Se știe că pentru  a obține rezultate competitive la DX e necesar un echipament adecvat, o bună înțelegere a propagării și resurse de timp considerabile. Unii mai adaugă încă două elemente la cele menționate anterior: propagare și șansă... Putem compensa în oarecare măsură calitatea echipamentului, crescând nivelul pregătirii tehnice sau petrecând mai mult timp în fața radioului. Pentru cei mai mulți însă, timpul este o resursă prețioasă și pentru cei care apreciază eficiența, utilizarea unui log electronic performant poate fi de mare ajutor.  

Pentru radioamatorii care sunt interesați de DX, folosirea unui log electronic adecvat este utilă nu doar în managementul eficient al legăturilor ori a QSL-urilor trimise sau primite, dar și pentru controlul satisfacerii condițiilor pentru un număr important de diplome sau  trofee de palmares.

Aceasta devine cu atât mai evident cu cât volumul de QSO-uri pe care îl are un radioamator ajunge la dimensiuni considerabile, de ordinul zecilor sau sutelor de mii.

În această situație doar un management eficient al acestora ne poate ajuta să ne direcționăm corect efortul, având în vedere că pentru amatorii de DX contează nu numai numărul de QSO-uri/QSL-uri.

 

Sigur că evidența QSL-urilor se poate ține și pe hârtie, metoda clasică fiind cu tabele completate manual. Când însă volumul de QSL-uri e mare, lucrurile pot ușor scăpa de sub control. Recent, un radioamator în vârstă îmi spunea că a făcut cerere pentru placheta DXCC Challenge, având peste 75000 de QSL-uri strânse cu grijă în cei peste 50 de ani de activitate. Deoarece logurile moderne sunt prea complexe pentru el și pentru că nici nu avea o bună evidență a QSL-urilor primite, a avut nevoie de peste trei săptămâni de muncă zilnică ca să identifice cele 1000 de QSL-uri necesare și apoi să întocmească documentația pentru această plachetă. Cu certitudine, spunea el, a omis multe QSL-uri care i-ar fi permis obținerea în final a unui scor cu mult mai bun. În plus, a avut și câteva zeci de erori datorate transcrierii manuale.

Cu un log electronic corect întreținut se putea obține lista cu QSL-urile disponibile instantaneu, după care QSL-urile necesare se puteau extrage dintr-o colecție corect organizată în doar câteva ore.  Logul putea genera un fișier ADIF cu toate QSO-urile necesare, ce putea fi apoi încărcat  pe situl DXCC. Orice eroare de transcriere manuală ar fi fost evitată. Lucrurile puteau fi chiar mai simple dacă ar fi folosit serviciul LoTW. Nu am dat întâmplător acest exemplu!

Pentru cei care încep acum activitatea de radioamatori și folosesc de la început un log electronic, odată depășită perioada de acomodare și învățare, totul pare firesc și normal. Pentru cei care au folosit loguri clasice (pe hârtie), trecerea la logurile electronice s-a făcut uneori mai ușor, alte ori mai greu, funcție de afinitățile fiecăruia față de noile tehnologii.

 

Pentru mine, prima încercare dar și primul eșec cu un log electronic a fost pe la sfârșitul anilor `80, cu un calculator compatibil Spectrum Sinclair (home made). Folosirea era teribil de anevoioasă, pentru că înainte de fiecare folosire, programul și baza de date trebuia încărcată în calculator, folosind casete audio.  Totul a mers până când caseta (banda) audio pe care se afla logul a fost stricată de casetofon și logul a devenit inutilizabil...  Aveau să treacă un număr de ani până când am încercat un nou log electronic, de această dată pe un PC-486, urmare însă a experienței precedente folosind  o vreme în paralel și logul clasic.

Logurile electronice de astăzi au evoluat considerabil și oferă performanțe și funcțiuni la care puteam doar visa acum 20-30 de ani. Toate transceiverele moderne pot fi controlate astăzi printr-o interfață serială RS-232 ori mai nou USB, ce asigură funcția CAT (Computer Aided Transceiver). Funcțiile importante ale transceiverului, de la schimbarea frecvenței la schimbarea modului de lucru sau trecerea pe emisie, pot fi controlate prin această interfață.

Logurile actuale comunică prin interfața CAT cu transceiverul, logul știind pe ce frecvență operează transceiverul, dacă operarea este split precum și modul de lucru folosit. Dacă logul are integrat și un DX-Cluster, un simplu clic pe un spot DX ce ne interesează, determină schimbarea automată a frecvenței de operare a transceiverului pe frecvența furnizată de cluster și eventual schimbarea modului de lucru.

Logurile moderne, permit de asemenea și un management mult mai facil nu doar al QSL-urilor clasice, dar și a confirmărilor electronice, de tip LoTW, e-QSL sau ClubLog. Astfel, se poate face upload automat al QSO-urilor pe aceste servicii QSL, după cum se poate face și download-ul confirmărilor primite.

Ca logul să fie util în managementul confirmărilor primite, e necesară însă o muncă constantă, pentru că toate QSL-rile clasice primite sau trimise trebuie introduse în acest log. Aceasta permite utilizatorului să știe cu precizie, când a trimis un QSL, când a primit un QSL, dacă QSL-ul a fost trimis/primit prin birou sau prin poștă.  De aici, și până la managementul diplomelor mai importante pentru radioamatori nu mai este decât un pas. Evident, ne e cazul diplomelor ce necesită 3 sau 5 confirmări... Există astăzi diplome de palmares pentru unde scurte, ce necesită un număr considerabil de confirmări. Este cazul celor care necesită sute sau chiar mii de confirmări, care implică fără discuție un anume nivel de performanță.

Performanța în materie de DX este însă un termen relativ, pentru că depinde la ce nivel ne raportăm. Atunci când a fost creat programul DXCC (1937), unul din scopurile declarate a fost tocmai stabilirea unui set de criterii unitare care să permită evaluarea performanței, precum și stabilirea un mecanism riguros de control care să garanteze integritatea programului. În lume există cluburi sau asociații de radioamatori care sunt interesați de DX și în general accesul la multe din aceste cluburi se face pe baza satisfacerii unor criterii minime de performanță.

Pentru mulți radioamatori, scorul DXCC a fost multă vreme singurul obiectiv urmărit și unicul criteriu de performanță. Evident, în timp pretențiile și nivelul criteriilor de performanță au evoluat. De fapt, există lucruri chiar mai greu de înfăptuit decât un scor DXCC perfect. Cu câțiva ani în urmă la Conferința Internațională DX de la Visalia -California (Cea mai mare conferință DX anuală din lume), unul dintre lectori afirma pe baza unor statistici DXCC că pentru un DX-man, un scor de 300 de entități DXCC reprezintă abia pragul minim în lungul drum spre performanță...

Și pentru că am pomenit de diplome și trofee de palmares, iată foarte pe scurt doar câteva exemple:

1		Placheta DXCC- Top of Honor Roll, necesită confirmări pentru toate cele 339 de entități active DXCC. Este inițiată de ARRL. Radioamatorii din SUA trebuie sa fie membrii ARRL pentru  a putea solicita această plachetă, condiția însă nu este necesară pentru radioamatorii din restul lumii.
		În August 2017 departamentul Radiosport al ARRL, ce are în subordine nu numai activitatea competițională dar și programul DXCC și implicit și LoTW, a anunțat noul model al acestui trofeu DX. Este de așteptat ca noul model sa rămână în vigoare cel puțin 10 ani.
2		Placheta DXCC- Honor Roll, necesită confirmări pentru minimum 330 entități active DXCC. Doar entitățile active contează. Este inițiată de ARRL.
		Noul model de plachetă pentru DXCC- Honor Roll anunțat în August 2017.
3		Placheta DXCC Challenge necesită minim 1000 confirmări (suma entităților DXCC cumulate pentru fiecare bandă de unde scurte, inclusiv 160 și 6 m), cu mențiuni (sub formă de medalioane) pentru fiecare 500 de noi confirmări, până la 3000. Doar entitățile active contează.  A fost inițiată de ARRL în 1998 și implementată la începutul anului 2000.	Detaliu cu cele 4 medalione si placa centrală pentru 3000.
4		Placheta 5B-DXCC necesită câte 100 de confirmări (entități DXCC) pe fiecare din cele 5 benzi clasice de unde scurte (80, 40, 20, 15, 10m), eventual cu mențiuni pentru benzile de 160m, 30m, 17m, 12m și 6m. Deci maximum în acest caz este 10B-DXCC. În imagine 8B-DXCC. Este inițiată de ARRL în 1968 și a fost atribuită pentru prima dată în 1969 (W4DR).
5		Placheta  WPX Award of Excellence, necesită peste 1000 de confirmări cu prefixe diferite pentru a satisface toate condițiile pentru benzi, continente și moduri de lucru (practic eu am avut nevoie de cca. 1500 confirmări diferite). Există mențiuni pentru  modul de lucru digital (arătată în imagine sub placa principală) și benzile WARC. Este inițiată de revista CQ, ce organizează și concursurile CQ WW și CQ WPX.
6		Placheta și diploma 5B-WAZ. Placheta necesită confirmări cu toate cele 40 de zone CQ, pe fiecare din cele cinci benzi clasice de unde scurte (80, 40, 20, 15 și 10 m), deci sunt necesare 200 de zone/confirmări.   Diploma poate fi obținută pentru min. 150 de zone/confirmări în cele cinci benzi clasice, la atingerea cifrei de 200 participantul primind și un medalion, precum și dreptul de solicita placheta. Există diplome separate și mențiuni pentru benzile de 160m, 30m, 17m, 12m și 6m.  Este inițiată în forma actuală din 1949 de revista CQ.
7		Placheta  IOTA-750 și diplomele IOTA. IOTA este un program inițiat de  RSGB, ce necesită confirmări cu stații aflate pe un număr de insule (sau grupuri de insule). Aceste insule sunt catalogate conform unei baze de date menținute de administratorii programului și au alocate un anume indice de identificare constând din prefixul continentului și un număr de ordine (de exemplu IOTA EU-181).  Numărul minim de confirmări necesare pentru diploma de bază este de 100. Pentru fiecare 100 confirmări suplimentare se atribuie diplome, până la 1100. Pentru 750 de confirmări, amatorii pot obține o superbă plachetă.
8		Trofeul IOTA-1000 se atribuie pentru confirmări cu 1000 de insule. Este inițiat de  RSGB.
9		Diplomele și Placheta WAE -Worked All Europe. Diploma WAE I necesită 200 de confirmări, iar placheta WAE necesită 300 de confirmări cu stații din EU, pentru plachetă fiind necesare minim 70 de entități/țări EU (după lista DARC), o entitate putând fi lucrată o singură dată pe bandă, pe maximum 5 benzi diferite. Este inițiată de DARC.
10		Diploma Toplist, ca și DXCC Challenge, necesită confirmări pentru minimum 1000 de entități/benzi active, cu mențiuni pentru fiecare sută de QSO-uri suplimentare, până la 2000. De asemenea, există și o diplomă la care se consideră nu doar entități/benzi dar și entități/benzi/moduri de lucru. Este inițiată de ARI însă e mai puțin prestigioasă pentru că nu are un mecanism de control riguros pentru confirmări.
11		Diploma WAC (Worked All Continents) pentru legături cu Africa, Asia, Europa, America de Nord, America de Sud si Oceania, este una din cele mai vechi diplome pentru radioamatori, fiind atribuită pentru prima dată în 1930. Astăzi este considerată o diplomă pentru începători. Un operator cu experiență, cu dotare adecvată și în condiții de maxim solar, în timpul unui concurs gen CQ WW poate îndeplini condițiile în mai puțin de 10 minute.  Există și o versiune pentru cele 5 benzi clasice, 5B-WAC, pentru restul benzilor fiind disponibile mențiuni (8B-WAC în imagine). Diploma este inițiată de IARU și ca atare solicitantul trebuie să facă parte dintr-o organizație ce e membră a IARU.
12		Diploma WARC 1000 se atribuie de către asociația radioamatorilor japonezi JARL, pentru minimum 1000 QSO-uri cu stații diferite în benzile WARC (30m, 17m și 12m), cu mențiuni pentru fiecare mie de stații suplimentare, până la 10000.  Este inițiată de JARL.

 

Ordinea în care au fost prezentate aceste diplome de palmares nu are nicio relevanță în importanța acestora, iar lista în sine este departe de a fi exhaustivă.  Aceste  diplome de palmares (exceptând [10] și [12]) au un sistem foarte strict de validare a legăturilor, atât pentru a menține integritatea programelor cât și valoarea simbolică a acestora. Astfel, există certitudinea că cei care primesc aceste diplome satisfac cu adevărat cerințele impuse, și implicit se asigură o largă recunoaștere internațională. Unele din aceste diplome listează public toți deținătorii. Toate aceste diplome acceptă și anumite tipuri de confirmări electronice și nu doar QSL-uri clasice.

 

Evident, nici una din diplomele/trofeele enumerate mai sus nu sunt ușor de obținut (exceptând [11]) și necesită de obicei ani de eforturi susținute. Într-adevăr, pentru a accede la acestea unii radioamatori interesați au avut nevoie de un zeci de și indiscutabil atestă un anume nivel de performanță. Pentru mulți radioamatori, dificultatea reprezintă însă un stimulent și nu un impediment …

Există și radioamatori care au stabilit adevărate recorduri de viteză…Ceea ce pentru mulți necesită ani de eforturi, poate fi obținut de unii pe durata unui concurs mare, de tipul CQ WW. Ca exemplu, în CQ WW CW-2014 doi participanți individuali, N3RS și K3WW au îndeplinit în 48 de ore condițiile pentru 5B-DXCC. Un alt exemplu: KY6R a obținut  DXCC Honor Roll în decurs de un ciclu solar. Performanțe de acest gen sunt însă foarte rare.

La ce sunt bune aceste diplome de palmares? De fapt, înafară de faptul că sunt niște trofee frumoase și care arată foarte bine în shack-ul propriu, cu excepția altor radioamatori și poate a celor din familie, nimeni nu știe ce sunt, ce eforturi au necesitat și la ce sunt utile.  Hmm.... dacă e așa, de ce sunt aceste trofee atât de râvnite? Se spune că sunt trei motive principale:

1.       Sunt destul de dificil de obținut, deci doar un grup select de radioamatori le pot obține.

2.       Pentru unii, reprezintă o certificare a competenței.

3.       Reprezintă o dovadă certă că au realizat într-adevăr ceva.  Unii radioamatori, ca și pescarii și vânătorii, au tendința să exagereze propriile realizări, uneori la modul grosier. Adevărul este că în lipsa unei dovezi, afirmațiile multora nu rămân decât… povesti vânătorești. Afirmația tipică a acestora: am peste 300 de țări confirmate, dar nu am avut timp să le număr exact sau să mă ocup de diplome… hi, hi.

 

Cu siguranță că, nu toți radioamatorii sunt interesați de DX, unii fiind interesați doar de concursuri sau de construcții radio. Pentru cei care au ca obiectiv unic în radioamatorism activitatea DX, se știe că aceasta necesită un efort de foarte lungă durată, ce implică consecvență și o bună planificare, mai ales dacă au în intenție să acceadă măcar la unele din trofeele amintite anterior.

 

Cei care au inițiat aceste diplome de palmares cu recunoaștere globală, fie că e vorba de ARRL, RSGB, DARC sau alte organizații, au avut însă în vedere și un alt scop, poate mai puțin evident la prima vedere. Este vorba de creșterea nivelului de activitate DX în benzile pentru radioamatori (vezi DXCC Challenge), pornind de la constatarea simplă că în trecut foarte puțini din cei care erau la vârful listei DXCC Honnor Roll, mai puteau fi auziți pe bandă... De ce această grijă pentru volumul traficului radio în benzile de radioamatori? Simplu…, ce nu se folosește se pierde, spectrul radio reprezentând o resursă extrem de prețioasă și vânată de mulți competitori.

 

Deși pentru mine traficul DX a reprezentat și va continua să reprezinte în radioamatorism un obiectiv secundar, după cel al construcțiilor radio,  aceasta nu înseamnă că nu lucrez cu plăcere un DX mai mult sau mai puțin rar.  Și evident că satisfacția e cu atât mai mare cu cât de la transceiverul SDR, la amplificatorul final și antenele de emisie sau recepție, echipamentul folosit de mine este home-made.

Am în palmares un număr destul de redus de diplome și trofee, fiind interesat mai mult de calitate și mai puțin de cantitate. Între cele pe care le am în posesie, sunt unele care necesită un număr considerabil de QSL-uri, precum: DXCC-Challenge, WPX-Award of Excellence, 5B-WAZ, 8B-DXCC, 8B-WAC, IOTA-400, Triple Play WAS și WAE-I.  Managementul unui număr atât de mare de QSL/QSO-uri pentru obiective multiple devine foarte dificil dacă logul folosit nu este de calitate.

Acesta a fost motivul pentru care, în numele eficienței, a trebuit să consider cu maximă seriozitate programele folosite pentru logare.

 

Despre logurile electronice în general.

Există astăzi mare un număr de loguri electronice pentru radioamatori.  O listă parțială a logurilor utilizate de radioamatori poate fi văzută pe eHam.  De ce aceasta diversitate?  Există loguri de utilitate generală, ce pot fi folosite atât pentru DX, concursuri sau net-control. Există apoi loguri specializate, ce sunt optimizate fie pentru concursuri (gen N1MM), fie pentru DX (DX4Win, DX Keeper, Swiss Log, HRD, etc.). Exista loguri care sunt oferite gratuit, în timp ce altele trebuie plătite, eventual se plătește pentru fiecare upgrade major.

 

Unele loguri sunt mai simple și permit efectuarea doar a unui număr de operații de bază. Avantajul acestora este că utilizarea poate fi învățată destul de rapid. Altele, care permit cam tot ce ne putem imagina (sau aproape....), sunt cu mult mai complexe și necesită (cel puțin inițial) un efort destul de substanțial pentru a deprinde cel puțin funcțiunile de bază și a le putea folosi cu ușurință.

Iată câteva cerințe de bază pentru principalele tipuri de loguri.

 

Logurile pentru concursuri trebuie să asigure o interfață cât mai simplă, dacă se poate personalizată pentru fiecare concurs, să asigure calcularea în timp real a scorului, identificarea noilor multiplicatori, eventual să producă analize statistice în timp real care să ajute la direcționarea corectă a efortului în concurs.  Cerința esențială pentru acest tip de log este să permită o viteză maximă de operare, permițând operatorului să se concentreze 100% pe concurs. Din acest punct de vedere, pentru concursurile mari gen CQ-WW sau CQ-WPX, statisticile actuale arată că peste 50% din participanți folosesc logul N1MM, restul de procente fiind împărțit între alte cca. 10 loguri.

CQWW-SSB 2017 -banda de 15m Logul N1MM folosit cu un SDR în CQWW-SSB 2017 -banda de 20m

Logurile pentru DX sunt mult mai complexe față de cele pentru concurs, necesită introducerea unui volum mai mare de date și necesită întreținerea permanentă a bazei de date. Aceasta înseamnă reactualizarea logului pentru fiecare nou QSL primit sau trimis. O bază de date corect întreținută asigură o evidență clară a tuturor confirmărilor primite/trimise și permite de asemenea identificarea ușoară a entităților DX de care mai avem nevoie pentru o diplomă sau un trofeu, etc...

Se pot de asemenea identifica cu ușurință QSO-urile neconfirmate și care ar putea fi utile pentru anumite diplome.

Logurile evoluate permit un management complet al QSL-urilor. Aceasta implică nu doar urmărirea trimiterii și primirii de QSL-uri, dar chiar și printarea de QSL-uri personalizate, printarea datelor pe QSL-uri tipărite sau cel puțin printarea de etichete autoadezive cu datele QSO-ului, ca și printarea plicurilor pentru expedieri directe. Confirmările electronice se pot face în mod automat, fără ca operatorul să piardă prea mult timp cu acestea. Toate aceste loguri permit și filtrarea datelor după criterii definite de utilizator.

 

Formate de date. Logurile electronice păstrează datele în baze de date ce au un format specific fiecărui program în parte, însă permit exportul acestor date în formate ce sunt compatibile cu anume standarde. Aceasta facilitează schimbul de date între diverse tipuri de loguri.

Astfel, pentru logurile de concurs există multe tipuri de formate standard, câteva din cele mai populare fiind Cabrillo, EDI, STF, ASCII, etc..  Acestea sunt practic în format text și permit exportul doar a datelor care sunt strict necesare pentru un anumit concurs. Pentru concursurile mari în unde scurte, cel mai popular este formatul Cabrillo.

Logurile pentru DX permit exportul/importul bazei de date de regulă în formatul ADIF, de departe cel mai popular format în acest caz. Formatul cel mai nou pentru standardul ADIF (3.06), permite salvarea pentru fiecare QSO a unui mare număr de date. Aici intră nu doar datele de bază pentru un QSO (indicativ, nume, timp, mod de lucru, frecvență, etc.) dar și date referitoare la faptul că un QSO a fost confirmat sau nu cu un QSL (trimis, primit, data), confirmare electronică (data), dacă QSL-ul a fost validat pentru o anume diplomă (DXCC, WAZ, WAS, etc.), tipul de propagare (reflexie F2, satelit, etc.), distanță, azimut, eventul și condițiile de propagare (indicii geomagnetici și de flux solar). Datele ce pot fi stocate în formatul ADIF 3 precum și modurile de lucru recunoscute, pot fi văzute aici: http://www.adif.org/306/ADIF_306.htm .

 

Siguranța datelor. Aceasta este o cerință esențială pentru orice tip de log.  Pierderea unui log, datorită unei defecțiuni a Hard-Drive-ului, unui virus sau a altor întâmplări nefaste, poate avea consecințe catastrofice, pentru că datele pot fi pierdute iremediabil sau reconstituirea datelor pierdute necesită un volum considerabil de muncă pentru a fi recuperate.

Toate logurile moderne pentru DX permit însă salvarea simultană a mai multor copii de siguranță, în mod sincron, pe mai multe medii de stocare. Se asigură în acest fel o bună protecție a datelor, în cazul unei căderi putând fi ușor refăcute folosind copia de siguranță. Copia de siguranță se află în mod obligatoriu pe un alt mediu de stocare, ce poate fi un alt HD, fie o memorie externă (pe USB Drive) sau chiar Google-Drive. Cei care folosesc confirmările electronice gen eQSL, LoTW sau Clublog, dacă fac upload sincron sau măcar foarte frecvent, au la dispoziție în acest fel cel puțin o copie de siguranță a logului propriu aflată la distanță, pe medii de stocare ce oferă o mare siguranță. Evident, există astăzi și metode simple pentru a face local un back-up complet al întregului HD, ceea ce implică nu doar datele dar și întregul sistem de operare precum și programele instalate.

Dacă se  folosesc metodele standard de protecție, siguranța de păstrare a datelor este extrem de ridicată. În aceste condiții, în lipsa unor măsuri elementare de protecție, orice pierdere de date este datorată în totalitate indolenței operatorului... Aceasta cu atât mai mult cu cât atunci când se întâmplă un eveniment de acest gen, de cele mai multe ori operatorul știa foarte bine ce și cum trebuia făcut pentru ca pierderea de date să poată fi prevenită.

 

Personal, am folosit sau evaluat în decursul timpului mai multe loguri. Pentru DX, am apreciat în mod deosebit două loguri complexe: SwissLog și suita DXLab. 

Actualmente folosesc pentru DX suita de programe DXLab, care va fi prezentată în partea a doua a acestui articol.

Partea a II-a