hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

Din istoria radioreceptiei la Deva

Adrian Voica YO2BPZ

Rasfoind colectia revistei noastre (YO/HD Antena) am regasit acest articol publicat in 2003.
M-am hotarat sa incerc publicarea lui la radioamator.ro (cu comentarii) in ideea ca poate , printre cei care il citesc, sunt persoane care mai au si alte date detalii (amintiri sau documente) referitoare la acest subiect
Tuturor, multumiri anticipate! (YO2BPZ)

Primul aparat de radioreceptie in orasul Deva a fost realizat si pus in functiune in toamna anului 1927 in laboratorul de fizica de la Liceul Teoretic "Decebal", in prezent Colegiul National "Decebal" Deva.

Realizatorul acestui aparat a fost un elev din clasa a VII-a (ultima clasa de liceu) SZÁSZ FRANCISC care era pasionat de fizica in asa masura incat profesorul de specialitate (Damianov Valentin) il lasa sa prezinte experimentele de la lectii in fata colegilor de clasa. De asemenea el a realizat si diferite dispozitive destinate pentru noi exeprimente.

Intamplarea a facut ca profesorul dr. Tarján Ödön sa gaseasca o revista ce se adresa amatorilor, in care se prezentau cu toate detaliile necesare functionarea si mai ales construirea unui aparat de radioreceptie precum si adresa de unde se puteau comanda piesele necesare. Profesorul, cunoscand pasiunea si indemanarea elevului pentru fizica i-a propus sa studieze acest articol si sa construiasca acest aparat. Considerand ca aparatul poate fi realizat, au procurat o parte din materiale chiar din magazinele din Deva, iar tuburile electronice, soclurile, potentiometrele, condensatoarele variabile, butoanele le-au comandat la adresa indicata in revista. Tuburile electronice de tipul M3 si M4 erau triode de fabricatie Tungsram.

Radioreceptorul era cu reactie tip Hartley, bobinele tip "fund de cos" realizate pe un cilindru din lemn de 5,5 cm diametru in care erau infipte 9 cuie (fara cap) in jurul lor impletindu-se sarma de cupru dupa care se fixau cu lac, iar dupa uscare se scoteau de pe cilindru.

Radioreceptorul era prevazut cu 4 triode si doua perechi de casti; pentru alimentarea filamentelor erau puse in paralel doua baterii de 4,5 V ( cu reostat de reglare) , tensiunea anodica era obtinuta din 18 baterii tot de 4,5 V legate in serie. Pentru antena s-a folosit sarma din fier (singura disponibila) de cca 38 - 40 m intinsa de la fereastra laboratorului de fizica pana pe acoperisul salii de gimnastica din curte.

Cu mari emotii aparatul a fost pornit si dupa acordul necesar s-a auzit un post in limba germana (Kassel) care recomanda ca in ziua urmatoare sa se asculte un program muzical. Pentru economisirea bateriilor aparatul a fost oprit pana a doua zi. Acest eveniment asa cum am amintit la inceput a avut loc in toamna anului 1927, cand inca foarte multi nici nu au auzit despre un asemenea aparat, nestiind cum functioneaza.

In ziua urmatoare aparatul a fost prezentat in fata mai multor persoane prezente in amfiteatrul de fizica, printre care era si profesorul Liviu Sirca, viitorul director al liceului.

Aparatul a fost o noutate asa de mare incat unii au cautat pe sub mese daca nu cumva este ascuns un patefon de unde se auzea programul muzical. Programul se asculta simultan de 8 persoane , cate doi la o jumatate de casca.

Dupa acest eveniment dl. Szász a realizat mai multe asemenea aparate ce au fost comercializate printr-un magazin din Deva, precum si in Simeria si Valea Jiului. Pentru dansul radiotehnica a fost o pasiune permanenta pana in prezent.

Cele de mai sus au fost relatate in acest an (2002 – NR), chiar cu mai multe amanunte personal de catre dl. Szász, care in prezent este pensionar, are 96 de ani si locuieste langa Budapesta (Ungaria). Cu aceasta ocazie ii dorim si in continuare multa sanatate. (Dl. Szasz a incetat din viata la aproape 100 de ani – NR)

Redactat de YO2LPB & YO2CC in 26 decembrie 2002.
(Aparut in YO/HD Antena nr. 79/ ianuarie 2003)

Adrian Voica YO2BPZ

Articol aparut la 17-2-2014

24842

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (6)  

  • Postat de Adrian Voica - YO2BPZ (yo2bpz) la 2014-02-18 07:14:03 (ora Romaniei)
  • Sunt nevoit sa fac eu primul comentariu: articolul nu imi apartine, el apartine IN EXLUSIVITATE colegilor nostri Viorica si Liviu Murgu (YO2LPB si YO2CC), eu doar am dorit ca ( din motivele aratate in preambul) sa fie publicat la radioamator.ro. Cu multumiri celor care - eventual- pot aduce date suplimentare la acest subiect!
    Adrian, YO2BPZ

  • Postat de Doru Zaslo - YO2AMU la 2014-02-18 08:43:25 (ora Romaniei)
  • Foarte interesant articol. A fost o placere sa citesc aceste randuri! Mi-ar fi placut daca ati fi reusit sa intrati in posesia unor fotografii din acele vremuri,la obiect.Stiu bine ca asemenea lucru e greu,lumea nu pastreaza amintiri ci mai repede vrea sa uite.Felicitari autorilor si asteptam in continuare noi articole!

  • Postat de Vasile - YO9FEH la 2014-02-18 21:56:59 (ora Romaniei)
  • Frumoase aduceri aminte !Poate se vor gasi pe undeva....si niste poze !
    73 Vasile !

  • Postat de Dan - YO3GH (yo3gh) la 2014-02-19 23:02:23 (ora Romaniei)
  • Superbe amintiri.... le-am citit cu mare placere ....

  • Postat de Cezar - YO3FHM la 2014-02-20 01:15:50 (ora Romaniei)
  • Bravos Adrian! O idee foarte frumoasa publicarea celor de mai sus. M-ai facut sa imi amintesc de momente de mult trecute, cand trageam cu urechea la "Vocea Americii" in unde medii pe 792KHz (statia din Salonic, Grecia). Aveam vreo 12 ani si foloseam primul radio pe care mi-l construise tatal meu (Florin, YO3RH) - un receptor reflex cu 3 tranzistoare, insailat didactic pe o placuta si cu auditie in casti. Seara, propagarea era foarte buna si VOA se receptiona excelent cu dracovenia aia atat de simpla... Mai apoi, am descoperit radioul cu lampi al bunicilor (Carmen 3, din care am si acum un exemplar perfect functional) la care incepusem sa ascult "Soparlita" pe unde scurte. Imediat dupa aceea, am alaturat un "Cosmos" tranzistorizat, cu care faceam BFO si uite-asa trageam cu urechea la radioamatorii din 40 si 20m...Nopti pierdute, pline de incantare! Totusi, am continuat sa trag cu urechea in castile acelui receptor simplu, mai ales noaptea, cand se difuza muzica straina pe care in timpul zilei nu prea o auzeai. Hi... Eram atras in special de receptia in QSB a statiilor de radiodifuziune dinspre capatul benzii de unde medii, mai ales noaptea cand emiteau muzica. Ce fain era! Pacat ca pustimea din prezent nu mai gusta astfel de senzatii... pacat ca epoca aia de pionierat romantic s-a dus pe apa sambetei! Nu prea mai ai ce sa le faci acum, epoca asta digitala le-a intrat in cap. Doar amintirile noastre mai raman, alaturi de unele capete de istorie salvata de inimosi nostalgici asemanatori tie. Felicitari inca odata! 73.

  • Postat de Antal - YO2MBA la 2014-03-20 20:13:48 (ora Romaniei)
  • Este de invidiat implicarea profesorilor cu aproape un secol în urmă. Când am fost eu în şcoală, aveam un laborator bine dotat, dar folosit doar ca o sală de clasă obişnuită, cu tablă şi cretă. Materialul didactic avea numai rol ornamental, încuiat în dulapuri-vitrină. Era foarte frustrant, cărţile de fizică le devorasem deja cu câţiva ani înainte, mi-ar fi plăcut teribil de mult să văd şi în practică câteva dintre experienţele descrise în manual.



    Asta a fost în şcoala generală, căci în liceu nici nu am mai văzut laboratorul de fizică decât fugitiv, din pragul uşii, de una-două ori. Profesorul prefera să vină în sala de clasă. Am spus să vină, nu să predea că nu-i ardeau lui de din-astea.



    @Vasile, YO9FEH: Ar fi frumos, dar este extrem de puţin probabil să se găsească vreodată o imortalizare fotografică a radioreceptorului. Mi-au trecut prin mâini un număr relativ mare de fotografii vechi, iar de aici am rămas cu câteva observaţii. Aproape întotdeauna fotografia reprezenta oameni. Oameni îmbrăcaţi frumos, aranjaţi, poate aflaţi la un moment deosebit. Obiecte sau clădiri apar rareori, de regulă ca elemente de fundal. Mă refer la fotografii personale, nu la vederi. A face o fotografie pe vremurile acelea era un eveniment. Probabil nu unul ieftin. Dacă se mergea la fotograf sau acesta era chemat acasă, se făcea cu un motiv bine întemeiat şi era ca o mică sărbătoare. Deşi un aparat de radio era ceva cu totul deosebit, eu cred că sunt mici şansele ca el să fi fost fotografiat.



    Acum fotografia este foarte accesibilă oricui, oricând. Atât capturarea, cât şi stocarea ei. Şi cu toate acestea adesea ne scapă momente (sau lucruri) despre care atunci credeam că sunt banale şi de abia ulterior realizăm că ar fi meritat imortalizate.

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "Din istoria radioreceptiei la Deva "
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact