Am plecat cu echipa vineri la orele 14.00 catre Vf.Boriste dupa cca 1,5 ore am ajuns la locul de destinatie, vremea era splendida si dadea sperante de o reusita fantastica. Am inceput instalarile, ne-am racordat la tensiunea de 220V (camera de lucru o cabina de transformator parasita 2,5x1,5x2 m si linga acesta o baraca parasita din metal de vreo 10m patrati, chiar buna pentru materiale si refugiu in caz de ploaie) si am inceput instalarile. In acest loc exista doi stalpi de beton de 18 m inaltime, folosite candva pentru retranslatoare pe 2m, acesti stalpi i-am prelungit cu catarge telescopice militare, de care am fixat antena V intors si linia orizontala a antenei loop triungular alimentat la una din capete, varful triunghilui cobora spre pamant ancorat in asa fel de o baliza topo, incat era la o inaltime de aproximativ 12 m.

Acordul antenelor a durat cca 20 minute ajungand la un SWR 1,3...1,5 in banda de 1845- 1890 kHz. Am mai intins o antena beverage pe directia N-V acordata si inchisa la capat cu posibilitatea de-a decupla inchiderea de directivitate. O alta antena de 160m pe directia nord, un fir izolat de 160m intins pe pamant numai pentru receptie. Am terminat instalarea pe la orele 21.30, am facut cateva verificari (finalul cu GU43 lucra numai pe 160m), totul parea deosebit de grozav. Zgomotul de banda era acceptabil, cu antena IV S6-8... cu antena loop S4 - S5, beverage-ul era linistit si nu avea un zgomot mai mare de S3-S4, minunea insa a fost antena filara pe pamant unde zgomotul de banda rareori depasea S3. Sperantele erau mari si eram cu totii fericiti ca vom da marea lovitura in acet concurs si vom contribui cu rezultate remarcabile la efortul comun al radioamatorismului romanesc.

Sperantele au crescut si mai mult cand dupa cateva apeluri au inceput sa curga statii atat europene cat si asiatice. S-a lucrat pana la orele 22.00 UTC UA9, SV, 4X, I, LY, OJ, PJ, HA, OE, DL, OH, ON, YI,.. totul parea perfect ca la carte, cand din senin a inceput furtuna. In prima faza nu prea am dat importanta fulgerelor mai indepartate dar totul se apropia de noi cu viteza incredibila. Am hotarat sa decuplam antenele, sa oprim statia si sa asteptam cateva minute pana va trece vremea rea. Furtuni am mai prins noi pe vf. Ignis, de obicei tineau cam 20-30 minute dupa care ne vedeam in continuare de lucru. De acesta data a fost insa altfel, s-a declansat o furtuna de proportii nemaintalnite de noi in aceasta locatie. Fulgerele se descarcau la distante de 30-100m de noi, se loveau de sol dupa care serpuiau prin vegetatie ca un sarpe de foc.

Vantul atinsese viteze fantastice, aveam impresia la un moment dat ca ne va lua cu toata cosmelia in care eram refugiati. Imaginati-va capetele cablurilor de alimentare de la antene, care intrau in incapere printr-un orificiu au inceput sa lumineze ca niste tuburi fluorescente de 10-15 W pana in momentul cand cu un pocnet puternic se descarcau de peretele de tabla a camerei, dupa care ciclul se relua. Au fost momente de mare groaza, eram cu toti speriati si neputiciosi fata de aceasta dezlantuire a naturii. YO5PBF, cu ajutorul cozii de la o securice a reusit sa inpinga in exterior cablurile de alimentare, scapand astfel de viziunea groazei. Nu s-a terminat cu atat... o puternica descarcare, un fulger a lovit undeva foarte aproape, a cazut reteaua electrica si in acelasi moment am simtit un miros intepator de fum... am aprins o lanterna si atunci am vazut ca fumul era din finalul nostru (din transformatorul de retea) care din motive neelucidate a fost lasat sub tensiune. Efectiv luase foc rasina cu care a fost tratat transformatorul pentru o mai buna izolatie.

Va dati seama spaima si groaza crescuse si mai mult... treceau minutele si vremea rea se facea tot mai urata. Asa a tinut pana la orele 03.45 dimineata. Va spun sincer atunci nu am indraznit sa spun colegilor nimic de faptul ca incepuse durerile cardiace, pe ascuns am luat portia dubla de medeicamente cu gandul ca nu are nici un rost sa mai creez panica si cu starea mea, ca doar tot nu puteau sa ma ajute si mai ales chiar daca ar fi declansat o criza cardiaca tot nu se putea cobora cu masina in aceea situatie. Am 60 de ani, am trecut in viata mea prin multe necazuri si intamplari deosebite dar groaza din acea noapte nu am sa-l uit repede.

Dimineata am evalut pierderile, am refacut antenele, si a inceput ingrijorarea pentru lipsa de curent. Am luat legatura cu YO5CRQ, informandul de situatia noastra, acesta a pornit imediat in cautarea de un generator. Vazand ca pe la orele 11.00 inca nu se remediase defectiunea cu reteaua electrica am dat telefon colegului YO2RR sa-l rog ca in caz ca nu sa va remedia defectiunea sa preia concursul. Stabilisem ca daca pana inceperea concursului nu reusim sa remediem defectiunile va intra dumnealui si va lucra. Cred ca va dati seama in ce situatie morala si psihica ne gaseam... Ne agajasem la treaba de onoare si eram pusi in situatia sa capitulam... Oare ce vor crede colegii din tara (si din oras)... vor intelege situatia prin care am trecut sau o vor lua drept o scuza copilareasca... erau momente dificile... dupa atata pregatire... munca... si antrenamente... cheltuieli... si bineinteles eforturi fizice si psihice sa te trezesti ca esti in situatia de a da inapoi...

Mare bucurie, primita cu urale... la orele 13.45 s-a reconectat reteaua electrica... dupa 15-20 de minute l-am sunat din nou pe amicul YO2RR spunandu-i bucuria noastra si rugandul sa ne urmareasca si in caz ca sunt probleme sa preia stafeta. Am verificat din nou toata aparatura de data asta la cald, nu se mai putea face nimic cu finalul, am reacordat antenele si la 15.00 am lansat primul apel cu YR0HQ... In banda la aceea ora era doar YO5BRZ cu echipa lui de 160mCW... Parea ca de data asta vom avea norocul meritat... vremea se facuse frumoasa, cerul era perfect senin, zgomotul de banda redus... incepusem traficul totul mergea bine... cand pe la orele 20.30-20.45 UTC sunt anuntat sa intrerup toate legaturile... VINE FURTUNA...

Am intrerupt totul... cu mare dezamagire... a tinut cam 45 de minute pauza... am reluat din nou, si dupa aproximativ o ora s-a repetat din nou figura... si uite asa mai mult in pauza decat in lucru am reusit mizerabila performanta (spre bucuria unor colegi din zona) de 71 de legaturi.

Nu am descris toate astea pentru a ma disculpa, pentru a justifica esecul... dorinta echipei noastre a fost sa contribuim cu ceva foarte bun la efortul comun... nu a fost sa fie... sunt gata sa primesc toate criticile colegilor... nu scriam aceste randuri daca Adi Sinitaru nu imi spunea. Poate veti spune ca a fost aleasa gresit locatia.... am fost obligat de imprejurari locale pe care nu as vrea sa le comentez aici... din pacate mai exista oameni pentru care incerci in viata sa faci cate ceva si care te resplatesc cu jigniri, aluzii nedrepte, comentarii mincinoase...

Pot sa afirm cu toata convigerea ca la radioclubul YO5KAD exista radioamatori deosebiti cu mult sprit de sacrificiu, saritori care nu de putine ori isi neglijeaza familia pentru acest sport nobil dar ca in orice colectiv mai exista si altfel de oameni... Cu acest colectiv am reusit sa realizam lucruri frumoase in Baia-Mare, avem un sediu deosebit, avem aparatura performanta, anual se pregatesc tineri radioamatori, relatii cu organele locale sunt deosebite... insa de multe ori pentru orgolii personale, ingamfare si interese personale apar discutii neprincipiale (ca dealtfel din pacate si in alte colective...).

Dragi colegi, in numele colectivului pe care il conduc imi cer sincere scuze pentru acest rezultat neasteptat de prost (stiu ca asta nu ajuta cu nimic rezultatul marelui colectiv participant la YR0HQ) si daca credeti ca mai putem sa prezentam incredere pentru anul viitor, echipa de la YO5KAD sta la dispozitia radioamatorismului romanesc, al echipei nationale,speram, si cu altfel de rezultate.

Sincere multumiri tuturor colegilor care au avut rabdarea de a citi rabufnirea sufleteasca sincera.

Carol Bughesiu YO5OEF

Articol aparut la 18-7-2004

9169