hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Cuibus Iosif YO5AT

Nini Vasilescu YO3CCC

Citisem multe articole scrise de D-l Iosif YO5AT de-a lungul timpului. Aflasem multe despre realizarile pe care le-a facut atat in US cat si in UUS. Am fost placut impresionat de expozitia realizata de D-l Iosif cu ocazia Simpozionului National YO de la Satu Mare din 2004, unde a expus propriile realizari.

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO5AT: In primul rand salut cititorii paginii RADIOAMATOR.RO si salut cititorii acestui articol. M-am nascut in data de 27 Martie 1935 comuna Curtuiuseni jud. Bihor.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio? Cand si cum ati luat pentru prima data legatura cu radioamatorismul?

YO5AT: Am urmat scoala elementara in comuna natala dupa care in 1950 am reusit admiterea la Scoala Medie Tehnica CFR din Cluj, pe care am terminat-o in 1954. In acest interval de timp a inceput sa transmita postul de radio Cluj si am auzit ca este posibila receptionarea acestia fara un aparat de radio (care atunci era mai greu de procurat) si nu este nevoie nici de curent electric. Trebuia doar o antena, o casca si un detector cu galena. Acest lucru m-a ambitionat ca sa incerc ascultarea postului in aceste conditiuni. Satisfactia a fost deplina dupa ce am auzit in casca programul transmis de postul de radio Cluj. Incepand de atunci, am studiat documente legate de radiotehnica si am facut fel si fel de variante de aparate cu galena. Dupa terminarea scolii medii am fost repartizat la diferite santiere din tara, la constructii de cai ferate. In 1957 m-am angajat la Intreprinderea de Reparatii Auto din Satu Mare. Aici am facut cunostinta cu acumulatoristul (repara acumulatoarele pentru autocamioane) care repara acasa la el aparate de radio. Pe el l-am intrebat daca este vreo posibilitate de a studia radiotehnica sau ceva similar. De la el am aflat despre AVSAP unde functiona si o sectie de radioamatori.

YO3CCC: Ati lucrati numai in fonie?

YO5AT: Mi-a placut telegrafia inca de la inceput si de aceea majoritatea legaturilor le-am facut in telegrafie. Atunci, toata aparatura de trafic era realizata de noi. Am construit si aparatura cu care am putut lucra si in fonie, pe atunci in AM.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ati cunoscut?

YO5AT: Primii radioamatori cu care i-am cunoscut au fost: Sarga Mihaly (fost YR5SM), Pavel Vasile YO5LC, Alexa Liviu YO5LJ. Dascalul meu care mi-a predat la cele doua cursuri a fost Szatmari Geza, un om foarte priceput cu cunostinte teoretice si practice dosebite, dar care din pacate nu a primit autorizatie de emisie-receptie; a asteptat cam 3 ani, dupa care s-a lasat de radioamatorism.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie?

YO5AT: M-am inscris si am urmat un curs pentru radioamatorii incepatori , iar cu aceasta ocazie am invatat si telegrafie, dupa care am primit indicativ de receptor. Am facut cateva mii de receptii si am primit numeroase QSL-uri. In 1958 am urmat un alt curs pentru radioamatorii avansati in urma caruia am dat un examen pentru obtinerea autorizatiei de emisie-receptie. Am facut cererea si dupa circa un an si ceva am primit mult asteptata autorizatie.

YO3CCC: Ati avut de la inceput indicativul YO5AT?

YO5AT: Indicativul YO5AT l-am avut de la inceput si il am si in prezent.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO5AT: Asa cum am amintit mai sus aparatele le-am realizat personal. Primul meu aparat a fost un receptor superheterodina cu 3 tuburi care functiona in benzile de 3,5 si 7 MHz. Emitatorul era foarte simplu, cu 2 tuburi: VFO cu 6K3 si PA cu 6P3C, lucra in telegrafie si scotea aproximativ 10W. Antena era un LW de 40m. Cu acest echipament am lucrat in telegrafie toate continentele.

YO3CCC: In ce amplasamente, impreuna cu alti radioamatori din zona, ati facut experiente in benzile de UUS rezervate radioamatorilor?

YO5AT: Radioamatorii din Baia Mare s-au pregatit foarte intens pentru participarea la concursul de UUS, Polnii deni. Incurajat de succesele lor, in 1960 am facut si eu primele experiente in domeniul undelor ultra scurte (144 MHz) in localitatea Satu Mare. La inceput, impreuna cu cativa radioamatori din localitate am construit emitatoare cu auto-oscilatoare realizate cu tuburi dubla trioda ECC85. Masurarea frecventei am efectuat-o cu linie Lecher cu care am reusit sa identificam frecventa oscilatorului. Receptorul propriu-zis a fost realizat cu doua tuburi: un etaj cu super-reactie si un tub amplificator audio. Acest receptor, pe langa simplitatea lui era foarte sensibil si am putut comunica in zona orasului fara probleme. In 1962 am participat si eu la concursul Polnii deni, impreuna cu un grup de radioamatori din Baia Mare si Sighetu Marmatiei de pe varful Mogosa; am format mai multe grupe, ne-am deplasat cu corturile, pe care le-am amplasat la o distanta de cca. 200-250m unul de celalalt. Tot in aceea perioada am construit si emitatoare pilotate cu oscilator cu cristal care aveau o singura frecventa de lucru. Legaturile le-am realizat facand apel pe frecventa respectiva iar la receptie cautam in banda statiile care ne raspundeau la chemare. Desigur, legaturile s-au realizat numai in fonie.

YO3CCC: Cand ati aflat despre concursurile de Vanatoare de vulpi?

YO5AT: Despre Vanatoarea de vulpi, prima data am aflat in 1959 din revistele: Radio (URSS), Amaterske Radio (Cehoslovacia) si Radiotechnika (Ungaria). Am urmarit cu atentie ce fel de activitate reprezinta Vanatoarea de vulpi. Dupa ce m-am documentat serios, mi-am zis ca aceasta activitate trebuie sa o insusim si noi si sa incepem pregatirile pentru a organiza un astfel de concurs. Asemenea idei au avut si alti radioamatori din tara. In colaborare cu Radioclubul din Baia Mare, in 1961 s-a organizat primul concurs de Vanatoare de vulpi pe 144 MHz. Concursul s-a organizat pe aceasta frecventa, deoarece radioamatorii din Baia Mare erau in posesia unor emitatoare portabile, cu care se deplasat in concursuri pe varfuri de munte.

YO3CCC: Ce aparatura se folosea la aceste concursuri?

YO5AT: Receptoarele folosite au fost in exclusivitate cu super-reactie cu tuburi, alimentate de la un acumulator pentru filament si 10 baterii pentru tensiunea anodica. Receptorul meu de atunci era realizat cu un tub 6J1P in montajul cu super-reactie urmat de un alt tub 6J1P ca amplificator de audiofrecventa. Sursa de alimentare era legata la brau. In fata aveam un acumulator de 6V, de motocicleta si 10 baterii de 4,5V atasate de o parte si alta a acumulatorului.

YO3CCC: Cand ati iesit Campion National la Vanatoare de vulpi pe 144MHz?

YO5AT: Dupa desfasurarea cu succes a primului concurs la Baia Mare s-a raportat la Federatie. Tovarasul Jozef Paolazzo, Secretarul FRR ne-a solicitat sa repetam concursul pentru ca dorea sa fie si el prezent. In acelasi an, s-a repetat concursul, a fost prezent si tovarasul Secretar care a declarat cu acesta ocazie ca aceasta noua activitate trebuie cuprinsa in calendarul competitional al Federatiei. Astfel, in 1962 a fost organizat pentru prima data si la noi in tara Campionatul republican de Vanatoare de vulpi, in apropiere de Bucuresti, in padurea Pustnicul. Desigur, am participat si eu la acest campionat, pe UUS (144 MHz), unde m-am clasat pe locul 1, devenind Campion republican. Se putea participa numai pe o singura banda. Daca nu ma insel, in banda de 3,5MHz a iesit campion Mociani Ioan YO5NT din Cluj.

YO3CCC: Cand ati participat pentru prima data la un concurs international de Vanatoare de vulpi? Ce loc ati castigat?

YO5AT: In urma rezultatelor obtinute la Campionatul national am fost ales in echipa selectionata a Romaniei si chiar in acelasi an (1962) am participat la un concurs international organizat in Cehoslovacia, la Harrachov unde dupa un mic accident am reusit sa ma clasez pe locul 14. Incidentul s-a intamplat in timpul alergarii la concurs. A plouat destul de intens in ziua concursului si eu fiind echipat cu un acumulator de 6V si baterii pentru curent anodic, pe marginea unei prapastii am alunecat si am cazut iar acidul s-a varsat peste mine. Mai aveam de gasit o vulpe si m-am gandit sa nu abandonez concursul; astfel, am cautat si ultima vulpe. Dupa terminarea concursului am aratat felcerului ce s-a intamplat si imediat m-a dus cu masina la dispensar unde mi-a curatat zona afectata de acid si m-a pansat. Pe hainele de concurs acidul a mancat o zona de circa doua palme si desigur s-a facut si o cicatrice pe piele in locul afectat. In 1963 am participat cu selectionata tarii la Campionatul european din Vilnius unde am obtinut locul 16.

YO3CCC: Ce activitate ati desfasurat in cadrul Radioclubului?

YO5AT: Intre anii 1960-1970 ne-am confruntat cu diverse greutati in ceea ce priveste sediul Radioclubului. Am avut mai multe variante dar tot timpul au intervenit diverse probleme din a caror cauza a trebuit sa schimbam sediul radioclubului. In acest interval de timp, am fost seful radioclubului YO5KAW, am organizat mai multe cursuri de initiere pentru radioamatori, in urma carora multi tineri au reusit sa obtina autorizatia de emisie-receptie. Desigur ca activitatea mea preferata a fost sa formez radioamatori pentru concursurile de Vanatoare de vulpi, care pe parcurs si-a shimbat denumirea in Radio goniometrie operativa, care mai tarziu s-a modificat in Radio goniometrie de amator, iar in prezent este denumita ARDF sau Radio orientare. Cu echipa pe care am format-o am obtinut an de an locuri fruntase in Campionatele nationale si chiar titluri de campioni. In prezent, ma preocupa acest sport, deoarece am ajuns la concluzia ca nu exista sport mai sanatos decat Radio orientare, intrucat competitiile se desfasoara in aer liber, pe un teren acoperit de paduri, cu mult oxigen. Miscarea, in aceste conditiuni este foarte sanatoasa in special pentru copii de la oras, care stau tot timpul in casa la calculator. Din pacate, radioamatorii nu apreciaza in suficienta masura acest sport, dar incepe sa devine din ce in ce mai popular si cei cu state mai vechi incep sa se intoarca din nou la activitatea competitionala. Parerea actuala a multora este ca acest sport este foarte costisitor. In schimb, parintii finanteaza fara nicio problema fara sa tina seama de cheltuielile alocate pentru copii, diferite excursii sau alte activitati unde copii nu fac nimic sau fac chiar prostii. Eu sunt convins ca nici acest sport nu este mai costisitor decat cele aratate mai sus, in schimb este mult mai sanatos. Din 2007 sunt membru in echipa de arbitri si de obicei sunt numit ca arbitru de start nu numai in competitiile interne chiar si la concursuri internationale. Impreuna cu prietenul meu Olah Szabolcs YO5OBP care este si reprezentantul federatiei la aceasta ramura sportiva am format o echipa cu numarosi sportivi tineri si varstnici foarte ambitiosi. Dotarea tehnica a sportivilor este la nivel international. In anul acesta Campionatul European se organizeaza la noi in tara unde sper ca vom reprezenta onorabil tara. Participarea se anunta foarte numeroasa, in jur de 500 de sportivi.

YO3CCC: Ce puteti sa-mi spuneti despre articolele pe care le-ati publicat in revistele: Sport si Tehnica, Tehnium si Radiotehnika?

YO5AT: In tot timpul activitatii de radioamator mi-a placut sa construiesc, sa realizez noi si noi aparate pentru a le utiliza in activitatea de radioamator. Intre 1960-1970 a inceput sa apara comunicatiile in modul de lucru SSB. Tot in perioada aceea a aparut cartea lui Gheorghe Stanciulescu Radiocomunicatii cu banda laterala unica, unde am gasit descrieri foarte practice, dupa care am realizat primul emitator SSB cu defazaj cu tuburi. Local, au construit asa ceva si alti radioamatori si le-au folosit cu succes in benzile de radioamatori. Am facut QSO-uri locale, in grup, cei care lucrau cu statii cu defazaj. Dupa ce am vazut ca se poate realiza fara mari probleme acest tip de emitator m-am hotarit sa-l public in revista Sport si Tehnica dupa care am publicat si in Radiotechnika din Ungaria. Articolele au avut succes in randul radioamatorilor si multi le-au reprodus cu succes. Trecand anii, tranzistoarele au devenit din de in ce mai ieftine si s-au putut procura din ce in ce mai usor. M-am hotarat sa fac si o varianta a emitatorului SSB, dar cu tranzistori. Am realizat o retea de defazaj AF care a dat rezultate foarte bune in aparatura tranzistorizata. Dupa testarea variantei tranzistorizate am trecut la proiectarea aparatului in varianta de transceiver, care in final a functionat foarte bine. Am hotarit sa public si acest aparat in revista Tehnium si in revista Radiotechnika. Cineva a inaintat aceasta realizare pentru brevetare ca inventie in domeniul militar. In urma acestui demers, am avut de suferit din partea securitatii pentru motivul ca am divulgat un secret militar pentru strainatate. Am scapat de grave urmari atunci cand raspunsul la dosarul de inventie a fost ca solutia este depasita si nu prezinta interes pentru armata. Am fost citat de multe ori la securitate sa dau declaratii in legatura cu articolul din Radiotechnika.

YO3CCC: Stiu ca ati fost pasionat de realizarea unor transceivere de US si UUS simple, reproductibile dar performante. Ce puteti sa-mi povestiti despre ele?

YO5AT: Transceiverul cu defazaj tranzistorizat TS2B (trasceiver pe 2 benzi) l-am prezentat in 1986 la Campionatul national de creatie tehnica de la Piatra Neamt unde am obtinut locul 1 (campion national). Dupa aceasta realizare aproape in fiecare an am fost prezent la Campionatele nationale de creatie tehnica si am obtinut mai multe titluri de campion national. Am fost prezent de mai multe ori si la Campionatul international de creatia tehnica de la Budapesta unde am obtinut de doua ori locul 1 iar din acest motiv am obtinut si titlul de Maestru international al sportului. Pe langa transceivere de US am realizat si numeroase transceivere de UUS cu sinteza de frecventa si alte aparate de masura si control. In prezent ma preocupa sportul de Radioorientare, domeniu in care am realizat numeroase emitatoare si receptoare, atat de US cat si de UUS.

YO3CCC: Ce aparatura folositi in clipa de fata, industriala sau tot home-made?

YO5AT: In momentul de fata folosec un trasceiver industrial ICOM735 primit cadou de la prietenul meu YO5OHB. Desigur am si cateva transceivere realizari proprii, cu care am facut o expozitie la SIMPO YO din 2004 organizat la Satu Mare.

YO3CCC: Le-am vazut si eu si mi-a parut rau pentru ca atunci nu am avut un aparat foto ca sa le fotografiez. Ce antene ati folosit de-a lungul anilor?

YO5AT: Antenele folosite pana acum in domeniul undelor scurte au fost: la inceput un LW de 40m, dupa care am realizat un VS1AA, iar in prezent am o antena dublu dipol pentru benzile de 3,5 si 7 MHz. In UUS folosesc o antena Triostar de constructie proprie care functioneaza in banda de 144 MHz.

Interviul a fost realizat pe 22 decembrie 2010. Mai multe poze ocazionate de acest interviu se gasesc in albumul de la qsl.ro

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 19-1-2011

8840

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact