hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti
George Pataki si calatoriile sale

CEUTA – GIBRALTAR – MELILLA

George Pataki WB2AQC

Acest articol a fost publicat in QST (SUA), The DX Magazine (SUA), CQ (Spania), Radio REF (Franta), Mobile Ham (Japonia), AMA Magazin (Rep. Ceha), Radioamator (Polonia), etc., precum si pe pagina Web a Federatiei. Acum pentru prima data este prezentat cu mici modificari si in limba romana.

In toamna anului 1995 am facut un tur al Marocului, vizitand si fotografiind radioamatori. Fiind deja in zona mi-am extins calatoria si la trei locuri mici care avea insa multi amatori: Ceuta, Melilla si Gibraltar. Ceea ce parea insa simplu si usor pe harta, era complicat si dificil in realitate. Drumul meu prin Maroc este descris intr-un alt articol, aici il voi mentiona numai atunci cand are legatura cu aceasta calatorie.

CEUTA

Pregatindu-ma pentru acest voiaj am telefonat la Oficiul de turism a Spaniei din New York si am intrebat daca ar putea sa-mi trimita niste informatii despre tara lor si in special despre cele doua enclave africane: Ceuta si Melilla. "Desigur", mi-au raspuns si mi-au trimis o harta mare a Spaniei care indica locatia tuturor terenurilor de golf din tara, cateva brosuri, insa nimic din ceea ce cerusem. Cu siguranta ca nu aveam nici o intentie sa merg in Spania ca sa ma joc cu niste mingi mici, sa le lovesc cu bate caraghioase, apoi sa fug dupa ele sa le caut.

Turul a inceput in Tanger, care pe vremuri conta ca entitate radioamatoriceasca separata de Maroc, dar acum era acelasi lucru. Ca sa ajung la Ceuta a trebuit sa iau un "grand taxi", care este o masina de dimensiuni obisnuite, dar in care se inghesuie sase pasageri: doi pe banca din fata de langa sofer si patru pe banca din spate, deci nu era cine stie ce confortabil. La locul de plecare era mare inbulzeala, trebuia sa astepti sa se adune sase persoane care vroiau sa mearga la aceeasi destinatie. Cursa costa 25 de dirhami de persoana (cam $3.00) si masina ne-a dus pana la ultimul sat marocan de dinainte de granita.

Ceuta, numita Sebta de catre marocani, este situata pe un istm si o peninsula. Pe drum masina noastra a avut o pana de cauciuc, ceea ce ne-a oferit un divertisment gratuit, dar si o intarziere de vreo ora. Am ajuns la granita si, nestiind ca Ceuta este foarte aproape, am luat un al doilea taxi. Cand esti strain si nu cunosti situatia locala unii soferi incearca sa te pacaleasca. Primul smecheras mi-a cerut 30 de dirhami. Dupa cateva tatonari am gasit unul care se oferea pentru 5 dirhami, l-am luat si tot drumul a tinut cam trei minute. La granita am trecut pe jos, impreuna cu sute de calatori, majoritatea mergeau dupa cumparaturi sau la lucru.

Ceuta este un oras spaniol, chiar daca se afla in Africa si, potrivit unora, pe teritoriu marocan. Nu se cerea viza pentru cetatenii americani. L-am rugat pe granicer sa-mi stampileze totusi pasaportul, ca amintire. Am luat un autobuz pana in centrul orasului si am platit cu bani marocani. In oras am schimbat ceva dirhami in pesetas, si ii sfatuiesc pe calatori ca, inainte de aceasta operatiune sa verifice ratele de schimb ale mai multor case de schimb valutar, caci ele variaza destul de mult. Evitati Caja de Madrid: pe langa rata de schimb cea mai mica percep si un comision de 10%.

Am inceput sa caut radioamatori. Cel mai greu este sa-l gasesti pe primul dintre ei. Odata ce l-ai gasit, el sau ea te va conduce la ceilalti. Ismael, CN8CH din Tanger mi-a dat numarul de telefon a lui Julio, EA9JS. L-am chemat, sotia lui mi-a dat numarul sau de la birou. Julio, EA9JS este un capitan, seful pazei si securitatii la un mare spital militar. Cand am sunat la spital telefonista nu prea pricepea ce vreau. Am cerut sa vorbesc cu Julio Gonzales. Ea m-a intrebat: "Care Julio Gonzales?" Nu stiam ca pe acolo numele de Julio Gonzales este la fel de frecvent ca de pilda Mitica Ionescu la Bucuresti. Am intrebat-o: "Pai, cati Julio Gonzales aveti acolo? Da-mi-l pe primul pe care il gasesti, ii voi lua la rand", si pana la urma am dat de cel pe care il cautam. I-am spus de proiectul meu si ne-am inteles sa ne intalnim dupa programul lui de lucru, la orele 16.00 in fata Oficiului de turism.

Am avut destul timp sa ma invartesc prin centrul orasului, in cautarea antenelor de pe acoperisurile caselor. Pe o cladire inalta de pe Calle Real am vazut un yagi mare, am intrebat acolo cui ii apartine si am batut la usa omului, dar acesta nu era acasa. Oricum, am aflat mai tarziu ca era chiar unul dintre cei trei amatori carora le-am scris din New York, cerandu-le informatii despre modalitatea de a gasi radioamatori, fara sa fi primit vreun raspuns. In gand i-am urat sa fie sanatos si de ziua lui sa-i pice antena. Da, sunt cam rautacios din fire…

Ceilalti doi aveau macar scuze acceptabile: erau decedati. Cateodata mi se pare ca cei buni ajung "silent key", iar cei rai se incapataneaza sa mai zaboveasca pe-aici.

Am continuat sa caut radioamatori, dar in acelasi timp si o camera de hotel. Cele ieftine erau pline, dar cele cu stele erau scumpe. La unul abia acceptabil mi s-au pretins 6500 pesetas, dar am spus ca este prea mult pentru mine.

"De ce e prea mult? a intrebat hotelierul, toti americanii sunt plini de bani!"

"La fel de adevarat pe cat este ca toti spaniolii sunt fie toreadori, fie tauri castrati. Dumneata din care categorie faci parte?" l-am intrebat si am plecat fara sa mai astept vreun raspuns.

Mai erau inca doua ore pana la intalnirea mea cu Julio, nu vroiam sa pierd timpul, asa ca l-am chemat din nou la telefon, ca sa-l intreb de alti radioamatori pe care as putea sa-i caut. A raspuns fiica lor, spunea ca Julio si sotia lui au plecat sa ma intalneasca. Am uitat ca erau doua ore diferenta intre ora Marocului si aceea a Ceutei, ceasul meu arata ora 14.00, dar de fapt era deja ora 16.00. M-am grabit sa ajung la Oficiul de turism, am asteptat acolo vreo 15 minute, dar n-a venit nimeni. Am vazut acolo doar o pereche, pareau turisti germani asteptand deschiderea oficiului dupa pauza de "siesta". Dupa un timp m-am apropiat de ei, ca sa vad ce limba vorbesc. Barbatul s-a uitat la sapca mea pe care scria "George WB2AQC" si mi-a spus ca el este Julio, EA9JS. A zis apoi ca a adus intr-un plic mare o revista de radioamatorism spaniola, pentru ca sa-l pot recunoaste Mi-am cerut scuze zicand:

"Imi pare rau, este vina mea ca nu m-am uitat in plicul dumitale!".

Ne-am dus cu totii acasa la ei, unde am aflat ca sotia lui Julio EA9JS, Conchi este o radioamatoare activa cu indicativul EA9RL. L-am rugat pe Julio sa-si imbrace uniforma militara, ca sa arate mai impozant in fotografii, iar el s-a conformat. I-am fotografiat impreuna si separat. Au o statie foarte buna, cu tot felul de aparate si accesorii, precum si un amplificator final. In afara de o antena verticala ei au un pilon cu un yagi de 4 elemente pentru benzile de 10-15-20 metri, un yagi pentru 6 metri si unul pentru 2 metri. Au si folosesc QSL-uri frumoase si multicolore.


Julio EA9JS impreuna cu antenele lui
si ale vecinilor

In camera lor de radio am vazut un QSL si o fotografie a lui Juan Carlos, EA0JC, regele Spaniei. Mi-au spus ca statia Majestatii Sale este destul de activa. Eu l-am pomenit pe Carlos Saul Menem, presedintele Argentinei, LU1SM, pe Hassan II, regele Marocului, CN8MH, care este inactiv, iar toata lumea a auzit de regele Iordaniei, Hussein, JY1, care este foarte activ si prietenos.

Dupa efectuarea fotografiilor ne-am dus la un mare hotel, in holul caruia am intalnit cativa amatori. Unul dintre ei a fost Santiago, un diplomat spaniol, consilier economic la Ambasada spaniola din Rabat, Maroc. Santiago are indicativul CN2SM in Maroc, EA4EII in Spania, F5RAY in Franta, iar pe cand lucra in Lima, Peru era activ ca OA4BJ. Sotia lui Ana mai are ina indicativul vechi OA4GM. L-am reintalnit pe Santiago in Rabat cateva zile mai tarziu, unde l-am fotografiat ca CN2SM.


(de la st.) Joe EA9AD, Javi EA9CW, Tony EA9JM,
Henry EA9KB, Julio EA9JS, Conchi EA9RL, Ana OA4GM,
Santiago CN2SM, EA4EII, F5RAY, OA4BJ

Am mai intalnit la hotel si pe Henry sau Enrique EA9KB, Tony EB9JM si doi frati, Joe sau Jose, EA9AD si Javi EA9CW. I-am fotografiat in grup in fata unei biserici, apoi ne-am dus acasa sa le vad statiile. Primul a fost Henry, EA9KB, director la un centru de reabilitare pentru handicapati fizici. El are un yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri, foarte frumos instalat, un yagi cu 2 elemente pentru 40 de metri si o statie performanta, echipata si cu un calculator. Henry, EA9KB are si foloseste QSL-uri. A operat de cateva ori in expeditii in Maroc folosind indicativul CN2GB.


Henry EA9KB


Javi EA9CW si fratele sau Joe EA9AD


Tony EB9JM

De asemenea l-am vizitat si pe Tony, EB9JM, un electrician, instalator de linii si echipamente de inalta tensiune. El are o antena frumoasa si o statie activa si buna, cu o serie de aparate si accesorii, precum si un calculator, dar nu are QSL-uri. Prefixul EB al indicativului sau indica faptul ca Henry are autorizatie de Novice, adica incepator.

Fratii Joe, EA9AD si Javi, EA9CW au gabarite mari, chiar foarte mari. Joe este presedintele U.R.E.-ului local, adica a Asociatiei Radioamatorilor Spanioli. Lucreaza ca functionar la Institutul National de Sanatate. Javi, EA9CW, desi este mai tanar ca fratele sau Joe, este mai inalt si mai voluminos decat el. Javi este asistent medical. Ei au o statie foarte buna si folosesc QSL-uri standard de tip EXPO '92 pe care isi tiparesc numele, adresa si indicativele.

Am mai vizitat alti doi frati, mult mai putin corpolenti de asta-data: Dayal, EA9AF si Bhangwani, EA9AG. Ei au o mica statie cu calculator, dar, ca in multe alte familii, copiii se pricep sa opereze calculatoarele mai bine decat parintii lor. Dayal si Bhangwani sunt de origine indiana, dar sunt nascuti si crescuti in Ceuta. In casa lor, intr-o camera separata au un altar budist foarte ornamentat, dupa cum se vede ei si-au pastrat religia si traditiile chiar si aflati departe de radacinile lor. Ei detin trei pravalii cu aparate si accesorii electronice, fotografice, casete video, audio si tot felul de suveniruri, deci marfa destinata mai ales turistilor. Ambii au fost autorizati in 1993 si se pare ca Dayal, EA9AF este mai activ decat Bhangwani, EA9AG.


Dayal EA9AF si fratele sau Bhagwani EA9AG

A inceput sa se intunece si eu tot nu aveam camera rezervata la hotel. Julio si Conchi m-au invitat sa dorm la ei. Am participat acolo la o cina mare cu invitati: Santiago, CN2SM, sotia lui, Ana, OA4GM, Tony, EB9JM cu sotia, precum si cei doi frati Joe, EA9AD si Javi, EA9CW. Petrecerea s-a terminat pe la ora 1 noaptea si eu m-am dus la culcare.

Dimineata urmatoare m-am sculat devreme. Julio m-a dus in port, unde am luat ambarcatiunea pe perna de aer a companiei Transmediterranea, care pentru 3000 de pesetas m-a dus in mai putin de doua ore din Ceuta, Africa de Nord, la Algeciras in Spania, Europa, in drumul meu spre Gibraltar.

GIBRALTAR

Inainte de calatorie am telefonat din New York la Oficiul de turism al Marii Britanii si am intrebat daca pot sa-mi trimita niste informatii despre Gibraltar, care este teritoriul lor. Mi-au dat un numar de telefon al biroului Gibraltarului din Washington, DC. I-am chemat, si-au notat numele si adresa mea si mi-au promis ca imi vor trimite ceva informatii. Nu am primit nimic de la ei. Cineva in Washington, DC este platit, dar nu isi face serviciul cum ar trebui. Este chiar posibil ca sunt mai multi in capitala tarii mele in aceeasi situatie.

Mergand de la Ceuta, un oras spaniol, la Algeciras, alt oras spaniol, chiar daca se afla pe continente diferite, calatorul nu trebue sa treaca prin formalitati de granita, se controleaza doar continutul bagajelor, presupun ca in cautare de stupefiante. De la Algeciras am luat un autobuz care m-a dus pana la La Linea, ultimul oras spaniol inainte de a intra in Gibraltar. La granita, la iesirea din La Linea mi s-a stampilat pasaportul. Am mers pe jos si am intrat in Gibraltar, unde mi s-a stampilat din nou pasaportul. Totul era simplu si nici pe departe atat de dramatic cum era pe vremuri la "Checkpoint Charlie" dintre Berlinul de vest si Berlinul de est. Am luat un autobuz supraetajat pana in centrul orasului si am platit cu bani spanioli. Nu e de mirare, in Ceuta am platit cu bani marocani!

Este interesant ca Spania nu recunoaste existenta Gibraltarului, afirma ca este teritoriu spaniol si din cand in cand il revendica. Pe unele harti tiparite in Spania se poate vedea stramtoarea Gilbraltarului, dar nu si Gibraltarul. As fi putut intreba cum poate exista una fara cealalta, dar n-am vrut sa-l deranjez cu intrebari incomode pe simpaticul rege Juan Carlos, EA0JC.

Pe vremea cand imi pregateam calatoria am trimis o scrisoare la Gibraltar Amateur Radio Society, solicitandu-le cooperarea in depistarea radioamatorilor. Nu am primit nici un raspuns. Am aflat de la Alex, ZB2JO, cu care am avut cateva legaturi, ca radioamatorii ZB2 se intalnesc la clubul lor in fiecare marti seara la ora 8.30 p.m., asadar mi-am planificat sosirea pentru ziua respectiva.

In Ceuta, Julio, EA9JS mi-a facut o copie dupa pagina Gibraltar din Callbook, o lista cu 55 de radioamatori. Mai intai am cautat un hotel ieftin. La Biroul de turism mi s-a recomandat Queens Hotel, asa ca am luat acolo o camera care a costat 18 lire sterline, cam $29.00. Camera a fost acceptabila, desi nu era atat de luxoasa cum era prezentata in brosura lor. Nu conteaza, mi-am zis, o noapte as putea supravietui si intr-o temnita turceasca.


Julio EA9JS si sotia sa Conchita EA9RL

Am cerut o carte de telefon si folosind lista din Callbook am inceput sa dau niste telefoane. Receptionerul hotelui m-a ajutat, dand si el telefoane pentru mine. Primul gasit a fost Ernie, ZB2FK. In notitele mele am descoperit ca am avut legaturi cu el, dar nu am schimbat QSL-uri, caci mi-a zis "QSL numai direct". N-am avut nevoie atat de mare de un QSL ZB2 ca sa platesc posta tur-retur. Ernie, ZB2FK mi-a fost de ajutor dandu-mi cateva numere de telefon, dar nu-l puteam intalni, caci era obosit dupa un serviciu de 12 ore la aeroport, unde era meteorolog si trebuia sa mearga la culcare.

L-am gasit pe Jim, ZB2BL, presedintele Societatii radioamatorilor din Gibraltar, care a venit la hotel sa stam de vorba, dar nu dorea sa fie fotografiat. Zicea ca este suficient de renumit si ca nu are nevoie de publicitate. Se prea poate sa fi fost adevarat, desi eu n-am auzit niciodata de el; dar oricum eu nu cunosc prea multe celebritati. Nu-l cunosc nici pe guvernatorul statului New York, desi purtam acelasi nume. Am primit chiar niste felicitari si scrisori care ii erau destinate lui. Am raspuns tuturor, explicand eroarea si subliniind ca eu nu fac politica, nu-mi place sa strang pe strada mana strainilor, sa sarut copilasi si, mai ales, nu pot face angajari pe posturi cu salarii mari in administratia de stat. Nu-mi ramane sa sper decat ca QSL-urile care imi sunt destinate mie nu vor ajunge in cutia sa postala. Guvernatorul George Pataki a fost si el pe vremuri radioamator, dar acum am incheiat un pact tacit sa nu ne intrecem; el nu ma va concura in lupta pentru DX-uri rare, iar eu nu voi incerca sa candidez pentru functii politice.

Mac, ZB2CF, a venit la hotel; acum cativa ani am avut o legatura cu el si am primit QSL-ul sau.

Manny, ZB2CI, a sosit si el si l-am convins sa ma lase sa-l fotografiez la statia sa. El a fost autorizat in 1971, este tehnician electronist si lucreaza pentru Fortele marine. Folosind echipament modern si o antena verticala pentru 10-15-20 metri, Many, ZB2CI prefera sa stea in banda la taifas cu prieteni. Am avut QSO-uri cu Manny si am schimbat confirmari cu el. Fiul sau Brian, un inginer mecanic, este tot radioamator: ZB2HZ.


Manni ZB2CI

L-am vizitat si fotografiat si pe Wilf, ZB2IB. A devenit radioamator in 1985, are o statie bine inzestrata si este devotat ciorovaielilor din benzi.


Wilf ZB2IB

L-am intalnit si pozat si pe Bill, ZB2IW, in frumoasa sa statie, echipata si cu un calculator. Ca sa ajung la casa lui Bill, care este situata la inaltime, pe stanca Gibraltarului, a trebuit sa urc niste strazi destul de abrupte cu un mare numar de trepte greu de escaladat. Nu as fi facut una ca asta daca n-ar fi fost vorba de vizitarea unui radioamator. Bill, ZB2IW, lucreaza intr-un spital. Opereaza atat in SSB, cat si in CW. Am avut legatura si cu el si mi-a trimis prompt un QSL.


Bill ZB2IW

Toti amatorii pe care i-am vizitat in Gibraltar au avut statii foarte bine echipate. Nu este usor sa operezi din acest loc din cauza muntelui pe care ei il numesc "stanca", (the Rock), care face comunicatiile dificile mai ales spre est si sud-est.

La 8.30 p.m. m-am dus la radioclubul lor si am gasit un grup vesel de amatori: Lou, ZB2IT, Robin, ZB2JK, cu un QSL frumos si colorat, Gerry, ZB0F, Manny, ZB2CI, cu baiatul sau Brian, ZB2HZ, Bill, ZB2IW, Jim, ZB2BL, presedintele associatiei si Jill, o domnisoara tanara care se pregatea sa dea examen pentru autorizatie.

Gerry, ZB0F, un constructor pasionat, consulta niste reviste tehnice; altii discutau despre DXuri, QSL-uri si despre toate celelalte chestiuni radioamatoricesti, asa cum se intampla intr-un club. De curand am auzit ca si-au mutat clubul intr-o locatie mai buna.

I-am intrebat daca au primit scrisoarea mea; presedintele si secretarul s-au acuzat reciproc ca nu mi-au raspuns. Este avantajos sa existe doua persoane raspunzatoare pentru aceeasi munca; astfel ei pot sa se blameze unul pe celalalt atunci cand treaba nu este facuta.

Jim, ZB2BL spunea ca radioamatori vizitatori din diferite tari europene pot obtine fara plata o autorizatie temporara pentru a opera din Gibraltar, folosind prefixul ZB2 inaintea propriului indicativ, de exemplu: ZB2/WB2AQC. Ei trebuie sa se adreseze in scris clubului si sa-si aduca cu ei autorizatiile, ma intreb insa: cine va raspunde, presedintele, secretarul sau nici unul.

Reteaua de electricitate este de 220 de volti, iar mufa este de tip european.

Clubul are o statie, ZB2BU. Pentru concursuri ei au o a doua locatie, aproape de varful stancii, langa statia de funicular.

Dimineata urmatoare am luat un autobuz pana la granita, am trecut pe jos si am luat un alt autobuz de la La Linea pana la Algeciras. Acolo m-am urcat pe un feribot, care este putin mai ieftin, dar si mai lent decat ambarcatiunea pe perna de aer si dupa vreo doua ore am ajuns inapoi in Tanger, Maroc, Africa de Nord.

MELILLA

Din Tanger am avut de ales intre a ma intoarce la Rabat sau de a merge la Melilla, celalalt oras spaniol din Africa de nord, cu o populatie de circa 77000 de locuitori. Acesta este locul in care in 1936 o revolta a unor ofiteri ai armatei spaniole a dus la Razboiul Civil. Cand am aflat cat de greu este sa mergi la Melilla am fost inclinat sa ma duc direct la Rabat, acolo unde la A.R.R.A.M. aveam asigurata o locuinta confortabila si puteam opera statia oricand doream. Pe de alta parte, inainte de a pleca din New York am avut o discutie lunga cu Pedro, EA9IB, din Melilla, i-am spus despre calatoria mea si ca intentionam sa vizitez si orasul lui. Pedro a fost incantat, mi-a cerut sa vin neaparat si mi-a promis ca imi va gasi si alti radioamatori pe care ii voi putea fotografia. I-am promis ca vin, deci trebuia sa fac si acest drum.

In Tanger l-am chemat pe Ismael, CN8CH, l-am intalnit din nou, mi-a dat sfaturi si indicatii si in aceeasi seara am luat un autobuz care dupa 12 ore mergand spre est m-a lasat la Nador, langa granita cu Melilla. Drumul a costa 162.50 dirhami, adice vreo $19.00. Pe aceasta ruta autobuzele circula numai noaptea, pentru a se evita arsita din timpul zilei. Am facut un ocol mare pentru a evita muntii Rif. Compania a fost C.T.M., probabil cea mai buna pe aceasta ruta, autobuzul era confortabil, avea aer conditionat si in timpul acestui drum lung ni s-a oferit si un film video. Ne-am oprit pentru 15-20 de minute in cateva orase, calatorii au coborat, si-au cumparat mancare si bautura, si au utilizat toaletele extrem de murdare si primitive, fara "scaune", ci numai cu niste orificii in podea. Accesul la acest privilegiu a costat un dirham. Intr-un orasel pazitorul unui astfel de loc puturos, intuind ca sunt strain, mi-a cerut cinci dirhami. Eu pusesem deja un dirham pe tava lui, dar vazand cat e de hraparet, l-am schimbat cu o moneda sclipitoare de un cent si l-am lasat sa calculeze ce afacere buna a facut.

Pe drum am intalnit cateva puncte de control ale politiei. Cateodata autobuzul doar incetinea trecand pe langa ele, alta data ne-am oprit, cate-un politist a urcat sa se uite la pasageri si bagaje. Cu astfel de controale superficiale oricine putea sa treaca cu orice marfa.

Dimineata am ajuns la Nador si a trebuit sa ma targuiesc din nou cu niste soferi, ca sa ma duca pana la granita, de unde trebuia sa merg pe jos cativa kilometri pana la Melilla. In cele din urma am gasit pe unul care pentru 30 de dirhami s-a oferit sa ma duca pana in centrul orasului Melilla.

Insa pe drum soferul si-a schimbat de cateva ori gandul vroia sa ma lase la granita, daa nu- plateam mai mult. Eu insa m-am cramponat de intelegerea noastra, i-am spus ca nu-i dau mai mult si nu ma dau jos din masina pana nu ma duce in centrul orasului. Se plangea ca drumul este foarte lung, ca pierde timp cu formalitatile de frontiera si ca are multe alte necazuri. I-am spus sa deschida larg geamul masinii, pentru ca Allah sa-l vada bine si sa-si aminteasca de el atunci cand va ajunge in fata Lui. N-a deschis fereastra, dar nici nu s-a mai vaicarit; a mormait doar ceva din cand in cand in limba araba, eu am mormait ceva in limba romana, si pana la urma am ajuns la destinatie.

Cand am coborat din masina am vazut o antena yagi mare pe varful unei cladiri inalte. Am intrat si am intrebat cine este proprietarul antenei. Asa am ajuns la Fernando, EA9GH si la sotia sa Loli, EA9MF. Au fost foarte prietenosi, au dat cateva telefoane, ca sa-mi gaseasca si alti radioamatori. Fernando este pensionar, a fost un fel de sef sau imputernicit al portului. Au o statie buna, dar nu prea activa. Au un QSL comun, pentru ambele indicative. Fernando a fost autorizat in 1984, iar Loli in 1985. M-am urcat pe acoperis cu Loli si am pozat-o cu pilonul si antena yagi cu trei elemente pentru 10-15-20 metri. Mai tarziu am vorbit la telefon cu Pedro, EA9IB, cu care am aranjat o intalnire in oras pentru dupa-masa. Am vorbit si cu Rodolfo, EA9MM, care a venit la intalnire cu Pedro.


Loli EA9MF in preajma antenelor
pe care le foloseste
impreuna cu sotul ei Fernando EA9GH


Fernando EA9GH si sotia Loli EA9MF

Am cautat si alti radioamatori. In casa lui Fernando am intalnit o domnisoara tanara, care avea un prieten al carui sef de serviciu a fost radioamator. Este cam complicat, recunosc, dar asa era. Deci ne-am dus sa-l vedem pe seful respectiv, care s-a nimerit sa fie un alt Fernando, cu indicativul EC9LN, ceea ce denota faptul ca era incepator. Avea o statie frumoasa si un yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri. El lucreaza la Societatea de distributia gazelor, a fost autorizat in 1990 si are un QSL standard pe care isi inscrie numele si indicativul. Dupa cum am observat, acest oras nu duce lipsa de barbati cu numele de Fernando.


Fernando EC9LN si antena sa tribander


Fernando EC9LN

Cand a sosit timpul, l-am intalnit pe Pedro, EA9IB, ne-am dus acasa la el, unde am gasit-o pe sotia lui, Loli, EA9RY, a doua Loli din acest oras. Ei au o statie foarte bine inzestrata si ambii sunt foarte activi in trafic. Au diferite tipuri de QSL-uri, unele cu pozele lor, si in anumite ocazii folosesc diferite indicative. Pedro este EA9IB si AM9IB, iar atunci cand lucreaza pe 6 metri foloseste indicativul EH9IB. Loli este EA9RY si AM9RY, iar pe 6 metri ea este EH9RY. Pedro a fost autorizat in 1979, iar Loli in 1984.


Pedro EA9IB si sotia sa Loli EA9RY

Pedro, EA9IB si Loli, EA9RY stau in acelasi complex de cladiri cu Fernando, EC9LN, doar o curte ii desparte. N-am putut ajunge pe acoperisurile caselor pentru a le fotografia antenele. Dar de la fereastra lui Perdo l-am pozat pe Fernando stand pe terasa lui, cu un yagi cu trei elemente vizibil deasupra lui. Apoi de pe terasa lui Fernando i-am fotografiat pe Pedro, EA9IB si pe Loli, EA9RY, la fereastra lor, cu pilonul si diferitele antene vizibile pe acoperis. Se spune: "De e vrere, e si o cale".

Am vizitat si o famile mai numeroasa de radioamatori: Andres, EA9TL, sotia Loli, EA9UA (nici nu m-am mai mirat, era a treia Loli de pe aici) si fiica lor Pili, EA9UB. Am impresia ca pe aceste meleaguri nu are prea mare importanta numele cu care sunt botezate fetele la nastere, atunci cand se fac mari toate devin Loli. Intreaga familie a fost autorizata in 1989. Echipamentul lor este modern si folosesc si un calculator. Antena este un yagi cu trei elemente pe un pilon montat pe acoperisul cladirii cu patru etaje. Andres, EA9TL este seful politiei, dar Loli, EA9UA este cea mai activa din aceasta familie. Am un avut un QSO cu Loli si QSL-ul lor purtand toate cele trei indicative se afla pe peretele camerei mele de radio.


Andres EA9TL, sotia Loli EA9UA si fiica Pili EA9UB

L-am vizitat deasemenea si pe Paulino, EA9NP, presedintele sectiei U.R.E. (Societatea Radioamatorilor Spanioli) din Melilla. Paulino, autorizat din 1982, este sef intr-o pravalie de imbracaminte. Cand l-am fotografiat abia avea niscai vesminte pe el; m-am intrebat ce fel de reclama o fi asta pentru pravalia lui. Mai stii, o fi un comerciant atat de bun incat si-a vandut si camasa de pe el. Pe pilonul lui, fixat pe o terasa, a montat sapte sau opt antene diferite. Paolino are o statie frumoasa si moderna; foloseste si un calculator pentru packet-radio. II place sa construiasca. Baiatul lui, Juan-Carlos se pregatea pentru examenul de radioamator.


Paulino EA9NP


Paulino EA9NP

Rafael, EC9AR lucreaza intr-o banca. A fost autorizat in 1993 si este un bun constructor de echipamente electronice. Foloseste un QSL standard pe care isi inscrie datele personale. Rafael, EC9AR este activ in SSB si in SSTV, unde e unica vedeta a productiilor sale.


Rafael EC9AR si Raymond EA9EB
in fata statiei de club EA9URM


Rafael EC9AR

Raymond, EA9EB, autorizat din 1972, este tehnician de instalatii frigorifice comerciale si casnice. Foloseste un QSL interesant. Cumnatul sau Manuel este EA9EC. Raymond este activ in SSTV color, unde este vedeta programelor sale si schimba imagini cu prietenul sau Rafael, EC9AR. Ei nu au nevoie de televiziune comerciala, caci sunt multumiti sa se vada unul pe celalalt.


Raymond EA9EB

In Melilla amatorii au un radioclub excelent in cladirea Rivera, langa port. Se intalnesc acolo de doua ori pe saptamana, marti si joi, de la 7.00 p.m. pana in jur de 10.00 p.m. Daca aveti ocazia vizitati-i neaparat! Au acolo o statie foarte buna cu indicativul EA9URM, un Yagi cu trei elemente pentru 10-15-20 metri pe un pilon foarte inalt, biroul de QSL-uri, sali pentru clase si adunari.


Rafael EC9AR si Raymond EA9EB la radio clubul EA9URM

Multe tari europene, inclusiv Spania, au conventii care permit amatorilor unor tari sa opereze "portabil" in alte tari, fara nici un fel de formalitate. Melilla, ca si Ceuta, facand parte din Spania, se bucura de aceleasi privilegii.

Seara, desi aveam nevoie de ceva odihna, m-am intors la Casablanca. Pedro, EA9IB si sotia lui Loli, EA9RY m-au dus cu masina pana la Nador, unde am luat un autobuz pentru o calatorie care urma sa dureze o noapte intreaga. De asta data, din greseala, am folosit serviciile unei alte companii, mai ieftine decat cea cu care venisem, dar nu atat de buna. Nu avea aer conditionat, dar lasand fereastra intredeschisa am facut o calatorie suportabila. Acest sistem a fost semi-automatic, in sensul ca eu deschideam fereastra la fiecare jumatate de ora, iar barbatul care sedea langa mine o inchidea la loc. Acest lucru a durat 11 ore; cel putin nu ne-am plictisit. Autobuzul era plin cu negustori transfrontalieri, adica un fel de contrabandisti, care carau niste pachete enorme. Autobuzul a fost oprit de cateva ori, cate un politist s-a urcat, si-a indreptat lampa catre pasageri si baloturile lor imense, dar nu a deschis si nu a verificat nimic, apoi a coborat. N-am prea inteles cum vor sa puna autoritatile stavila contrabandei.

Cam la vreo 100 de km. inainte de a ajunge la Casablanca am avut parte de o intamplare interesanta. Sase sau sapte barbati tineri s-au urcat in autobus, nu aveau bilete si nici nu vroiau sa-si plateasca drumul. Au urmat o serie de certuri si imbranceli. In afara de persoana care verifica biletele si cea care incarca si descarca pachetele calatorilor, a incercat si soferul - un om matahalos - sa-i dea jos pe pasagerii clandestini, dar acestia au refuzat initial. Calatorii, inclusiv eu, suparati pentru intarzierea cauzata, s-au sculat de pe scaunele lor si s-au solidarizat cu personalul autobuzului, intr-un efort de a-i da jos din autobuz pe clandestini. Au urmat multe injuraturi si ghionturi. Asezat in siguranta in spatele autobuzului am proferat si eu niste injuraturi, atat in romaneste cat si in ungureste, toate pe care le-am deprins pe strazile periferice din Timisoara, deci eram destul de bine pregatit in aceasta privinta. Sunt sigur ca nu am fost inteles, dar tonul vocii mele si al celorlalti pasageri a facut ca pana la urma "raii" sa coboare si noi sa ne putem continua drumul.

A fost un episod distractiv, daca nu chiar si eroic. Performanta mea "vitejeasca" a fost atat de impresionanta ca am reusit sa bag spaima in barbatul care sedea langa mine si care imi tot inchisese geamul, omul s-a mutat pe un alt scaun, mai indepartat.

Am petrecut doua nopti nedormite in autobuze, dar am economisit doua zile de hotel, ceea ce in bugetul meu auster a fost folositor.

EPILOG

Am mai stat doua zile in Casablanca, apoi am luat un Jumbo Jet de tip 747 al companiei Royal Air Maroc si dupa sapte ore si jumatate am ajuns la New York. Acasa ma astepta o gramada de QSL-uri de pe urma activitatii mele de la CN8MC. Am deschis plicurile si am inceput sa raspund la ele. Am gasit si o multime de facturi, care fusesera ignorate de sotia mea, deci a trebuit sa le achit fara intarziere. Inainte de a pleca i-am lasat sotiei cartile de credit; le-a folosit din plin, chiar a abuzat de ele. Nici nu m-am uitat la acele facturi, la ce bun sa-mi stric eu o vacanta placuta cu astfel de chestiuni pamantene?

Calatoria a fost interesanta si agreabila, dar in cele din urma a trebuit sa ma intorc acasa, la nevasta-mea. Cateodata viata e atat de nemiloasa!

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 5-3-2006

13041

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (7)  

  • Postat de Ropceanu mihai - YO2BH la 2006-03-06 17:45:43 (ora Romaniei)
  • Felicitari George ptr.acest articol,desi aparut si la noi in YO cu intirziere,este totusi de interes.
    Sanatate si mare bucurie sa ne potzi prezenta asemenea articole multa vreme si de acum incolo.
    73! si pe curind nu numai pe E-Mail si EchoLink ci chiar si in video ca pina acum.

  • Postat de gheorghe andrei radulescu - YO4AUP la 2006-03-07 10:46:35 (ora Romaniei)
  • acesta este epilogul articolului dumneavoastra: "Calatoria a fost interesanta si agreabila, dar in cele din urma a trebuit sa ma intorc acasa, la nevasta-mea. Cateodata viata e atat de nemiloasa! George Pataki WB2AQC " Inainte de a reprosa sortii o asemenea pedeapsa,ar fi bine sa va aduceti aminte de citi ani va suporta si va tolereaza sotia dumneavoastra pasiunea pentru radioamatorism si toate jucariile din casa. si in plus de asta, nu -mi aduc aminte ca in vre-una din expeditiile amatoricesti facute dea lungul sau dea latul lumii noi sau vechi sa pomeniti ca ati fi fost impreuna. Rugati-va ca intr-adevar soarta sa nu fie nemiloasa si sa vrea sa o razbune si pe dumneaiei ! andrei, yo4aup

  • Postat de George Pataki - WB2AQC la 2006-03-07 12:18:39 (ora Romaniei)
  • Stimate Andrei, YO4AUP, unii au inteles ca este o gluma ... altii nu. Sotia mea Eva, WA2BAV tolereaza "jucariile" mele si chiar le foloseste. Acum eu sunt pensionar, ea mai lucreaza, asa ca am mai mult timp sa calatoresc decat ea. Cand ambii lucram ne-am luat concediile impreuna si am calatorit mult, chiar daca nu va aduceti aminte. In expeditia nostra de 6 saptamani in 11 tari africane, ea a facut mai multe legaturi decat mine caci ... XYLurile erau mai cautate. La fel in Turcia, Grecia, etc.

  • Postat de gheorghe andrei radulescu - YO4AUP la 2006-03-07 13:07:20 (ora Romaniei)
  • dupa cum spune amicul dvs. yo4px, fiecare cu umorul lui. eu nu am gustat aceasta gluma scrisa ca sa o citeasca toti ! in rest aveti dreptate,o voce feminina razbate mai usor in banda, hi! 73, si excursii placute ! andrei, yo4aup.

  • Postat de Florin - YO9GJX la 2006-03-07 14:24:03 (ora Romaniei)
  • Fain ca si restul articolelor.
    cred ca ar trebui adunate intr-o carte.

  • Postat de Adrian - YO2BPZ (yo2bpz) la 2006-03-09 06:50:41 (ora Romaniei)
  • Am "gustat" cu mare placere (si cu invidia ca nu a fost sa le "scriu" si eu!) toate aceste "condimentate" reportaje de calatorie, la vremea cand au aparut in revistele de radioamatorism de pe mapamond (CQ, QST, CQ spaniol, Rdaioaficionado .., Radioamator Ukraina, Radio ZS, si chiar... JARL News, unde am putut "citi" doar pozele!), si cred ca este ceva cu totul deosebit. In felul lui ( si mai ales prin impresionanta serie despre radioamatorii YO - de unii foarte gustata, de altii nu prea, functie mai ales de "locul" unde s-au aflat in respectivele "impresii de calatorie"), alaturi de multi altii ( cu riscul de a atrage de acum asupra mea "comentariile", i-as numi doar pe N2YO, YO4PX, YO3APG, YO5AEX, si as putea continua, multiplicand si snsele de a fi repede "judecat") George este un adevarat "truditor" in a populariza o pasiune unica (radioamatorismul), desi el are mult mai multe "pasarele" (sa nu uitam de impresionanta colectie de scoici din intreaga lume, de colectia de tuburi electronice, si de faptul ca a editat ani multi la NY revista trimestriala "Romanian Philatelic Studies"!).
    Sa nu uitam cat de mult a ajutat radioamatorii YO, mai ales pe cei din districtul 2 ( a fost numit "Mos Craciun" dupa ceea ce a trimis sau a adus personal pentru tombolele simpozioanelor de la Lugoj, Pecica si Deva) si mai ales ca la anii lui ( acum 75 daca nu gresesc) foarte multi stau la televizor si joaca table!.
    Felicitari George, si nu iti doresc decat sa fii sanatos, ca atunci sigur iti mai vin "idei"!
    Cu respect deosebit!
    Adrian, YO2BPZ

  • Postat de ELY - YO3AAS la 2006-03-12 16:04:50 (ora Romaniei)
  • Ma bucur ca domnul Pataki s-a razgandit in ceea ce priveste decizia de a nu mai publica articole pe acest site. Inca o data afirm consideratia pentru efortul depus. Comentariile mele la articolele anterioare au fost aspru criticate atat de domnia sa, dar mai ales de YO4PX. Le respect opinia, insa cunosc suficient de bine "greutatile" prin care au trecut radioamatorii, (este adevarat ca din povestirile altor) si iata motivul pentru care nu voi da un drept le replica. Am avut totusi impresia ca aceasta sectiune, de comentarii, este destinata a-ti expune parerile, poate chiar cu un efect constructiv. Cu stima, Ely

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "CEUTA – GIBRALTAR – MELILLA"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact