 |
|
|
"Et in Arcadia ego"Partea I: Si noi am fost in RevillagigedoVictoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP
În Peloponezul Greciei Antice exista un tinut numit "Arcadia", loc de întâlnire al poetilor, scriitorilor si alartistilor în general. Cei care participau acolo, la întoarcere exclamau emotionati: "Si eu am fost în Arcadia!" - de unde a ramas celebra sintagma "Et in Arcadia ego!". Daca pentru un crâmpei de bucurie trecatoare, cei din antichitate exclamau fericiti "Et in Arcadia ego!", cu atât mai mult noi, cei de aici, suntem îndreptatiti ca la întoarcerea din Revillagigedo sa spunem celor de acasa: "Et in Arcadia ego!".
Prietenul meu Google imi afiseaza pentru Revillagigedo urmatoarele:
1. Revillagigedo Islands 22700 adrese
Al doilea Conte de Revillagigedo, pe numele sau intreg Juan Vicente de Güemes Padilla Horcasitas y Aguayo, al 2-lea Conte de Revillagigedo, s-a nascut in 1740 la Havana in Cuba, a fost viceregele Mexicului, si si-a dat obstescul sfirsit la 2 mai 1799, la Madrid in Spania. Pentru o scurta biografie vezi si:
Pro memoria, numele lui a fost atribuit urmatoarelor 4 locatii.
1. Soccoro [ http://en.wikipedia.org/wiki/Socorro_Island ] ,
Niciuna dintre insule nu se numeste Revillagigedo!
Stra, stra, stra, stra-nepotul celui de al doilea conte de Revillagigedo, Saul Aguayo, este Grande de Spania. [Descendentii contelui de Revillagigedo au fost ridicati la rangul de Grande de Spania de catre Regele Carol al IV-lea al Spaniei care a domnit intre 14 Decembrie 1788 si 19 Martie 1808.
Localnicii nu folosesc numele intreg al insulei, Revillagigedo,. Ei o numesc scurt, Revilla.
Aceasta insula , care este cit un sfert din Dobrogea noastra [ 89x48 km], are 2755 km? si este a douasprezecea ca marime intre insulele Statelor Unite ale Americii si a 166-a de pe glob. Ea este plasata la intersectia paralelei 55 Nord cu meridianul 131 Vest. Populatia stabila este de 13.950 locuitori. Insula are doua orase, Ketchikan si Saxman si citeva locatii nepermanente, legate de exploatarea forestiera. Activitatile economice puternic dezvoltate in insula sint pescuitul, exploatarea forestiera, prelucrarea lemnului si bineinteles, turismul. Zilnic prin Ketchikan trec patru cinci vapoare cu aproximativ 1500 turisti la bord fiecare. Asta da industrie turistica !!!
Punctul de plecare in aceasta expeditie a fost Portland in Oregon. De aici am zburat cu Air Canada la Vancouver unde, dupa un scurt tur al orasului, pe la orele prinzului, ne-am imbarcat pe MS Volendam, un pachebot aflat sub pavilion Olandez.[ http://www.hollandamerica.com/cruise-vacation-onboard/Volendam ]
Dupa amiaza la ora 17.00 am ridicat ancora si am pornit spre nord, printre continent si insula Vancouver pe ruta cunoscuta sub numele Inside Passage.
Imediat dupa imbarcare se desfasoara un exercitiu de salvare dupa care incepem cercetarea vaporului si aflam citeva din lucrurile care nu sint la vedere. Bineinteles ca sintem tot timpul cu aparatul foto in mina, atit inauntru cit si afara pe punte [am facut peste 3000 de fotografii in doua saptamini]. Cabina noastra are numarul 7054, ceea ce tradus inseamna puntea 7 babord cabina 54. "Locuim" asadar la etajul 7 intr-o garsoniera cu balcon cu vederea la mare [sic!].
28 iul 2008. Ziua a doua
Vaporul isi continua drumul spre Revillagigedo. Dimineata am fost initiati in citeva din secretele croazierei. Am vazut cum se fac aranjamentele florale care constituie mindria celor de la HAL [ Holland America Line ], am vazut cum se fac torturile de ciocolata si am facut cunostinta cu locuitorii nativi din Alaska. In timpul unei plimbari pe punte, aici in Inside passage am vazut si prima balena. Am vizitat una din bucatariile vasului si am vazut pepeni sculptati si sculpturi in gheata. Astazi este prima cina de gala si miine dimineata la 7.00 am ajungem in Revillagigedo la Ketchikan.
29 iul 2008. Ziua a treia
Am ajuns la Ketchikan cu noaptea in cap. In lift se schimba covorasele in fiecare zi, asa ca sa nu uiti pe ce lume traiesti. In port si… surpriza !!! Vaporul nu gaseste "loc de parcare" la cheu, asa ca raminem la ancora si debarcam cu salupele vaporului. Bineinteles ca ploua. Am nimerit cel mai polios an din cei inregistrati in analele meteo ale Alaskai [ultimii 80 ] Totusi in fiecare zi ploaia se opreste pentru noi. Localnicii ne-au invidiat pentru acest noroc.
Aici in Ketchikan avem programate patru lucruri foarte interesante de facut:
a) Initiere in simbolistica totemului atabaskan,
Muzeul totemurilor se afla linga Ketchikan in locatia numita Saxman. Aici am ajuns cu autobuzul care ne-a preluat de pe cheu. Cind am ajuns aici a stat si ploaia.
Atentie la micile "Amintiri", marea lor majoritate [99,99%] sint " Made in China"!
La plecarea din muzeul in aer liber un ultim bun ramas.
Plecam cu autobuzul pe o sosea de coasta pret de vreo 15 mile. Mai ploua un pic si apoi se opreste. La fabrica de conserve se termina si soseaua. Proprietarii restaureaza cladirile in forma initiala si au repus in functiune masinile care au fabricat conserve de somon la inceputul secolului trecut. Demonstratia este convingatoare, masinile merg. Tot aici aflam ca "somonul" este de fapt o familie care se compune din cinci "frati" asa ca acum, in cunostinta de cauza...
Cutiile cu peste erau sterilizate in autoclave care functionau cu abur. La iesirea din fabrica vedem capcanele folosite astazi in Marea Behring la pescuitul crabilor. Actualii proprietari isi cistiga existenta si din pescuitul crabilor uriasi la nord de insulele Aleutine.
Plecam sa vedem vulturii cu cap alb in mijlocul naturii. Pe cei de pe stema Statelor Unite ale Americii ii stiam de mai multa vreme. Ne imbarcam pe Kalinin Express, zicem in gind o incantatie adresata totemurilor care ne aveau in grija si plecam pe apa in mare viteza. Am vazut citeva perechi care aveau si pui. Aparatul foto este amatoricesc, fara teleobiectiv, totusi se vede si vulturul!! Populatia acestor pasari numara astazi cca 35.000 de exemplare numai in Alaska, reusindu-se salvarea speciei de la disparitie.
Dupa ce am reusit acest DX pasaresc, i-a mai tras o ploaie scurta in timp ce ne indreptam spre port. Am ajuns destul de tirziu in port. Noroc ca distantele de parcurs pe jos siont mici. Alaska este tara fara drumuri. Se circula cu avionul pe ici pe colo, cu hidroavionul peste tot, iar daca nu ai benzina, cu barca.
Am avut numai trei sferturi de ora pentru expozitia de bijuterii montate in coral negru lucrate de Bernard K. Passman. Am vazut lucruri minunate, de la serviciul de masa pentru nunta pintesei Diana a Angliei, la piese mari decorative si pina la mici bijuterii pe care si le doreste orice femeie. [Din fericire n-am avut de rezolvat dilemma clasica de-acuma Bratara si cercei sau Transceiver. Subiect incheiat la noi acasa. Bratara, cerceii si poseta se vad in Fig.23 La masa de seara iar transceiverul este acasa. Hi, Hi ] . Comentariile sint de prisos si ma rezum la a arata cele mai reusite poze facute de Nora side mine , amindoi fiind fotografi foarte amatori.
[ vezi si www.passman.com ]
Din pacate timpul a trecut asa de repede…. Am prins penultimul Tender spre vapor, ne-am schimbat si stind la masa zimbim, de acuma, amintirilor in timp ce vaporul ne duce tot mai departe spre polul nord.
Au urmat Jouneau, Skagway, Glacier Bay, Seaward, Deadhorse pe malul Oceanului Inghetat de Nord, Coldfoot cu Cercul polar de Nord si ratarea intilnirii cu W1AW/KL7, Fort Youkon, Parcul National Denali, McKinley cu ai lui 6300m inaltime ascunsi in nori, intilnirea cu prietenul Grizzly, Fairbanks si in final Ancorage de unde am revenit cu avionul acasa. Despre toate aceste minunate lucruri intimplate dupa plecarea din Revillagigedo, poate, altadata.
Deocamdata, 88 si 73, Nora, YO4AYL & Andrei, YO4AUP
Articol aparut la 3-9-2008 22589 Inapoi la inceputul articolului | |
Despre "Et in Arcadia ego" s-a scris mult dupa ce expresia a fost imortalizata pe pinza de Poussin, prin anul 1640, in tabloul intitulat Pastorii din Arcadia. Curiozitatea consta in faptul ca mormintul din tablou exista in realitate, si in legatura cu el exista o intreaga literatura legata de Maria de Negre, de capela familiei seniorale de Negre, de abatele Sauniere, de Maria Magdalena, si de multe alte cotloane ale istoriei medievale, mergind chiar pina in vremea Arcadiei celei fericite. Vezi si 
|
Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
| |||||
Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.
|
Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact |
