hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Dermengi Bean YO3JD

Nini Vasilescu YO3CCC

Pe dl. Bean YO3JD il cunosc de foarte multi ani si din intamplare este si vecin cu mine. Pana sa-l cunosc ii admiram mereu antenele de pe bloc ori de cate ori treceam pe langa blocul in care locuieste.

YO3CCC: Data si locul nasterii.

YO3JD: 18 aprilie 1937, Bucuresti.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO3JD: Din timpul razboiului; vedeam cand vin avioanele dinspre Marea Neagra catre Bucuresti si de la Bucuresti spre Ploiesti, era la ora 11 la pranz cand soarele era exact in zona din care veneau avioanele si nu erau unul, doua, erau cateva sute de avioane. Din avioane se lansau foite de aluminiu, de la condensatorii care erau pe vremea aceea, pentru a bruia radarele de la data respectiva si astfel nu puteau fi ochite, dar si pentru ca soarele era in spatele lor.

YO3CCC: De unde ati aflat primele notiuni despre electronica?

YO3JD: Noi am locuit in aceeasi casa impreuna cu familia lui Dan Petrescu DL6RCD. Tatal lui avea un mic laborator in cladirea in care locuiam, la ultimul etaj, respectiv etajul 2, o camera unde avea, ceva d-astea electronice. Dupa ce s-au mutat (si-au facut casa tot in zona), camera unde era laboratorul radio, aceea a fost camera mea unde mi-am desfasurat activitatea de radioamator. Radioamator, impropriu spus atunci.

YO3CCC: Cand ati butonat primul aparat de radio cu galena?

YO3JD: Tatal meu a fost printre primii din Bucuresti care a avut aparat de radio cu galena; erau cateva sute.

YO3CCC: Dar primul aparat de radio?

YO3JD: Apoi, prin 1936 a fost printre primii 100 de fericiti posesori ai unui aparat de radio asa cum il stim noi, Telefunken Tefag. In timpul razboiului ascultam la el si ma minunam.

YO3CCC: De unde ati prins dragostea pentru haina militara?

YO3JD: Aveam un vecin care era ofiter la marina, numai ca era pe Dunare si vazandu-i uniforma am capatat o placere, o dragoste fata de aceasta uniforma. Mai mult, cand aveam 4 - 5 anisori, de un 10 Mai, eram pe umeri la tata unde este acum statuia de pe Calea Victoriei vis-a-vis de Palatul Regal. Iesea regele pe un cal alb cu puncte negre si in spate la cativa metri era maica-sa cu un automobil Ford 8 in V. Imi aduc aminte ca si cand ar fi fost ieri. A oprit regele in fata lui tata si m-a luat de la el de sus de pe umeri. Pe moment m-am speriat, dar a fost de bun augur in sensul ca mi-a placut uniforma.

YO3CCC: Cum era in timpul razboiului?

YO3JD: Tatal meu impreuna cu tatal lui Dan Petrascu, ne facuse un transeu din niste scanduri, cu 10 cm de pamant; avea o lungime de trei metri si lat de vreun metru. Vedeam cum vin avioanele noaptea, bombardeaza, reflectoarele care prindeau avioanele, se auzea cum se trage in ele, samd.

YO3CCC: Stiu ca in timpul razboiului au fost confiscate aparatele de radio. Nu l-au luat si pe cel al tatalui d-voastra?

YO3JD: Aparatele de radio ne-au fost luate la un moment dat, ca sa nu ascultam posturi straine si le-am depus undeva pe str. Agricultori, in Bariera Vergului. Ramanand fara acest aparat de radio am plans de m-am rupt. Am plans, am plans, am plans... Dracul din mine, stiind ca taica-miu avea aparatul cu galena, l-am luat pe ala; aveam si niste casti prin casa tot de la tata, pe care nu le folosea.

YO3CCC: Cati ani aveati?

YO3JD: Aveam vreo 6 ani. Am intins o sarma si am vazut ca prind un post de radio. Deci, inceputul e de la galena.

YO3CCC: Cand ati inceput scoala?

YO3JD: In primul an cand s-a terminat razboiul, in 1944, in anul acela am intrat in clasa a I-a si eu si Dan Petrascu. Deci, noi am locuit in aceeasi casa, am facut aceeasi scoala, Scoala nr. 33 de fete si baieti (separat bineinteles), la directorul Mazilu, la statia de tramvai Mieilor pe str. Mihai Bravu. Mi-a ramas in minte evenimentul respectiv, cand am fost luat de rege pe cal si mi-a placut si ramas in minte uniforma militara de la marina. De ce spun asta? Pentru ca urmatoarea intamplare se intampla prin luna Mai, dupa ce s-a mai incalzit vremea, fiind cald si frumos, am pus o albie in curte, mi-am facut si o sabie dintr-un bat si uite asa am visat sa ajung ofiter de marina. Asa am visat eu.

YO3CCC: Ce dorea tatal d-voastra sa deveniti?

YO3JD: Tatal meu fiind laborant de farmacie, sigur ca intentia din partea lui era sa fac ceva medical in domeniul in care cunostea foarte bine. De altfel si sora mea a facut 2 ani de facultate, dar pentru ca a asistat la o operatie de amputare a picioarelor la un copil de vreo 8 - 9 ani, a renuntat; a murit acum 7 ani, mult mai tanara ca mine cu vreo 4 ani.

YO3CCC: Cand ati inceput sa va faceti o idee despre telegrafie?

YO3JD: Tot auzind telegrafie in aparatul de radio de acasa, am ramas cu aceasta idee. In clasa a VII-a, la fizica aveam alfabetul Morse. Dracul din mine si din Dan Petrascu, “ia ba sa facem si noi telegrafie”. Ne-am uitat cum se face. Zice Dan: “Uite, tu stai la poarta si transmiti, tinand in mana cartea de fizica, iar eu stau in casa. Bati un punc, o linie si la urma vedem ce am transmis fiecare”. Apoi faceam schimb, eu ma duceam in casa si el transmitea de la poarta. La un moment dat, am spus: “De ce sa tot alergam in casa, incoace, incolo?” Am facut rost de o bucata de scandura, o bucata de tabla d-aia zincata, un dop de pluta si un cui dedesubt. Foloseam si un buzer care se gasea pe toate drumurile. Si asa invatam telegrafie.

YO3CCC: Ce ati urmat dupa scoala generala?

YO3JD: Cand am terminat clasa a VII-a, ne-am pus intrebarea: “Unde sa mergem mai departe?” Auzisem noi ca exista o scoala de telecomunicatii. Am inceput sa intrebam, eram copii, na. Am gasit aceasta scoala pe Vacaresti pe linia tramvaiului 1, cum era atunci. Am gasit scoala la nr. 111 si acolo am intrat din primul foc. Dan Petrascu vroia sa mearga la scoala germana, dar pana la urma s-a inscris si el, a intrat, dar dupa o scurta vreme el s-a mutat de la scoala de pe Vacaresti, undeva pe langa Hala Traian, pe strada Stefan Mihaileanu si pe chestia asta ne-am deapartit pentru o perioada destul de scurta. Acolo, noi aveam un laborator de frecventa.

YO3CCC: Cu ce calificare ieseati din aceasta scoala?

YO3JD: Am uitat sa-ti spun ca, un an-doi inaintea noastra, calificarea iesita din scoala, era de subinginer radio-telefonie-telegrafie. In 1954 cand am terminat scoala, atunci s-a dat pentru prima data calificativul de absolvent de scoala medie tehnica de telecomunicatii, ceea ce inseamna radio-telefonie-telegrafie; deci eram pregatiti in aceste trei domenii. Asa se face ca am terminat scoala si acum am inceput sa facem si putina piraterie.

YO3CCC: Cu ce?

YO3JD: Dan Antoni (mai tarziu YO3ZA) avea mai multe aparate, Silviu Nicolau (ulterior YO3VU) avea si el o statie cu doua bucati DLL101. Mi-am facut si eu un receptor. Mi-a dat o schema Dan Antoni cu un EL6 si am facut un emitator cu care ne-am distrat binisor. Deja incepusem scoala de telecomunicatii, ne-am perfectionat in telegrafie, ne-am experimentat in ale telefoniei si chiar la frecvente. D-aia am vrut sa spun ca dincolo la Mihaileanu exista un laborator de frecvente, care era o camera cam 10 m pe 10 m si avea racuri cu frecvente pe tuburi. Erau cateva sute de tuburi, acum totul se reduce la o cutie...

YO3CCC: Cat un pachet de tigari.

YO3JD: Asta a fost, ca sa zic asa, inceputurile radioamatorismului. Referitor la statie, mare treaba nu a fost, era cu un singur tub, dar problema a fost la alimentator. N-aveam un condensator de 7 - 8 uF si atunci am facut rost din centralele telefonice, unde se foloseau dintr-aia cu staniol de 1 uF / 350 V. Am legat mai multi in paralel si asa am facut primul redresor. La inceput a fost cu un tub, ulterior a aparut 6ST4 si pe urma am inceput cu seleniu. In anul trei aveam primul receptor cu reactie facut cu 2 sau 3 lampi, atat, nu mai mult si un emitator cu EL6.

YO3CCC: Ce ati facut dupa terminarea scolii de telecomunicatii?

YO3JD: Si uite asa, incet-incet, am ajuns de am terminat scoala de telecomunicatii. In timpul scolii au venit niste ofiteri care aveau nevoie de cei care stiau telegrafie. Erau foarte cautati ca era perioada cand s-au schimbat cadrele militare. Si mai ales specialisti din domeniul asta al comunicatiilor radio, respectiv telegrafisti. S-au schimbat cei din armata veche cu altii, cum cerea atunci regimul de la putere. Unul dintre colegi, tatal lui fiind fost jandarm, el a acceptat, din anul 3 a plecat, dar el nu a mers pe domeniul de telegrafie, pe alt domeniu. In schimb, cand am terminat telecomunicatiile, imediat cum am avut chemare la comisariat, m-am si prezentat. Stand de vorba cu un locotenent-colonel acesta imi zice: “Hai, uite, te trimit la aviatie radio-telegrafist, inveti telegrafie acolo, dar o sa ai doua stele mai mici.” Sigur ca m-a deranjat cand mi-a spus asa, parca m-a luat peste picior.

YO3CCC: Ce insemnau doua stele mai mici?

YO3JD: Adica locotenent, nu ca el locotenent-colonel; sa am doua stele mai mici in sensul asta. Plecand de la chestia asta, am refuzat: “Nu, nu.” Mai ales ca am avut un vecin care facuse scoala de ofieteri de aviatie si avea probleme mari de tot saracul; ma lamurise el. Comisariatul Sectorului 3, atunci era pe str. Parfumului, acolo, in coltul strazii. Comandantul imi zice: “Bine, poimaine vii pregatit cu geamantanul!” M-am prezentat, mi s-au dat doua cutii de conserve si o paine, dupa care ne-au luat cu niste camioane si ne-au dus undeva pe Calea Grivitei, era si o locomotiva, in apropiere cred ca era un club al CFR-ului.

YO3CCC: Dupa Podul Grant, la cateva sute de metri, mai in sus pe stanga. Cred ca acolo mai este si acum acel Club; sau cel putin era.

YO3JD: De acolo ne-au urcat in niste vagoane de tren, cred ca erau de clasa a III-a, cum erau atunci si atat imi aduc aminte ca am mers vreo doua zile, dar Dumnezeu stie unde am ajuns. Doar ce puteam sa vedem prin diverse gari. Incet, incet, o parte au coborat la Floresti, unde au facut 2 ani, altii au coborat impreuna cu mine la Cluj, iar altii s-au dus mai departe. In felul asta am facut armata, dar in acesti 3 ani de zile eu nu am venit decat de doua ori acasa.

YO3CCC: Erati si prea departe de casa.

YO3JD: Da, dar una peste alta, am facut telegrafie nene... Ce invatasem telegrafie in scoala era una, dar aici am facut telegrafie si plus altele, regulamente militare, etc. Ma gandeam ca parca eram intr-un “Batalion disciplinar”; era o strictete nemaipomenita.

YO3CCC: Ati apucat sa vizitati Clujul?

YO3JD: Ceea ce pot sa spun, este faptul ca nu stiam cat de mare si de frumos este Clujul. Am apucat sa mergem la Opera de acolo si am vazut cateva opere si operete care mi-au placut. Era la o distanta binisor de unitatea noastra, ca noi eram la vreo 2 Km de centrul orasului. In felul acesta ne-am mai si culturalizat cu ce am vazut pe acolo.

YO3CCC: Cum va descurcati cu tehnica militara?

YO3JD: Prin anul doi eu eram ofiterul care eram bun la toate si la receptie si la emisie, dar intr-o zi stand la receptie pe o frecventa speciala – eu ma obisnuisem cu statiile ca sa stiu sa le butonez – un ofiter (nu stiu cine o fi fost acela) m-a vazut si dupa ce am iesit din tura, cand eram la somn, m-a sculat si mi-a spus: “Te prezinti la Comandament!” Era CI-stul unitatii, probabil. Dupa ce m-am prezentat la Comandament, a intrat si m-a luat foarte tare; daca imi aduc eu bine aminte era un capitan sau un maior. Imi zice: - Ia adu caietele pe care scrii cat timp esti la statie! M-am dus, le-am adus zi zice: - De ce iti notezi chestia asta si i-ai facut si desenul? - Pai ca sa le invat, nu este bine sa le stiu? - Da, dar nu ai voie sa tii caietul la tine. - Dar eu am facut telecomunicatiile, am facut si un receptor, am facut si un emitator, am facut mai multe; imi place sa le invat. Sigur ca dupa ce am stat vreo 2 – 3 ore la discutii, omul s-a convins ca nu aveam nicio intentie, dar am ramas in atentia lui. Nu mi-a zis nimic, dar mi-a oprit caietele.

YO3CCC: Ati mai vazut caietele?

YO3JD: Pe urma mi le-a dat inapoi. Acum, am uitat sa-ti spun o treaba, eu cand lucram, am adus o perfectionare mare de tot, la emisie transmiteam foarte sacadat, foarte bine. Toate subunitatile eram in legatura, iar cand apaream in emisie stiau ca sunt eu si transmiteam si HRBEN. Era bucurie mare pe toti pentru ca ma receptionau fara probleme. Nu m-am multumit numai cu manipulatorul. Dintr-o panza de bomfaier, o bucata de plumb topita pe o placuta, am facut un duplex; ar trebui sa-l mai am dar nu stiu ce am facut cu el. Cand au auzit cu ce lucrez, imi spuneau sa transmit numai cu ala ca este deosebit. In felul acesta marisem si viteza de manipulare, mult de tot; era si foarte sacadat si foarte corect. De multe ori nici nu mai dadeam indicativul statiei ti-ti ta-ta ti-ti ta-ta () si dadeam HRB si stiau ca sunt eu. Asa mi-a mers faima in Regiunea a II-a Militara. Am facut cunostinta cu gen. Floca, care tinea foarte mult la mine. La vreo 2 luni de zile, iarasi sunt sculat dupa ce am iesit din tura de noapte si am fost dus in aceelasi cabinet.

YO3CCC: De data asta pentru ce?

YO3JD: M-am pomenit cu doi ofiteri, tot in biroul ofiterului CI; nu stiam despre ce este vorba, m-am prezentat si m-au invitat sa iau loc. Unul dintre ei era capitan, celalalt locotenent-major. M-au intrebat:
- Ce mai faceti, ce mai dregeti? V-am ascultat cum transmiteti.
- Pai de unde m-ati ascultat?
- De la Bucuresti. Ne place cum lucrezi. Adica, m-au laudat intr-un fel.
- Ce discutam ramane intre noi. Am fost pus a semnez o hartiuta ca nu vorbesc cu nimeni nimic. Asta se intampla in anul 2; mai aveam inca un an, anul 3. Printre altele am fost intrebat daca mi-ar conveni sa fiu ofiter la Bucuresti. Eu am ramas traznit cand am auzit. Pai, de unde sa stiu eu ca aceea era scoala de ofiteri? Abia pe parcurs te lamureai despre ce este vorba. Le-am spus ca mie mi-ar fi placut sa ajung rediotelegrafist pe vapor, desi eram prea putin informat. Acum, daca stau si ma gandesc, uniforma m-ar fi atras mult mai mult decat cea pe care am avut-o.

YO3CCC: V-au mai vizitat cei doi afiteri?

YO3JD: Au mai venit de 2 - 3 ori la unitate, la intervale destul de regulate, dar ceea ce remarcasem este ca incepand de la data aceea, tot timpul ofiterii erau cu ochii pe mine:
- Mai, sa nu scapi radiograma, mai transmite asa, uite asa... Cei care erau sefii mei directi in probleme de transmisie radio, ma urmareau sa fiu cat mai corect. Nu erau niste nestiutori de telegrafie. Asa se face ca acel comandant de pluton pe care i-l aveam, unul Mos Vasile (asa era numele lui), era mai mare cu vreo 2 ani ca noi, avea nerv sa transmita, dar de multe ori scapa puncte in plus, la manipulatorul simplu. La sala de pregatire i-am spus:
- Ati transmis 5, nu H. I-am atras atentia de cateva ori si a capatat oarecare ciuda pe mine. M-a pus sa vada cum transmit si am facut niste schimburi de experienta. Cand mai aveam o luna de zile pana la eliberare am vazut ca au venit iar cei doi ofiteri.

YO3CCC: Iar au venit?

YO3JD: M-au asigurat ca voi lucra la Bucuresti si chiar la ei in tura. Sigur ca m-a incantat treaba asta, cu toate ca sufletul meu era, asa dupa cum ti-am mai spus, sa devin ofiter de marina, dar aici am facut performanta. Asa se face ca in 1963 am fost campionul absolut la telegrafie pe armata. Pentru treaba asta trebuia sa plec la Moscova ca sa reprezint tara acolo.

YO3CCC: Si uite asa, ati vazut Moscova.

YO3JD: Ar fi fost frumos, dar nu am putut sa ma duc pentru ca era exact cand aveam fixata ziua de nunta, de casatorie, la restaurantul “Caru cu bere” pe care i-l inchiriasem cu vreo 6 luni de zile in urma. Deci, nu am putut sa ajung la Moscova. A plecat altcineva in locul meu.

YO3CCC: Ce ati facut in continuare?

YO3JD: Dupa ce am terminat armata, mi s-a spus ca dupa ce ajung la Bucuresti, nu in prima zi, dar a doua sau a treia zi sa merg in strada Dobrogeanu Gherea nr. 5. Habar nu aveam unde este aceasta strada. Am uita sa-ti spun ca am stat in unitatea militara in plus inca vreo doua luni fata de cei care s-au eliberat si am dat niste examene. Ca apoi sa aflu, la data cand am inceput examenele eram 17 insi din anul meu si din toti am ramas singurul care am luat toate examenele in anul respectiv. Cu doi ani inainte, am aflat ulterior, dupa ce am ajuns la unitatea mea de aici de la Branesti, au fost doi: fostul meu comandant de grupa, Serban Marin si inca un coleg, am uitat cum il cheama. Iar dupa mine, in anul urmator, de asemeni, unul singur, Dumitras Lucian; nu este radioamator.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator?

YO3JD: De la Cluj am venit in 1959, am inceput serviciul in noiembrie si cam la un an si ceva dupa ce am iesit ofiter m-am facut si radioamator. Prin 1961 intrasem bine in meserie, in domeniul telegrafiei.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO3JD: Cu aparatura facuta de mine, adica home-made. Mai intai cu un receptor cu reactie; emitatorul facut tot de mine de la A la Z. Antena mi-am facut-o tot singur. Deci, am plecat cu toate facute de mana mea. Am inceput cu reactii, cum era normal pentru aceea perioada. Mai inainte facusem aparate cu galena. Deci, pot spune ca de la galena am trecut la reactii, iar de la reactii am trecut la superheterodina si dupa aceea am luat o schema de la Dan YO3ZA, o dubla converie cu 11 tuburi. Era o copie dupa o statie americana cunoscuta in lume. De altfel, au reprodus-o si rusii, echivalentul lui Krot. Am facut montajul si mi-a mers din plin. L-am facut de la A la Z, de la tabla indoita, gaurita, sudata, lipita si am reusit sa vorbesc cu tot globul. Cu asta ma mandresc. Pe urma, in timp, prin 1967 – 1968 am prins gustul pentru aparate electronice profesionale. Pe masura ce a trecut timpul, au inceput sa creasca pretentiile. Imi placea sa ascult DX-uri in mod deosebit, raritati, expeditii samd. Cu treaba asta am ramas si acum. In ultimii ani ma intereseaza expeditii, insule, chestii pe care nu le-am lucrat; pe asta ma axez. Din 1960 si pana acum, in 50 de ani de radioamatorism, am facut cam vreo 41.000 de legaturi. La inceput ma omoram cu concursurile, dar la ora actuala nu mai am rabdare.

YO3CCC: Sunteti pasionat de QSL-uri?

YO3JD: Da. Am foarte multe QSL-uri pe care vreau sa le pun in ordine alfabetica, vreau sa le pun la locul lor. Asta am in plan pentru viitorul apropiat.

YO3CCC: Aveti pe cineva in familie care va mosteneste aceasta pasiune?

YO3JD: Din 4 copii, 3 sunt radioamatori. As incepe cu Edi YO3BR care este foarte activ, apoi fata care locuieste la Pitesti, Atena YO3JC si Bebe YO3FDB. Cine stie, mai incolo cand se vor mai linisti si ei probabil ca o sa-si reia activitatea ca radioamatori. Copii mei, de la varsta de 8 ani stiu telegrafie; Edi poate stie chiar mai devreme. Erau tot timpul langa mine cand lucram la statie. De multe ori cand am fost la diverse convocari tineam legatura prin radio cu el. Lucreaza foarte bine la viteza. Se mirau colegii:
- Bai, da cu cine lucrezi?
- Pai cum cu cine, cu fii-miu.
- Cum bai, fii-tu lucreaza asa?
Ma receptioneaza la orice viteza i-as transmite, dar si eu i-l receptionez. Este un radioamator in plina forta. Sper sa ma urmeze, pentru ca eu am fost foarte, foarte, foarte atasat de telegrafie. Fata cea mare ar fi vrut si ea sa devina radioamatoare, dar pentru ca s-a casatorit mai devreme si avand si copii nu a mai apucat. Eu sunt convins ca si cealalta fata, Atena, dupa ce o sa-i mai creasca copii (are doua fetite de 9 si 10 ani) si o sa fie putin mai libera probabil ca se va apuca si ea.

YO3CCC: Sa va traiasca toti copii si nepotii si sa va bucurati de ei.

YO3JD: Multumesc.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 16-3-2013

5367

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact