locale face ca totul sa se faca intr-o ordine surprinzatoare pentru o concentrare atat de mare de oameni. E amuzant sa vezi dimineata si seara coloanele de autobuze care duc si aduc mii radioamatori din cateva puncte ale orasului si a suburbiilor. Circulatia autobuzelor se face numai insotita de masinile serifului local si toata circulatia din zona se opreste la trecerea lor.

Complexul expozitional cuprinde cateva cladiri unde sunt expuse produsele si serviciile oferite si unde au loc si Forumurile de discutii. In centru se afla arena centrala unde este spatiul cel mai mare de expunere si unde sunt si cateva mii de locuri unde radioamatorii franti de oboseala se odihnesc putin din alergarea nebuna dupa chilipiruri. In jurul arenei centrale se afla talciocul unde am numarat vreo 11 siruri duble de locuri de tarabe si corturi, fiecare sir avand 600-800m lungime.

Expozantii si noile produse

ICOM ICOM a ocupat cel mai mare spatiu, expunand in doua sali diferite noul transceiver de unde scurte IC-7800 care cu un an inainte fusese expus doar ca macheta colorata. De data aceasta 4 transceivere erau complet la dispozitia publicului care le butona cu furie probabil din cauza frustrarii generate de explicatiile prea putin tehnice date de personalul filialei ICOM USA. Totusi, unul din transceivere era conectat la un beam Force 12 cu 9 elemente si a fost abandonat efectiv in mainile vizitatorilor sa-l asculte si sa se joace liber cu el. 2 monitoare cu plasma de 1m diagonala si un proiector de 2m diagonala prezentau intregii sali multitudinea de date aglomerate de pe display-ul central si panoul frontal al transceiver-ului. Cateva ore dupa inchidere am avut ocazia sa operez indelung si sa admir (sau nu) receptia celor 2 receptoare complet separate. E prea devreme sa ma pronunt insa la prima vedere, IC-7800 este o scula foarte atractiva, bine gandita, foarte aratoasa dar cu un receptor care nu m-a entuziasmat la lacrimi (asa cum ma asteptasem) si cu o serie intreaga de functii absolut inutile dar sexy. In schimb e scump: $10500 si trebuie sa depui o garantie de $5000 ca sa-ti asiguri randul la livrare care era promisa dupa 4-5 luni. Daca cumva credeti ca nu erau zeci de oameni la mica coada unde se inscriau la cumparare, va inselati. Mie mi-a facut impresia ca se cam grabesc, modelul fiind departe de maturitatea tehnica (mai tarziu, cca. 400 de transceivere au fost rechemate la ICOM Japan pentru o upgradare imposibil de realizat pe teren). Nu mi-a atras atentia nici un alt model HF sau VHF/UHF mai nou.

YAESU a avut un stand destul de mare insa singura noutate a fost noul transceiver de unde scurte FT DX 9000 care vine in 3 variante: FT DX 9000MP de 400W output cu alimentator extern in cutia imensa a difuzorului dublu; FT DX 9000D de "doar" 200W output cu alimentator incorporat si un display mare si colorat plin de date pe cat de superbe pe atat de inutile si a treia varianta numita FT DX 9000 Contest. De mentionat ca transceiver-ul a fost prezentat ca macheta, luminata si stralucitoare....dar macheta. Yaesu a amenintat ca performantele celor 2 receptoare separate vor fii mult mai bune decat ale lui IC-7800 cat si ale noului star Ten Tec, Orion 565. O discutie mai lunga cu vechiul meu amic Chip Margelli K7GA, inginerul-sef de la Yaesu USA a relevat ca s-au folosit de tehnici luate de la Orion 565, Rohde&Schwarz si ICOM (filtrele de tip roofing dar mai inguste decat la concurenti; comutarea traseelor de receptie cu relee mecanice in loc de diode neliniare; DDS-uri mult purificate cu zgomot de faza mult redus). Ceea ce va scoate pe piata receptorul cel mai rezistent la perturbatii si cu dinamica cea mai superioara. Sa asteptam pana prin decembrie sa vadem daca socoteala de-acasa...stiti voi... Preturile: intre $13000 si $15000 !! Fara comentarii.

Rotoarele Yaesu (foste Kenpro) au fost expuse din plin avand in vederea popularitatea lor crescanda. Produse excelente, mult mai fiabile si solide decat cele americane, la preturi mai ieftine si care pot fi controlate si prin PC. Ca picanterie, noul transceiver FT DX 9000 este capabil si de controlul rotoarelor din familia Yaesu, afisand azimutul pe o harta colorata superluminoasa de pe displayul central.

In materie de mobile VHF/UHF erau expuse noile FT-8800R si FT-7800R precum si FT-8900R (cu 29 si 50MHz in plus).

Tot la standul Yaesu, l-am reintalnit pe amicul Martti Laine OH2BH. Reintalnirea cu Martti (pe care l-am intalnit si l-am cunoscut in 1992 in Hong Kong unde era directorul lui Nokia pentru Asia) a fost foarte placuta si am discutat indelung cu el si cu Chip K7JA, despre tendintele cam amestecate in constructia transceiverelor de varf. In afara functiei partiale de consilier la Nokia, Martti indeplineste si functia de consultant tehnic pentru Yaesu Japan, el fiind unul din responsabilii pentru engineria de sistem a primului transceiver de varf FT-1000D aparut in 1989, continuand sa fie implicat si in proiectarea celorlati membri din familia FT 1000XX. Martti a avut un mic stand unde impartea QSL-uri din memorabilele lui expeditii DX, semna autografe pe noua editie a cartii lui "Where do we go next". La acelasi stand am avut bucuria sa-l reintalnesc pe Gena, ZA1B, protejatul lui Martti si unul din promotorii radioamatorismului in Albania, un tip nemaipomenit de simpatic, excelent operator.

Kenwood a fost una din marile dezamagiri ale acestui targ. Un stand mare dar aproape gol, prezentand scule din anii precedenti, TS-570G, TS-2000 si TS-480 precum si TH-F6A, un handy tribander foarte mic. Nimic nou sub soare la Kenwood. Din discutia cu inginerul sef de la Kenwood Japan prezent la stand, am inteles ca firma este in oarecare greutati financiare si nu vede deocamdata nici un potential pe piata aparaturii de radioamatori. In plus, singurul proiect indelung trambitat, linearul tranzistorizat TL-933 a fost abandonat din motive comerciale. Trebuie mentionat insa ca firma Kenwood a compensat saracia lucie a standului cu o cantitate mare de transceivere HF/VHF/UHF donate pentru tombola expozitiei.

Ten Tec a prezentat din plin noua stea a transceiverelor de unde scurte, Orion 565. Scula nu prea estetica dupa gustul meu, plina de probleme de inceput dar care ofera o receptie extrem de silentioasa si o flexibilitate foarte mare gratie catorva patente vechi/noi luate de la Rohde&Schwarz. Firma mica si modesta a luat un avant destul de mare in clipa cand inginerul-sef de la raposata Kachina a trecut la Ten Tec aducand cu el un suflu nou si idei si mai noi in domeniul transceiverelor computerizate si a aplicarii unor standarde militare la echipamentul de radioamatori. As vrea sa exprim surpriza placuta produsa de sistemului extrem de efectiv de AGC super programabil care permite o customizare deosebita si o imbunatatire a calitatii receptiei. La fel si sistemul de filtre de tip roofing. Pot spune ca receptorul lui Orion m-a impresionat destul de mult in performanta insa din pacate, display-ul plin de date care trebuie sa fie punctul central al interfetei om-masina, este extrem de primitiv si greu lizibil in conditiile in care 80% din functii se regleaza prin intermediul lui. Deasemeni a fost expus juniorul lui Orion , Jupiter care are un display si mai putin ergonomic decat Orion. In domeniul kit-urilor pe care inca le fabrica, Ten Tec nu a adus nimic nou in linia lor de receptoare, convertoare si transvertere. In domeniul amplificatoarelor, Ten Tec a abandonat linearele lui clasice (inclusiv solid state) si a trecut de la tehnologia Eimac la aplicatii ale tuburilor Svetlana in amplificatorul Titan III.

Ten Tec este printre pionierii receptoarelor cu modulatie digitala prin adaptarea receptorului guvernamental RX-320 la sistemul digital si protocolul DRM (consortiul european Digital Radio Mondiale care si-a impus standardul sau acum circa un an si care face teste de teren de circa 3 ani). Am ascultat semnale de radiodifuziune in AM obisnuit si in AM Digital DRM si am fost impresionat de disparitia QRM-ului si a fadingului si calitatea extraordinara a semnalului.

Elecraft, , o alta firma mica dar viguroasa si cu idei interesante a expus gama transceiverelor de unde scurte K-2, care sunt vandute si in forma de kit-uri . Acest mic si modest transceiver foloseste tehnici moderne si dispune de unul din receptoarele cele mai silentioase de pe piata. Transceiver-ul este modular si are o gama destul de mare de accesorii (inclusiv DSP) care pot fi adaugate mai tarziu. Interes a trezit si ultracompactul KX1 transceiver de 4W CW care are incorporeaza antena tuner, cheie iambica si pedala, DDS si baterie interna, totul intr-o cutiuta care intra intr-un buzunar mai maricel!

ACOM : : mica firma bulgara se bucura de mare succes si apreciere datorita vestitului linear ACOM 2000 care s-a instaurat pe locul 1 pe dificila si xenofoba piata americana care a cedat in fata raportului cost/efectivitate stralucit. Aceasta se datoreaza in special proiectarii deosebit de inteligente si moderne cat si calitatii foarte bune ale pieselor folosite. ACOM si-a inceput cariera acum 15 ani ca subcontractor al vestitei firme ETO- Alpha pentru care construia lineare, subansamble si componente de putere insa trebuie spus ca ucenicul si-a intrecut de mult maestrul. La stand l-am intalnit pe amicul Krassy K1LZ cu care corespondez de aproape 12 ani si care m-a introdus in culisele ACOM-ului, firma foarte interesanta cel putin ca model tehnic si comercial pentru eventualii intreprinzatori din YO. ACOM a fost prima firma din Estul Europei care a spart gheata si prejudecatile contra echipamentelor electronice estice. Dupa ei au venit Uzinele Svetlana. Singurul produs nou prezentat anul acesta de ACOM a fost un antena tuner automat de 5kW foarte solid si flexibil, construit pentru NATO si care se afla in probe de foc (la propriu si figurat) in Irak - cca 150 de unitati livrate. Este un tuner foarte bun si flexibil, din pacate prea scump pentru radioamatori (desi cine va da $14000 pe un transceiver, $6000 pe un linear automat va gasi probabil si $5000 pentru acest tuner, hihihi).

Force 12 a expus noul XR-5, un beam cu 10 elemente cu un boom mai modest de doar 5.7m. XR-5 este o tehnologie hibrida care reuneste partile bune din populara serie de beamuri C-3 cu parti din seria mai exclusiva XR. Force 12 foloseste o aranjare a elementelor patentata sub numele de "overlay and forward stagger" iar pentru alimentare si adaptare foloseste un alt patent F-12 numit "open sleeve". Beam-ul are cate 2 elemente active pe fiecare banda si cu o imbunatatire dramatica a performantei in 12 si 17m care era mediocra in seria "C-3". Tot la Dayton a fost anuntat noul XR-7, un nou beam multibanda (80-10m !!) proiectat pe baza lui XR-5 caruia i s-a adaugat un element Sigma 84 pentru 80 si 40m marindu-se si boom-ul la 7m.

Am stat indelung de vorba cu Tom Schiller N6BT, proprietarul si sufletul firmei care s-a impus in ultimii ani ca cea mai serioasa firma de antene din SUA. Force 12 s-a impus in special prin proiectarea ultra moderna si optimizarea antenelor folosind modele matematice extrem de avansate si simulatii pe software foarte bine puse la punct. La un loc cu folosirea de materiale de calitate, sisteme mecanice solide si sisteme originale de alimentare si adaptare a antenelor , aceasta a dus la niste antene foarte performante la pret relativ rezonabil. Una din valorile companiei este si integritatea, prospectele prezentand cifre mai modeste ca raport fata/spate si castig dar adevarate. Tom a propus (si foloseste) un nou standard de definire si masurare a parametrilor de radiatie ale antenelor, un sistem logic si clar dar care dezavantajeaza firmulitele care arunca cu galetile de decibeli in stanga si dreapta promitand performante fanteziste care atenteaza la inteligenta clientilor. Recomand oricarui radioamator care doreste sa-si puna la punct cunostintele in materie de antene, sa citeasca cartea lui Tom "Array of Light". Tom este un tip interesant si care nu fuge de lucrurile grele cautand improvizatii ieftine. Performantele date in cataloagele firmei pot fi luate ca atare fara nici un semn de indoiala.

Optibeam a avut un stand mic dar foarte vizitat si nu numai datorita profesionalitatii lui Tom DJ2BO cat mai ales a prezentei frumoasei sale sotii Diana, o tanara ucraineana blonda care se catara pe piloni fara nici o problema instaland antenele cele mai complicate. Firma, relativ noua atat in Europa cat si in statele Unite, se catara rapid si elegant pe urmele lui Force 12 amenintandu-i pozitia de lider in materie de antene. Si nu degeaba. Tom, sufletul firmei, foloseste programe si modele matematice extrem de sofisticate in proiectarea antenelor. Optibeam are o gama foarte diversa de antene performante folosind cateva patente proprii. Trebuie sa marturisesc ca dintre toate firmele de antene, constructia mecanica si calitatea materialelor de la Optibeam m-a impresionat cel mai mult. La stand, Optibeam a prezentat doar beam-ul OB9-5, un beam cu 9 elemente pentru 5 benzi (10-12-15-17-20m), fara trapuri si cu un boom de numai 5m. Au fost anuntate pentru 2004 inca 8 modele noi, majoritatea bazate si ele pe patentul Optibeam de adaptare directa a sistemului de alimentare a antenei.

DX Engineering este o firma mica care produce si vinde componente de antene si o gama larga de balunuri de curent de diverse raporturi, frecvente si aplicatii si care sunt considerate ca printre cele mai profesionale si performante pe piata.

MFJ Entreprisea avut unul din cele mai mari si frecventate standuri iar produsele lor au fost vandut si de zeci de alte firme prezente la Dayton. Cu succesul comercial nu te poti pune ! MFJ vinde, vinde, vinde in timp ce altii trag mata de coada. Secretul lor sunt sutele si miile de cutiute cu fel de feluri de montaje si utilitati ce nu pot fi contestate, vandute la preturi aproape de dumping. Antena tunere, receptoare, testere, pre amplificatoare, chei morse si manipulatoare electronice, analizoare de antene, diverse decodoare, antene, fel de fel de interfete, memorii vocale, rotoare, comutatoare de antena, alimentatoare.... sunt foarte utile si gasite in shack-urilor multor radioamatori. Preturile sunt foarte rezonabile, ba chiar populare. Nu vreau sa fiu ipocrit, am si eu in statia cateva cutiute MFJ dar nu va pot spune ca ma dau in vant dupa aceasta firma. Conceptia tehnica si mai ales executia de o calitate mai mult decat indoielnica, nu o face preferata mea. Nu numai ca e condusa de un radioamator chinez dar si arata ca o firma chinezeasca tipica: mare, ieftina, de proasta calitate dar populara. Insa MFJ se extinde ca un paianjen: in ultimii ani a cumparat sau inghitit firme cu traditie cum ar fi Hy Gain, Vectronics, Ameritron si detine actiuni in altele care probabil vor fi inghitite si ele mai devreme sau mai tarziu. Mi-a atras atentia o generatia noua de antena tunere automate de 300 si 600W MFJ-993 si 994 care dispun de multe functii si utilitati la preturi scazute ($250-350) precum si un antena tuner pentru fidere simetrice, MFJ-974. Una din piesele intr-adevar utile expuse in premiera de MFJ, este noul analizor de antena MFJ-269 care acopera domeniul 1.8-500MHz fiind urmasul popularului MFJ-259, o scula care n-ar trebui sa lipseasca din inventarul oricarui radioclub.

Hy Gain firma vestita pe vremuri, cu produse de calitate, a fost cumparata de MFJ. Continua sa produca parte din produsele traditionale ca verticale, beam-uri si rotoare insa cu materiale de o calitate ceva mai inferioara si o fiabilitate mai redusa. Indiferent de ce vor spune altii, rotoarele HyGain cat ar fi de populare, sunt mai putin fiabile si mai prost proiectate decat concurenta de peste ocean (Yaesu/Kenpro, Orion, Prosistel, etc). Noile produse in materie de antene arata influenta MFJ in conceptie, antenele fiind minuni "superperformante" pe foarte multe benzi in opozitie cu traditionalul conservatorism al HyGain-ului. Am mai remarcat un kit de upgradare al vechiului si popularului 14AVQ pentru alte benzi (pe care HyGain ezita sa-l scoata la vanzare ca sa nu afecteze vanzarile noilor antene verticale) . Ca produse noi am mai vazut verticalul AV-640 Patriot pentru 8benzi (6m-40m) fara trapuri si radiale si cu o inaltime de 9m; verticalul pentru 8 benzi (10-80m) AV-18VS de 6m inaltime cu o bobina acordabila la baza.

GAP prezinta aceleasi verticale foarte inalte si fragile din materiale de slaba calitate. In marea majoritate sunt dipoli verticali, cunoscuti de cei avizati ca slab performanti dar cu diverse improvizatii si jonglerii ca sa arate un SWR acceptabil in cat mai multe benzi, visul unor radioamatorilor. Nu m-ar fi deranjat inca o firma care-si castiga si ea painea cea de toate zilele insa reclama si prezentarile ditirambice ale performantei antenelor sunt de-a dreptul mincinoase. Si din pacate nu sunt singurii. Am fost putin rautacios si am incercat sa aflu in ce consta asa zisa tehnologie revolutionara a antenelor GAP si cum un dipol vertical poate avea un castig de 6-8dB, cum afirma producatorul cu mare larghete. Bineinteles ca raspunsurile primite de la personalul de la stand nu valorau nimic din punct de vedere tehnic, fiind de-a dreptul ridicole, iar cand m-am incapatanat sa aflu secretul decibelilor cei multi (mai multi ca la un beam cu 3 elemente monoband) am ramas fara interlocutori care s-au raspandit prin jur ca iepurii. Este uluitori cati naivi se lasa impresionati de reclama desantata a acestor firme dubioase.

Cushcraft a prezentat un vertical MA8040 nou pentru 80/40m de doar 7m inaltime destinat celor cu locuri foarte mici dar care vor sa radieze ceva in 80 si 40m. Firma populara, preturi populare, ingineri simpatici si un serviciu de clienti bun insa produsele sunt sub-proiectate, materialele folosite sunt nu din cele mai bune si sistemele mecanice simple sau chiar primitive. Ca fost si actual posesor de beam-uri Cushcraft, va pot spune ca puteti imparti la 2 cifrele date ca sa obtineti niste decibeli mai aproape de trista realitate. Insa sunt antene usor de asamblat, nu prea mari si ieftine ceea ce le face relativ populare. O singura antena face oarecum exceptie, este vorba de beam-ul X-7 care reprezinta noua conceptie la Cushcraft, materiale mult mai bune si sistem mecanic foarte robust. Dar cu o randunica nu prea se face primavara.

Ca si in cazul firmei GAP, cifrele reprezentand raportul fata/spate si castigul antenei nu au mare legatura cu vreo realitate tehnica. Insa cel putin inginerii de la Cushcraft nu te mint in fata in legatura cu cifrele publicate (clipesc complice si recunosc ca aceasta e o mostenire din trecut). De retinut ca cel putin Cushcraft a inceput de vreo 2-3 ani sa defineasca putin diferit raportul fata/spate si castigul antenei, amintind deja la modelul cel mai nou castiguri date in dBi la deschideri favorabile ale lobului principal. Nu ca as fii de acord cu metoda care arata niste cifre corecte dar nu permite in schimb compararea cu alte antene. Similar, raportul fata/spate este dat ca un maximum posibil (nu se stie in ce conditii) dar cel putin nu tipical. Nu foarte exact dar cel putin nu esti mintit cu sfruntare. Iar in ritmul acesta, exista totusi posibilitatea ca in 2-3 ani si Cushcraft sa defineasca parametrii antenelor cu un bun simt ingineresc precum la firmele Force 12 sau Optibeam.

SGC a prezentat o serie de transceivere mobile comerciale adaptate si pentru radioamatori, precum si sisteme de antena, controlere inteligente si adaptoare dragute dar scumpe ca ochii din cap. De asemeni au prezentat si un filtru DSP adaptabil si la alte tipuri de transceivere.

ARRL: daca ai carte ai parte, pare sa fie crezul standului puternicei organizatii. Un numar enorm de carti si CD-uri cu specific de radio erau vandute la preturi rezonabile. Am avut placerea sa-l cunosc personal pe Jim Haynie W5JBP, presedintele ARRL-ului si pe vestitul Dick Baldwin W1RU, de la IARU. In plus l-am reintalnit pe Bill Moore NC1L, un tip modest si integru, seful superpopularului programul DXCC care a reusit sa elimine aproape complet coruptia si neregulile din anii '80-'90 in acreditarile de noi entitati DXCC, folosirea de QSL-urile false si din culisele nu prea curate ale unor anumite expeditii DX. ARRL-ul a organizat si un numar important de forumuri de discutii cu participarea unora din cei mai proeminenti radioamatori.

US. Towers Corp. . nu a avut mari noutati in plus fata de excelentele lor piloane telescopice. In schimb au avut ideea reconfortanta de a imparti prospecte prin intermediul a doua tinere superbe fapt ce a dus la cresterea exponentiala a popularitatii lor, hihihi.

Tarheel a sezizat nisa oferita de proasta propagare in unde scurte si a hotarat sa exploateze la maximum domeniul antenelor mobile de performanta. Exista o multitudine de firmulite producatoare de antene mobile insa Tarheel a cucerit de departe inimile americanilor mari iubitori de lucrul in mobil si posesori de masini adecvate antenelor mari. Tarheel prezinta o gama foarte variata de verticale de unde scurte, cu acord motorizat si control din cabina masinii. Antenele sunt din otel inoxidabil si au pana la 6m inaltime (cel mai nou model), suporta puteri de 400-1500W si sunt extrem de solide si flexibile. Au la baza o bobina de pana la 1m lungime a carei inductanta se regleaza cu ajutorul unui motor pas-cu-pas aflat si el in interiorul bobinei la baza antenei. Controlerul digital al acordului este simplu si eficient. Tarheel ofera o gama foarte larga si de accesorii de montare pentru orice fel de masina de pe glob. Calitatea excelenta a materialelor, soliditatea si eficienta antenelor si preturile rezonabile au propulsat firma Tarheel din anonimitate in pozitia de lider in antenele mobile HF.

Dishtronix, mica firma condusa de Steven N8WFF, a expus prototipul unui amplificator linear tranzistorizat de 2.4kW output (continuu). De departe cel mai bine proiectat si solid linear tranzistorizat vazut de mine vreodata. Amplificatorul este un monstru la care a fost nevoie de 2 oameni sa-l intoarca cand Steven a vrut sa-mi satisfaca curiozitatea si sa-mi arate si constructia interna, superprofesionala. Amplificatorul denumit Prometheus este bazat pe 8 module cu 16 mosfeturi de mare liniaritate, foloseste splitere si combinatoare patentate de Dishtronix precum si un sistem patentat de prindere a tranzistoarelor pe radiator; un sistem thermal ingenios, un alimentator de 60Vdc/75A in regim continuu cu transformatoare si socuri de filtrare pe toruri de ferite enorme. Filtrarea superioara si protectiile foarte sofisticate, transforma acest Prometheus intr-o realizare tehnica deosebita. De mentionat ca bias-ul este monitorizat si reglat automat de un microprocesor dedicat ceea ce impreuna cu folosirea modulelor la fractiuni din puterea maxima permisa duce la o liniaritate deosebita de buna si caracteristici dinamice excelente. Nu cred insa ca acest "tanc" va avea un success comercial pentru ca pretul este destul de prohibitiv - cca. $7500.

Emtron, firma mica din Australia, produce amplificatoare de putere pentru unde scurte bazate pe tuburile Svetlana, altele decat raspanditul GU74/4CX800. Modelele DX2,3 si 4 folosesc GU78 si GU84B. Nu prea populara in SUA, cu ceva probleme de proiectare la inceputuri, Emtron se pare ca se reface si incearca sa momeasca piata americana prin reintorcerea in ultima vreme la tehnologia americana Eimac. Emtron este prima firma care iese pe piata cu noua trioda Eimac pentru SSB 3CX1500D7 amplasata intr-un amplificator care nu arata rau, cu componente de calitate buna dar cu un sistem de racire si o sursa cam curioase.

HeilSound, vestita firma de audio profesional al lui Bob Heil K8EID (in trecut directorul de sunet a unor megastaruri americane), propune o noua garnitura casca microfon PROSET QUIET PHONE care dispune de un sistem de anihilare a zgomotelor prin folosirea unor microfoane in antifaza. Linia Goldline a fost imbogatita cu noile microfoane din seria ProSET, Heritage, Classic si ClassicPRO. Bob Heil a mai facut o demonstratie pe viu cu noul microfon dinamic de studio model D-160, de o marime neobisnuita si de o calitate superba. Acest microfon de studio adaptat pentru SSB va fi disponibil spre sfarsitul anului la un pret rezonabil pentru radioamatori. De asemeni, HeilSound a anuntat inceperea fabricatiei sub licenta a unui model perfectionat al popularului Clear Speech Speaker, difuzor proiectat special pentru SSB echipat si cu un filtru DSP programabil.

Ameritron si Vectronics. Dupa achizitionarea lor de catre MFJ, calitatea produselor a scazut, amplificatoarele inregistrand o descrestere importanta in vanzari. Mecanica precara, componentele mediocre si subdimensionate (bobine, comutatoare, transformatoare) sunt oarecum compensate de preturile relativ scazute care atrag totusi amatori cu bugete reduse. Relativ noul antena tunerul ATR-30 arata destul de trist si subdimensionat. In afara de kit-urile QSK externe pentru amplificatoare de 1-1.5kw, Ameritron a scos si un kit EBS-1 pentru reducerea disipatiei tuburilor in pauzele de semnal, ceea ce reduce sarcina termica a racirii amplificatoarelor.

Palstar , o mica firma de familie, expune antena tunere diverse de calitate cu piese dimensionate conservator si o mecanica mult mai buna decat a oricare altui producator de tunere. Palstar isi produce singura componentele cheie, bobinele variabile de mare putere si condensatorii variabili de inalta tensiune. Aceste componente sunt scoase la vanzare si separat la preturi relativ rezonabile si sunt piesele de tuner cele mai solide care se gasesc pe piata. Firma mai produce si wattmetre si antene artificale de calitate. Dupa AT4K, tunerul de 4kW, un aparat solid si frumos executat precum si tunerul pentru fidere simetrice AT1500BAL, Paul a anuntat si 2 viitoare modele de 5 respectiv 8kW. Produse sunt de buna calitate dar preturile la tunere sunt destul de piperate.

INRAD, , o alta mica firma de familie, a devenit de-a lungul anilor furnizorul cel mai mare de filtre IF de cristal sau mecanice de tip Collins. George, W2VJN, vinde filtre pentru toate modelele de transceivere si receptoare de la toti producatorii inclusiv pentru modele din urma cu 30 de ani. In plus, filtrele, care in mare majoritate sunt intersanjabile cu cele originale, au mai multi poli, sunt executate manual cu mare precizie ceea ce le face mai bune decat oricare filtru original Kenwood , Yaesu , Icom sau Ten Tec. Multi radioamatori (inclusiv subsemnatul) si-au inlocuit filtrele originale standard cu filtre INRAD obtinand performante mai bune la preturi mai ieftine decat cele originale. Diverse filtre Collins se gasesc in exclusivitate numai la INRAD care in plus executa si filtre custom. In afara de filtre, INRAD mai vinde si tot felul de kit-uri cu imbunatatiri pentru transceivere Yaesu, ICOM sau Kenwood. Recent, INRAD a inceput cu introducerea filtrelor roofing de inalta frecventa, ultima moda in materie de imbunatatit dinamica receptoarelor (vezi IC-7800, FT DX 9000 si Orion 565) si pentru transceiverele din alte generatii.

SteppIR / Fluid Motion este o firma de antene la moda in lumea radioamatorilor a caror bucurie in viata este obtinerea unui SWR bun in toate benzile, fara sa faca mare caz de raportul fata/spate sau castigul antenei. Aceasta firma detine un patent dubios a carei esenta consta in varierea lungimii elementilor antenei pana la obtinerea unui minimum de unde stationare. Treaba se face folosind niste tuburi de fibra de sticla in interiorul careia se gaseste un fel de mosor cu o banda anemica dintr-un aliaj de cupru/berillium a carei lungime este variata in functie de SWR de un motor pas-cu-pas jucarie amplasat intr-o cutie de plastic la mijlocul elementului. Tot ansamblul electromecanic era expus in tevi si cutii transparente si mi-a produs o impresie foarte defavorabila atat prin fragilitatea componentelor, subdimensionarea lor cat si ermetizarea deficienta a cutiilor cu motoare si al tevilor de fibra, intr-un mod care jignea orice bun simt ingineresc. Boom-ul foarte scurt, 1.5-4m (functie de model) indica faptul ca atat raportul fata/spate si castigul antenei sunt reduse. La fel unghiul de plecare este foarte departe de o valoare rezonabila. La vederea reclamei cum ca posibilitatea reglarii lungimii elementului anihileaza nevoia de boom mai mare si nu reduce performanta antenei, am dat bir cu fugitii refuzand sa ma numar printre credulii care admirau cum zbarnaiau motorasele si scadea SWR-ul. Antena este putin eficienta, in schimb scumpa. Printre modele exista un dipol si antene verticale SteppIR construite tot pe principiul varierii lungimii. N-a fost expus dar a fost anuntat un nou model cu 4 elemente in acelasi stil dar cu un boom de 10m, care va costa cca. $4000 ! Eventualii amatori trebuie sa i-a in considerare ca fiabilitatea unei astfel de antene este extrem de scazuta in timp din cauza numarului mare de componente care in plus sunt si mecanice, in miscare continua.

Talciocul

Exista diverse standuri care vand PC-uri desktop si mai ales laptopuri la preturi foarte reduse. Majoritatea firmelor care vand laptopuri second hand se gasesc inauntru complexului si ofera posibilitatea de testare completa a marfii ceea ce reduce oarecum riscul achizitionarii de computere cu probleme. Exemple de preturi la laptop-uri: Pentium II, 14'' monitor HD 5GB si RAM 128Mb $125; Pentium III Toshiba cu 14" TFT 12GB HD si 128MB RAM $ 350; Pentium IV IBM 15" TFT cu 20GB HD si 256MB RAM $600-700.

Subansamblele de computer, piese separate, memorii, motherboarduri, modemuri, interfete diverse, DVD-uri cabluri si accesorii noi sau second hand sunt mult mai ieftine ca oriunde in Europa. Un alt produs foarte cautat la Dayton sunt bateriile reincarcabile NiMH si LiIon de firme bune care se pot gasi la 50% sub preturile din magazin. La fel si incarcatoarele inteligente cu uP. Am cumparat la preturi ridicole vreo 12 seturi de baterii diverse din care in cele 5 luni trecute n-am gasit nici una defecta. La fel si bateriile NiCd pentru handy-urile mai vechi, precum si bateriile pentru laptopuri de obicei foarte scumpe, care se vand la Dayton la preturi mai mult decat avantajoase.

Conectoarele si mufele diverse se vand la kg daca sunt facute in China sau cu greutatea lor in "aur" daca sunt Amphenol, hihi. Accesoriile si piesele diverse pentru antene, rotoare si piloni nu sunt chiar foarte ieftine. Ce se vinde la preturi rezonabile sunt antenele mobile de VHF/UHF ale lui Diamond si Comet. Iar de produsele MFJ second hand ce sa mai vorbim.

Dintre dealeri, s-au remarcat in special cei de la Ham Radio Outlet (HRO), care a devenit in ultimii ani cea mai mare retea de desfacere pentru radioamatori din lume fapt care le-a permis sa vanda sub preturile concurentei. Standuri mai modeste au avut si Gigaparts, Texas Towers, AES si R&L. Cu toate ca la Dayton trebuie platita TVA la fiecare cumparatura (spre deosebire la cumparaturile prin internet sau posta) preturile la Hamvention erau rezonabile. Fiecare dealer a hotarat sa vanda si cateva item-uri la preturi cu mult sub pretul pe internet si astfel s-au vandut cantitati mari de transceivere de HF/VHF/UHF mobile sau dualbandere VHF/UHF la preturi cu 25-40% sub pretul pietii. In ultimele ore ale expozitiei, preturile la item-urile ramase au scazut atat de mult in asa fel ca s-au putut cumpara IC-703, FT-817, FT-100, FT-897, FT-857 la preturi de $420-$550!

Forumurile de discutii

Una din cele mai interesante prezentari a fost facuta in cadrulul Forumului de concursuri de catre Bob Sherwood NC0B, de la Laboratoarele Sherwood in legatura cu proiectarea si performantele receptoarelor moderne. Bob este autorul a mai multori standarde si metode de testare de-a lungul anilor, adoptate de ARRL si alte grupuri. De curand, a propus un nou standard de masurare a performantelor dinamice la un spatiu de 2KHz, cifra care a produs tulburare in randul firmelor producatoare. Pe site-ul lui Bob puteti gasi performantele aproape la toate receptoarele din ultimii 40 de ani.

La acelasi forum am mai urmarit si prezentarea facuta de Jeff Briggs K1ZM, asupra statiei de concurs VY2ZM (profilata in 160m) pe care si-a construit-o pe 30 de hectare de gheata in Insula Prince Edward. In acelasi forum a fost prezentate si un program DX foarte popular pentru stimularea adolescentilor si tinerilor spre radioamatorism. E vorba de Dave Kopatsch KY1V si programul lui de a lua in DXpeditii in Caraibe tineri radioamatori care s-au distins in domeniul DX si Contest. Ultimul premiat a fost Dan W2AU, un pusti de 14 ani care lucreaza formidabil CW de mare viteza in concursurile cele mai prestigioase si care a prezentat in mod foarte colorat si pitoresc cum a vazut el la randul lui concursul CQ WW din VP5X, prezentare indelung aplaudata.

Atat in forumurile FCC cat si ARRL, s-a ridicat problema comunicatiilor BPL (internet pe liniile de retea) care a atras multe polemici si atentia multor participanti, din cauza interferentelor extrem de grele produse atat radioamatorilor cat si altor servicii. O importanta parte din energia si "puterea de foc" a ARRL-ului se duce pe lupta de a interzice sau macar limita aceste comunicatii deosebit de ieftine dar extrem de deranjante.

Firma AOR, producatoare veterana de receptoare si scannere a prezentat atat in forumul ARRL-tehnologie cat si in forumul SSTV, noul adaptor DSP de SSB digital, model AOR-9800. Aceasta cutiuta inteligenta conectata intre microfon si orice transceiver SSB, permite transmisii de Digital SSB in paralel cu DIGITAL SSTV si transmisii de date. Demonstratia a fost facuta cu 2 transceivere IC-706, 2 modemuri digitale AOR 9800, 2 camere digitale si 2 PC-uri pentru transmisia de date. Calitatea audio a semnalui SSB decodat se apropie de calitatea FM; imaginea SSTV e perfecta iar viteza de date este de 3.6kbps si totul pe spectrul intrarii de microfon si iesirii de difuzor a transceiverului folosit, respectiv 0.3-2.5KHz !! Modemul foloseste modulatia de tip OFDM (multi purtatoare) si se bazeaza pe protocolul deschis al lui G4GUO. Modelul prezentat folosea formatul NTSC urmand ca pana la sfarsitul anului sa existe si un Firmware pentru format PAL BG. Pretul modemului: $400-500.

Organizatia TAPR (comunicatii digitale), a prezentat cateva lucrari in domeniul SDR (Software defined radios). Acelasi subiect insotit de o demonstratie practica cu unul din transceiverele pe software SDR-1000 a fost abordat si in forumul Technologic al ARRL . Din pacate, receptorul este inca in fasa , performantele lui fiind mai mult decat modeste. Insa sistemul SDR este in plina dezvoltare si e posibil ca in viitorii ani sa fim martori la o dezvoltare semnificativa in domeniu.

In cadrul forumului de tehnologie de antene am reusit sa vad excelentele prezentari ale lui Dean Straw N6BV (creatorul unei conceptii si a unui software interesant care analizeaza terenurile si locatia unei statii, ajutand enorm la optimizarea performantei antenelor) precum si profesionala prezentare a problemei "pamantului" unei statii HF a carei concluzii pot ajuta un radioamator avansat sa-si maximizeze semnalul atat la receptie cat si la emisie.

Final

Totul se termina la ora 18.00 in fiecare zi, urmeaza o ora de odihna si incep bairamurile de seara: intalnirile in suitele si salile de conferinta a hotelurilor din Dayton, ceremoniile de premiere, festivitatile diverse, banchetele si bineinteles berile baute cu vechii prieteni pana la orele mici ale noptii. Maximum 3 ore de somn si a doua zi o iei de la capat. Asa ca la sfarsitul celor trei zile aratam cu totii extrem de obositi si nedormiti. Eu mi-am continuat vizita in SUA spre partea de vest si am putut sa ma refac in 2-3 zile. Episodul umoristic final a fost pe micul aeroport international din Dayton unde in dupamiaza si seara ultimei zile s-au aflat aproape in acelasi timp cateva mii de radioamatori ceea ce a dat nastere la o harababura de nedescris si intarzieri de 4-5 ore ale zborurilor. Si eu care crezusem ca voi pierde zborul spre Las Vegas din cauza cozii enorme la returnarea masinii inchiriate. Dar pana la urma am mai petrecut cateva ore intr-unul din restaurantele aeroportului cu Martti OH2BH, John W7TAA de la AES si K7JA de la Yaesu. Dupa 9/11, controalele pe aeroporturile americane interne si internationale s-au inasprit extraordinar, fiecare piesa de bagaj fiind controlata atat la roentgen cat si manual ca si pasagerii de altfel care trebuie sa se descalte si sa-si de-a jos ceasurile si curelele de la pantaloni. Inchipuiti-va cateva mii de radioamatori incercand sa explice controlorilor innebuniti ce sunt toate tinichelele, tevile si gioarsele de cate 30kg cu fire suspecte iesind din ele din bagajul lor aparand ca potentiale bombe. Plus kilometrii de cable, sarme, piese, si alte aparaturi "suspecte". Putinii controlori de securitate nu faceau fata saracii si au fost multi nervi. Pana si eu, care am fost un cumparator foarte ponderat, m-am trezit cu o groaza de fleacuri in bagaje care mi-au ingreuiat imbarcarea . Si totusi, desi practic nu prea-mi lipseste mai nimic in shack, ma incearca regrete ca n-am cumparata aia, aia, aia.... Vizita fost epuizanta, plina de adrenalina dar pana l-a urma s-a terminat cu dorinta de a reveni si in 2005.

Nu am intalnit din pacate nici un radioamator roman la Dayton desi ulterior am aflat ca si Ciprian N2YO/YO3FWC a fost acolo. Probabil am trecut unul pe langa celalalt in multime. Cristi N2NDV/YO8BPS era foarte ocupat cu jobul si n-a putut sa vina. Am crezut ca YO9HP o sa fie, insa nu a venit.

Daca cineva va dori sa calatoreasca anul viitor la Dayton ii stau cu placere la dispozitie pe e-mail cu tot feluri de sfaturi si indicatii pretioase cum sa-si optimize calatoria si cum sa reduca costurile sejurului. Cu gandul la problemele cu obtinerea vizei americane in YO, am tatonat pe WX8F, directorul-adjunct al conventiei, care s-a dovedit receptiv si m-a lasat sa inteleg ca in caz de nevoie, vor incerca sa ajute pe cei in cauza.

Morel Grunberg 4X1AD

Articol aparut la 23-9-2004

27885