hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

In memoriam - Raul Vasilescu YO3LX

Nini Vasilescu YO3CCC

Acest interviu l-am facut cu mai multi ani in urma, dar pentru ca era neterminat, din motive lesne de inteles (nenea Lulu a decedat inainte de finalizare), nu l-am postat pana acum. L-am vazut si revazut de foarte multe ori iar acum m-am hotarat sa-l pun pentru ca am tinut foarte mult le nenea Lulu, care a fost un om foarte cumsecade, mereu pus pe glume si vreau sa ramana vesnic in amintirea noastra. In plus, timp de 24 de ani am stat foarte aproape unul de celalalt, eu am locuit in Calea Grivitei (Piata Chibrit), iar dansul a locuit in Cartierul Pajura. Si dansul a tinut foarte mult la mine din doua motive: a avut un frate pe care-l chema Nini si pe amandoi ne chema Vasilescu. Cand ne intalneam ne salutam de la distanta: "Traiasca Vasilestii!" No comment!

YO3CCC: Data si locul nasterii.

YO3LX: M-am nasut in Ploiesti pe 24 august 1920.

3CCC: Nenea Lulu v-as ruga sa-mi povestiti despre copilaria d-voastra.

3LX: Tatal meu, Constantin Vasilescu, in perioada 1920-1940 a fost subprefect de Prahova, iar mama, Maria, a fost casnica. In perioada 1927-1931 scoala primara am facut-o la o Scoala catolica din Ploiesti, unde se facea carte nu gluma, 10% era cu predare in limba germana, iar 10% era cu predare in limba franceza. Am fost 4 copii la parinti; unul dintre frati a murit pe front la Odessa (cel pe care il chema Nini).

3CCC: Cum ati aflat despre radioamatori?

3LX: Eram prin clasa a VII-a de liceu, cum era pe atunci (echivalent cu clasa aXI-a din ziua de astazi), cand m-am imbolnavit, am facut o afectiune la pleura la plamani si aveam senzatii de sufocare. Din acest motiv am fost nevoit ca o perioada sa nu merg la scoala si ca sa nu ma plictisesc, parintii mi-au adus Programul radio pentru a asculta posturile de radiodifuziune. Programul se gasea in revista Radio Universul, unde am avut norocul sa gasesc in acel numar din noiembrie 1937 publicat si "YR5 Buletin". Am citit cu mare interes un articol publicat de Lt. Florian Dinescu YR5FD, in care era descris un oscilator Hartley realizat cu tubul B406. Am inceput sa ascult la aparatul de radio din casa banda de 40m si asa am aflat ca si in Ploiesti erau cativa radioamatori emitatori. Era vorba de: Florian Paraschivescu YR5FP, Jean Sefciuc YR5JS, Emilian Nitulescu YR5EC, caruia prietenii ii spuneau Emilian Cocolos. Asa am aflat despre radioamatori.

Raul Vasilescu YO3LX

3CCC: In Ploiesti aveati magazine cu piese radio?

3LX: Sigur ca da. In orasul Ploiesti era magazinul Super Radio al lui Milica YR5EC care se afla in Pasajul Central si mai era magazinul Energia Electrica al lui Stefan Paraschivescu, tatal lui YR5FP.

3CCC: Cand ati devenit radioamator?

3LX: In ziua de 18 martie 1938, Ion Niculescu, Secretarul AARUS, mi-a inmanat personal confirmarea de primire in asociatie si mi s-a atribuit indicativul YR5BY. Odata cu mine a devenit radioamator si Prudentiu Zamfirescu YR5BZ.

3CCC: Bun, ati devenit radioamator dar cu ce lucrati?

3LX: Am luat o lampa dintr-un radioreceptor si mi-am facut un oscilator Hartley pentru emisie. Am invatat un pic de telegrafie si am realizat primul QSO in CW in 24 aprilie 1838 cu Sarga Mihai YR5SM din Satu-Mare. Ca antena foloseam o antena Hertz de 20 de metri. La receptie aveam un receptor 0-V-1 cu reactie ECO. Am facut si QSO-uri in AM.

3CCC: Se gaseau lampi de vanzare?

3LX: Se gaseau dar erau scumpe. Lampile europene se vindeau intre 420-450 lei iar cele americane erau mai ieftine si se vindeau intre 230-250 lei.

3CCC: Cum decurgeau QSO-urile in banda de 40m?

3LX: Vreau sa amintesc ca in aceea perioada a devenit radioamatoare si sora lui Prudentiu, Mia Zamfirescu care a primit indicativul YR5DX. Familia Zamfirescu locuia in Ploiesti langa stadionul Petrolul. Eu si cu Prudentiu YR5BZ am facut foarte multe QSL-uri in AM: -Te aud foarte bine. Control 58 sau 59. Erau mesaje curente intre noi, ca apoi la telefon: -Repeta ce ai spus la sfarsit ca nu am inteles prea bine! Hi!

3CCC: Cum se lucra in banda de 7MHz?

3LX: Aici se lucra intre 7000-7300kHz, emitand pe o frecventa, dupa care baleiai frecventa cu receptorul pentru a-i descoperi si pe cei care lucrau pe cuart si, deci, aveau frecventa fixa.

3CCC: Aveati prieteni care aveau si ei aceeasi pasiune?

3LX: In timpul liceului eram trei prieteni nedepartiti: eu, Prudu si Carmi (Lucu) Goldstein. Prudu era de aceeasi varsta cu mine, dar era intr-o clasa mai mare, iar Carmi era cu doi ani mai mic. Dupa 1948 Carmi se va zbate foarte mult pentru recunoasterea oficiala a radioamatorismului; in 1949 chiar va obtine indicativul YO3AD, dar nu v-a activa in trafic. Ulterior a lucrat la fabrica Radio Popular (Electronica de mai tarziu) din strada Baicului, unde Carmi era Seful Serviciului Aprovizionare; este gasit cu niste piese intr-o servieta si a avut ceva probleme. Uzina avea o baza in Padurea Andronache. Pleaca la Radio Progres dupa care emigreaza in Los Angeles, in Statele Unite. Peste ani, acolo il va vizita Raduta YO9WL.

3CCC: Cand nu ati mai avut voie sa lucrati ca radioamator?

3LX: In luna martie 1939 a inceput suspendarea emisiunilor de radioamator. Am pus emitatorul intr-o ladita de lemn pe care apoi mi-a sigilat-o Politia. Am fost ajutat de prietenul Carmi care prevazuse cutia cu un cui care daca era scos, capacul din spate devenea rabatabil. Astfel, am putut sa scot piesele de valoare din statie ceea ce imi va prinde bine peste cateva luni deoarece Politia va ridica acest colet pe care nu-l voi mai vedea niciodata. As dori sa-ti enumar cativa radioamatori morti pe front:
-Lt. Mircea Nicolescu YR5AW, Ofiter de Transmisiuni din Iasi.
-Georgescu Paradis Puiu YR5II, Ofiter de Infanterie din Ploiesti.
-Aurel Vlaicu YR5VA, Ofiter Aviator din Cluj.
-Lt. Marin Dobre YR5MD din Cernauti. Nu se cunosc conditiile in care a disparut. Avea un QSL pe care era poza Sf. Gheorghe in lupta cu Balaurul.

3CCC: Ce ati facut in continuare?

3LX: In perioada 1939-1941 am urmat cursurile Scolii de Ofiteri Geniu din Bucuresti. La 20 de ani si 9 luni am devenit sublocotenent si am indeplinit functia de Comandant de Companie in cadrul Batalionului 35 Transmisiuni din cadrul Comandamentului Armatei a III-a.

3CCC: Ce dotare aveati aici?

3LX: O statie Marconi de 2kW cu un Hartley, avand un randament in jur de 20%, iar ca receptor un 1-V-2. In 1942 armata romana a fost dotata cu statii germane Telefunken care aveau puterea de 1,5kW si lucrau pe unde lungi; in unde scurte scoteau 1kW. Receptorul era model KWEA, un receptor excelent cu 12 tuburi.

3CCC: Unde se gasea scoala si ce se invata aici?

3LX: Scoala de Ofiteri Geniu se afla la Coroceni-Leu. Aici faceam lectii de telegrafie, cunoastere tehnica si lucrul in trafic. Eu stiam Morse caci eram deja radioamator si am fost remarcat de Instructorii militari. In iunie 1940 am fost trimis impreuna cu un coleg sa ne facem stagiul pe front in Moldova. Am fost repartizat la Comandamentul Armatei a IV-a, Batalionul 54, Compania Radio, de unde tineam legatura cu toate unitatile Armatei a IV-a. Mobilizarea generala si retrocedarea Basarabiei din 28 iunie 1940 m-a prins in aceasta unitate. Astfel, am avut posibilitatea sa ascult toate radiogramele, multe dintre ele nici nu se mai cifrau. Am suferit alaturi de intrebul popor si de armata umilita care nu a fost lasata sa apere granitele tarii. Si azi imi aduc aminte de Divizia 8 Cavalerie care avea in componenta pe multi dintre campionii Romaniei la calarie: Topescu, Chirculescu, etc. Pentru ca a fost nevoit sa se retraga din fata rusilor capitanul Iepure s-a sinucis. Generalul Antonescu s-a opus retragerii din Basarabia si Bucovina de Nord, dar regele Carol al II-lea, guvernul si clasa politica au hotarat altceva.

3CCC: Au urmat o serie de evenimente.

3LX: Da, asa este. Au urmat o serie de evenimente in vara si toamna lui 1940: Dictatul de la Viena, urmat de cedarea Ardealului de Nord, cedarea Cadrilaterului, abdicarea lui Carol al II-lea pe data de 6 septembrie, numirea generalului Antonescu la conducerea statului, etc.

3CCC: Cat ati stat in aceasta unitate?

3LX: Pana in septembrie, dupa care m-am dus la Odobesti sa urmez anul II. In noiembrie 1940 am fost trimis cu inca 4 transmisionisti si 5 pionieri la Ramnicu Valcea, unde cativa ofiteri si subofiteri germani ne-au prezentat tehnica noua de trasmisiuni. Traducerea o facea un sas. La un moment dat acesta spune: -Gegengewicht, un cuvant ce nu are echivalent in romana. –Ba are, i-am spus, Contragreutate. Imediat dupa rebeliunea legionara de la sfarsitul lunii ianuarie 1941, am plecat din nou la stagiu, de aceasta data la Regimentul 2 Transmisiuni de la Iasi.

3CCC: Cand ati terminat scoala?

3LX: Pe data de 10 mai 1941 am terminat scoala si am fost avansat Locotenent; promotia mea a primit numele de Promotia Mihai I si am fost trimis Comandant de Companie la Batalionul 53, Armata a III-a de la Iasi. Pe 22 iunie a inceput Razboiul Sfant, iar Regimentul 2 Transmisiuni in cadrul caruia eram, a fost trimis pe Frontul de Est. Aici am asigurat comunicatiile radio pana in data de 31 august 1942. Aici am indeplinit functia de Comandant Companie Radio si am ajuns la: Poltava, Simferopol, Tiraspol, etc. La inceput am apartinut de Armata a III-a, iar ulterior de Armata a IV-a. Dupa cum se stie, Armata a III-a si Armata a IV-a Romana au actionat in Bucovina si in sudul Basarabiei, in timp ce pe directia Chisinau a actionat Armata a XI-a Germana. Toate cele trei armate erau sub conducerea generalului Ion Antonescu.

3CCC: Ce aparatura aveati in dotare?

3LX: Cum am mai spus, la inceput statiile erau Marconi, cu 10 kV la anod si curentul anodic de circa 100mA; randament foarte slab. In 1942 am fost trimis la Bucuresti si am luat in primire noile statii Telefunken de 1,5kW pe UL si 1kW pe US. Au fost niste statii excelente, care dupa razboi au fost folosite pentru bruiaj.

3CCC: Din intamplare, pe front v-ati intanit cu radioamatori?

3LX: Ma intalneam destul de des cu Victor Cantuniari YR5VC, care era trimis cu o duba cinematografica pana in primele linii ale frontului. De asemenea, ma intalneam destul de des cu Anastase Trentea YR5AT, care era Comandantul unei alte statii de 1kW ce apartinea de un esalon operativ aflat in subordinea mea. Acesta, dupa razboi se va stabili la Braila si va deveni YO4ATA. Prin statia mea tineam legatura si cu Marele Cartier General.

3CCC: Ce traseu ati urmat?

3LX: Itinerariul meu pe front a fost: Roman, Suceava, Cernauti, Botosani, Balti, etc. Cand am ajuns la Balti prima mea grija a fost sa merg in strada Regina Maria la nr. 36 unde stiam ca locuieste un radioamator cu care lucrasem de multe ori. L-am gasit si astfel l-am cunoscut in direct pe Anatol Poruznic YR5AP, care mai tarziu va deveni YO2ZD. In casa vecina cu cea a lui YR5AP de care era despartita printr-un gard din care lipseau multe scanduri, locuia un tanar elev, Oleg Strumschi, care dupa razboi va deveni un radioamator pasionat in Romania, YO3GY. In data de 12 august 1942 am patit un accident de motocicleta langa Donetsk si din acest motiv, din septembrie 1942 pana in mai 1943 am fost detasat ca instructor la Regimentul 2 Transmisiuni din Iasi, dupa care am am fost detasat la Centrul de Instructie Transmisiuni din Bucuresti unde am ramas pana la 20 aprilie 1946. Pentru o perioada de 4 luni si jumatate am fost detasat la Alexandria ca, Comandant de Pluton si am asigurat instruirea unor absolventi de facultati si ingineri politehnisti. Studentii mai mici faceau numai o luna de pregatire. Aici i-am cunoscut pe: prof. Cornel Penescu YR5KP, Dobrovici Dinu YR5BK (a decedat in 1951), Liviu Macoveanu YR5ML, George Craiu YR5FH.

3CCC: In ce consta aceasta pregatire a studentilor?

3LX: Acestia studiau aparatura de radio si telefonie.

3CCC: Puteti da cateva exemple?

3LX: Desigur. Se preda: centrala telefonica de 6 numere, centrala germana de 10 numere sau cea romaneasca de 30 de numere. Ca statii radio se predau: statiile tip G (Marconi), statia FU 37 (echivalentul german al statiei G Marconi), statia C (1kW), statia B (2kW), statia D (500W), statia F cu generator cu pedale, etc. Se lucra in gamele de UL si UM spre US pana pe la 7MHz. Aceste mijloace radio nu prea erau compatibile intre ele. Ce aveau in comun, erau mici portiuni de frecventa. Ca noutate, am primit o statie germana de 80W, avand un final cu doua lampi RL12P35. Acestea erau o bijuterie si au fost instalate pe camioane Horsch care aveau tractiune pe toate cele patru roti.

3CCC: Unde v-a gasit 23 august 1944?

3LX: 23 august 1944 m-a gasit la Santandrei langa Deva. In noiembrie 1944 m-am intors la Bucuresti la unitate si am trecut la Regimentul 1 Transmisiuni. In 1945 am fost trimis sa inventariez Depozitul de geniu Fort Mogosoaia. Ce scapase dupa trecerea trupelor eliberatoare era dijmuit de unii ofiteri romani. Apoi am fost trimis la Regimentul 4 Transmisiuni din Cluj, unde in aprilie 1946 am facut schimb cu un clujean, Balu Octavian si asa am revenit din nou in Bucuresti la Regimentul 1 Aerotransmisiuni care avea sediul la Cotroceni, unde este astazi sediul Ministerului Apararii Nationale.

3CCC: Cand v-ati casatorit?

3LX: In martie 1945 m-am casatorit cu Maria; ea lucra ca telefonista la centrala din Deva. Casatoria civila am avut-o pe 10 martie, iar pe 18 martie am avut nunta la Poiana Tapului. Am avut parte de o ninsoare frumoasa. La nunta au venit fratii dar si multi ploiesteni printre care si Mircea Ionescu Quintus. Sotia fiind o foarte buna profesionista, pana la pensionare in 1979 va deveni supraveghetoare in centralele din Brasov si Bucuresti. La 1 martie 1950 a primit Ordinul Muncii cand a realizat cu brio baremurile din vremea aceea. La cerere am iesit din armata la 1 iulie 1946 si m-am stabilit la Brasov.

3CCC: Cand v-ati apucat iar de radioamatorism?

3LX: In perioada 1947-1949 am lucrat ca pirat folosind indicativul YR5Y, fara sa stiu ca in aceea perioada acel indicativ era folosit si de Dan Constantin (YO2BU) din Timisoara.

3CCC: De cine va amintiti din aceea perioada ca lucrau ca pirati?

3LX: Dintre pirati imi amintesc de: George Racz YR1AA, Valeriu Vasilescu YR5V, George Craiu YR5R, Puiu Pavelescu YR5P, Dan Constantin YR5Y, Mityko Gheorghe (Gusti) YR5F, Raduta Ion YR5A si YQ5B.

3CCC: Nu va era frica sa faceti piraterie?

3LX: Acum, judecand la rece, ma cutremur la gandul ca joaca noastra risca sa fie interpretata altfel de rusii din tara care supravegheau mereu eterul cu un avion special, cu un monomotor W34 capturat de la nemti. Avionul era dotat cu un goniometru sensibil, cu cadru circular montat sub fuselaj, langa roti. Dar si piratii nostrii la auzul avionului faceau QRT.

3CCC: Cand au inceput sa se dea examene la Posta?

3LX: In jurul datei de 6 septembrie 1946 se dau la Posta examene pentru certificare de radioamatori. Liviu Macoveanu avea deja certificatul numarul 1.

3CCC: Cine a dat examen?

3LX: S-au prezentat la examen: Mihai Popescu YO3PI, prof. Cornel Penescu (ex. YR5KP), Dinu Radulescu din Pitesti (ex. YR5ET), George Craiu (ex. YR5RH), Viniciu Nicolescu YO3RC, Carmen Goldstein (va deveni YO3AD), etc.

3CCC; Cine facea parte din comisie?

3LX: Comisia era compusa din: ing. Tudor Tanasescu, ing. Fait. Radiotelegrafia se dadea cu ing. Vintila Columbovici. Eu am obtinut autorizatia nr. 28 si categoria C (cea mai buna). In septembrie 1949 am primit indicativul YO6VG. Am dat examen si pentru un certificat special pentru serviciul maritim si imi amintesc si acum intrebarile si problemele care mi s-au pus. Printre intrebari a fost si una referitoare la inlocuirea unei antene care se rupe. Am rezolvat problema si Cerenkov, reprezentantul companiei de aviatie TARS, mi-a propus sa ma angajez la aceasta companie. L-am refuzat si am lucrat in Brasov unde incepuse constructia platformei industriale Steagul Rosu.

3CCC: Cand ati iesit in emisie?

3LX: Am reusit sa ies in eter la 18 martie 1951 cu un emitator cu 4 etaje. Finalul era cu lampa RL12P35 si ulterior cu RS 391. Receptorul era de tip BC 348J recuperat de pe un bombardier american doborat. Pana in 1956 am efectuat peste 30.000 de QSO-uri din care peste 90% in CW.

3CCC: Lucrati in concursuri?

3LX: Sigur ca da. In mai 1955 m-am clasat pe locul II la Campionatul Republican cu cel mai mare punctaj, dar am fost batut de regulament care dubla scorul celor din Categoria A. In continuare, am sprijinit activitatea ARER si am colaborat cu: Victor Demianovschi YO6AW si Chirtas YO6CG. In 1954 s-a infiintat AVTCF (Asociatia Voluntara pentru sprijinirea Tehnicii si Culturii Fizice), care mai tarziu s-a transformat in AVSAP (Asociatia Voluntarilor pentru Sprijinirea Apararii Patriei) avand ca model organizatia DOSAAF din URSS. Asemenea organizatii s-au infiintat in toate tarile de democratie populara. Adunarea Generala care a avut loc la Bucuresti in vara lui 1954 era condusa de Gheorghe Florescu. Acesta, raspunde unei intrebari pusa de Victor YO6AW, cum ca acestia se ocupa de spionaj. Florescu nu este tras la raspundere pentru un asemenea raspuns, ba mai mult, va ajunge ambasador in Polonia. Dupa ce o delegatie sovietica l-a intrebat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej care este situatia radioamatorilor, acesta da ordin ca acestia sa fie inclusi in AVSAP. Sarcina ca sa rezolve aceasta problema o primeste cpt. Marculescu si ing. George Craiu, care a fost chiar scos din productie pentru o perioada.

3CCC: Cand ati ajuns la AVSAP?

3LX: La 25 septembrie 1955 am fost transferat la Comitetul Organizatoric Central al AVSAP. Aici i-am gasit pe: Adrian Rambu (Sef), Tanciu Mihai YO3CV, Liu Mihai YO3ZC, Cristian Petre YO3ZR si Olaru Ovidiu YO3UD. O mare greseala a fost angajarea si a lui Pancenko Vasile, un adevarat gropar al radioamatorismului, care din fericire a fost destituit in 1958. Necazul cel mare a fost ca, in timp ce asociatii similare functionau de mai multi ani in tarile din jur si fusesera dotate din belsug cu aparatura si materiale, AVSAP-ul a fost infiintat dupa moartea lui Stalin, cand a urmat o perioada de "relaxare" si de economii drastice. Am lucrat in majoritatea concursurilor. De exemplu, intr-un Concurs International LZ, m-am situat pe locul 4 in clasamentul general.

3CCC: Au urmat vremuri mai bune?

3LX: A urmat o perioada extrem de lunga de cautari, pentru procurarea de materiale pentru lucrul in SSB, dar si de interdictii de a lucra, fiind angajat la o Intreprindere de Comert Exterior. Am fost sfatuit de Directorul General, de altfel vechi coleg de clasa in liceu, sa numai activez, pentru a nu creea suspiciuni si a nu avea necazuri.

3CCC: Ce ati facut in aceasta situatie?

3LX: Am depus provizoriu autorizatia de emisie cu nr. 28 la Directia Generala a Postelor si Telecomunicatiilor. Intre timp, sufixul indicativului meu, VG, a fost repartizat la Drobeta-Turnu Severin, devenind YO7VG. Dupa reautorizare, am ales sufixul LX care suna frumos in CW.

3CCC: Cand ati revenit pe calea undelor?

3LX: In 1979 am revenit in eter cu o noua generatie de aparatura. Dupa Hartley si 0-V-1 in 1938, ECO + 3 etaje + PA si BC 348J in 1949, acum am inceput sa lucrez cu un transceiver industrial si amplificator liniar. Am inceput o activitate sustinuta in SSB si CW in benzile DX si mai ales in 21MHz, unde am activat ca mana dreapta a regretatului Werner DK9KE, intr-o retea care m-a facut cunoscut prin toate colturile lumii. Din 1992 sunt activ si in 144MHz in toate modurile de lucru.

Prin cei 61 de ani de activitate, este cel mai vechi radioamator activ din Bucuresti. Prin felul sau deschis de a fi, pentru faptul ca era gata oricand sa ofere ajutor si altora, pentru lunga sa activitate, a fost iubit si apreciat de radioamatorii YO si chiar de multi din strainatate.

Nu as vrea sa inchei fara sa mai spun cateva vorbe. Terminasem interviul dar nu prea aveam fotografii cu nenea Lulu si ma tot intrebam de unde sa fac rost, cand mi-a venit o idee geniala. Am cautat repede in agenda telefonica sa vad daca mai am numarul de telefon al lui nenea Lulu si am constatat ca este. Cu mainile tremurande am format numarul de telefon si cu rasuflarea taiata am asteptat sa vad cine imi va raspunde. In sfarsit, a raspuns o voce de doamna, i-am povestit cine sunt si dece am sunat. Initial am crezut ca este sotia lui nenea Lulu dar am fost lamurit ca si dansa a decedat intre timp; la telefon era nepoata lui nenea Lulu, Claudia. Mi-a cerut adresa de e-mail si mi-a trimis toate pozele pe care le avea cu nenea Lulu. Si pe acesta cale doresc sa-i multumesc din inima pentru ajutor.

Un album ocazionat de acest interviu poate fi vazut aici.

Un filmulet facut de mine cu ocazia unei vizite la nenea Lulu acasa poate fi vizionat aici.

Un grup de prieteni l-am dus pe nenea Lulu pe ultimul drum.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 24-1-2012

6842

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact