hamradioshop.ro
Articole > Intamplari adevarate Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Să facem cunoştinţă cu Coşciug Ştefan YO9DF

Nini Vasilescu YO3CCC

Pe Ştefan l-am cunoscut pe calea undelor, când am avut cu el prima legatură radio în UUS, pe data de 18 iunie 1991, conform datelor de pe QSL-ul primit de la el. În aceea legatură radio, am abordat mai multe subiecte, printre care l-am întrebat unde are QTH-ul. Când am aflat că locuieşte în oraşul Slobozia, l-am intrebat dacă îl cunoaşte pe dl. Marin Silviu, la care Ştefan mi-a raspuns: "Cum să nu-l cunosc, este şeful meu." Apoi m-a intrebat de unde-l cunosc pe acest domn, iar eu i-am raspuns: “Îl cunosc pentru că este vărul meu.” Am spus asta, ca să vedeţi ce mică este lumea. Hi!

YO3CCC: Data şi locul naşterii?

YO9DF: Am văzut lumina zilei la 22 iunie 1953, în comuna Mărculeşti, judeţul Ialomiţa.
Se spune că fiecare dintre noi este strâns legat de locul naşterii. Aşa se face că m-am considerat şi mă consider bărăgănean, get-beget cum se spune, deşi rădăcinile mele provin din cu totul altă parte...

YO3CCC: Păi, de unde sunt rădăcinile tale?

YO9DF: Cu riscul de a plictisi pe cei care se vor încumeta să citească aceste rânduri doresc să zăbovesc, în câteva fraze, asupra acestor... ”rădăcini”. Părinţii mei Pavel şi Claudia, s-au născut, nu departe de Cetatea Soroca, în localitatea Stoicani, în 1922, respectiv în 1924, din familii de răzeşi. Fără să-şi dorească acest lucru, vremurile în care au trăit i-au pus în situaţia de a avea o viaţă presărată, nu rareori, cu episoade dramatice... aşa se face că au fost nevoiţi să ia, de trei ori, viaţa aproape de la zero (sau de la lingură, altfel spus). Pe scurt, la cedarea Basarabiei, tatăl meu care lucra, ca agent agricol, la primăria din comuna natală a avut misiunea de a duce o parte din arhiva comunei, în judeţul Vâlcea, în comuna Bălceşti, din câte am reţinut eu.

YO3CCC: Care a fost următoarea locatie?

YO9DF: După o periodă în care au îndurat numeroase vicisitudini, în 1945, părinţii mei au fost împroprietăriţi cu 5 ha de pământ în comuna Moraviţa, judeţul Timiş. Nu le-a fost îngăduit să se bucure, prea mult, de viaţa pe care au început-o aici.

YO3CCC: Apoi, unde au ajuns?

YO9DF: În iunie 1951, au fost strămutaţi, alături de alţi aproape 45.000 de locuitori de pe graniţa de vest, cu domiciliu obligatoriu, în Bărăgan. Familia mea a ajuns în satul Viişoara din judeţul Ialomiţa, infiinţat în câmp la circa 2 Km de Mărculeşti. În aceste condiţii de strămutare forţată şi domiciliu obligatoriu m-am născut eu având, la rândul meu, acelaşi statut până în vara anului 1955 când domiciliul obligatoriu a fost ridicat. Gândindu-mă la viaţa pe care au trăit-o părinţii mei cred, fără indoială, că ar putea fi demnă de un roman, dar să revenim la subiectul acestei discuţii.

YO3CCC: Unde ai făcut şcoala generală?

YO9DF: Primii 4 ani de şcoală i-am făcut la Şcoala din cartierul Bora al oraşului Slobozia. Am avut marele noroc de a avea o învăţătoare extraordinară, Marcela Peneş de la care am învaţat multe lucruri care definesc caracterul omului. La caţiva ani după terminarea clasei a IV-a, a plecat din oraş şi mulţi ani nu am mai ştiut nimic de ea. Acum câtiva ani am auzit că între timp a devenit o formatoare de învăţători, a scris cărti pentru invăţători, a format şi perfecţionat multe serii de învăţători. A scris şi o carte autobiografică în care este şi o poză cu elevii ei de la Şcoala Bora în care, evident, m-am revăzut şi eu.
Pot spune că am fost un elev silitor la învăţătură şi mi-au plăcut, în egală măsură, materiile exacte, dar şi istoria, geografia sau limbile străine.

YO3CCC: Cum şi când ai aflat despre undele radio ?

YO9DF: Dintre toate materiile cel mai mult mi-a plăcut fizica pe care şi în prezent o consider mama ştiinţelor. Atracţia pentru fizică mi-a călauzit paşii şi spre această minunată pasiune, dar şi către meseria de inginer. Odată cu primele noţuni de fizică şi electricitate am început să aflu şi despre radio. Ca mai toţi radioamatorii din generatia mea, am început cu un receptor cu galenă la care am ascultat, cu încântare, Radio Bucureşti. În primii ani de liceu am început să experimentez diferite montaje, în special receptoare cu tuburi.

YO3CCC: Dar despre radioamatori cum si cand ai aflat?

YO9DF: În anul 1972, după absolvirea liceului, am devenit student al Facultăţii de Îmbunătăţiri Funciare, din Bucureşti. Cu doi ani înainte, această facultate cu profil de construcţii, se mutase de la Institutul de Construcţii la Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. Aici am întâlnit primul radioamator Mihail Daschevici YO7BPC, el fiind student la facultatea de Zootehnie. El mi-a trezit interesul pentru radioamatorism. În timpul facultăţii mergeam în fiecare săptămână (in ziua de marti) la Radioclubul Central, din str. Dr. Staicovici. Îmi aduc aminte că în sala mare a radioclubului era un receptor cu tuburi pentru benzile de radioamatori pe care aveam voie să-l butonăm şi noi şi îmi făcea mare plăcere să ascult QSO-urile care se desfăşurau. Am regretat mult când aceea clădire a Radioclubului Central, magică pentru mine, a fost demolată.

YO3CCC: Cand ai devenit radioamator?

YO9DF: În anul 1973, pe când eram în anul 2 de facultate, am obţinut primul meu meu indicativ de radioamator receptor YO3-2034. Ulterior, în anul 1977, după absolvirea facultăţii, m-am întors la Slobozia unde am fost repartizat ca inginer în cadrul Atelierului de Proiectare al OIFPCA Ialomiţa. Atunci am pimit un nou indicativ de recepţie YO9-14235. Cu aceste indicative şi cu receptoare construite de mine, cu tuburi sau cu tranzistoare, am facut numeroase recepţii primind şi destul de multe QSL-uri. Tot în 1977, după experienţa dramatică pe care ne-a oferit-o cutremurul din 4 martie, m-am căsătorit cu soţia mea, Angelica. În 2017, în ziua de Sfântu Gheorghe, am sărbătorit 40 de ani de căsnicie.

YO3CCC: La multi ani! Sa ne intalnim si peste 40 de ani de acum-incolo. Hi! Ai avut de la început indicativul YO9DF?

YO9DF: Dupa 10 ani de activitate ca radioamator de recepţie am dat examen şi am obţinut autorizaţia de radioamator de emisie-recepţie, clasa a V-a, cu indicativul YO9DFQ, deci nu am avut de la început indicativul meu actual. Din această perioadă am început să mă implic, mai serios, în activităţile Radioclubului Judeţean Ialomiţa. Mi s-a făcut onoarea de a fi ales secretar al Radioclubului Judeţean Ialomiţa. Am deţinut atribuţiile de Şef al Radioclubului Judeţean Ialomiţa o perioadă de mai bine de 20 de ani şi cred că activitatea pe care am dus-o în această funcţie este, poate, cea mai mare realizare a mea ca radioamator. În această perioadă am beneficiat de ajutorul colegilor şi prietenilor mei radioamatori din judet. În toţi aceşti ani au fost şi satisfacţii, dar şi numeroase dificultăţi. Mi-ar lua mult spaţiu să intru în detalii pe acest subiect, dar aş vrea să amintesc, totuşi, câteva lucruri. Trebuie să spun că, în ciuda strădaniilor noastre, nu am reuşit să avem un spaţiu stabil pentru sediul Radioclubului Judeţean fiind nevoiţi să ne tot mutăm în diferite locaţii. Acest lucru a avut, categoric, o influenţă negativă din punct de vedere al dotării, organizării şi în final asupra performanţelor radioclubului. În toţi acesti ani am reuşit, totuşi, să menţinem o bună relaţie cu Direcţia Judeţeană de Sport care ne-a acordat sprijin financiar pentru desfăşurarea unor activităţi competiţionale. În aceste condiţii am reuşit să participăm, în mai mulţi ani, din portabil la concursuri de UUS. Am participat, cu echipe din portabil, mai ales la campionatele naţionale şi internaţionale de UUS. În anul 2003, mai precis pe 18 decembrie, Direcţia Judeţeană pentru Sport Ialomiţa a organizat o Gală a Sportului Ialomiţean, unde am avut plăcuta surpriză de a mi se acorda o “Diplomă de merit pentru întreaga activitate desfăşurată în scopul promovării radioamatorismului”, precum şi o plachetă. Desigur că a fost un moment de bucurie pentru faptul că am fost şi noi luaţi în considerare alături de fotbal, handbal sau atletism. Am interpretat aceasta ca pe o recunoaştere a activităţii desfăşurată de membrii radioclubului judeţean întrucât, dacă vorbim de un merit, acela, categoric, nu-mi aparţine, ci este al tuturor membrilor radioclubului. Actualul indicativ îl am din aprilie 2015, când am solicitat şi obţinut acest indicativ.

YO3CCC: Cu ce aparatură ai debutat ca radioamator?

YO9DF: După obţinerea autorizaţiei de clasa a V-a am intrat în posesia unui emiţător-receptor în banda de 2m (made YO3AVE). Mi-am construit, apoi, o antenă Yagi cu 9 elemente, pentru banda de 2 m. Ulterior mi-am construit un mecanism de rotire cu demultiplicare prin roti dinţate şi sistem de urmărire a poziţiei cu becuri de lanternă. Angrenajul era pus în mişcare de un motor de ştergător de parbriz de camion. Tot montajul era amplasat pe pilonul antenei, intr-o cutie destul de mare pe care o vopsisem cu bronz din acela care se dădea pe godinele pentru încălzire. Datorită culorii deschise şi dimensiunilor considerabile (40 x 40 x 70 cm), l-am poreclit frigiderul. Hi! Eram foarte mândru de realizarea mea pentru că eram singurul din oraş care aveam o antenă cu mecanism de rotire. Cu acest echipament am făcut destul de multe QSO-uri în banda de 144 MHz, inclusiv în concursuri. Totodată, am continuat să fac recepţii în benzile de unde scurte. In anul 1994, când am considerat că sunt suficient de pregătit, am susţinut şi am promovat examenul pentru clasa a III-a. Ca mulţi radioamatori începători mi-am procurat un chit de A 412. Când începusem să-l construiesc am avut şansa să cunosc un radioamator din Bucureşti, Nicu Udăţeanu YO9BWK, un meseriaş desăvârşit în ale electronicii care s-a oferit să mă ajute în montarea şi reglarea transceiverului. Despre Nicu Udăţeanu voi reveni în cele ce urmează. În acest mod am avut prima mea “sculă” de unde scurte. Pot să spun că a ieşit un A 412 deosebit de estetic (dotat cu scală digitală şi mecanism de demultiplicare de la un receptor R311). Până să am propriul A 412, am avut ocazia să văd un astfel de transceiver la unul din radioamatorii din judeţ, Nelu Ghiţeanu YO9BXE. Nelu locuia intr-un apartament situat într-o vilă cochetă din Urziceni. Am avut ocazia să-l vizitez de câteva ori. Îmi aduc aminte că i-am făcut o astfel de vizită, într-o zi de vineri, la întoarcerea din teren, unde se executa Sistemul hidrotehnic Mostiştea II. Am ascultat împreună emisiunea de QTC, redactată şi transmisă de Andi YO3AC, cu transceiverul construit de Nelu, alimentat la baterii; tocmai atunci se oprise curentul. Mi-a plăcut cum funcţiona şi atunci am luat decizia de a mă dota şi eu cu un A 412. Între timp am început să experimentez amplificatoare de putere cu tuburi GU 50. Am construit mai multe amplificatoare (cu atac în grilă, în catod, inclusiv cu stabilizarea tensiunilor cu tuburi stabilizatoare). Cel mai stabil şi eficient mi s-a părut a fi un amplificator cu 2 tuburi GU50, cu grilele la masă, atacat printr-un tranzistor, pe care îl am şi în prezent. Atacat cu cei 5W ai lui A412, acest amplificator asigura, fără probleme, 100W, fără distorsiuni ale modulaţiei şi în condiţii de stabilitate deosebită. Cu acest echipament am realizat primele peste 120 de ţări confirmate în toate modurile de lucru cunoscute la vremea respectivă (mai puţin pachet radio).

YO3CCC: Ai avut si alte antene in afara de Yagi-ul cu 9 elemente?

YO9DF: Pentru benzile de unde scurte (80m şi 40m) mi-am construit un dipol. Cu aceste antene mi-am desfăşurat activitatea mai mulţi ani. La numai un an de la susţinerea examenului pentru clasa a III-a, în noiembrie 1995, am dat examenul pentru clasa a II-a pe care l-am promovat şi am intrat în posesia autorizaţiei care îmi permitea să lucrez şi în benzile superioare.

YO3CCC: Ştii telegrafie sau lucrezi numai în fonie?

YO9DF: Aşa cum precizam mai sus, după obţinerea autorizaţiei de clasa a III-a am început să lucrez (cu mult elan; Hi!), mai întâi în 80m şi 40m, iar din 1995 şi în benzile superioare. Îmi plăcea foarte mult să lucrez în SSB, dar am abordat, cu destul curaj şi telegrafia. Începuse să-mi placă, din ce în ce mai mult acest mod de lucru pe care îl consider ca fiind o adevărată “limbă străină”, pentru cei care îl stăpânesc bine. Când începusem să mă descurc binişor în acest mod de lucru, având la activ zeci de QSO-uri, am descoperit modurile digitale. Am început să abordez, cu toate forţele, acest nou mod de lucru lăsând telegrafia în plan secundar. Aşa se face că, deşi mi-am dorit acest lucru, nu am fost şi nu voi fi vreodată ceea ce se poate numi un adevărat telegrafist.

YO3CCC: Unde, cum şi când ai învăţat telegrafie?

YO9DF: Imediat după ce mi-am luat autorizaţia de emisie-recepţie am început să mă pregătesc pentru examenul de clasa a III-a. Am început să învăţ şi telegrafie cu un generator de semnal construit de mine şi un manipulator cumpărat de la Federaţie. Pentru recepţie am folosit programe de învăţat telegrafie pe computerul CIP şi apoi pe HC 95. Nu am avut ocazia să particip la cursuri de formare.

YO3CCCC: Ai participat la concursuri?

YO9DF: Am început să lucrez în concursuri imediat după ce am intrat în posesia autorizaţiei de clasa a V-a, folosind antena Yagi şi staţia de 2 m despre care am vorbit anterior. Trebuie să menţionez că nu am fost un împătimit al concursurilor. Niciodată nu am avut nici ambiţia, dar nici dotarea care să-mi permită rezultate de top în concursuri, deşi am participat, de-a lungul anilor, la destul de multe competiţii clasându-mă, uneori, în primele 10 locuri. O sigură dată am obţinut locul I, la Trofeul Carpaţi UUS, la categoria Juniori echipe, împreună cu regretatul Petre Stănescu YO9DEF. Legat de acest rezultat, îmi aduc aminte că primisem un spaţiu pentru Radioclub în uscătorul unui bloc cu 10 etaje, din oraş. Camera avea câteva ferestre de mici dimensiuni. Antena Yagi cu 9 elemente era montată în dreptul uneia din ferestre astfel că scoteam mâna pe fereastră pentru a roti antena. Hi! După ce am luat autorizaţia de clasa a III-a şi m-am dotat cu echipament de lucru în unde scurte, am început să particip şi la concursuri în unde scurte.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ai cunoscut?

YO9DF: De-a lungul anilor am cunoscut mulţi radioamatori de valoare de la care am avut multe de învăţat. Este, practic, imposibil să-i menţionez aici pe toţi. Aşa cum am menţionat anterior, primul radioamator cunoscut de mine a fost Mihai YO7BPC, din Drăgăşani. De la terminarea facultăţii nu l-am mai întâlnit în video, deşi sper încă să am ocazia de a-l revedea. Revenind în localitatea de domiciliu am întâlnit, treptat, prietenii radioamatori din judeţ şi mă simt onorat dacă şi ei mă consideră prietenul lor. Întrucât nu vreau să supăr pe nimeni dintre radioamatorii ialomiţeni, nu voi menţiona decât un singur nume, pe care l-am şi amintit mai sus. Este vorba de regretatul Petre Stănescu YO9DEF, plecat dintre noi de mai bine de 10 ani şi căruia îi simt permanent lipsa. Pot spune că el a fost principalul meu mentor, un om de o bunătate ieşită din comun. Total devotat pasiunii noastre, era în stare să renunţe la tot ce avea pentru a-şi ajuta colegii. Deşi era bolnav, aproape zilnic era prezent la Radioclub susţinând cu toată energia clubul în concursuri, dar şi în celelalte activităţi. Un alt prieten şi mentor al meu amintit mai sus a fost Nicu Udăţeanu YO3BWK. El m-a ajutat pentru a mă dota cu primul transceiver în unde scurte şi de la el am dobândit multe cunoştinţe utile pentru activitatea de radioamator. Am avut ocazia să-i fiu oaspete de multe ori şi pot spune despre Nicu YO3BWK că a fost un electronist de înaltă talie, om de aleasă omenie, soţ şi tată exemplar şi un prieten minunat. A plecat dintre noi în urma unui accident stupid de maşină, pe când se întorcea împreună cu un coleg, de la Craiova dintr-o deplasare în interes de serviciu. Multă vreme nu am putut înţelege, cum nu înţeleg nici acum, de ce acestui om extraordinar i s-a întâmplat această tragedie. Acestor doi prieteni le voi păstra mereu o vie amintire alături de respectul şi întreaga mea preţuire.
Fiindcă această întrebare se referă la radioamatorii pe care am reuşit să-i cunosc, aş vrea să-l menţionez pe George Pataki WB2AQC. După cum este cunoscut, el a desfăşurat o intensă activitate de promovare a radioamatorilor YO. În acest context se înscrie şi vizita sa, în toamna anului 1996, în judeţele din districtul 9. Cu aceeastă ocazie a poposit şi în judeţul nostru. Mai mulţi membri ai radioclubului nostru au avut ocazia să-l întâlnească şi s-au regăsit, ulterior, într-un articol din revista japoneză MOBILE HAM, apărut în numărul 11 din 1996, al revistei. Un alt radioamator de sprijinul căruia m-am bucurat a fost Vasile Ciobăniţa YO3APG. Am avut ocazia să-l întâlnesc de multe ori fiind mereu impresionat de devotamentul acestui om pentru misiunea pe care o avea în calitate de Secretar General al FRR. Îmi aduc aminte că ne-a onorat cu prezenţa sa la una din întâlnirile radioamatorilor din judeţ. Ce aş vrea să subliniez aici este faptul că la întâlnire a fost prezent un alt prieten al radioamatorilor din judeţ, Gheorghe Zavelea, corespondentul Radio România Actualităţi pentru judeţul Ialomiţa. Cu aceeastă ocazie Gheorghe Zavelea ne-a luat un scurt interviu care a fost difuzat la Radio România Actualităţi şi a cărui înregistrare o avem în arhiva radioclubului. Pentru că am depănat aceste amintiri, cer permisiunea de a mai adăuga ceva, ca o pată de culoare. În perioada când lucram ca inginer proiectant şi apoi ca şef birou tehnic, aveam destul de des, deplasări în interes de serviciu la Bucureşti. De fiecare dată îmi făceam timp să merg şi pe la FRR pentru a ridica QSL-urile sau pentru rezolvarea altor probleme legate de activitatea noastră. Pe când Federaţia avea sediul undeva în apropierea Parcului Cişmigiu, am avut şansa de a întâlni, acolo, o personalitate marcantă a muzicii uşoare româneşti, Maestrul Gică Petrescu. Marele artist a devenit, în ultima perioadă a vieţii, un prieten constant al radioamatorilor graţie domnului Secretar Federal, Gheorghe Drăgulescu YO3FU, pentru care am tot respectul întrucât am beneficiat de sprijin din partea dumnealui pe tot parcursul activităţii mele ca Secretar al Radioclubului Judeţean Ialomiţa. Am avut ocazia de a-l întâlni pe marele artist de câteva ori şi am putut sta alături de domnia sa ascultând întâmplări savuroase din viaţa maestrului. Ultima dată l-am întâlnit în 1993, la Simpozionul de la Târgu Jiu unde am avut bucuria de a intra în posesia cărţii sale autobiografice “Că doar n’o să trăiesc cât lumea...”(evident cu autograf).

YO3CCC: Din ce amplasament ai lucrat în portabil, în concursuri pe UUS?

YO9DF: După cum aminteam mai sus, am organizat mai multe deplasări în portabil pentru campionatele naţionale şi internaţionale de UUS. La majoritatea am participat şi eu. Locaţia “preferată” a fost platoul de la Babele, dar am lucrat şi de la Vârful Omu sau din alte amplasamente. De regulă, ne deplasam cu trenul şi apoi cu telecabina încărcaţi cu antene, staţii, baterii etc. Într-un an ne-am deplasat “boiereşte” cu Dacia 1300 a lui Dorel YO9FLT. Până spre vârf maşina a mers bine, dar când ne apropiam de amplasament a început să facă nazuri; abia la destinaţie, Dorel şi-a amintit că a uitat să-i tragă şocul.

YO3CCC: Eşti pasionat de diplome şi QSL-uri?

YO9DF: Nu am fost şi nici nu voi fi ceea ce se poate chema “vânător de diplome”, deşi am câteva care atestă că am lucrat toate continentele şi în SSB şi în digitale. În ceea ce priveşte QSL-urile, da, sunt pasionat în colectatea acestora. Am câteva mii de cărţi de confirmare şi trebuie să spun că am investit ceva “bănuţi” pentru a intra în posesia unor QSL-uri din entităţi DXCC rare.

YO3CCC: Cu ce antene vrei să te mai dotezi?

YO9DF: Despre antenele cu care am debutat ca radioamator de emisie-recepţie am vorbit anterior. În timp am reuşit să mă dotez şi cu o verticală 14AVQ, dar care s-a dovedit a fi foarte sensibilă la agresiunea factorilor de mediu (vânt, polei). În prezent am o antenă FD4, pentru benzile inferioare, o verticală SIRIO 827, iar din 2019 m-am dotat şi cu un ZX YAGI MINI 2000. În amplasamentul pe care îl am, la etajul 1 într-un bloc P+4, nu am condiţii să mai amplasez alte antene, tot ceea ce îmi mai doresc este să le pot folosi cât mai mult pe acestea pe care le am în prezent. Menţionez că mai am un al doilea amplasament într-un apartament din Municipiul Petroşani. Acolo condiţiile de amplasare a antenelor sunt şi mai vitrege, având doar o antenă fish pole delta loop, montată pe peretele de la etajul 3, unde am apartamentul.

YO3CCC: Îţi plac modurile de lucru digitale?

YO9DF: Cred că nu greşesc dacă afirm că mă pot număra printre “pionierii” acestui mod de lucru. Am început să fac primele recepţii în modurile digitale de prin 1992, mai întâi cu un computer CIP, iar apoi cu HC 95 pe care îl mai am şi acum. Mi-am construit tot felul de interfeţe. La început am făcut recepţii în RTTY, dar şi în SSTV. După ce mi-am luat autorizaţia de clasa a III-a am început să fac primele QSO-uri în RTTY. Am lucrat şi în SSTV, dar destul de puţin întrucât acest mod de lucru solicită mult emiţătorul şi nu mi-a plăcut acest lucru. După apariţia PC-urilor şi a noilor moduri de lucru (PSK, Olivia, HELL etc.) le-am abordat cu entuziasm pe toate. În prezent, evident, la ordinea zilei sunt FT4 şi FT8. La sfârşitul anului 2019 aveam, în moduri digitale, 165 de entităţi DXCC confirmate, ocupând locul 40 la acestă categorie, în clasamentul YODX CLUB. Dacă am pomenit aici de YODX CLUB, aş vrea să adaug că din 27.10.2004 am devenit cel de-al 335-lea membru al acestui club. La finele anului 2019 aveam 255 de entităţi DXCC confirmate. În încheiere, ceea ce imi mai doresc pentru viitor, ca radioamator, este să reuşesc să adaug cât mai multe entităţi DXCC la clasamentul YODX CLUB şi să constat, peste tot în trafic, proverbialul fair play radioamatoricesc. 73 tuturor
Ultimele 7 fotografii din album i le-am făcut eu în 2013, 2014, 2015 şi 2016 când am trecut prin Slobozia; l-am sunat la telefon, cu o zi înainte, ca să ne întâlnim şi să mai stăm de vorbă.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 11-6-2020

1123

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact