hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Muller Maria YO3FRI

Nini Vasilescu YO3CCC

Pe Tina, asa cum este cunoscuta in trafic, am cunoscu-o cu foarte multi ani in urma cand mergeam la Radioclubul Municipal ca sa-mi ridic QSL-urile. O gaseam acolo in fiecare zi de marti stand in aceea incapere micuta intre munti de QSL-uri si cu o rabdare iesita din comun, le sorta pana la ultima bucata.

Nini: Cum ai aflat despre undele radio? Dar despre radioamatori?

Tina: Despre undele radio am aflat abia la cursurile de radioamatori la care m-am inscris pentru a invata Morse. Despre radioamatori am aflat de la Gil YO3BHQ pe care il cunosteam de cativa ani buni, care era si este un foarte bun prieten de-al sotului meu, insa nu intelegeam mai nimic din ce turuia el infocat despre radioamatori si radioamatorism. Cite-odata ma intrebam: Nu il doare gura? Acum inteleg mai bine, iar Gil este unul din cei ce nici pe departe nu este atat de vorbaret pe cat mi se parea mie atunci. Hi!

Nini: Cand ai devenit radioamatoare? Ai fost mai intai receptor si apoi ai devenit radioamator de emisie?

Tina: Am devenit radioamatoare in 1990 in urma absolvirii cursului, dupa un stagiu de 5 luni de receptoare unde am facut peste 600 QSO-uri receptie pe un log frumos scris si ordonat pe care l-am dat comisiei pentru validare si acceptarea mea in a deveni radioamatoare de emisie-receptie, in August 1990. Nini: Ati avut de la inceput indicativul YO3FRI?

Tina: In urma examinarii dosarului meu pentru a obtine autorizatia de emisie-receptie, am primit indicativul YO3FRI. Acesta a fost ales de comisie iar eu am considerat ca acesta este cel de-al doilea nume al meu si asa a ramas. In telegrafie este un indicativ usor de retinut si literele vin in cascade descrescatoare. Nini: Ti-ai gandit vreodata sa-ti schimbi indicativul?

Tina: Sincer? Nu l-as schimba pentru nimic in lume.

Nini: Cu ce aparatura ai debutat ca radioamatoare?

Tina: Debutul l-am facut cu o statie home-made construita de Aurel YO3CDN, de 3W, ce functiona pe 3,5 si 7MHz. In timp, i-am adaugat un miniliniar de 25W, apoi a urmat un A412 pe 5 benzi construit tot de Aurel. A urmat Volna, Volna M, apoi am inceput sa cumpar transceivere de fabrica: TS-830, IC-751A, am revenit din nou la Kenwood: TS450SAT, TS850 si a urmat saltul la Yaesu: FT 920 si apoi FT 1000MP.

Nini: Dar antene?

Tina: Prima mea antena a fost G5RV, a urmat FD4 si verticalele renumite de la Brasov care bineinteles ca s-au frant de la baza la primul inghet mai serios. Primul Yagi: A3S.

Nini: Stii telegrafie bine sau lucrezi numai in fonie?

Tina: In fonie nu am mai lucrat de aproape 2 ani, mai ca am si uitat cum este. Lucrez doar telegrafie in clipa de fata. Am lucrat insa si in numeroase concursuri in SSB de unde am primit multe diplome, am lucrat cativa ani buni si in RTTY, am incercat timid si SSTV insa acum lucrez numai in telegrafie, cam 99,9 %. Am facut un singur QSO in SSB de proba.

Nini: La Aeroportul Otopeni cat timp ai lucrat ca telegrafist?

Tina: In perioada 1982-1993 am lucrat ca telegrafist (operator telex) la Centrul National de Telecomunicatii in cadrul B.D.T.R.A din incinta Aeroportului Otopeni. Acest Centru era impartit in mai multe Sali: sala de telecomunicatii si o alta sala de unde se auzeau mereu niste sunete melodioase ciudate. Fiind in aceelasi serviciu, dupa cativa ani am aflat cum cativa din colegi si colege s-au transferat la zbor, pe avioanele IL-62 si IL-18. Dorinta de a invata Morse a fost atat de frenetica incat sotul meu mi-a construit un mic generator de ton iar Gil YO3BHQ mi-a imprumutat o carte in care era si alfabetul Morse. Iti inchipui cum eu incercam sa transmit singura si sa receptionez fara nici o notiune elementara de cum trebuie si cat trebuie sa fie linia si punctul. Rezultatul, un dezastru total. Intr-o zi, Gil a venit la mine si mi-a spus ca la radioclub a vazut cateva colege de-ale mele care s-au inscris la club sa devina radioamatoare. Bineinteles ca in ziua urmatoare eram la club (adusa de Gil), care m-a inscris si pe mine la cursurile respective.

Nini: Unde, cum si cand ai invatat telegrafie?

Tina: In momentul in care m-am inscris la radioclub pentru a invata Morse, nici macar nu mi-a trecut prin minte ca acest microb ma va prinde asa de mult. Intentia mea era sa invat Morse pentru a deveni telegrafista profesionista, atat. Lector sau mai bine zis instructor de Morse a fost nimeni altul decit Aurel Baciu YO3CDN iar responsabilul de club Marian Ionita YO3JT. La club in aceea toamna ne-am inscris 57 de viitori aspiranti. au urmat evenimentele in Decembrie 1989, iar numarul cursantilor a scazut simtitor. In primavara lui 1990 la sesiunea de examene ne-am inscris 14 cursanti si am promovat doar 3 (eu, Gabriela si Florentina). Aici imi aduc aminte de cum toate 3 il tot stresam pe lector sa vina in week-end-uri la radioclub si sa facem antrenamente la telegrafie. Aici mentionez ca examenul de telegrafisti profesionisti s-a sustinut la o saptamana diferenta unde din nou am promovat toate 3. Ca sa pot ocupa un post la statia de sol a Aeroportului Otopeni, trebuia sa am un stagiu de cel putin 2 ani, iar pentru a nu uita telegrafia am decis sa devin radioamatoare si de aici a inceput totul. Concluzia, acum in 2011, este ca am ales acest hobby pentru a fi un bun profesionist si pana la urma profesia mea a devenit hobby.

Nini: Participi in concursuri?

Tina: Da, in limita timpului disponibil particip in concursurile mari. Este o placere sa saluti si sa fii salutat de catre ce-i mai buni operatori. Ca rezultat, am strans pestre 100 de diplome cu rezultate bunicele atat in SSB, RTTY cat si in CW. Gratie ginerelui meu Andy YO3JR si al coechipierului sau Tibi YO9GZU, am avut sansa sa particip la Campionatul Mondial IARU 2010 de la Moscova, ca arbitru. Acolo am avut ocazia sa arbitrez una din echipele Canadei, respectiv: VE7CC Lee si VE7SV Dale. Sa ai ocazia sa te intalnesti cu atatea personalitati marcante in domeniul radioamatorismului, mi-au dat emotii puternice care aproape ca m-au coplesit. Am facut tot ce a fost posibil sa fiu un bun arbitru si sper ca am lasat o impresie buna la Moscova. Am legat niste prietenii solide. Pe aceasta cale le multumesc pentru increderea acordata.

Nini: Care au fost primii radioamatori pe care i-ai cunoscut?

Tina: Primii radioamatori, bineinteles Gil YO3BHQ, iar apoi lectorul Aurel YO3CDN.

Nini: Dar primul QSO in SSB?

Tina: Primul QSO in SSB, cu mari emotii, cu Nelu YO3YU. Aurel, care incepuse QSO-ul, imi pasa microfonul si eu il aruncam de frica cat colo. Totul era ca la ping-pong, dar pana la urma am reusit. Hi! Emotionant a fost si primul QSO cu acei minusculi 3W in 7MHz cu K1AR John Door care m-a auzit si m-a chemat in primul meu concurs in 1990 in WWCW. Apoi, de neuitat, este primul meu QSO cu o statie din Japonia; eram atat de incantata! Dupa terminarea QSO-ului primesc telefon de la Ion YO7IV care ma intreaba cum mi-a placut sa lucrez cu statia respectiva. Asa am aflat ca, de fapt japonezul fusese Ion care scosese antena de la statie si pusese o sarma sa vada daca il aud. A glumit putin pe seama mea dar nu m-am suparat si Ion a ramas un bun prieten cu care am colaborat si pe linie de serviciu, mai apoi el comandant de aeronava iar eu radiotelegrafist la sol la statia YR1A.

Nini: De cand te ocupi de biroul de QSL-uri de la Radioclubul Municipal?

Tina: Imediat ce am primit indicativ de receptor am inceput sa scriu QSL-uri si le duceam la radioclub. Acolo, d-l Misu Popescu YO3PI si D-na Craiu Rodica YO3ARF se ocupau de cartarea QSL-urilor. Am vazut ca au mult de sortat si incet, timid, m-am oferit sa le dau o mana de ajutor. Din pacate, in primavara lui 1991 o basculanta l-a agatat pe ne-a Misu. Nu a avut nici o sansa; era intr-o zi de Marti iar nea Misu venea spre club. Nu a mai ajuns. Dna Craiu m-a acceptat pe mine ca sa o ajut iar eu am zis: De ce nu daca tot am timp? Domnia Sa se ocupa de intrari, eu de expedieri. Incepand cu 1991 am fost la club de cate ori era posibil si nu numai in zilele de Marti.

Nini: Stiu ca dupa ce ai luat examenul de radioamator, o perioada te-ai ocupat de cei care vroiau sa invete telegrafie. As dori sa dezvolti acest subiect.

Tina: Examenele de radioamator si telegrafist profesionist le-am luat la diferenta de o saptamana intre ele din prima incercare. Imi aduc aminte ca D-na Popescu era foarte exigenta si chiar m-a mutat din banca sa nu cumva sa copiez de la colegi si a ramas surprinsa sa vada cum ciorna mea era curata si frumos ordonata fara nici o greseala sau mazgaleala. Intre timp relatia elev–profesor cu Aurel YO3CDN s-a transformat intr-o prietenie stransa, asa ca in toamna, inainte de inceperea cursurilor, am fost de acord sa il ajut la cursuri in zilele in care nu putea sa ajunga. Asa am reusit sa trec prin 5 sesiuni de examene cu 5 serii de elevi care au aspirat in a deveni radioamatori impartasindu-le din tehnica de a invata si retine literele in Morse si studiind impreuna din traficul de radioamatori, indicative, prefixe, tari, propagare, etc. Din pacate nici familia nu am putut sa o neglijez si a trebuit sa acord o atentie marita copiilor mai ales fetitei care incepea clasa intaii, insa am continuat munca de la biroul de QSL-uri.

Nini: Ce poti sa-mi povestesti despre participarea ta in reteaua de urgenta?

Tina: In reteaua de urgenta am participat chiar de la inceput, dupa ce am primit autorizatie de clasa a II-a. Cu ajutorul radioamatorilor din Germania, in cateva randuri am reusit sa procur medicamente care pe vremea aceea nu existau in Romania si care costau foarte mult. Doar un set de intravenoase pentru bolnavii de SIDA costa peste 4000 marci germane. Nu imi amintesc numele persoanelor, dar numai gandul ca ar fi fost posibil sa fie cineva drag m-a facut sa nu ma eschivez. Cu ajutorul ambasadorului Republicii Moldova am adus de la Viena pretioasele sticule cu ser si apoi cu ajutorul lui Nelu YO3YU le-am trimis cu trenul la Constanta. Am facut acest efort de 2 ori, apoi am ajutat sotia unui coleg al unui bun prieten care lucra la STS diagnosticata cu cancer. Nu i-am vazut niciodata, dar ma bucur ca am putut ajuta si sper sa fie sanatosi.

Nini: Dar despre participarea ta in echipa Romaniei la IARU, ce poti sa-mi spui?

Tina: Impreuna cu YO3FFF, YO3CDN, YO3FF , YO3APJ, YP3A, am facut parte din lotul national si am participat la mai multe concursuri. Trei ani la rand am fost in echipa ce a lucrat de la Calarasi in banda de 7MHz. Asa m-am hotarat sa imi iau si eu neaparat un Yagi cu care am lucrat un an de la mine de acasa pe vremea cand stateam la bloc. Am lucrat apoi si de la Adrian de acasa si atunci am avut alocata banda de 14MHz SSB. Imi aduc aminte o chestie haioasa. Dupa o tura de noapte am plecat direct la Adrian, am inceput sa emit si dupa cateva ore Adrian primeste telefon de la un vecin ca ii intram pe televizor; baietii lucrasera toata noaptea si a fost OK iar cum am inceput eu, gata si problemele. A trebuit sa opreasca finalul pe durata meciului. Hi! Mi-au trecut prin mana mii de QSL-uri pe care le-am confirmat pentru echipa YR0HQ si inca mai scriu. Anul trecut am fost acceptata sa particip la Campionatul Mondial IARU-WRTC ce s-a tinut la Moscova, ca arbitru din partea Romaniei.

Nini: Dar despre munca ta de QSL-manager?

Tina: Incepand cu 1993 am fost solicitata sa fiu QSL-manager de catre doua statii din Liban: OD5WS si OD5RZ, apoi in 1996 m-a solicitat Salem A61AS din UAE iar incepand cu 2006 OD5QT si OD5QB. Cel mai activ este Salem si este un radioamator foarte serios si corect dar care imi da de lucru serios. Primesc zeci de plicuri lunar si trebuie sa le raspund, altfel primesc reprosuri. Multi spun ca a fi manager inseamna sa te inbogatesti, dar uita ca daca intr-un plic primesc 2 $, alt plic este gol si este de la un radioamator receptor care abia si-a permis sa trimita QSL direct si atunci trebuie sa pun bani de la mine pentru a plati plicul, timbrul de raspuns. Una peste alta, nu ma aleg decat cu munca si satisfactia ca pot dovedi ca si romanii sunt seriosi ca manageri.

Nini: Stiu ca esti membra la cateva cluburi celebre de telegrafie. Ce poti sa-mi spui despre acest lucru?

Tina: Incepand cu 2010 s-a infiintat clubul CW-OPS si am fost invitata sa devin membra chiar de catre membrii fondatori; la fel si A1A club iar recent dupa a treia incercare am reusit sa indeplinesc conditiile pentru a deveni membra al faimosului club FOC. Dupa aproape un an de verificari am primit diploma de membru. Sper si fac tot posibilul sa fiu un bun radioamator.

Nini: Ce poti sa-mi spui ca incheiere?

Tina: Am uitat ceva destul de important. In familie aproape toti sunt radioamatori:
-YO3GCM Tinel, sotul;
-YO3GLW Cristina, fata mea;
-YO3GLX Andrei, baiatul meu;
-YO3JR Andy, ginerele; a mai ramas pisica si maica-mea sa dea examen. Hi!

Mai multe poze ocazionate de acest interviu se gasesc in albumul de la qsl.ro.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 21-7-2011

7288

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact