|
RADIOAMATORISMUL - SPORT sau HOBBYistorie si prezent
În DEX pentru Sport se da urmatoarea definitie lapidara: complex de
exercitii fizice si de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a
dezvolta, de a întari si de a educa vointa, curajul, initiativa si
disciplina: fiecare dintre formele particulare reglementate ale acestei
activitati.
In practica notiunea de SPORT este mai extinsa si pe lânga domeniile
ce presupun miscare si efort fizic sunt adaugate toate acele activitati
în care prin pregatire, talent si antrenamente specxifice se poate
obtine îndemânare si performanta, în care se pot organiza întreceri
individuale sau de grup, folosind în aceste cazuri anumite tactici si
strategii de concurs.
Pe lânga cele aratate în DEX orice activitate cu caracter sportiv,
trebuie sa formeze caractere si sa fie caracterizata de ceea ce se
numeste astazi Fair Play – expresie ceînglobeaza atât cinstea cât si
loialitatea, altruismul, spiritul de întrajutorare umana. Deci regasim
aici si multe din aspectele activitatii de radioamatorism.
Si cuvântul Hobby a capatat în timp sensuri mai largi, definind: o
preocupare favorita, o pasiune, o îndeletnicire facuta pentru
satisfactia proprie, fara a se urmari obtinerea unor foloase materiale.
Radioamatorismul a aparut ca un Hobby si este practicat si considerat
ca atare si astazi în majoritatea tarilor lumii.
Trebuie subliniat însa ca este un Hobby mai deosebit, întrucât ofera
posibilitatea realizarii unor descoperiri si cercetari stiintifice si
are un larg impact social, formând caractere, profesiuni si permitând o
activitate sociala de grup. Este un Hobby care se dovedeste ca are si
o utilitate publica, numeroase fiind cazurile în care radioamatorii au
intervenit cu competenta în situatii de urgenta.
Este un Hobby care solicita autoperfectionare, autoinstruirea si care
prilejuieste contacte interumane deosebite. Este în firea omului sa
comunice, sa se autodepaseasca sa se întreaca cu el si cu altii.
Este un Hobby care-ti poate oferi imensa satisfactie a unui lucru realizat practic cu propriile forte. Un aparat, un circuit, o legatura
radio, o experienta reusita, o performanta atinsa, pot aduce
satisfactii nebanuite.
Forta radioamatorilor consta tocmai în aceasta pasiune comuna, în
interesul si dragostea pentru electronica, radiocomunicatii,
informatica, pentru experimentarile proprii, precum si în dorinta
permanenta de fi în TOP, de a fi la ZI cu tot ceea ce este nou în aceste
domenii.
Licenta de radioamator nu este un drept, ci este un vot în alb, o
favoare, o încredere acordata de societate. Calitatea de radioamator
trebuie sa fie o mândrie, o onoare si trebuie sa presupuna o comportare
deosebita. Aceasta presupune atât respect pentru propria persoana cât si
respect pentru cei din jur, pentru legile si regulamentele ce definesc
aceasta activitate.
Revenind la problema initiala trebuie aratat ca radioamatorismul a
aparut în SUA la începutul secolului 20 si s-a dezvoltat, cu suisuri si
coborâsuri, odata cu dezvoltarea radiocomunicatiilor, radioamatorii
aducând un aport deosebit în studiul propagarii undelor radio, în
realizarea unor antene, a unor componente, echipamente sau tehnici de
transmitere a informatiilor la distanta.
Dupa 1920 aceasta preocupare apare si în Europa. La noi putem vorbi, la
început de secol, de experimentarile profesorului Hurmuzescu la Iasi sau
de emitatoarele construite (în localitatea Rosu de lânga Bucuresti)
pentru studii personale de catre Emil Giurgea. Putem mentiona
experientele si studiile facute la Scoala Politehnica din Bucuresti, dar
primul care a transmis radiograme si a efectuat legaturi radio folosind
indicativ propriu (BR5AA – Balcani Romania 5AA) a fost inginerul Paul
Popescu Malaiesti. Acest indicativ a fost folosit în anul 1926 si
începutul lui 1927, întrucât IARU în 1927 a alocat pentru România
prefixul ER, adica Europa Romania. Cu acest prefix au aparut în eter si
alti radioiamatori romîni. Mentionez pe Nicolae Lupas – ER5AB, redactor
la prima publicatie de specialitate aparuta la noi la 15 septembrie
1925. Este vorba de revista RADIO ROMÂN, publicatie ce avea la început o
aparitie saptamînala. La sediul acesteia s-a instalat si a lucrat pâna
ce a fost confiscata de politie chiar si o statie colectiva de
radioamatori. Este vorba de ER5RR. Lista primilor radioamatori care au
facut emisie în România cuprinde si pe: S. Simionescu (ER5SS), Th.
Iorganda, Cezar Bratescu (ER5AF), I. Bajenescu (ER5BI), etc. Astfel în
1928 cînd revista Radio Român (care publicase între timp articole
pentru radioamatorii de emisie, inclusiv scheme de emitatoare) îsi va
înceta activitatea gasim radioamatori de emisie în Bucuresti, Craiova,
Cluj, Lugoj, Falticeni, Basarabia, etc. În decembrie 1928, doctorul
Alexandru Savopol sprijinit de ER5AF – Cezar Bratescu (venit special la
Craiova), va face promele emisiuni folosind indicativul ER5AS. Au
participat si Ion Bajenescu ER5BI, Ion Popescu ER5PI. Pasiunea lui ER5AS
a ajutat enorm dezvoltarea si organizarea activitatii de radioamatorism.
Radioclubul Craiova va lucra cu indicativul ER5RC, va strânge relatiile
cu Marele Stat Major al Armatei – unde va functiona chiar radioclubul
ER5MSI – folosind chiaa postul confiscat de la ER5RR., si va prelua
traficul de QSL-uri pentru România. La Radioclubul Craiova au aderat
si amatori din tara (Bucuresti, Timisoara, Bucovina, Cluj, Iasi, Prahova
etc) întrucât fiecare se dorea oarecum protejat în fata legii. Astfel
s-a nascut ideea de ase folosi prefixul CV5 (Craiova 5), desi conform
reglementarilor IARU era un prefix neoficial. S-a folosit acest prefix
pâna la 1 ianuarie 1934 când s-a adoptat pentru toti amatorii români
prefixul YP5, prefix schiimbat în YR5 la 1 martie 1936, odata cu
înfiintarea AAUSR, adica a Asociatiei Amatorilor Români de Unde Scurte.
Aceasta asociatie având initial ca presedinte pe dr. Alexandru Savopol,
iar dupa moartea acestuia pe ing. Gh. Enescu (YR5EB) din
Buturugeni-Bolintin jud. Ilfov, a contribuit decisiv la dezvoltarea
radioamatorismului românesc. S-a editat un buletin propriu, s-a
închiriat un sediu pentru doua întâlniri saptamânale, s-au facut
eforturi pentru legalizarea activitatii, s-au înfiintat radiocluburi,
s-au organizat concursuri, au aparut primii radioamatori de receeptie,
statia asociatiei - YR5AAC transmitea saptamînal buletine de stiri, etc.
Razboiul, mobilizarile începute în 1939, au lovit puternic, întrerupând
practic activitatea radioamatorilor de emisie. Apoi, în perioada 45-47,
câtiva curajosi, folosind vechile indicative sau indicative cu sufix
modificat, au mai facut ceva "piraterie", urmate nu de putine ori de
arestari si interogatorii.
Abia în 1948, se reuseste ceva pentru oficializarea radioamatorismului
de emisie în Romînnia. Primele indicative, având prefixul YO, vor apare
în eter începând cu 23 august 1949. Asociatia Amatorilor de Unde Scurte
din România care obtine personalitate juridica al 2 octombrie 1948, va
avea ca presedinte pe ing. Ernest Gross -YO3AA, ex- YR5IG, cel care mai
târziu, dupa reactivarea lui Paul Popescu Malaiesti si redobândirea de
catre acesta a sufixului AA, va deveni YO3ING). La 16 aprilie 1950,
Adunarea Generala schimba denumirea asociatiei în ARER – Asociatia
Radioamatorilor de Emisie Receptie de Unde Scurte din RPR.
Anul 1954 va aduce un alt moment de cotitura, când statul pentru a
controla, dar si pentru a ajuta diferite ramuri de activitate
(radioamatorism, tir, modelism, parasutism, planorism etc), înfiinteaza
Asociatia Voluntara pentru Pehnica si Cultura Fizica transformata
imediat în Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei –
AVSAP.
Aceasta organizatie era similara cu cele din celelalte tari de
“democratie populara” adica DOSAAF în URSS, GST – RDG, OSO – Bulgaria,
SVAZARM – Cehoslovacia, LOK - Polonia, etc. Privind astazi cu detasare
în urma, trebuie sa recunoastem totusi ca, perioada AVSAP-ului
(1954-1960) cu toata politizarea excesiva si repartizarea de multe ori
în organele de conducere a unor ofiteri superiori politruci, a însemnat
foarte mult pentru dezvoltarea radioamatorismului YO. S-au înfiintat
radiocluburi carora li s-au acordat spatii si dotare în toate regiunile
tarii, s-au tiparit reviste si carti, s-au organizat cursuri si examene,
s-a angajat personal.
Majoritatea sefilor angajati la conducerea radiocluburilor regionale
proveneau din armata, dar avusesera tangenta cu transmisiunile, unii
fusese chiar radioamatori (YO2BU – YR5XJ, YO8DD – YR5DD etc). Toti s-au
dovedit buni organizatori si foarte buni radioamatori. De ex. Nicki
Murarescu – YO8MI la Bacau, Dem Dascalu – YO8DD la Suceava, Dobrescu –
Galati, Marin – YO6QT la Brasov, Rusu David – YO5DC la Cluj, Cormos –
Maramures, Dan Constantin – YO2BU la Timisoara, Pop Ioan - Bihor, Oveza
– Craiova, Serbanoiu – Pitesti, Burduf – Constanta. La fel la Bucuresti,
în conducerea AVSAP au fost angajati: YO3LX – Raul Vasilescu, YO3ZC –
Misu Liu, YO3ZR – Petrica Cristian, iar la revista Radioamatorul: YO3CV
– Mihai Tanciu, YO3UD – Ovidiu Olaru etc.
Se înfiinteaza Radioclubul Central (RCC) la conducerea caruia în 1957
este ales ca presedinte Mytico Augustin – YO3JF ((ex YR5-R32) ofiter MI.
Prin HCM 970/12 iulie 1960 Radioclubul Central AVSAP este desfiintat si
miscarea de radioamatori esste inclusa în Uniunea de Cultura Fizica si
Sport, ca sport tehnico aplicativ, alaturi de motociclism, tir,
parasutism, planorism etc.Transferul începe practic la sfârsitul anului
1960 si dureaza pîna în martie 1961. In adunarea din 28 martie 1961 la
RCC se anunta noua forma de organizare în cadrul UCFS, radioamatorii
facînd parte din Federatia Sportului Aviatic si Radio (FSAR) care aveau
numiti în organele de conducere pe urmatorii:
Comisia de Radioamatori avea ca Presedinte pe Tanciu Mihai YO3CV.
În sedinta din 2 octombrie 1962 se anunta înfiintarea Comisiei Centrale
a Sportului Radio (CCSR) care avea numita urmatoarea conducere:
Abia la 30 august 1967 prin hotarîrea CNEFS nr 422 se va forma
Federatia Româna de Radioamatorism. Existau atunci 31 de federatii
nationale. Si miscarea sportiva a cunoscut numeroase transformarti
organizatorice.
Pe scurt putem aminti câteva date mai semnificative. Astfel, la 1
decembrie 1912 se înfiinteaza Federatia Societatilor Sportive din
Romînia (FSSR) reunind: Uniunea Societatilor Romîne de Sporturi
Atletice, Asociatia Cluburilor de Fotbal, Federatia Societatilor de
Sporturi de Iarna, precum si alte asociatii si cluburi sportive
individuale ce existau la acea vreme. In 1915 se recunoaste
“personalitatea morala” a FSSR si aceasta se va transforma în UFSR
(Uniunea Federatiilor Sportive din România) în anul 1933. Existau atunci
11 federatii sportive. În 1929 apare Legea Educatiei fizice si apare
Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) ca institutie de stat. În
1940 UFSR – structura de drept privat, este desfiintata, patrimoniul si
activitatea fiind preluate de OSR (Organizarea Sportului Romînesc) –
institutie de stat – subordonata initial presidentiei Consiliului de
Ministri si apoi Subsecretariatului de Stat al educatiei extrascolare.
OSR este desfiintat prin lege în 1944 si se reînfiinteaza UFSR –
persoana juridica de drept privat ce va functiona pe lânga Ministerul
Culturii.
UFSR a fost iar desfiintat în 1946 si a luat fiinta OSP (Organizatia
Sportului Popular) – institutie de stat. Acesta se va restructura în
1948, federatiile sportive devenind sectii ale Directiei Tehnice. În
1949 CC al PMR desfiinteaza OSP si creeaza CCFS – Comitetul de Cultura
Fizica si Sport. Apar clasificarile sportive, se acorda primele titluri
de Maestru al sportului.
În anul 1957 CCFS se transforma în UCFS (Uniunea pentru cultura fizica
si Sport), care se va reorganiza în 1962 si se va transforma în CNEFS
(Consilul National pentru Educatie Fizica si Sport) în 1967. Legea 29
din acel an, arata ca educatia fizica si sportul sunt activitati de
interes national.
În 1975 apare Daciada – competitie sportiva cu caracter national. La 30
decembrie 1989, CPUN-ul hotaraste transformarea CNEFS în Ministerul
Sportului, institutie de stat care prin Legea 994/1990 va deveni
Ministerul Tineretului si Sportului (MTS).
In 2003 acesta se va transforma în Agentia Nationala pentru Sport (ANS)
reunind 56 de federatii autonome, persoane juridice de drept privat.
Nu stiu cât interes prezinta aceste cîteva momente importante ale
dezvoltarii activitatii sportive si a radioamatorismului romînesc. Am
vrut sa arat cautarile permanente, implicarea factorilor politici si
trecerea de la structuri private la structuri de stat, pentru ca acum
sa parcurgem drumul invers.Schimbari vor mai fi. Chiar acum un grup de
35 de deputati pregatesc o modificare a Legii Sportului.
Dupa Decembrie 1989, am recîstigat si dreptul de asociere. Nu existau
legi în acest sens si a fost scoasa de la naftalina Legea 21 din 1924.
Conform acesteia, am început si noi sa facem radiocluburi de drept
privat (AEROSTAR Bacau, QSO Tutova, Dorna DX, Nord West Club, etc).
Procedura era greoaie si întrucît era nevoie ca societatea civila sa-si
promoveze cât mai multe structuri organizate, au aparut OG26/2000 si OG
37/2003.
Pentru sport în vara anului 2000a aparut Legea 69. Regulamentul de
aplicare al acesteia a întârziat sa apara. A fost Olimpiada de la
Sidney, s-a schimbat guvernul în noiembrie 2000, astfel ca abia în
septembrie 2001 se publica în Monitorul Oficial normele de aplicare a
Legii 69, lege care intra în vigoare la 1 ianuarie 2002!!! Toate
cluburile, toate federatiile au trebuit sa faca un efort sa se încadreze
în aceasta lege, care are si multe puncte perfectibile. Notari, avocati,
tribunale. Mana ceresca pentru acestia!
Parcurse au fost toate si azi federati noastra are aproape 60 de
cluburi si asociatii judetene afiliate, structuri raspândite practic pe
întreg teritoriul tarii. Este un merit al federatiei noastre ca am
reusit sa facem trecerea de la o structura eminamente de stat, la una de
drept privat, destul de repede, fara a perturba activitatea si fara a fi
resimtita de cei aproape 6.000 de radioamatori de emisie autorizati.
Multi nu credeau posibil acest lucru! Multumesc celor care s-au implicat
si ne-au ajutat.
Sport sau Hobby? aceasta a fost întrebarea.
Sigur ca radioamatorismul este un Hobby – asa cum a aparut si cum este
privit în întreaga lume civilizata, dar la noi ca si în toate tarile
foste socialiste a fost inclus în miscarea sportiva. Exista ramuri ale
activitatii noastre (radiogoniometria, telegrafia viteza) care sunt
sporturi curate.
Radioamatorismul este recunoscut astazi în România ca fiind o
activitate de utilitate publica, deci statul trebuie sa ne sprijine.
Acest sprijin se poate face numai prin structuri organizate.
Deocamdata aceasta este Agentia Nationala pentru Sport unde promovam
proiecte si cu care avem relatii contractuale.
Majoritatea cluburile noastre sunt de drept privat, dar avem si cluburi
departamentale puternice – cu salariati si sedii platite înca de stat.
Necazul este ca puterea economica a tuturor si independenta celor
departamentale – unde radiocluburile noastre sunt de obicei simple
sectii - sunt foarte limitate.
Nu sunt un nostalgic, dar Apartanenta la Agentia Nationala pentru Sport
ne aduce înca o serie de avantaje. Este vorba de sedii gratuite la
peste 20 de radiocluburi, personal salariat si chiar finantari si
premieri pentru o serie de competitii. Se pot comenta multe aici. Un
exemplu ar fi colegii din HA, care dupa 1990 au împartit federatia pe
ramuri de sport (goniometrie, US si UUS etc) iesind de sub tutela
Ministerului Sporturilor. Desi au putere economica si o dotare mult mai
mare ca noi, anul acesta la Burabu, presedintele radioclubului din
Budapesta mi-a spus ca au cerut si au intrat din nou sub tutela
Ministerului Sporturilor care le-a si acordat o serie de fonduri.
De mai multi ani reprezentantii din tarile foste socialiste au impus si
la IARU notiunea de "radio sport", ideea de întreceri sportive, aparând
astfel competitii la care se acorda titluri de Campion Mondial sau
European. In unele tari au aparut chiar Federatii ale Sportului Radio.
In urma cu 2 ani în Polonia s-a înregistrat juridic o federatie
internationala de radio-orientare, care a organizat pâna în prezent
chiar doua Campionate europene. La noi s-au înfiintat numeroase alte
federatii, fiecare cautând de fapt sa obtina un mic sprijin material din
partea statului. Exista si altfel de exemple. Federatia de Speologie a
cerut în 2002 sa iasa de sub tutela fostului MTS.
În Republica Moldova a ramas la sport doar radiogoniometria,
radioamatorii de US si UUS înfiintând o asociatie separata - ARRM. La
fel în Rusia, Polonia si Cehia. Aici se poate discuta mult, existând
nuante si situatii diverse.
Sunt cautari, sunt încercari, întrucât un rol important în viata si
performantele unui club îl joaca mijloacele materiale disponibile.
Aparatura este scumpa, iar perfomanta impune antrenamente si dotare.
Desigur, structura de Federatie Sportiva are implicatii atât în satut,
în functionare cât si în programul de activitate. La campionatele
nationale si internationale pe care le organizam acordam anual 151 de
medalii, angajatii din cluburile departamentale trebuie sa fie
antrenori, iar activitatea ne este apreciata mai ales dupa numarul de
medalii obtinute la Campionate Mondiale si Europene,etc.
Este evident ca nu se poate acorda titlul de Campion National unui
radioamator care nu este membru la un club sau asociatie afiliata.
Nu au fost probleme în 2002. Vezi Anuarul Sportiv 2002 pag. 659-660.
Fiecare participant are obligatia ca pe fisa de concurs sa mentioneze
clubul pentru care concureaza. Dubla legitimare s-a creeat tocmai pentru
ca fiecare sa poata opta pentru clubul unde se simte mai bine, unde
gaseste mai mult sprijin, deci unde poate obtine cele mai bune
rezultate.
De ex. YO4RHC - Covrig Cristian radiotelegrafist din Galati este
legitimat la Radioclubul de la CS Petrolul Ploiesti, întrucît acest club
puternic îi asigura lunar o îndemnizatie de efort, premii anuale si
fonduri pentru participare la competitii. Personal cred ca problemele
noastre principale în momentul de fata constau în sporirea patrimoniului
si a bazei materiale a cluburilor si asociatiilor deja formate, în
atragerea spre acestea a unui numar cât mai mare de membri, în
pregatirea si formarea de noi radioamatori, în abordarea domeniilor noi
atât în ceea ce priveste spectrul de frecventa utilizat cât si
procedurile si tehnologiile noi de modulatie.
Pe lânga calendarul sportiv care este destul de bogat si ofera
suficiente oportunitati de afirmare pentru fiecare dintre noi, trebuie
sa dezvoltam retelele de repetoare, accesul la internet, sa organizam
cursuri de initiere, sa organizam cât mai multe activitati de “suflet”,
care sa ne “adune”.
Federatia trebuie sa reprezinte si în continuare interesele tuturor
radioamatorilor YO în relatiile cu institutiile statului. Eu cred în
continuare ca radioamatorismul este un hobby deosebit, apreciat bine de
catre statul român si organizat în prezent ca federatie sportiva, sub
tutela A.N.S. În acest sens, noi trebuie sa ne facem treaba cu
constiinciozitate, sa vedem toate interesele noastre promovând tot ceea
ce este specific radioamatorismului, dar sa respectam si reglementarile
sportive specifice contrubind la cresterea prestugiului A.N.S. Anul
viitor, dupa cum s-a stabilit în Adunarea Generala din martie 2003, vor
avea loc alegeri generale pentru Consiliul de Administratie.
Este un moment important, iar fiecare club si asociatie afiliata, are
dreptul si trebuie sa-si propuna proprii candidati. Acestia trebuie sa
fie radioamatori autorizati, care sa poata si care sa doreasca sa
sprijine concret activitatea noastra.
Dar despre toate astea vom mai discuta...
Articol aparut la 24-1-2004 13638 Inapoi la inceputul articolului |
Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
|
Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact |