hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

In Memoriam - Topor Costica YO3ARD

Nini Vasilescu YO3CCC

Cu nea Costica am avut prima legatuta radio prin 1978, iar prima vizita i-am facut-o prin 1984. Dupa ce m-am mutat in Balta Alba in 1986, la foarte mica distanta de nea Costica, ne vizitam foarte des. Nea Costica mi-a pus in functiune transceiverul A-412 facut de mine, dar a venit si cu aparatura adecvata ca sa-mi acordez antena "inverded V" la mine pe bloc.

Nini: M-ar interesa pentru inceput sa-mi povestiti despre nea Costica, cand si unde s-a nascut?

Anca: S-a nascut pe 20 Iunie 1921 la Braila. Pe bunicul (tata lui tata) il chema Gheorghe, iar pe bunica Stanca, careia i-am preluat si eu numele, iar Sergiu, este varul meu, adica bunicile noastre erau surori. In satul Ciucea, la sora bunicii, Ileana, se strangeau, toti verii mei sa-si petreaca vacantele impreuna.

Sergiu: Costica si cu taica-miu, veri primari.

Nini: Ce puteti sa-mi povestiti despre copilaria lui nea Costica?

Anca: Copilaria lui tata o stie mai bine Sergiu.

Nini: Atat cat stiti.

Sergiu: Eu de la Braila nu prea stiu multe, stiu dupa ce am venit la Bucuresti.

Nini: Atunci de cand stiti, de cand va aduceti aminte.

Anca: Braila era un oras foarte bogat. Cand era mic, tata se plimba prin port, ii placea sa vada cum se descarca marfa, cum se incarca, sa treaca prin hala de peste. Spunea ca aluneca pe solzii de peste, asa de bogatie era; era o branza grozava. Toate neamurile plecate in lume, se intalneau la Braila. Avea colegi greci, turci, armeni, de toate natiile. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte numele lor, pentru ca tata vorbea foarte frumos de fiecare in parte.

Sergiu: Ce era interesant la Braila, era si o piata care se numea Piata Saraca. Nini: De ce sa numea asa?

Sergiu: Piata aceasta se afla de la intersectia B-dului Carol cu str. Galati, pana la cherhana, jos in port. Pescarii veneau cu pestele la cherhana si nu puteau sa-l vanda pe tot; ce mai ramanea, il duceau in aceasta piata. Pe vremuri nu existau frigidere, racitoare si treburi d-astea. Pestele se pastra cu gheata pe el, erau calupurile alea de gheata, dar ele nu tineau decat pana pe la ora 12. Pestele era adus in piata asta, era pusa gheata peste el si pana la ora 12 te duceai si-l cumparai proaspat; dupa 12 gheata nu mai era s-atuncea n-avea cum sa-l mai tina pana a doua zi. Te duceai si dupa ora 12 ti-l dadea gratis ca sa golesca piata ca venea alta marfa si d-aia ii spunea Piata Saraca. Se duceau saracii care n-aveau bani si luau acest peste.

Nini: mai este si acum aceasta piata?

Sergiu: Piata nu mai exista acum.

Nini: Unde a facut scoala nea Costica?

Anca: Scaoala primara si liceul le-a facut la Braila, iar Facultate de Chimie la Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe Nenitescu si pe Spacu de care isi aducea cu multa placere aminte.

Nini: Cum a ajuns sa se stabileasca la Bucuresti?

Sergiu: Sora lui s-a casatorit cu Virgil Cristescu si asa au ajuns la Bucuresti. Virgil Cristescu se ocupa de electricitate si apoi s-a specializat in metrologie; era seful metrologiei pe tara. Dupa ce a terminat Costica facultatea, a fost luat de cumnatul sau Virgil, la Bucuresti si s-a specializat si el in metrologie. Atunci, a locuit in cartierul Herastrau, unde si eu am locuit la ei cat am fost student.

Nini: Unde in Herastrau?

Sergiu: Pe strada Lacului in spatele bisericii, intre cimitir si biserica. Dupa ce l-a luat Virgil la metrologie, Costica era seful Atelierului mecanic unde facea piesele de care avea nevoie.

Nini: Cum a ajuns la specializare in Germania la Berlin?

Anca: A fost trimis in 1956 de Institutl national de Metrologie ca sa se specializeze in aparatura de masura si control.

Nini: Stiti mai multe amanunte despre aceasta specializare?

Anca: Eu aveam un an atunci.

Nini: Din ce a povestit nea Costica.

Anca: Povestea despre lucrurile care ma interesau pe mine: jucarii, ursuleti. A fost impresionat de ordinea nemtilor. A asamblat un aparat in concurenta cu un neamt si tata l-a asamblat primul, dar era o mizerie in jurul lui de nedescris, uneltele puse claie peste gramada, pe cand neamtul era neamt, totul era perfect.

Sergiu: Taica-su lui Costica a avut un atelier mare de rotarie in Braila.

Anca: Roti pentru carute, facea carute d-alea dobrogene. A avut atelier mare, cu lucratori. De acolo se pricepea tata la tamplarie. A facut o gramada de lucruri singur, dulapul de pe balcon, la el in camera biblioteca.

Nini: despre inceputurile radio ale lui nea Costica, ce imi puteti spune?

Anca: La primul radio cu galena ne povestea ca asculta discursul lui Nicolae Iorga si erau stransi la Braila multi intr-o camera.

Sergiu: Imi aduc aminte ca era un cerc de radioamatori foarte dezvoltat la Braila cand eram in liceu.

Nini: La inceput, acasa, unde isi desfasura nea Costica pasiunea pentru aparate de masura dar si pentru radio?

Anca: La inceput in bucatarie, tata avea biroul pentru pasiunea lui.

Nini: Asta pana sa va mutati aici.

Anca: Pana sa ne mutam aici, am locuit pe undeva pe langa depoul Dudesti.

Nini: Cum se descuca in spatiul acela mic?

Anca: Le lasa intinse pe birou si imi spunea sa nu pun mana pe nimic. A venit un coleg pe la mine in vizita, era prin clasa intai, a doua si am vrut sa-i arat ce are tata si am pus mana pe un transformator care era in priza; de atunci nu mai m-am atins de biroul lui.

Nini: Deci, tot raul a fost spre bine.

Anca: A ajutat pe foarte multi, de la copii la oameni in varsta. Se ducea foarte des la Dl. Iani la care tinea foarte mult, cred ca nu mai vedea in ultima faza si il ajuta. Si cu Dl. Blujdescu YO3AL s-a impacat foarte bine; ii traducea din limba rusa materiale de specialitate, cu scheme si erau foarte buni prieteni.

Nini: Erau vecini, locuiau foarte aproape unul de celalalt. De care radioamatori va mai amintiti ca va povestea?

Anca: De dl. Traian Razor YO3RT imi povestea ca este expert in telegrafie.

Nini: Si constructor bun.

Anca: Odata ne-am intalnit intr-un autobuz si mi l-a prezentat, asa ca l-am cunoscut si eu. Imi aduc aminte cu mare placere de dl. Codarnaie YO3ZM care venea des pe la noi. Cu dl. Nelu Carstea YO3BAA, mergeam la patinoar cu fiicele lui, care erau mai mici decat mine.

Nini: Alte intamplari va mai amintiti?

Anca: Au venit de la controlul frecventelor pentru ca erau niste perturbatii la televizor si au masurat cu ce putere iese si au constatat ca nu e de la tata. S-au dus peste tot sa-l masoare si masurand au constatatca era corecta aparatura pe care o avea. I-au placut tatei ca au fost corecti.

Nini: Stiu ca nea Costica o perioada a fost si profesor.

Anca: Da, a fost profesor la Liceul de Metrologie. Multi elevi i-au trecut prin mana si il cunosteau. Cand mergea prin tara, in concediu, se intalnea cu ei.

Nini: Cam in ce perioada, asa, aproximativ?

Anca: De prin 60 si... pana prin 70 si...

Nini: Nea Costica cand a iesit la pensie?

Anca: In 1980. Cand am inceput eu serviciul, tata a iesit la pensie.

Nini: Cati ani avea nea Costica cand a decedat?

Anca Avea 87 de ani.

Nini: Stiu ca nea Costica era foarte saritor cand aveai o problema.

Anca: Tata avea o vorba: "Daca ajuti cu drag un om, primesti inzecit de la Dumnezeu." A cerut intotdeauna ajutor si a fost ajutat din toata inima de prieteni, de cunoscuti.

Nini: Ceva nostim din viata lui nea Costica?

Anca: A avut un nepot din partea mamei mele care a facut la Politehnica, Facultatea de Electronica si el i-a spus lui Tata: "Lasa nene lampile ca numai este vremea lor, treci pe tranzistoare!" Si de atunci s-a ocupat numai de tranzistori si-a luat tineri pe langa el sa-l invete si era asa de incantat ca a renuntat la dulapurile de aparate. Era foarte multumit ca a reusit sa faca pasul respectiv, pentru ca este foarte grea trecerea de la o tehnologie la alta.

Sergiu: Avea talent.

Anca: La serviciu a vrut sa ajute o colega careia i se stricase un aparat de fotografiat. Si, tata care desfacuse multe aparate a spus ca il face, ca il repara. Cand l-a desfacut, a sarit un arculet si s-au imprastiat toate piesele. A fost singurul esec de care ne povestea. Nu a putut sa repare acel aparat, l-a strans intr-o batista si l-a dus la un prieten specialist in asa ceva.

Nini: Stiu ca pana nu rezolva o problema, nu avea somn.

Anca: Statea zile intregi si se gandea cum sa rezolve problema si pana la urma o rezolva. Cerea ajutor, cerea informatii si rezolva problema.

Si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc din suflet lui Anca pentru amabilitatea cu care mi-a raspuns la intrebari, dar si pentru bucuria imensa pe care mi-a adus-o prin punerea la dispozitie a atator fotografii si documente.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Un film facut de mine prin 1995 in laboratorul de acasa al lui nea Costica poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 27-7-2013

5342

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact