hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

Radio România la 75 de ani

Ilie Mihaescu YO3CO

Zeiţa Fortuna a fost generoasă cu mine dându-mi favorul de a întâlni oameni deosebiţi şi mari personalităţi care au influenţat în bine societatea, realizările sau descoperirile lor.

Cu ani în urmă am cunoscut pe inginerul Emil Schmoll, cel care a participat nemijlocit la construcţia postului de radio denumit Radio România, în calitate de reprezentant al Societăţii de Radiodifuziune. Intentia prezentării contemporanilor de informaţii mai cuprinzătoare despre Radio România o aveam de când am ascultat relatări despre cum s-a conceput politic şi tehnic apariţia acestui emiţător.Cu vocea sa caldă, melodioasă în inflexiuni, posedând o prodigioasă memorie a faptelor trăite, narator ce castiga şi întreţinea audienţa prin cultura enciclopedică, Emil Schmoll mă fascina imi crea acea stare de romantism stimulator de mare înfăptuire, mai ales că ascultam relatările - prelegeri despre Radio România - Bod, după ce lucrasem si eu scurt timp în această citadelă tehnică. Dorinţa milenară a românilor de a convieţui sub acelaşi steag şi în graniţele unui singur stat s-au îndeplinit prin prevederile Tratatului de pace de la Versailles, încheiat la 28 iunie 1919 în Sala Oglinzilor, ce punea capăt primului razboi mondial şi preciza în mod expres noile graniţe ale beligeranţilor, inclusiv Regatului României.Pentru autorităţile române, ca o consecinţă, au apărut noi şi stringente probleme pe lângă cele administrative şI militare, cum ar fi utilizarea unui singur calendar sau acoperirea teritoriului cu un program informativ radiodifuzat, conceput în capitala ţării. Din 1929 în România funcţiona postul Bucureşti cu putere de 12kW pe frecvenţa de 761kHz, respectiv pe lungimea de undă de 394m, situat în imediata apropiere a capitalei pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti.La începutul anului 1933 Germania utiliza 25 de emiţătoare, Franţa 18, Polonia 9, dar România rămăsese tot cu un singur emiţător. Emiţătoarele cu putere foarte mică erau instalate în Malmö (Suedia) 120W şi frecvenţa 1301kHz şi respectiv Freiburg (Germania) 250W şi frecvenţa 527kHz, iar cele mai puternice erau la Leipzig (Germania) cu putere de 120kW şi frecvenţa de 770kHz, apoi la Praga (Cehoslovacia) tot de 120kW pe frecvenţa de 614kHz. Per total, în luna mai 1933, Europa deţinea 135 emiţătoare pentru radiodifuziune, marea majoritate cu putere de până la 20kW lucrând pe frecvenţe cuprinse în ecartul 155kHz şi 1428kHz. În revista Radio-Fonia din 12 martie 1933, ing. Mircea Georgescu – director tehnic al Societăţii de Radiodifuziune afirma: "Postul Bucureşti s-a dovedit neputincios să acopere în mod mulţumitor cu emisiuni care să se audă şi ziua şI noaptea regulat în întreaga ţară. În special Ardealul, Banatul, Basarabia şi Bucovina erau absolut insuficient deservite." După studii teoretice au început experimentările pe teren pentru determinarea locului unde trebuie amplasat un nou emiţător care să acopere întreg teritoriul ţării. Se ajunsese la concluzia, datorită reliefului, că cel mai convenabil ar fi utilizarea undelor lungi, iar puterea emiţătorului să fie cel puţin 120kW. Problema tehnică, adică procurarea unui emiţător se putea realiza oarecum mai simplu, dar alocarea unei frecvenţe era mai dificilă fiindcă România nu deţinea o frecvenţă în gama undelor lungi. Pentru determinarea locului unde va fi instalat viitorul post naţional s-a recurs la soluţia experimentală a măsurării câmpului în zonele geografice cele mai defavorizate, câmp provenit de la un emiţător itinerant.

În perioada primului război mondial armata română a capturat trenul cu staţia de radiotelegrafie a armatei germane comandată de generalul Makensen. Pe două vagoane erau montaţi piloni telescopici ce puteau atinge înălţimea de 40 de metri, într-un vagon era instalată uzina electrică, iar un vagon conţinea staţia de emisie şi dormitoarele pentru personal. Puterea electrică a acestui emiţător era de 750W şi frecvenţa de 156kHz. Această staţie a emis de la Blaj şi din diverse staţii CFR situate în Ţara Bârsei, cum ar fi Bod şi Feldioara situate oarecum în centrul geografic al ţării. Staţii de recepţie fixate în cele mai exterioare localităţi notau în permanenţă ziua şi noaptea condiţiile de recepţie ale postului experimental. Acest experiment a durat mai mult de2 ani, iar la finele anului 1931 s-a "ajuns la soluţionarea care părea convenabilă din toate punctele de vedere" preciza ing. Georgescu, coordonatorul acestui proiect. Zarurile fuseseră aruncate; noul post de radio urma a fi instalat la Bod -judeţul Braşov. Lungimea de undă cuprinsă între1200m şi 2000m pe care urma să lucreze emiţătorul constituia o problemă dificilă fiindcă România nu deţinea licenţă. În 1932 avea loc la Madrid Conferinţa internaţională a comunicaţiilor telegrafice unde avea să se decidă şi noi asignaţii de frecvenţe pentru radiodifuziune şi radiotelegrafie.

Conferinţa de la Madrid a început în septembrie 1932, dar în august o staţie de 20kW funcţiona deja la Bod. Această situaţie avea două avantaje: in primul rând delegaţii trebuiau să lărgească ecartul de frecvenţe rezervat radiodifuziunii şi apoi, dacă se făcea această lărgire, prezenţa noastră constituia un drept şi o prioritate. Calculul făcut de specialiştii români s-a dovedit raţional, Conferinţa de la Madrid a stipulat lărgirea benzilor de la 1375 la 1200m şi de la 1975 la 2000m. Conferinţa de radiodifuziune din 1933 de la Bruxelles alocă României lungimea de undă de 1276m cu posibilitatea schimbării în 1860 printr-o înţelegere cu Olanda. Aceste aranjamente au fost salutare pentru continuitatea cercetărilor şi întocmirii hărţilor de radiaţii a postului experimental.Merită să amintim că un susţinător pe toate planurile al proiectului Radio România a fost inginerul Nicolae Caranfil administratorul delegat al Societăţii de Radiodifuziune.

Inginerul Caranfil, prin implicarea directă dezvoltării tehnice a radiodifuziunii, a lăsat multiple documente-dovezi despre starea si preocupările în acest domeniu la începutul deceniului al patrulea din secolul trecut. Localitatea Bod a prezentat multe avantaje, de exemplu: terenul se află lângă gară şi în plus este inundabil cu nivelul apei freatice foarte ridicat, ceea ce constituie o excelentă priză de pământ. La începutul anului 1934, pe data de 15 ianuarie, la orele 21, Gheorghe Mugur subdirectorul general al Societăţii de Radiodifuziune afirma într-o cuvântare radiodifuzată: "Prin necesitatea pătrunderii pretutindeni a cuvântului românesc pentru o unitate de gândire, de simţire şi de înfăptuire s-a întemeiat postul naţional de la Bod-Braşov Radio România". Până la construcţia marelui post s-a construit un emiţător de 20kW care va lucra pe lungimea de undă a viitorului post. În numele societăţii pe care o reprezenta domnul Mugur aducea mulţumiri publice inginerilor Mircea Georgescu, Alexandru Georgescu, Emil Schmoll, Strubei şi Baiulescu "pentru munca extraordinară desfăşurată la montarea acestui post." Staţia de 20kW montată la Bod emitea pe 1875m şi pe o antenă susţinută de doi piloni a 40m construiţi din lemn de brad. Soluţ ia tehnică şi coordonarea ridicării acestor piloni au aparţinut inginerului Schmoll. Operaţia a fost destul de dificilă datorită solului mlăştinos.

Într-o conferinţă radiodifuzată în data de16 octombrie 1934, arhitectul G. M. Cantacuzino prezenta publicului ascultător "{antierul de la Bod al postului naţional de radio". Se dezvăluia astfel amploarea lucrării şi evident costurile înfăptuirii proiectului. Echipamentul pentru staţia de 150kW era furnizat de prestigioasa firmă britanică Marconi, dar proiectarea şi construcţia pilonilor de susţinere a antenei revenea specialiştilor autohtoni. Cei doi piloni cu înălţimile de 225m constituiau o premieră europeană fiindcă depăşeau pilonii staţiei Chelmsfor din Anglia care aveau numai 480 Feet (146,304m). {i de această dată inginerul Schmoll şia dovedit capacitatea de excelent proiectant şi constructor. Fiecare pilon era ancorat cu 21 cabluri de oţel. Staţia de Radio România dispunea de centrală electrică proprie formată din trei grupuri electrogene cu motoare de 700 de cai putere fiecare. În luna octombrie 1934 directorul tehnic al Societăţii de Radiodifuziune declara revistei Radio: "sperăm să putem face emisiunile de încercare la sfârşitul lunii ianuarie anul viitor, dacă vom avea o toamnă lungă şi frumoasă." {i în adevăr, la începutul lunii ianuarie 1935 toate construcţiile, inclusiv cele electrice, electronice şi mecanice erau gata, iar echipa mixtă de specialişti români şi englezi au început probele şi reglajele noului emiţător. Fiindcă aceste operaţiuni tehnice debutaseră la începutul anului 1935 inginerul Emil Schmoll a propus ca probele tehnice ale emiţătorului să se facă pe lungimea de undă de 1935m, respectiv pe frecvenţa de 155kHz, fapt care s-a şi produs. Pe aceeaşi frecvenţă a rămas emiţă- torul şi în probele de anduranţă. Când a intrat în regim normal de lucru, cu toate că România nu avea licenţă pentru lungimea de undă de 1935m, ing.Schmoll, devenit director de şantier, a menţinut staţia pe această frecvenţă chiar dacă au apărut vehemente proteste naţionale şi internaţionale.Postul Radio România îşi îndeplinea dezideratul pentru care fusese construit, cuvântul românesc ajungând în cele maiîndepărtate zone geografice ale ţării şi nu numai. {i cu toate protestele de care aminteam, Radio România a continuat să emită pe 1935m.

Prin anul 1975 eram in localitatea Bratsk din Siberia si nu mica mi-a fost mirarea cand la receptia hotelului unde locuiam, cu mult interes personalul asculta in conditii excelente un program muzical transmis tocmai de la Bod de RADIO ROMANIA.

Radio Romania, mereu in serviciul public, la 75 ani de la infiintare, este prezent in casele noastre pe aceeasi lungime de unda de 1935 m ce semnifica si anul nasterii sale.

Ilie Mihaescu YO3CO

Articol aparut la 19-11-2010

7131

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (13)  

  • Postat de David Moldovan - YO5BTZ la 2010-11-20 11:18:58 (ora Romaniei)
  • Ii multumesc autorului pentru articol. Mi-a facut placere sa-l citesc. Contine dezvaluiri interesante.

  • Postat de S.Adrian. - YO3SK la 2010-11-20 16:46:01 (ora Romaniei)

  • Felicitari Dle. Mihaiescu. Este relatarea unei file din istoria tehnica a unei tari europene, care se numea REGATUL ROMANIEI. A fost ghinionul nostru sa fim lasati sub cizma hoardelor dela Rasarit. Au distrus acel regat. Cand au plecat ne-au lasat pe mana prostilor, tarani saraci(lenesii satelor) si a mucitorilor 4-7clase + academica facultate mucitoreasca iar unii au invatat sa scrie si sa citeasca in scolile de ofiteri. Cand am crezut ca o sa renastem am incaput pe mana unor nemernici autuhtoni(gen Dinu Paturica):
    bivolari, boureni, vacari ajunsi mari specialisti in Drept Constitutional, femei de conditie usoara, ajunse in guvern, ba mai mult, un marinar golan si analfabet ajuns presedinte.
    Nu mai este mult si va primi un scuipat, sau un picior in fund dela alt sef de stat, scarbit de
    e si conducatorii sai. Si cum valori nu mai avem, au ramas golanii si vagaboantele de aici si cea din P.E. Astia sunt de vina si nu, tiganii.
    Ar fi bine venite si alte file din istoria tehnica a Romaniei interbelice.

  • Postat de Remus Hoca - YO2CNH (yo2cnh) la 2010-11-20 16:50:50 (ora Romaniei)
  • Cu multumiri autorului o adevarata incursiune in minunata lume RADIO cade bine sufletului, impatimitilor tehnici si de ce nu si o lectie de istorie multumesc Ilie.

  • Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi - YO4BKM (yo4bkm) la 2010-11-21 12:23:49 (ora Romaniei)
  • Desi nu gasesc bine-venite comentarii sociale sau politice pe un forum tehnico-aplicativ, imi incalc obisnuinta si vin si eu o precizare: am incaput pe mana unora sau altora de gen dracul sau tata-sau si ca urmare a modernizarii continue a tehnicii de informare. Si oriunde in lume puterea nu mai apartine de mult poporului (democratie=puterea poporului), nici macar in SUA, va amintiti cum se alege acolo presedintele? Puterea de azi apartine celor care detin si distribuie informatiile, nu celor ce produc si asigura bunurile planetei. De ce J.E. Hoover a stat director FBI sub 8 presedinti, timp de 48 de ani, din 1924 pana la moartea sa in 1972? Revenind acum la Radio Romania de la Bod, acum devenit Antena Satelor, imi amintesc ca, cu peste 50 de ani in urma, era postul cel mai usor de receptionat in mediul rural, cu un simplu detector cu galena, o antena (de multe ori jgheaburile si burlanele pentru ploaie), uneori chiar fara circuit acordat. Daca se folosea si un circuit acordat putea fi ascultat in 2---4 perechi de casti de 2000 Ohm, depinzand de lungimea antenei. Eram prin 1956 cand, elev la gimnaziu (in Patarlagele, la cca 100 km sud de Brasov), vedeam in pauze cum un elev din ciclul superior asculta acest post in casti, legand o borna la burlanul de ploaie si alta o tinea in gura. De atunci am inceput sa mesteresc si eu astfel de minuni (inca se gaseau prin podurile caselor sau pe la batrani casti de 2000 Ohm, unele "captura de razboi", aruncate de nemti cand s-au retras pe Valea Buzaului in august 1944), ca sa-mi omor timpul petrecut la coada vacii cat era vara de lunga, antenele le intindeam prin copaci, incepusem sa fac bobine "fund de cos", apoi sa ma abonez la Sport si Tehnica ... Frumos gestul lui YO3CO sa arate de unde am pornit si cum. Poate isi aminteste cineva sa expuna pe larg cum era si cu receptoarele de radiodifuziune in perioada interbelica, respectiv cu autorizatia de la politie pentru detinerea lor, am auzit tot felul de zvonuri si povesti. GL si TNX autorului, 73 to all de YO4BKM!

  • Postat de Doru Zaslo - YO2AMU la 2010-11-21 17:31:46 (ora Romaniei)
  • Deosebit de interesant articol care mi-a amintit de anii tineretii mele cand am lucrat in Radiodifuziune.
    Toata admiratia pentru acei oameni care au pus suflet in munca lor pentru propasirea natiunii si daca mai apare cate ceva despre ei inseamna ca nu au fost dati uitarii! Felicitari autorului pentru munca de documentare si expunerea de bun gust si valoare! Asteptam si alte articole, cu mult interes! 73 de YO2AMU.

  • Postat de Francisc VISKY - YO2MHF la 2010-11-24 00:14:43 (ora Romaniei)
  • Nu prea inteleg... 1928-2008 au fost 80 de ani de radiofonie romaneasca ... Asociatia Pro Radio Antic a participat la acel eveniment, prin membrii sai, la o expozitie, impreuna cu Arhiva Societatii Romane de Radiodifuziune, Muzeul National de Istorie a Romaniei si Fundatia Radio Romania... Vezi:http://www.proradioantic.ro/?id_stire=26. "75 de ani" au fost prin ...2003! Sper, nu gresesc...
    Am mai asistat la o "aniversare" in care fostul secretar de partid al Uzinelor Electronica se mira, ca de ce in 2010 sarbatorim 50 de ani de la infiintarea Uzinelor Electronica, pe cand, el in 1987 sarbatorea aplaudandu-l pe "piticu" (asa s-a exprimat el...) tot 50 de ani... Citeste aici: http://www.proradioantic.ro/?id_stire=58...

  • Postat de Adrian - YO3HJV (yo3hjv) la 2010-11-24 15:06:59 (ora Romaniei)
  • Francisc, asta e cu festivismele astea cu orice pret! Motiv de arborat drapele si cheltuit ceva banuti din buget!

  • Postat de S.Adrian. - YO3SK la 2010-12-02 12:47:51 (ora Romaniei)
  • Nu este vorba de o aniversare. Se deapana o fila (foarte documentata) din istoria radiodifuziuni din Romania si anume, constructia statiei de emisie pe unde lungi, dela Bod.
    Ar fi interesant de aflat si amanunte despre "radiosantul" dela Braila unde inca se infiereaza
    regimul "burghezo-mosieresc". HI!

  • Postat de dumitras corneliu - (neradioamator) la 2010-12-09 00:27:16 (ora Romaniei)
  • Extraordinara descriere a evolutiei in timp a radioului romanesc facuta de un specialst in domeniul vast al comunicatiilor radio, de care cu mare placere imi amintesc de timpul cand citeam si incercam diverse scheme publicate de YO3CO in revista Tehnium.
    As vrea sa aflu daca se poate istoria de la aparitie a Radio Iasi, pentru ca am auzit diverse versiuni a acesteia, si sunt convins ca Dl. Mihaescu ma va lamuri in aceasta privinta. Cu multa stima si respect.

  • Postat de iuga nic. - (neradioamator) la 2011-05-13 21:15:50 (ora Romaniei)
  • In anii 1967 - 1968 eram militar in termen la securitate si eram caporal de schimb si seful garzii [un timp] la paza si apararea STATIEI DE RADIO BOD. Si azi, la 44 de ani de atunci sunt fascinat de era acolo si de ce faceam noi acolo. Pomenesc spre vesnica amintire numele cainelui nostru de paza care era de o inteligenta fabuloasa si pe care o chema SLAVA VOICU si de a carei pregatire ma ocupam cu mare drag impreuna cu conducatorul ei. Radioul este cea mai fascinanta descoperire umana. Dupa ce exista radioul nu mai este decat un pas - doi pana la televiziune, internet, etc. Pot umplea un volum cu intamplari de acolo si despre altele legate de fascinatia radio.

  • Postat de iuga nicolae - (neradioamator) la 2011-05-13 21:18:16 (ora Romaniei)
  • In anii 1967 - 1968 eram militar in termen la securitate si eram caporal de schimb si seful garzii [un timp] la paza si apararea STATIEI DE RADIO BOD. Si azi, la 44 de ani de atunci sunt fascinat de era acolo si de ce faceam noi acolo. Pomenesc spre vesnica amintire numele cainelui nostru de paza care era de o inteligenta fabuloasa si pe care o chema SLAVA VOICU si de a carei pregatire ma ocupam cu mare drag impreuna cu conducatorul ei. Radioul este cea mai fascinanta descoperire umana. Dupa ce exista radioul nu mai este decat un pas - doi pana la televiziune, internet, etc. Pot umplea un volum cu intamplari de acolo si despre altele legate de fascinatia radio.

  • Postat de iuga nicolae - (neradioamator) la 2011-05-13 21:19:01 (ora Romaniei)
  • In anii 1967 - 1968 eram militar in termen la securitate si eram caporal de schimb si seful garzii [un timp] la paza si apararea STATIEI DE RADIO BOD. Si azi, la 44 de ani de atunci sunt fascinat de era acolo si de ce faceam noi acolo. Pomenesc spre vesnica amintire numele cainelui nostru de paza care era de o inteligenta fabuloasa si pe care o chema SLAVA VOICU si de a carei pregatire ma ocupam cu mare drag impreuna cu conducatorul ei. Radioul este cea mai fascinanta descoperire umana. Dupa ce exista radioul nu mai este decat un pas - doi pana la televiziune, internet, etc. Pot umplea un volum cu intamplari de acolo si despre altele legate de fascinatia radio.

  • Postat de Iuga Nicolae - (neradioamator) la 2011-05-13 21:20:20 (ora Romaniei)
  • In anii 1967 - 1968 eram militar in termen la securitate si eram caporal de schimb si seful garzii [un timp] la paza si apararea STATIEI DE RADIO BOD. Si azi, la 44 de ani de atunci sunt fascinat de era acolo si de ce faceam noi acolo. Pomenesc spre vesnica amintire numele cainelui nostru de paza care era de o inteligenta fabuloasa si pe care o chema SLAVA VOICU si de a carei pregatire ma ocupam cu mare drag impreuna cu conducatorul ei. Radioul este cea mai fascinanta descoperire umana. Dupa ce exista radioul nu mai este decat un pas - doi pana la televiziune, internet, etc. Pot umplea un volum cu intamplari de acolo si despre altele legate de fascinatia radio.

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "Radio România la 75 de ani"
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact