Da, titlul poate părea puțin "de tabloid" și pentru a îl înțelege ar trebui să menționez ceva. Textul de mai jos vine că o interpretare a unor articole foarte populare publicate recent, ce tratează schimbările prin care trece radioamatorismul în ultimii ani. Unele idei sunt preluate de la ceilalți autori iar pentru cei cu destul timp recomand parcurgerea ambelor materiale.
Internetul distruge radioamatorismul ? (K0NR)
Generația nouă omoară radioamatorismul (N0SSC)
Discrepanțe între generațiile de radioamatori au existat mereu, există încă și sunt prezente în toate comunitățile. Cei tineri au focul curiozității dar sunt prea "necopți" iar cei veterani au experiență ce uneori îi face "imuni" la progres. Unii ar spune că "ruptură" dintre generații explică și viziunile destul de diferite asupra a ce este radioamatorismul, dar în realitate acesta recent trece printr-o transformare de paradigmă, o evoluție care îl transformă ireversibil și care e încă greu de perceput.
Sigur, pare că hobby-ul nostru se schimbă încet din motive precum zgomotul radio crescut din zonele urbane sau minimul de propagare prin care trecem, condiții ce ne forțează către alte benzi, moduri de lucru și abordări. De exemplu, comunicațiile prin sateliți au reînviat recent și numărul de sateliți pentru radioamatori în e plin proces de "explozie", iar modul digital de semnal slab FT8 a devenit cel mai popular mod de lucru în doar câteva luni de la apariție. Dar adevărul e că de fapt vorbim de ceva mult mai adânc, pentru că suntem în mijlocul celei de-a 4-a revoluții industriale.
Oamenii nu folosesc radioamatorismul pentru a vorbi cu alți oameni
În psihologie există o teorie veche de mai bine de jumătate de secol, cu impact important asupra sociologiei și altor domenii conexe. Se numește "Piramida Nevoilor a lui Maslow" și în esența spune că există o ierarhie a nevoilor ființei umane, o ordine a evoluției personale a ființei în care alte nevoi apar pe măsură ce anterioarele sunt îndeplinite. Nevoile de bază sunt evident cele fiziologice (aer, apa, mâncare etc) apoi siguranța individului, iar odată aceasta garantată ne putem concentra pe următorul nivel: nevoia de comunicare, de prietenie, de integrare într-un grup, de afecțiune și de dragoste.
Bineînțeles că se crează legături între persoane cu interese comune, iar radioamatorismul a creat multe prietenii de viață și oriunde ai călători vei găsi un radioamator bucuros să îți facă turul orașului, să îți arate echipamentul lui și cu care vei putea vorbi ore în șir despre cum a lucrat FT4JA din greșeală. Repetorul local sau banda de 80m au fost locul preferat de întâlnire "la distanță" al multor generații de radioamatori, iar în lipsa unor alte opțiuni radioamatorismul a îndeplinit și această funcție: să le permită prietenilor să comunice. Mulți au mers atât de departe încât și-au convins și partenerul de viață să își ia autorizația de radioamator, doar pentru a putea ține legătura cât mai ușor. Radioamatorismul a satisfăcut această nevoie de comunicare și integrare într-un grup decade la rând.
Dar la sfârșit de 2017 avem alte opțiuni pentru a interacționa cu prietenii. Internetul și smartphone-urile facilitează o comunicare mult mai bună, cu imagine, sunet de calitate și conținut multimedia dar cel mai important, disponibilitate instantanee. Când vreau să vorbesc cu un prieten de la 3000km distanță, doar ridic telefonul și îl sun pe Facebook, îl aud și văd în timp real și avem o conexiune umană mult mai aproape de o întâlnire față în față. Poate fi la cumpărături, își ia copilul de la grădiniță sau în pauză de masă de la muncă, telefonul e la îndemână, nu trebuie să aștept pentru întâlnirea de seară din benzile radio. Radioamatorismul nu poate concura cu așa ceva, iar oamenii nu mai au nevoie de radioamatorism pentru a comunica.
Dacă nu cu alți oameni, atunci cu cine vorbesc?
Cu alte stații de radioamatori. Motivația e că vrei să faci o legătură cu un indicativ special, o entitate rară, într-un mod de lucru inedit, cu un echipament nou sau o activare SOTA de pe un vârf de munte greu de cucerit. Vrei confirmarea că semnalul tău a ajuns pe partea celalalta a globului, nu îți pasă prea mult de cine e în spatele microfonului acolo, dacă îi place și lui fotbalul sau dacă i-a intrat copilul la facultate. Nu cauți comunicarea pură și conexiunea umană, bucuria cea mai mare e că primești QSL-ul cu care poți dovedi că ai vorbit cu cineva din Polinezia Franceză folosind transceiverul construit de tine.
Și mai vrem să comunicăm și cu "mașinile". Comunicarea cu alte ființe umane e banală și în ziua de azi nu mai sunt bariere (ba chiar am vrea să auzim mai puțin de la unii!), dar zona fascinantă e schimbul de informații cu computerele. E o zonă de pionierat în care se întâmplă multe lucruri fascinante și către care foarte mulți tineri sunt atrași. În 2010 am avut ocazia să îi iau un interviu vicepreședintelui Intel Christian Morales, iar unul din subiectele de discuție a fost Internet of Things și că în viitor vor "să aibă un chip în orice merge cu curent". Sau cu alte cuvinte că totul să fie conectat la Internet, de la frigider și aspirator la semafoarele de pe stradă. 7 ani mai târziu, sunt aproape 21 de miliarde (!) de echipamente conectate la Internet în lume și se așteaptă că numărul să crească de 4 ori în următorii 7 ani. Toate echipamentele astea folosesc radiofrecvență și toate pot fi zone de explorat pentru radioamatori, e o lume imensă care se deschide unde se pot face lucruri uimitoare ce pot schimba viața de zi cu zi. Asta trezește interesul următoarelor generații.
Ba mai mult, computerele și software-ul devin mai umane. Puterea de procesare e din ce în ce mai mare, automobilele se conduc singure iar recent o inteligență artificială numită Alpha Zero a devenit cel mai bun jucător din lume după ce a învățat șah în doar 4 ore. Și nu a învățat studiindu-i pe Tal, Fischer, Morphy, Nimzowitsch, Kasparov sau Carlsen și nici milioanele de pagini de literatură și istorie a jocului, ci a jucat singur timp de 4 ore până a ajuns mai bun decât tot ce-a putut toată omenirea să învețe în sute de ani ! Deja radioamatorii experimentează cu rețele neurale ce au învățat să recunoască diverse moduri de lucru ascultând benzile cu un banal RTL-SDR. Cât mai durează până când un grup de studenți pasionați vor conecta o entitate de genul Alpha Zero la un transceiver SDR, vom avea un QSO cu "el" ? Cine va primi primul QSL ? Ce îți va spune ?
Dar în secolul 21 toți își cumpără echipamentele de-a gata, nu mai construiesc! Mai e asta radioamatorism?
Greșit. Astăzi sunt în lume mai mulți radioamatori autorizați ca niciodată. Astăzi se construiește mai mult ca niciodată. Pentru că e atât de ușor să schimbi informații, învățatul și progresul se întâmplă mai rapid ca niciodată. Software pentru simulat circuite sau proiectat scheme și circuite imprimate se găsește ușor și e gratuit, iar fabrici din China precum PCBway îți fac un circuit imprimat 100x100mm la calitate excelentă în 10 exemplare cu doar US$5 și au timp de livrare de câteva zile. Farnell, Digikey sau TME au aproape orice componentă în stoc și să e foarte ușor să pui comanda online seara și să primești tot ce ai nevoie dimineața. Aproape orice modul funcțional de care ai nevoie ca radioamator e deja proiectat, testat și construit de cineva și îl poți comanda.
Diferența e că acum o parte mai mare din "construcție" se întâmplă în software. Partea hardware a devenit mai puțin relevantă, poți să îți asamblezi un transceiver SDR modern complet din module gata făcute, dar tot e nevoie de software ca să le poți face să meargă împreună. Radioamatorul viitorului va petrece mai puțin timp cu letconul în mână și mai mult timp compilând cod sau cu citind documentația pentru cel mai nou FPGA Xilinx sau Altera.
Marea majoritate a publicațiilor pentru radioamatori nu înțeleg asta și încă încearcă să promoveze radioamatorismul cu aceleași abordări tradiționale, depășite, care funcționează doar parțial și vor funcționa din ce în ce mai puțin. Radioamatorul tipic nici măcar nu vorbește aceeași limbă cu noile generații, e blocat undeva în niște tehnologii și cutume de mult apuse, ce sunt mai interesante pentru un curator de muzeu decât pentru un curios de liceu. Generația următoare de radioamatori crește cu Arduino, Raspberry Pi, HackRF sau LimeSDR și citește Hackaday și blogul Adafruit, nu cu revistele de radioamatori.
Am zis că radioamatorismul nu mai satisface nevoia pshihologica a oamenilor de a comunica cu alți oameni. Atunci, ce ne-ar mai împinge să fim radioamatori?
Radioamatorismul a revenit la misiunea sa inițială: avansarea științei și tehnologiei radio, să experimentam cu undele electromagnetice și cu electronica. Și asta satisface nevoia supremă a ființei umane în viziunea lui Maslow, aceea de autoperfecționare. "Să fii tot ce poți să fii". Să fii curios, să cercetezi, să pui la îndoială și să confirmi sau să infirmi în practică. Să fii pionier într-un domeniu, să lucrezi cu cele mai noi tehnologii și să faci și tu un mic pas în plus față de ceilalți. Să stai pe umerii giganților ca să vezi puțin mai departe.
- Razvan Fatu M0HZH/YO9IRF
-
