hamradioshop.ro
Articole > Software pentru radioamatori Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

DIN NOU DESPRE ADAPTAREA ANTENELOR LA TX

Georghe Oproescu YO4BKM

Se ştie că emiţătoarele radio sunt astfel construite încât se comportă ca o sursă de energie de radiofrecvenţă cu rezistenţa internă de 50 Ω. Tot la fel de bine se ştie că o sursă debitează putere (sau energie) maximă pe o sarcină dacă sarcina are rezistenţa egală cu rezistenţa internă a sursei. Până aici totul este clar şi chiar simplu în curent continuu. Nu mai este însă la fel de simplu când sursa, sarcina şi linia de alimentare a sarcinii lucrează în curent alternativ, cu atât mai mult cu cât curentul are o frecvenţă ridicată. Iată câteva diferenţe notabile care apar în curent alternativ:

            - în afară de sarcina rezistivă (activă) care disipă energia electrică sub forma altei energii, apar şi sarcini reactive produse de inductanţe şi de capacităţi, care nu sunt sarcini disipative de energie decât în măsura în care posedă rezistenţe de pierderi, dacă sunt ideale ele se comportă conservativ d.p.d.v. energetic, respectiv se încarcă şi se descarcă cu energie electrică funcţie de starea lor în circuit, fără a o transforma în altă formă de energie;

            - sarcinile reactive produc defazări între curent şi tensiune acolo unde apar în circuit,  curentul nu mai este în fază cu tensiunea decât dacă sarcina este pur rezistivă;

            - energia consumată de sarcină este transformată (disipată) integral în altă formă decât electrică (de exemplu energie termică - la încălzire, mecanică – la motoare, optică – la iluminat) numai când curentul şi tensiunea pe sarcină sunt în fază, în caz contrar o parte din energia electrică absorbită de sarcină devine energie reactivă, neutilizabilă, a cărei pondere depinde de mărimea defazării dintre curent şi tensiune, este cunoscută noţiunea de factor de putere;

            - transferul energiei din sursă la linie sau din linie la sarcină produce reflexii ale sale;

            - există un mecanism cu totul particular în care un simplu conductor aflat în ... aer consumă (disipă) energia electrică de radiofrecvenţă.

 

            Pentru a fi mai clar înţeles în continuare, voi încerca să explic cum funcţionează o antenă ca sarcină (consumator) activ de energie. În fapt o antenă este un dispozitiv electric care transformă energia electrică de radiofrecvenţă în energie de câmp electromagnetic sub formă de unde. Într-un mod aproape asemănător un motor electric format numai din inductanţe (consumatori reactivi) transformă energia electrică în energie mecanică prin generarea unei forţe de origine electromagetică, o inductanţă alimentată cu curent de înaltă frecvenţă încălzeşte o piesă metalică de care se apropie deoarece generează curenţi de inducţie într-un mediu pur rezistiv, deci astfel de dispozitive electrice fac o cuplare a sursei de energie electrică la un alt mediu. În cazul antenei mediul este format de câmpul electromagnetic înconjurător atotprezent şi independent de existenţa sau neexistenţa undelor electromagnetice, iar antena nu face decât să perturbe acest câmp, iar perturbaţia să se transmită din aproape în aproape, formând undele electromagnetice. Numai că undele astfel create au energie, această energie este preluată de la antenă, care la rândul ei ia energia de la sursă. şi cum mediul înconjurător este infinit, astfel încât nu se saturează niciodată, antena consumă energie electrică de la sursă în mod ireversibil, fără a o mai restitui. Dacă mediul ar fi finit şi s-ar satura, antena ar fi un consumator conservativ deoarece cuplajul antenă-câmp este bidirecţional, respectiv antena se alimentează cu energie electrică şi produce câmp electromagnetic (cum se întâmplă la emisie) sau se alimentează cu câmp electromagnetic şi produce energie electrică (cum se întâmplă la recepţie).

           

            Dar să revenim la antenă ca un consumator disipativ şi ireversibil de energie electrică de radiofrecvenţă. Fiind alimentată în curent alternativ şi disipând energie, rezultă că din punct de vedere electric manifestă o analogie cu o sarcină rezistivă. Din acest motiv a apărut noţiunea de rezistenţă de radiaţie a antenei , ca fiind acea rezistenţă care este responsabilă de transformarea ireversibilă a energiei electrice de radiofrecvenţă în energie de unde electromagnetice şi se determină ca atare, respectiv ca raport între o tensiune şi un curent. Rezistenţa de radiaţie însumează atât acea componentă ce transformă energia de radiofrecvenţă în camp de unde electromagnetice cât şi componenta dată de rezistenţa ohmică a conductorului, calculată în curent alternativ, ţinând cont de efectul pelicular şi care trebuie să fie cât mai mică. Întrucât antenele sunt dispozitive electrice rezonante (în care apar unde staţionare) şi se formează noduri şi ventre de curent sau tensiune, rezistenţa de radiaţie se defineşte numai în ventre de curent. O antenă rezonantă nu este obligatoriu să aibe lungimea corelată cu lungimea de undă, un exemplu îl formează antena 5l/8 de care voi mai vorbi. În cazul corelării lungimii antenei cu lungimea de undă, antena se numeşte acordată.

            Impedanţa antenei  se poate determina în orice punct, valoarea sa depinzând de poziţia punctului, dar prezintă importanţă în punctul de alimentare de la linia de transmisie. La antenele acordate, alimentate de obicei în puncte de curent maxim,  şi această situaţie este foarte des folosită, mai ales la antenele filare orizontale.

            Rezistenţa de radiaţie a unei antene este foarte dificil de calculat. De exemplu, la o antenă orizontală, aflată la mare înălţime de un pământ ideal, se foloseşte relaţia

 

                                                        (1)

 

unde funcţia  se numeşte “cosinus integral“ şi se calculează cu integrala improprie

 

                                            (2)

 

în care se înlocuieşte x cu  . Pentru lungimi ale antenei mai mari ca lungimea de undă se foloseşte relaţia aproximativă

 

                                                  (3)

 

            O reprezentare grafică a rezistenţei de radiaţie funcţie de lungimea sa exprimată în lungimi de undă se prezintă în figura 1. Cine foloseşte antene orizontale acordate multibandă de genul dipol, Windom, LW poate fi sigur că rezistenţa de radiaţie, deci şi impedanţa la alimentarea antenei, se schimbă semnificativ cu frecvenţa. Valoarea rezistenţei de radiaţie se modifică substanţial şi funcţie de caracteristicile solului de sub ea şi funcţie de vecinătăţi şi astăzi este mai simplu de măsurat decât de calculat. 

            Antena verticală 5l/8 este o antenă legată la pământ (în caz contrar are nevoie de un pământ artificial realizat de contragreutăţi orizontale) şi se preferă deoarece, dacă ar fi fost un simplu baston în l/4 ar fi avut la bază o impedanţă la alimentare de cca 36W, pe cand cu lungimea de 5l/8  impedanţa la baza ei creşte la valoarea cablurilor de alimentare disponibile, a se vedea figura 2, unde lungimea antenei verticale puse la pământ se exprima tot funcţie de lungimea de undă.

Text Box:  
      Figura 1. Antena orizontală ideală                 Figura 2. Antena verticală pusă la sol

            Avem deci o antenă cu o anumită impedanţă de alimentare  care poate depinde de frecvenţa de lucru dar şi de caracteristicile solului de sub ea, de vecinătăţi etc. şi o linie cu o impedanţă . La capătul ansamblului linie-antenă ce se leagă la emiţătotor apare o impedanţă compusă, a cărei expresie este este o mărime complexă, unde .

 

                  (4)

 

care conţine o parte parte activă R (disipativă) şi o parte reactivă X ce se calculează cu

 

                                 (5)

     (6)

 

 

            În relaţiile (4)---(6) mărimea l reprezintă lungimea efectivă a liniei iar mărimea  reprezintă lungimea de undă a curentului de radiofrecvenţă în linia de alimentare, ţinând cont de coeficientul de velocitate al liniei. În mod obişniut, la cablurile coaxiale acest coeficient este 0,66 iar la liniile monofilare sau bifilare fără izolaţie (gen scăriţă) este 1.

            Dacă X este pozitiv, componenta reactivă este de natură inductivă şi dacă este negativ componenta reactivă este o capacitate. Pentru a transfera maximum de putere din emiţător este necesar ca X=0 şi R=50W.  Pentru a face X=0 trebuie montată în serie cu linia fie o capacitate pentru X pozitiv, fie o inductanţă pentru X negativ, mai greu este de făcut R=50W. Acordul se face însă mai comod cu dispozitivele de adaptare gen antena-tuner, filtru P, Z-match, trans-match etc care realizează anularea componentei reactive şi egalizarea celei active. Numai că acest lucru se petrece la cuplarea emiţător-antenă, un lucru bun deoarece protejează etajul final. Suntem mulţumiţi că nu se întoarce radiofrecvenţă în emiţător, dar ignorăm complet ce se întâmplă la cuplarea liniei cu antena. Această adaptare, mai bine spus pseudoadaptare, face ca nu numai antena să consume energie radioelectrică, ci şi linia de alimentare, deoarece dispozitivul de adaptare a făcut adaptarea la valoarea  din relaţia (4). Analizând însă fie (4) fie (6) vedem că dacă  , adică, alegând o linie de alimentare cu lungimea cât un multiplu oarecare k întreg de jumătăţi de lungime de undă din cablu (ţinând cont de coeficientul de velocitate), lucrurile vor sta ca şi cum antena ar fi legată direct la emiţător, lipsind linia de alimentare. Linia de alimentare poate avea orice impedanţă, nu mai contează! Deci dispozitivul de adaptare va acorda direct antena, cablul va ieşi din balanţa energetică a alimentării. Pentru benzile IARU o linie coaxială lungă de 26,7 m are o jumatate de lungime de undă în 3,5 MHz, două jumătăţi în 7 MHz, patru jumătăţi în 14 MHz, şase jumătăţi în 21 MHz şi 8 jumătăţi de lungime de undă în 28 MHz.  Personal folosesc acest lucru de multă vreme, atît pentru alimentarea unei antene Windom multiband cât şi pentru o antenă Triple-Leg pe 14 MHz care, chiar dacă am reuşit să o realizez cu 50W  impedanţă de intrare, aceasta variază mult funcţie de umiditatea solului şi de vegetaţia din jur.

            Şi, în îmcheiere, o mică surpriză: ştiaţi că şi vidul are impedanţa sa caracteristică? Impedanţa oricărui mediu prin care se propagă unde electromagnetice se calculează cu formula

  Impedanţa mediului=                                                      (7)

 

 unde m şi e sunt permeabilitatea magnetică şi permitivitatea dielectrică absolute ale mediului. La vid impedanţa mediului = 376,73 W. Acest lucru explică reflexiile şi refracţiile pe diferite straturi ce înconjoară Terra, datorit[ impedanţelor diferite. Poate cineva se gândeşte şi la adaptarea în impedanţă antenă-mediu, de ce nu toate antenele sunt la fel de eficace?

 

Bibliografie.

[1] Rothammel Karl. Antennenbuch. Deutscher Militaerverlag, Berlin 1969.

[2] Smirenin B.A. Manual de radiotehnica, vol. I . Editura Energetica de Stat, 1953.

[3] Smirenin B.A. Manual de radiotehnica, vol. II. Editura Energetica de Stat, 1954.

[4] ***  The ARRL Handbook for Radio Communications. 86th Edition, editor K1RO, Newington, CT 06111 USA, 2009. 

 

Georghe Oproescu YO4BKM

Articol aparut la 3-12-2010

11904

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (30)  

  • Postat de Vasile - YO9FEH la 2010-12-04 11:35:26 (ora Romaniei)
  • Foarte interesant si documentat articolul ! Multumesc pt timpul pierdut in sperantza ca unii radioamatori vor pune in practica TEORIA...! HI !
    73s Vasile

  • Postat de Pit - YO3JW la 2010-12-04 16:29:02 (ora Romaniei)
  • Asa este! Insa iata ce am gasit(cu referire la cablu RG 58 sau similare dpdv k).........
    Length of feedline recommended:
    GPW3B: 20m, 27.8 m …benzi WARC
    GPN3B: 14.1m, 28.3 m …10, 15, 20m
    GPN4B: 14.1m, 28.3 m …10, 15, 20 40m
    (Calculation: odd l/2 × k)
    La 26,7m ce cablu s-a folosit? Poate un tabel cu valorile k pentru cablurile uzuale folosite in YO ar fi bine de adaugat la articol.

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-05 10:02:16 (ora Romaniei)
  • @YO3JW: Am folosit cablu RG58 lung de 26,7m pentru alimentarea antenei Windom multiband si un cablu necunoscut, fara nicio inscriptie, gasit prin magazia lui YO9BQN (TNX!), foarte gros si cu inima compusa din 7 fire, pentru antena Triple-leg. Pe acesta din urma l-am 'croit' la 6,7 m deoarece distanta fata de antena mi-a permis si l-am preferat in eventualitatea folosirii unui QRO pe 14MHz. La ambele cabluri am masurat coeficientul de viteza, este cel mai sigur asa. Masurarea se face relativ simplu: am ales o bucata de cca 7---8m de cablu, la unul din capete am legat inima la tresa printr-o bucla de cca 2---3 cm diametru, celalalt capat l-am lasat liber, inima nelegata la tresa (linie in gol). Am apropiat de bucla un undametru dinamic care mi-a indicat frecventa de rezonanta a cablului. Eu nu am avut undametru, mi-am improvizat un VFO de tip Colpitts cu un tranzistor, o bobina, cateva rezistente si un CV obisnuit, plus un frecventmetru HM. Bucla cablului coaxial am asezat-o in jurul bobinei VFO-ului improvizat 'in aer', pe carcasa condensatorului variabil. Am mai cuplat cu bobina VFO-ului o alta bobina de 4 spire, o dioda si un instrument de masura universal care indica o anumita valoare a campului produs de VFO. Am modificat frecventa VFO-ului pana ce instrumentul a indicat o scadere brusca de camp, gasind astfel frecventa la care cablul este la rezonanta. Stiind lungimea cablului, rezonanta se produce pe o lungime de unda in cablu de patru ori lungimea cablului (cablul se comporta ca un vibrator sfert de unda). Stiind frecventa de rezonanta, lungimea de unda in vid (in metri) se afla impartind pe 300 la frecventa in MHz. Raportul dintre lungimea de unda din cablu si lungimea de unda din vid da coeficientul de velocitate din cablu, cu acest coeficient se calculeaza lungimea de unde din cablu pentru orice alta frecventa si, de aici, lungimea cablului ca multiplu intreg de jumatati de lungime de unda ce apar in cablu. Asa mi-au rezultat valorile din articol. La masurare cablul nu trebuie sa stea neaparat drept ca un bat, coturi pana la 100---120 grade influenteaza frecventa de rezonanta sub 1%, am verificat. Adaptarea este excelenta, fapt ce poate fi confirmat de colegii de club YO4AH, YO4CAI, YO4GNJ care mi-au facut o placuta vizita la statie, aflata in al doilea amplasament in Berca/Buzau. TNX pentru intrebare si 73!

  • Postat de George - YO9HSW la 2010-12-05 12:23:01 (ora Romaniei)
  • Faceti afirmatia ca o antena "radiaza" de fapt prin perturbarea unui camp electromagnetic preexistent (generat de cine?) si prin propagarea acestei perturbatii din aproape in aproape. Sa inteleg ca intr-un anumit loc din spatiu, unde lipseste acest camp electromagnetic, nu este posibila functionarea unei antene?

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 12:45:26 (ora Romaniei)
  • Finalul articolului pare a fi inspirat de emisiunea SURPRIZE, SURPRIZE... nu este nici o "mica surpriza", pentru cei care au studiat mai serios electromagnetismul...
    O directie de cercetare pentru adaptarea la impedanta mediului aerian (nu a vidului, se pare ca nu exista asa ceva, ar fi aceea de realiza radiatori cu impedanta caracteristica egala cu cea a "vidului"...

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 12:49:42 (ora Romaniei)
  • De altfel, nu se pune problema de adaptare a antenei cu TX-ul (?), ci aceea de a asigura impedanta optima de sarcina pentru amplificatorul TX, din transformarea unei impedante provenita de la sistemul antena linie de transmisie..., pentru a obtine o anume putere de RF...

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-05 12:59:24 (ora Romaniei)
  • @YO8HSV: DR George, sper sa ma fac inteles si in scurtul spatiu avut aici la dispozitie. Mai intai ipotezele: orice unda se propaga intr-un mediu compatibil cu unda. De exemplu o unda mecanica se propaga numai in medii care au elasticitate si densitate, in medii plastice nu se propaga, explicatia detaliata necesita demonstratii complicate, daca le doresti ti le pot trimite prin e-mail pe cateva zeci de pagini. La fel si in vid, unda mecanica nu se propaga. Deci mai intai trebuie sa existe mediul, la undele mecanice mediul este o substanta elastica cu densitate iar unda se formeaza prin perturbarea locala a mediului numita si excitatie, de exemplu membrana unui difuzor pentru unde acustice. Dar fizica defineste materia ca fiind compusa din substanta care are masa, densitate, elasticitate, culoare si tot felul de proprietati fizice, chimice etc si camp, precum campul gravitational, campul electromagnetic, campul nuclear etc. Unele campuri exista numai in anumite zone (de exemplu campul nuclear, foarte apropiat de nucleul atomic), altele, precum campul electromagnetic umple tot universul cunoscut, de aceea se poate propaga lumina (tot o unda electromagnetica) la miliarde de ani-lumina distanta. Iar undele electromagnetice se formeaza prin perturbarea locala a campului electromagnetic existent (perturbare produsa de o antena radio, de o scanteie electrica, de o sursa de lumina care este o perturbere pe o frecventa foarte ridicata, dar in principiu seamana cu perturbarea produsa de o membrana de difuzor intr-un mediu elastic) si propagarea perturbatiei din aproape in aproape, precum undele mecanice pe suprafata unei ape sau prin aer. Mediul mai contine si elemente de amortizare care fac ca energia perturbatiei sa descreasca cu distanta, dar asta este o alta poveste. Deci mediul electromagnetic exista peste tot iar antena il perturba local generand unde. 73!

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 12:59:52 (ora Romaniei)
  • Alta chestiune ar fi aceea de adaptare a impedantei de intrare in antena la impedanta caracteristica a unei linii de transmisie spre TX... care lucreaza in regim de generator (impedanta sa de iesire pate diferi de impedanta caracteristica a liniei de transmisie sau cea oferita de sistemul antena-linie de transmisie)... a se corela cu notiunea de randament al amplificatorului de putere...

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-05 14:42:53 (ora Romaniei)
  • @YO8AXP: Ma bucur ca ai inteles perfect ce am vrut sa spun. Stapanesti fenomenul cand sugerezi folosirea unui dispozitiv de adaptare intre linie si antena (nu toti se gandesc la acest lucru, mai ales cand folosesc antene multiband), este foarte corect, dar greu de exploatat practic. Corecta este si concluzia ca la conectarea in serie, un element de circuit devine generator pentru elementul care urmeaza, in radiofrecventa este foarte important si simplifica multe socoteli. Dar, atentie, in articol am scris ca este vorba chiar de adaptarea antenei la TX, posibil de facut numai daca lungimea liniei de alimentare este multiplu intreg de jumatati de lungime de unde din linie. In acest caz, d.p.d.v. electric antena apare ca si cum ar fi legata direct la TX, linia nu mai are importanta ce impedanta are. Cat priveste comparatia mediului aerian cu mediul vid, d.p.d.v. electric sunt foarte apropiate, de exemplu permitivitatea dielectrica relativa (fata de vid) a aerului uscat este 1,00059 la aer umed este 1,00064 iar permeabilitatea magnetica relativa este de cca 1,0000001. @YO8HSW: Scuze pentru confuzia intre W si V, mi-a alunecat mana (sau ochiul), HI! Si profit de ocazie pentru a completa: o unda este o perturbatie ce se deplaseaza prin mediu. Prin excitarea mediului se produce doar perturbarea acestuia iar perturbarea este cea ce se propaga din aproape in aproape. Excitatia nu genereaza si mediul in care se propaga undele, mediul exista odata cu materia inconjuratoare. Daca excitatia ar genera si campul electromagnetic (mediul) pe care, de fapt, doar il perturba, ar insemna ca si fiecare front de unda va crea la randu-i alt camp (pe cand de fapt perturba campul existent in apropiere), cea ce ar insemna ca cu ajutorul undelor am putea crea materie (chiar si sub forma de camp) acolo unde ea nu exista. Comparand cu undele mecanice ar insemna ca membrana unui difuzor ar produce simultan si mediul (aerul) si perturbarea acestui mediu. 73!

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 22:31:30 (ora Romaniei)
  • "Se ºtie cã emiþãtoarele radio sunt astfel construite încât se comportã ca o sursã de energie de radiofrecvenþã cu rezistenþa internã de 50 Ω. Tot la fel de bine se ºtie cã o sursã debiteazã putere (sau energie) maximã pe o sarcinã dacã sarcina are rezistenþa egalã cu rezistenþa internã a sursei" sunt afirmatii care comporta cateva consideratii, si anume:
    1. in amplificatoarele RF care lucreaza in clase de functionare de tip AB, B si C, pentru care randamentul este de peste 50 %, puterea disipata pe dispozitivul amplificator este mai mica decat puterea utila, ceea ce inseamna ca nu se aplica povestea cu transferul maxim de putere atunci cand impedanta de sarcina este egala cu a generatorului...rezulta ca generatorul are o impedanta interna mai mica decat cea optima de sarcina, de unde, prin transformarea acesteia de catre circuitul (sa zicem filtru PI) anodic, in sensul spre linia de transmisie, rezulta o impedanta mai mica decat impedanta echivalenta antena-linie de transmisie; de altfel, trebuie discutat despre impedante complex conjugate...deoarece, doar pentru subbenzi inguste se asigura impedante cu faza zero...
    2. pentru benzile relativ mai largi, de ex. 1,8, 3,5 si 28 MHz, o linie de transmisie care are lungimea electrica multiplu intreg de lambda/2, nu poate transfera neschimbata impedanta de intrare a antenei pe toata largimea benzii fara sa opereze transformarea acesteia; de altfel, si impedanta antenei variaza mult in interiorul benzii (pentru antenele filare);

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 22:43:31 (ora Romaniei)
  • Mai corect ar fi sa spunem ca examinam metode de transformare a impedantelor sistemelor antena-linie de transmisie in impedante comlex conjugate cu cea de iesire a dispozitivului electronic amplificator, pentru a obtine o anume putere utila impusa sau posibila...cu un anume randament... TX-ul nu este o "gaura neagra" care are impedanta de iesire de 50 ohms... pentru alte impedante caracteristice ale liniilor de transmisie, sa zicem mai mari (sute de ohmi), impedanta de iesire a ansamblului amplificator, este mai mare... Amplificatorul de putere este un bloc functional cu "geometrie variabila"" a impedantei de iesire...
    Sa nu simplificam fenomenele...

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-05 22:58:50 (ora Romaniei)
  • "Iar undele electromagnetice se formeaza prin perturbarea locala a campului electromagnetic existent" induce ipoteza filozofica a preexistentei, in plan conceptual, a campului EM ce va fi generat, la un moment dat, de catre intentia si echipamentele (antena, emitator) operatorului; ar rezulta ca toate emisiunile care s-au produs sau care se vor mai produca sunt create deja, se afla in "repaus" si asteapta sa fie initializate... INTERESANT!...

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-06 00:16:19 (ora Romaniei)
  • @YO8AXP: Farte interesante si binevenite comentariile, multumesc pentru toate. Iata ce consider eu: 1. Se impune o distinctie intre randamentul etajului final (ca raport intre puterea furnizata de el care este numai putere de radiofrecventa si puterea consumata de la sursa de alimentare care contine si consumul in curent continuu dat de curentul punctului static de functionare, randament ce la clasele AB, B sau C ajunge si trece de 50%) si randamentul ansamblului format de etajul final si sarcina, in care etajul final devine sursa (atentie, numai sursa de c.a. sau radiofrecventa, compusa din dispozitivele de iesire de gen transformator, filtre etc) iar sarcina este antena sau ansamblul linie-antena. Mai exista si un randament numai al antenei, in care apare si rezistenta ei de pierderi prin efect termic. Dar nu numai acest lucru este important, important este ca adaptarea antenei sa protejeze etajul final si de efectul puterii reflectate, apoi ca partea reactiva a sarcinii sa fie anulata deoarece componenta reactiva nu disipa energie, ceea ce se intampla fie montand doua adaptoare, unul intre antena si linie, altul intre linie si TX fie construind o linie cu lungime precis determinata si folosind numai un singur adaptor intre TX si linie. Iar impedanta etajului final este cu "geometrie variabila" daca avem acces la dispozitivele electronice ce o alcatuiesc, cum ar fi vechiul filtru Collins de la etajele finale pe tuburi, pe cand un echipament modern are, in mod sigur, aceeasi impedanta de 50 Ohms pe orica banda pe care a fost construit, fara a deveni o "gaura neagra". Tocmai de aceea in exploatare se impune un dispozitiv de adaptare (antena tuner, transmatch, Z-match), pentru ca impreuna sa realizeze un ansamblu cu "geometrie variabila" capabil de a se adapta la orice sarcina. 2.Un studiu detaliat arata ca este posibila o crestere a randamentului oricarui ansamblu sursa-sarcina in care caz puterea disipata pe sarcina nu mai este maxima, scaderea ei nu trece de 15%---20% fata de valoarea maxima pentru un randament de 60---70%, se pare ca unii constructori tin cont de acest lucru. 3. Variatia impedantei antenei cu frecventa este aratata si in diagramele din articolul meu iar dispozitivul de adaptare, reglabil, face adaptarea corecta daca antena s-ar lega direct la TX, ceea ce se intampla si folosind linii de lungime impusa. Sunt de acord ca la benzile cu acoperire mai larga lungimea liniei nu satisface conditia de multiplu de semiunda pe toata banda, dar daca vei calcula efectul acestui lucru cu formulele din articol vei vedea ca pe cea mai larga banda dezadaptarea nu trece de cateva procente. Daca stiam ca articolul meu suscita atatea probleme, l-as fi facut mai complet si mai lung, dar am vrut sa arat numai esentialul practic. 4. Exista o mare confuzie intre unda si camp si nu numai in limba romana. Din motive de limbaj (nu este vina noastra) de multe ori se face confuzie intre campul EM stationar (asa cum este suprafata linistita a unui lac) si campul EM variabil care este de fapt unda EM (valurile de pe suprafata unui lac) si multi sunt indusi in eroare de aceasta confuzie. Multe carti scriu - in graba redactarii - ca antena genereaza camp EM, intelegand ca de fapt antena genereaza unde EM, numai ca exprimarea este confuza sau chiar gresita. Antena produce numai unda EM, ca o perturbare a campului EM, nu si campul EM stationar. Campul EM stationar exista in plan conceptual de la facerea lumii deoarece este o componenta a materiei (materie = substanta + camp) asa cum exista si aerul stationar pentru undele acustice iar unda EM este produsa prin perturbarea starii stationare. Si asa cum nu putem afirma ca niste unde acustice ar putea exista inainte de a fi create si asta numai pentru ca mediul acustic a existat dinainte de producerea lor, tot asa nici emisiunile radio nu pot exista inainte de a se produce, cum gresit s-ar intelege daca le-am confunda cu mediul lor, campul EM (stationar) existent de la facerea lumii. Undele radio se creaza la momente determinate intr-un camp EM existent, respectiv cand campul a fost perturbat de o antena sau de alt dispozitiv de cuplare la mediu. Multumesc pentru interes, 73!

  • Postat de George - YO9HSW la 2010-12-06 02:09:41 (ora Romaniei)
  • Fie un ghid de unda, se presupune ca interiorul acestuia este izolat fata de "campul EM (stationar) existent de la facerea lumii" (vezi receptia imposibila in incinte ecranate). Se pune intrebarea cum este posibila propagarea undelor radio in interiorul ghidului de unda?

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-06 19:00:13 (ora Romaniei)
  • @YO9HSW: OK, intrebarea este buna si se pot da mai multe explicatii. 1. Ecranarile realizate de corpuri conductoare se manifesta numai fata de unde (adica numai fata de variatii ale campului EM), aceste ecranari nu pot desfiinta materia ca subsanta si camp care, sub o forma sau alta ori sub ambele forme, umple tot Universul. Efectul de ecranare se mai manifesta si fata de campurile electrostatice (deci fara componenta magnetica) create de sarcini electrice aflate in repaus (in anumite conditii o sarcina electrica in miscare produce unde EM), prin efectul de polarizare prin influenta a conductorilor aflati in raza lor de actiune. Campul magnetic al magnetilor sau electromagnetilor trece prin corpuri conductoare si, numai daca acestea sunt feromagnetice, concentreaza masiv campul magnetic diminuand dispersarea liniilor de camp, dar nu il blocheaza. Campul EM purtator de unde EM are alte caracteristici decat simplele campuri electrostatic sau magnetostatic(insusi sufixul ...static arata ca este altceva si nu are de a face cu variatiile de camp ce apar in unde), se excita numai transversal fata de directia de propagare a undei iar excitarea transversala vizeaza doua directii perpendiculare intre ele, una pentru componenta magnetica, cealalta pentru componenta electrica ce se creaza reciproc una pe cealalta. Deci, ecranarea se manifesta fata de undele EM si nu fata de campurile stationare EM. Iar in ghidul de unda undele sunt generate in campul EM aflat in interiorul ghidului "de la facerea lumii" care este imposibil de ecranat si numai variatiile de camp sunt impiedicate sa iasa afara sau, daca undele se produc afara, sunt impiedicate sa intre inauntru. 2. In interiorul ghidului de unde exista camp EM de la mama natura. Acolo unde apar undele EM apare si notiunea de impedanta. Aerul (sau vidul, sunt foarte apropiate) au o impedanta de cca 376 Ohms. Metalul din peretii ghidului de unde are o impedanta foarte mult diferita, de zeci sau sute de ori. Din acest motiv undele produse in interior sufera reflexii succesive pe peretii ghidului, propagarea lor fiind o linie franta, in zig-zag. La fel se propaga si lumina prin fibra optica, respectiv prin reflexii succesive. In ambele cazuri apare notiunea de unghi limita de incidenta. Iata de ce o unda din interiorul unui ghid de unda nu iese afara. Este chiar exploatat efectul transmiterii in zig-zag pentru a transmite, pe acelasi ghid de unda, mai multe unde care pleaca de la un capat cu unghiuri de incidenta diferite fata de pereti si pot fi astfel receptate cu captori amplasati in locuri diferite la capatul celalt sau cu captori care detecteaza diferenta de faza datorita diferentei de drum. Am toata teoria ghidurilor de unda precum si a cavitatilor rezonante, care sunt ghiduri de unda particularizate, ceva am publicat pe saitul YO4KAK, care are numele de radioamatorism.ro, inclusiv calculul cavitatilor rezonante folosite la diplexoare. In concluzie, ghidul de unda nu ecraneaza campul EM stationar ci numai undele EM. Neintelegerea fenomenului apare din aceeasi confuzie generata de unele carti care ne invata ca o antena produce camp EM, cand de fapt ea produce unde EM, campul EM nu il producem noi, el umple Universul si este mediul acestor unde. 73!

  • Postat de Marcel - YO4ATW la 2010-12-07 14:52:11 (ora Romaniei)
  • Felicitari pentru abordare draga Tavi! Foarte documentat si explicit! Se cunoaste stilul didactic!Multumiri!

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-07 19:41:49 (ora Romaniei)
  • @YO4ATW: TNX Marcel, ma bucur mult ca ti-a placut! TNX si lui Ciprian, N2YO, pentru modul cum a aranjat aliniatele si formulele, se vede ca are simtul lucrului bine facut!

  • Postat de George - YO9HSW la 2010-12-08 20:31:39 (ora Romaniei)
  • @YO4BKM - Cu tot respectul, nu sunt de acord cu dvs. Antena depinde de spatiul liber ca mediu de propagare. Nu importa daca acest spatiu este "plin" de ceva primordial sau este vid absolut. Nu exista nicio inadvertenta in a afirma ca producem materie (chiar sub forma de camp), teoria relativitatii restranse ne permite acest lucru prin echivalarea masei (materie) cu energia in celebra formula a lui Enstein, E = m*c*c. Nu exista nimic care sa impiedice ca energia cedata de ansamblul emitator linie de transmisie antena sa fie transformata intr-o forma de existenta a materiei distincta de substanta, campul. Haideti sa ne gandim la cazul particular al luminii, despre care se stie ca sunt tot unde electromagnetice. Trecand dincolo de rafinamente de genul dualitatii unda-particula (corpuscul), tot copilul invata ca lumina este alcatuita din fotoni. De ce ar avea neaparat nevoie fotonii (corpusculi) de un mediu (cu caracter mai mult sau mai putin primordial) prin care sa se propage? Nu este de ajuns pentru asta spatiul liber? Nu este de ajuns sa stim ca cele doua campuri (electric si magnetic) se pot genera unul pe celalalt si isi pot ceda reciproc energia? Un sistem de sarcini electrice in miscare vor fi sursa unui set de campuri electrice si magnetice variabile in timp. Aceste campuri vor interactiona cu late sarcini electrice mobile aflate la distanta de sistemul sursa dand nastere unor curenti electrici. Daca facem asta intentionat, se cheama sistem radio. Altfel se numeste doar ... QRM, hi! Cu stima, George

  • Postat de Neacsu Laurentiu - YO8AXP la 2010-12-08 20:46:50 (ora Romaniei)
  • Nu pot fi de acord cu toate explicatiile repetate referitoare la subiectele abordate si dezvoltate pe parcurs. Nu doresc sa fiu malitios, dar cred ca nu aici nu este nevoie de analogii cu undele mecanice, acustice etc, acesta fiind un stadiu pentru incepatori...
    Povestea cu unde reflectate si pericolul lor se simplifica la nivelul impedantei de sarcina a amplificatorului RF de putere si la stabilizarea acesteia; acesta "vede" sau nu o impedanta optima de sarcina, pe care trebuie sa debiteze o putere impusa... el nu "vede" direct undele reflectate... la fel de bine s-ar defecta in situatia in care impedanta de sarcina este mai mica decat cea necesara, pentru ca se accentuiaza regimul termic (creste puterea disipata)...de asemenea, daca impedanta de sarcina, pe aceeasi frecventa nu este STABILA (variaza geometria antenei, contacte imperfecte, strapungeri in bobine, condensatori etc)...
    Un alt parametru important, in proiectarea amplificatorului de putere este si coeficientul (coeficientii) de intermodulatie al (ai)acestuia...iar pentru intregul lant de emisie, zgomotul generat de TX si radiat impreuna cu semnalul util...
    Sunt convins ca toti cei care sunt preocupati de antene cunosc notiunea de randament al antenei si, la fel, cei care proiecteaza sau si realizeaza fizic un amplificator de putere, au idee despre randamentul acestuia...mai mult, si despre randamentul (factorul de transfer) al unui circuit gen filtru PI sau GAMA, etc...Cati nu au observat cum se incing conductorii bobinelor din aceste circuite la puteri mai mari, datorita subdimensionarii sectiunii... sau cum se topeste aliajul de lipit din conexiuni...
    Din nefericire, la rubrica aceasta, a comentariilor, nu este loc pentru argumentatii teoretice, de altfel banale, pentru a demonstra cele pe care le-am afirmat anterior.
    Exista si o alta teorie referitoare la structura creatiei si anume ca tot ce ce exista in Creatie ESTE DE NATURA VIE, INZESTRATA CU INTELIGENTA... si cu informatii, energii, algoritmi, concepte proprii de existenta si manifestare... "vidul" este reconsiderat ca atare, revenindu-se la teoria mai veche despre ETER, care consituie o stare mult mai fina a materiei vii, nedetectabila prin mijloacele actuale tehnice, ci doar prin observarea efectelor, si in care "plutesc" structurile mai grosiere (mai dense) gen atomi, molecule sau asociatii ale acestora ... aceast eter reactioneaza inteligent in momentul aparitiei unei modificari de stare a mediului in zona antenei, care pare a indeplini functia de convertor energetic... dar si antena, prin geometria ei, si implicit prin algoritmii proprii existentiali, impune anumite reguli, ca de ex. acelea care sunt legate de directivitate...
    Aceasta teorie presupune insa o alta "digestie mentala"...
    Articolul ar fi atins mai bine tinta daca era conceput mai concis, fara analogii cu alte soiuri de unde si fenomene (nu cred ca acestea se puteau adapta la TX...) si nu trata doar cazuri particulare (vezi impedanta de iesire de 50 ohms a TX-ului).
    Prin afirmatiile mele am dorit sa fiu folositor, la nivelul cunoasterii mele, si nu pentru a ofensa pe cineva...

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-09 00:02:09 (ora Romaniei)
  • @YO8AXP & YO8HSW: Mi-e greu sa ocolesc cuvintele consacrate dar ma voi stradui sa o fac pentru a incerca sa ma fac inteles fara a apela la sabloane. Ce am scris sau am afirmat sunt convingeri fixate atat din observatii experimentale personale pe parcursul a peste 40 de ani dar si din cercetarea a ceea ce au facut altii in domeniul campurilor, undelor, materiei. Am gasit pe forum numai adresa de e-mail a lui YO8AXP si ii voi trimite un fragment al unei monografii la care lucrez de multi ani, privind unificarea conceptului de unda. Analogia undelor mecanice, EM, gravitationale (puse in evidenta experimental pe la inceputul anilor 1960) si altele este o constatare a lumii stiintifice (am spus ca nu vreau sa folosesc cuvinte mari dar nu am altceva la moment) unde adevarurile nu se stabilesc prin majoritate de voturi ci prin demonstratii sustinute de principii acceptate. Iar eu am avut acces la aceste demonstratii, le-am inteles si chiar reprodus. De sute de ani a ramas neschimbat principiul (nu exista inca argumente sa se schimbe) ca o unda are nevoie de un mediu preexistent prin care sa se propage, mediu nu creat de unda, sute de ani s-a cautat acel enigmatic mediu al undelor EM numit eter care umple Universul, care este extrem de fin ca sa nu impiedice miscarea planetelor (mai isi aminteste cineva de teoriile eterului in repaus, sau antrenat, sau partial antrenat?) dar are comportament de corp solid, deosrece numai in solide apar unde transversale in volumul lor, lumina sau undele EM fiind unde transversale? Abia tarziu s-a inteles ca eterul este un camp special, campul EM. Iar ceea ce pare azi ca se reintoarce la vechiul eter este de fapt extinderea acestui concept, materia se limiteaza la substanta si camp pentru ca atat cunoastem acum, nimeni si nimic nu arata ca nu ar fi si altceva desi se vorbeste de materia biosica, noesica si enisica. De la de Broglie incoace (acel de Broglie care neaga caracterul practic al armonicelor oscilatiilor neliniare, considerandu-le un simplu artificiu matematic, aducand si dovezi chiar in domeniul radio!) stim ca orice corp care se misca are o unda asociata (intrebare cu bataie lunga: de ce nu ar fi valabila si reciproca?), cu o lungime de unda cu atat mai mica cu cat viteza este mai mare. Deci lumina nu este cand unda, cand corpuscul, ci, la modul simplificat, este un corpuscul in miscare cu o unda asociata (de Broglie dixit: un corp in miscare face valuri chiar si in vid), pentru a satisface conventiile deocamdata valabile in ce priveste energia, impulsul si altele. Revenind la articol, nu vad ca vorbind de o realitate (impedanta de 50 ohms la TX) ar fi un caz particular din moment ce formulele (4), (5) si (6) nu au nicio valoare numerica concreta. Daca se doreste anularea particularitatii, sunt de acord sa se modifice in articol impedanta de iesire la orice valoare doreste oricine. Si daca spatiul pentru comentarii este, cu adevarat, insuficient sau impropriu pentru a prezenta tot ce ar satisface interesul in domeniul undelor si al materiei, hai sa ne intalnim in reviste de specialitate sau la conferinte pe domeniu. Intr-un astfel de cadru am asistat la o prelegere a acad. Radu Voinea privind analogiile electrice, mecanice, hidraulice, termodinamice etc cu aplicatii la oscilatii si unde. Cunoaste cineva o teorie veche de peste 50 de ani a prof. Vasilescu de la Univ. din Galati (fata de care a manifestat interes chiar Paul Dirac), confirmabila experimental in orice laborator scolar, care arata ca un jet de fluid in curgere laminara si permanenta (deci un camp de substanta in regim stationar d.p.d.v. dinamic), daca este perturbat printr-un obstacol, se tranaforma in unda? Dar, pentru spatiul de pe forumul nostru, mult mai eficient de exploatat in sens pragmatic, mai arat inca odata aici ce am vrut sa fie practic si in articol, anume ca o antena nu are aceeasi impedanta pe orice banda (daca antena este multiband) si nici in timp (ploaie, uscaciune, starea vegetatiei din jur) si, pentru a o "lega" direct la bornele dispozitivului de adaptare, linia de alimentare trebuie sa aibe o lungime precis determinata. Cat priveste randamentul etajului final, incalzirea bobinelor si altele sunt fenomene independente de aceasta schema practica prin care se poate face acordul direct al antenei fara ca linia sa mai radieze sau sa apara si consumatori reactivi. 73 and GL!

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-09 00:20:19 (ora Romaniei)
  • @YO8AXP: DR OM, nici eu nu vreau sa fiu malitios cand nu sunt de acord cu afirmatia ce o faci in finalul comentariului de mai sus "... Articolul ar fi atins mai bine tinta daca era conceput mai concis, fara analogii cu alte soiuri de unde...". Crede-ma, pe cuvant, ca in articol nu am facut nicio analogie cu alte soiuri de unde si nici nu l-am modificat dupa ce a fost postat. Iar prezentarea altor fenomene am facut-o pentru ca modul in care functioneaza o antena d.p.d.v. energetic sa fie inteles si de incepatorii care abia se desprind de curentul continuu, de ex. sa vada sensul rezistentei de radiatie, al impedantei antenei etc. Si noi am fost incepatori candva. 73!

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2010-12-09 08:37:28 (ora Romaniei)
  • Multi cititori, putini aveniti, in rest aceleasi comentarii...Bun articol pentru cine vrea sa iasa din decorul micilor si tzoiului.
    73!
    P.S.Nu atac masa tacuta.Pls.

  • Postat de Adrian - YO3HJV (yo3hjv) la 2010-12-09 16:47:08 (ora Romaniei)
  • ----Pentru benzile IARU o linie coaxialã lungã de 26,7 m are o jumatate de lungime de undã în 3,5 MHz, douã jumãtãþi în 7 MHz, patru jumãtãþi în 14 MHz, ºase jumãtãþi în 21 MHz ºi 8 jumãtãþi de lungime de undã în 28 MHz.----
    Complet gresit! Sfert de unda in 80m nu este 20m. In 40m nu este 10m, samd? Nu inteleg de unde aceasta valoare, 26,7m!!! 300/(4*3,7)=20.27. Unde gresesc? Factor de velocitate cumva? Cat?

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-09 17:41:34 (ora Romaniei)
  • YO3HJV: Nu ai inteles corect si ai dat o sentinta nedreapta scriind "complet gresit!", tocmai in indoiala ce o exprimi in finalul comentariului sta de fapt adevarul si absolvirea mea de greseala, asa ca accepta-mi recursul macar in anulare, mai ales ca eu am scris clar in articol "multiplu intreg k de jumatati de lungime de unda tinand cont de coeficientul de velocitate". De exemplu, in 3,5MHz (mai precis pe 3,700 MHz) lungimea de unda in vid este de 81,081m. JUMATATE din lungimea de unda in vid (eu nu m-am referit in articol la SFERT, poate ca ai citit explicatiile ce i le-am dat lui YO3JW-Pit, ceea ce este altceva) este de 40,54m. Masurand coeficientul de velocitate in cablul antenei si gasind 0,66, adica este corect ce mi-a indicat vanzatorul, rezulta ca o JUMATATE de lungime de unda in cablu este de 26,75m. Cat priveste sfertul de lungime de unda, acesta se ia in considerare cand masor coeficientul de velocitate, citeste mai cu atentie explicatia data lui Pit imediat dupa comentaruiul sau. Spneam ca am mai folosit acest lucru si la o antena Triple-leg pe 14 MHz. Folosind un cablu necunoscut si diferit de cele obisnuite am masurat si am gasit coeficientul de velocitate 0,64 rezultand pentru 14,25 MHz un cablu de 6,7m. Cablul initial avea 8m, in aceasta stare i-am masurat coeficientul de velocitate apoi l-am scurtat la cat a trebuit. La celalalt cablu (pentru Windom) avand un colac de cca 40m am sacrificat o bucata de 6m pentru masuratoare. Si inca un amanunt: un prieten foarte bun, patronul unui magazin de electronice din Braila (Dioda) mi-a spus ca suspecteaza pe unii fabricanti de cablu (nu dau nume, dar le stiu) pot inscriptiona pe cablu ce vrea cumparatorul, fara legatura cu ce face cablul in realitate. De aceea eu masor coeficientul de velocitate la orice cablu si, croindu-i lungimea dupa cele aratate, impedanta lui nu mai conteaza. 73!

  • Postat de Adrian - YO3HJV (yo3hjv) la 2010-12-09 20:17:54 (ora Romaniei)
  • Aha! Acum am inteles! Desi a fost nevoie sa parcurg de mai multe ori "cestiunea". Poate ca nu strica sa fie inclus si k in fraza respectiva, adica in articol. Discutiile ulterioare, fiind atat de specializate, mi-au cam scapat si ma gandeam ca un articol este "self-contained". Avand o lungime declarata pentru jumatate din L, 26m, am presupus (lipsind orice referire in articol la marimea factorului de velocitate) ca s-a facut o greseala la impartirea cu 4. Uf, ce bine ca internetul este interactiv! 73!

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-12-09 20:49:58 (ora Romaniei)
  • @YO3HJV: OK, bine ca internetul este intercativ. Prin detaliile prezentate, articolul este selfcontained, face referire si la valoarea coef. de velocitate (valorile 0,66 si 1) imediat dupa formula (6) precum si la faptul ca lungimea de unda in cablu se considera cea corectata. Am preferat sa nu dau cu certitudine valoarea acestui coeficient deoarece, dupa cum am mai spus, pot apare falsuri si cel mai bine este sa se masoare. Nu am dat atentie descrierii modului de masurare deoarece acum cca 25---30 de ani eu am luat cunostinta de ea din folclor (la Pitesti) si o foloseam. Iar din articol fiecarere intelege ce poate, factorul important este experienta iar comentariile o completeaza.

  • Postat de Ion - YO8RXK la 2010-12-27 13:09:38 (ora Romaniei)
  • Multumim pentru articol d-nule Tavi, la multi ani purtatorilor ai numelui Stefan de ziua onomasticii numelui! Ma bucura faptul ca ati acceptat si acest ''duplex'' cu colegii de mai sus, dar in urma formulelor cateodata ramane doar iluzia, pe cata vreme''legarea sarmelor'' aduce mult mai aproape dezlegarea acestei enigme a comportarii undelor radio, intr-un mediu in care exista din toate directiile unde radio(radiatia materiei, Cosmos, planete si sateliti, Soare, radioactivitate etc.) iar timida noastra incercare pentru schimbarea acestui echilibru(haotic ar zice unii!) se soldeaza cu toate interferentele naturale ale Terrei, la care se adauga sculele, antenele si priceperea HAM-ilor! Emiti pe zece GHz si te poti regasi pe 2,4GHZ+10= 12,4GHz, exact unde nu trebuie! Cuptorul cu microunde, incalzitoarele industriale, aparatele medicale si.....timidul HAM! Te mai poti regasi si cu minus adica 10GHz-2,4=7,6GHz, adica o fecventa a altora! Sa nu mai spunem ca si plantele emit frecvente joase, dar cine mai stie de unde mai apar surprizele in urmatorii ani? Evolutia radiocomunicatiilor a demonstrat din plin aceste lucruri in ultima suta de ani, la multi ani si sanatate! '73!

  • Postat de oita - YO8RRT la 2011-01-02 12:01:58 (ora Romaniei)
  • comentariile au depasit marimea articolului.73!

  • Postat de Mircea - YO4SI (yo4si) la 2011-01-04 22:50:18 (ora Romaniei)
  • LA MULTI ANI ! Si multumim pentru articol.
    Dar mi-ati rapit linistea domnule profesor.
    Nu reusesc sa inteleg cum este cu acel mediu in care ne aflam
    si care este format din campul electromagnetic inconjurator
    atotprezent, perturbat de antena. Este o notiune filozofica,
    sau este o notiune fizica ? Acest "atotprezent" m-a dus cu gandul
    la "atotputernic". Deci la DUMNEZEU. M-am gandit deci la BIBLIE
    si la GENEZA scrisa acolo. Mi-am amintit cum jubilau profesorii
    atei cand spuneau ca nu a fost posibil ca ordinea FACERII
    sa fie mai intai cu cerul, cu pamantul, cu lumina (in ziua intai),
    si abia in ziua a patra sa faca SOARELE si LUNA.
    Ei bine, cu teoria campului EM inconjurator, totul devine plauzibil.
    Deci lumina acelui beculet de lanterna cu care ma jucam in copilarie
    nu as fi putut sa o vad daca nu ar exista acest camp...
    Inteleg, dar mi-ati rapit linistea, domnu" profesor... si va multumesc !
    Mircea - yo4si.

  • Postat de Brasov Hotels - (neradioamator) la 2011-06-13 23:24:54 (ora Romaniei)
  • Antena se comporta ca un circuit rezonant, astfel ca acest parametru Rezistenta de Radiatie va avea un caracter pur rezistiv, doar la frecventa de rezonanta a antenei. Antena rezoneaza pe acea frecventa pentru care impedanta are o valoare pur rezistiva, comportandu-se ca un circuit rezonant RLC serie. O valoare a VSWR mai mica de 1.5 este considerata acceptabila, si semnifica faptul ca 20% din puterea incidenta se intoarce si numai 80% este radiata. Valoare totusi acceptabila, avand in vedere ca la frecvente mari adaptarea este greu de realizat. In mod normal nu exista probleme legate de adaptarea antenei la un VSWR de 1.1, se va produce o unda reflectata de numai 4% din cea incidenta.
    http://www.brasov-hotels.ro

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "DIN NOU DESPRE ADAPTAREA ANTENELOR LA TX"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact