hamradioshop.ro
Articole > Evenimente, insemnari de calatorie Litere mici Litere medii Litere mari         Tipariti

Sa facem cunostinta cu Mircea Bochis YO5AXB

Nini Vasilescu YO3CCC

Am citit mereu, cu mare atentie, articolele scrise de Mircea YO5AXB in revista Radiocuminicatii si Radioamatorism despre comunicatiile ATV pe 1296 MHz si mai tarziu pe 10 GHz. L-am intalnit in 2011 cand am facut o scurta vizita d-lui Bughesiu Carol YO5OEF la Radioclubul din Baia Mare dar atunci timpul a fost prea scurt ca sa purtam o discutie legata de pasiunea dansului.

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO5AXB: La insistentele Domnului Vasilescu voi scrie si eu cateva randuri cu toate ca nu sunt convins ca este atat de interesanta povestea mea in domeniul acestui hobby care se cheama radioamatorismul.
Ca orice om m-am nascut si eu pe lumea asta prin 16 februarie 1950 cand era bine sa te nasti intr-o familie iubitoare a “luptei de clasa”, altfel riscai sa faci parte din categoria de “dusman al poporului” si atunci lucrurile nu se terminau intodeauna prea simpatic. Eu am avut sansa sa ma nasc in ceea ce putea sa fie considerat ca un fel de alunecare spre tendinta de dusman al poporului insa chiar acest lucru m-a apropiat sau a declansat in mine dorinta de a face radio. Bunicul meu dinspre tata a fost considerat chiabur si dupa o serie de batai strasnice incasate de la reprezentantii poporului si-a dat seama ca cel mai bine este sa semneze ca se inscrie in colectiv de buna voie cu tot ce are: pamant, moara, piua, batoze, tractoare, etc, iar tata care nu a realizat din ce parte bate vantul in loc sa-si vada de studentie la facultatea de drept a incercat sa-l sprijine pe bunicul (lucru foarte frumos pentru un fiu, dar nu la fel de tare apreciat de organele de partid) si astfel s-a trezit dat afara din facultate, luat la anchete de organe timp de trei saptamini (anchetele fiind de fapt batai) si fiind un om norocos, nu a fost inchis in minunatele inchisori comuniste care astazi sunt muzee si nici trimis la canal, ci pur si simplu dupa doi ani in care nu a avut drept de lucru a fost trimis in Apuseni la taiat leme din padure timp de sapte ani, evident sub stricta supraveghere a partidului in pauzele in care-i culegeau pe partizanii din padure care in loc de americani se trezeau cu oamenii securitatii. Ei, in aceste context am avut si eu proasta inspiratie sa vin pe lume si banuiesc ca am fost foarte saraci pentru ca tata avea voie sa vina acasa doar sambata seara cu camioanele de busteni si se intorcea inapoi duminica iar eu cu mama stateam la Someseni (langa Cluj), fara drept de lucru, intr-o casa amarata unde ne-au lasat sa stam niste rude apropiate. Povestea cu acel domiciliu fortat al tatalui a durat 7 ani si evident ca nu am cunoscut niciodata ceva care se cheama jucarie.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO5AXB: Aveam in casa un difuzor care mergea zi si noapte unde evident se transmiteau de la statia de radioficare din sat doar acele emisiuni care ajutau la educarea cetatenilor spre noua era luminoasa care se arata in zare. Tin minte si acum cand de cateva ori pe zi rasuna in difuzor o voce grava: VORBESTE MOSCOVA, VORBESTE MOSCOVA. Aici incepe de fapt intalnirea mea cu radioul. Aveam 7-8 anisori cand am vazut la un verisor de-al meu care avea vreo 16 ani primul radio cu galena facut de el pe spatele unei cutii de bachelita pentru crema de pantofi. A fost ceava incredibil sa poti asculta un post de radio pe care nu trebuia sa ti-l dea cei de la radioficare. Pana atunci nici macar nu am avut habar ca exista aparate care se cheama radiouri, ca poti asculta cu ele ce posturi vrei si asa mai departe. A fost ceva absolut fascinant si din acel moment gandul nu mi-a stat decat la cum sa-mi fac si eu un asemenea aparat cu galena si sa pot asculta un post de radio cu un aparat facut de mine. Evident ca Bubu (asa il chema pe verisorul meu) m-a ajutat sa-mi fac acest aparat, mi-a facut rost de sarma pentru antena (nu am habar de unde), de o casca si minunea s-a produs; am avut si eu propriul meu radio si de fapt prima mea jucarie din viata. A fost ceva absolut fascinant sa poti sa auzi si alte lucruri in afara de cele spuse de difuzorul de pe perete. Urmatoarea etapa a fost prin clasa a V-a cand ne-am mutat la Cluj si am intalnit un baiat cu vreo 4 ani mai mare care construia montaje reflex cu doi tranzistori P401 si un P13 in final, practic era un mic radio portabil cu antena de ferita si montat totul intr-o sapuniera de plastic. Am stat pe capul lui pana mi-a facut si mie rost de cei doi tranzistori si m-am trezit astfel cu un radio adevarat, care in plus, mergea intr-un difuzor miniatura. A fost primul nostru radio adevarat din casa. Peste vreo doi ani au resusit si parintii mei sa-si cumpere un radio adevarat de la magazin.

YO3CCC: Cum ati aflat despre radioamatori?

YO5AXB: Tot in aceasta perioada (cred ca era 1962-1963) a fost o emisiune la TV pe care am vazut-o la vecini transmisa de la radioclubul de la Palatul pionierilor din Bucuresti YO3KPA in care era prezentat traficul radio facut de pionieri, evident cu descrieri privind radioamatorismul, cum se practica, etc, si in final se spunea ca: “Toti copiii care sunt interesati de radio daca vor trimite o scrisoare la Bucuresti pe adresa casutei postale a radioclubului pionierilor YO3KPA vor primi un QSL (necomplectat evident) cu indicativul YO3KPA”. Evident ca am trimis rapid scrisoarea, am primit QSL-ul si am fost absolut fascinat de ideea ca voi putea si eu ajunge candva unul din cei care nu doar asculta ce se vorbeste la radio ci si o sa poata transmite semnale radio spre alti prieteni cu aceeasi pasiune ca ceea pe care o aveam eu. Era ceva incredibil pentru ca aceste emisiuni erau cu totul altceva decat posturile oficiale de radio pe care le ascultam eu cu ceea ce construisem intre timp.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie?

YO5AXB: In 1966 am vazut un anunt in oras ca se fac cursuri de radioamatorism la radioclubul din oras si evident ca m-am inscris imediat si din acel moment am fost in legatura directa cu toti radioamatorii autorizati din Cluj. Cursurile erau foarte serioase, radiotehnica, telegrafie, protectia muncii, regulament, trafic radio. Daca imi amintesc bine, au durat 6 luni dupa care am dat examen si am obtinut indicativul de receptie YO5-3509. Aveam 16 ani si nu cred ca era cineva mai fericit pe pamant decat mine.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ati cunoscut?

YO5AXB: As incepe cu seful radioclubului care era Rusu David YO5TE (nu mai sunt sigur daca este corect indicativul) si inca o gramada de radioamatori foarte inimosi care ii ajutau pe cei tineri. Imi aduc cu drag aminte de: Carasel Pavel YO5ARO, Muresan Liviu YO5LI, Bartha Bella YO5TP, YO5TD, YO5PK, YO5TS, YO5AKB, YO5AEX; ma opresc aici cu enumerarile pentru ca nu vreau sa uit vreun indicative si sa provoc suparari.

YO3CCC: Care era pregatirea pe care o faceati la radioclub in vederea sustinerii examenului de autorizare?

YO5AXB: Spre deosebire de astazi, autorizarile se faceau numai dupa o pregatire practica si teoretica foarte serioasa. Pentru a putea sa te prezinti la examenul de emisie trebuia sa ai cel putin 18 ani si un stagiu de minim 6 luni ca radioamator de receptie, sa ai in log cel putin 500 de receptii din care jumatate in telegrafie, un anumit numar de QSL-uri de receptie, confirmarea sefului radioclubului privind un bun comportament in club si o buna activitate in domeniul radio. Faceam receptii la radioclubul YO5KAS unde sef de radioclub era dl. Vinerean YO5PK, iar acasa cu diverse home-made-uri cu lampi model 1-V-2.

YO3CCC: Ati avut de la inceput indicativul YO5AXB?

YO5AXB: Cum am implinit 18 ani am dat examen de emisie si evident ca l-am luat dar am primit in final numai autorizatie de clasa a-V-a pentru ca in dosar am scris ca dau pentru aceasta clasa. De fapt, am dat examenul complet, asta insemnand si proba de telegrafie si normal puteam sa iau direct clasa a -III-a dar fiindu-mi frica sa nu ratez cumva telegrafia si sa fiu amanat pentu un nou examen, am scris in dosar clasa a-V-a pe idea ca daca iau telegrafia or sa ma admita la clasa a-III-a. Am luat si telegrafia care era foarte stricta pentru ca se admiteau doar doua greseli la suta de semne, la o viteza de 60 de semne pe minut, text combinat, insa comisia nu a vrut sa ma admita decat la clasa pe care am trecut-o initial in dosar. Au inceput apoi asteptarile si dupa un an si ceva am primit avizul favorabil de la organele de securitate si la 19 ani si un pic am obtinut indicativul YO5AXB.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO5AXB: A inceput apoi o perioada foarte intresanta de trafic in 144MHz; in fiecare seara erau cel putin 8 indicative in banda si se lucra local. Era perioada “reactoarelor” asa numeam noi aparatele cu care lucram. Practic, fiecare avea la receptie un aparat cu super-reactie si la emisie un auto-oscilator cu un tub ECC85 modulat in anod cu alte doua tuburi. Nu avea nimeni habar de SWR, toata lumea avea cablu panglica la antena, nu avea nimeni releu de antena si fiecare lucra intr-un fel de “split” al lui. Se intampla in felul urmator: facea-i apelul si apoi treceai pe receptie; asta insemna ca scoateai antena de la emitator cu mana, o punea-i la receptor si apoi incepeai sa cauti in banda daca iti raspunde cineva. Nu se lucra pe aceeasi frecventa pentru ca nimeni nu stia exact unde este (emite); stiam doar ca suntem in banda de 144-146MHz si eram foarte atenti sa nu ne apropiem de capetele de banda. Tin minte ca dupa ce mi-am terminat emitatorul si am vazut ca un beculet de 6,3V pus in mufa de antena se aprinde si ca variaza lumina in ritmul modulatiei am mers acasa la YO5ARO cu un circuit acordat format dintr-o bobina cu doua spire din sarma de 1,5mm, un trimer si un beculet de lanterna pe care l-am intercalat la bobina de iesire a emitatorului lui Pali bacsi in loc de bucla de cuplaj cu antena si invartind din trimer am ajuns la frecventa de acord, mi s-a aprins beculetul iar apoi am impachetat circuitul cu mare grija intr-o cutie captusita cu vata sa nu mi se miste ceva pe drum. Am venit acasa am pus circuitul acordat in locul buclei de antena si am inceput acordul trimerului din circuitul anodic al emitatorului meu pana s-a aprins becul la maxim. Victorie! Emitatorul meu era si el in banda de 144-146 si era gata de trafic. Cam asa se lucra in acele vremuri.

YO3CCC: Care era aparatura de masura si control pe care o aveati la dispozitie in aceea perioada?

YO5AXB: Nimeni nu avea frecventmetre, cablu coaxial, relee de inalta frecventa, quart-uri, aparatura de masura. Era un undametru la club cu care stiam daca suntem in banda sau nu, fiecare avea receptor separat si emitator separat. Era perioada AM-ului si a CW-ului. Acest sistem era valabil si in scurte unde fiecare avea receptor separat si emitator separat dar evident cu accord variabil. Cu tot acel sistem primitiv de lucru, in ultrascurte toti erau foarte activi.

YO3CCC: Ati lucrat in concursuri in ultrascurte din portabil?

YO5AXB: Lucram in concursuri atat in 144MHz cat si in 432 MHz unde aveam la emisie un auto-oscilator cu tubul 6J1P care scoatea sub 1W. Statia radioclubului YO5KAI mergea in deplasari pentru concursuri pe Vladeasa iar YO5KAS cu care mai ieseam si eu, mergea pe Piatra Craiului. A fost o perioada de aur as spune, intrucat era o solidaritate de neimaginat. Evident ca lucrurile nu au stat pe loc si incet-incet s-au facut rost de cristale de cuart si au aparut primele emitatoare pilotate cu cuart fiecare avand o singura frecventa si de asemenea au aparut primele receptoare superheterodina in benzile de ultrascurte. Sistemul de lucru era aceelas: lansai apel general pe frecventa ce o aveai iar apoi corespondentul te cauta cu receptorul si iti raspundea pe ce frecventa avea el. Hi! Practic toata lumea era in ”split”.

YO3CCC: Din ce amplasament ati lucrat in portabil in concurs pe UUS? Cu ce antene?

YO5AXB: Tin minte ca in acea perioada, cred ca prin 1971, am fost primul din Cluj care a avut emitator pilotat cu un cuart de 72,100 MHz iar emitator complet tranzistorizat in final avand un 2N2221 care scotea vreo 200mW si un receptor tot tranzistorizat, echipament cu care am iesit in portabil pe varful Tibles la 1840m altitudine impreuna cu regretatul YO5LI. Dotati cu un Long-Yagi cu 12 elemente am reusit cu aceea putere infima sa lucram in telegrafie OE si LZ plus statiile romanesti care erau in concurs. In total am facut 17 legaturi din care 14 erau romani si 3 statii straine. Apartia emitatoarelor pilotate cu cuart si a receptoarelor superheterodina in benzile de ultrascurte au fost practic moartea echipamentelor cu super-reactie intrucat acestea din urma blocau practic toata banda si era de ajuns un singur echipament de acest gen in banda ca restul corespondentilor sa fie anihilati. De aici, discutii, certuri, suparari, abandonuri; cei care s-au adaptat la noile cerinte tehnice au supravietuit iar restul au disparut.

YO3CCC: Cand ati simtit ca ati facut un salt calitativ?

YO5AXB: Voi trece acum la vremurile moderne, respectiv la cele de dupa revolutia din 1989 intrucat din 1970 si pana dupa 1989 nu s-a mai intimplat nimic spectaculos ci a fost o perioada relativ blanda si plata in care a domnit suveran transceiverul A-412. Nu am fost adeptul acestui transceiver intrucat mi-a placut intodeauna sa merg pe drumuri nebatatorite de altii si sa adopt sisteme personale care imi dadeau intotdeauna satisfactia celui care descopera ceva chiar daca evident acele lucruri erau practic cunoscute de mult si aplicate de altii in tari in care tehnologia si accesul la componente era mult mai simplu. La putini o sa le vina sa creada ca in 1970 sa fii in posesia unui transistor 2N2221 era o mare performanta, lucru dovedit prin faptul ca a fost maximul de putere cu care am putut sa-mi dotez acel prim emitator din Cluj complet tranzistorizat si echipat cu oscilator pilotat cu cuart pe 72,100 MHz.

YO3CCC: V-as ruga sa-mi povestiti cu lux de amanunte despre realizarile d-voastra in domeniul ATV, dar si despre alte genuri de montaje pe care le-ati realizat: transvertere, etc.

YO5AXB: Dupa 1989 o revolutie pentru mine in domeniul radio a fost contactul cu emisiunile ATV pe 1296 MHz si mai tarziu pe 10 GHz pe care le-am facut in Olanda. Timp de 4 ani am facut un fel de naveta in Olanda cu deplasari de doua luni cam de doua ori pe an in interes profesional si astfel am reusit sa cunosc multi radioamatori locali grupati in foarte puternice retele de ATV pe aceste frecvente. Pe langa primele legaturi bilaterale pe care le-am facut in televiziunea de amator in 23cm si 3 cm am invatat practic ce inseamna abordarea acestor frecvente inalte in domeniul home made. Am inceput cu constructia unui emitator ATV in 432 MHz banda in care puteai sa transmiti numai imaginea din cauza latimii insuficiente a benzii; apoi au urmat echipamente in 1255 MHz si apoi in 10,45 GHz. Am incercat sa activez acest mod de lucru si in YO publicand o serie de articole tehnice cu montaje experimentate de mine, montaje pe care practic am facut scoala in Olanda dar din pacate putini au fost cei care s-au aventurat la acest mod de lucru. Nu am inteles niciodata de ce, pentru ca in fond este un mod foarte spectaculos de lucru care spre deosebire de partea de audio in FM in care se desfasoara QSO-ul iti ofera si satisfactia imaginii care este incredibil de buna si stabila. In limbajul celor care practica ATV-ul se spune “imagine nichel”. Am si acum in casa 3 echipamente complete de ATV pe 1255 MHz si inca 3 tot complete pe 10,45 GHz care stau de pomana si asteapta posibilii iubitori sa le solicite. Cred ca marea pasiune pentru frecventele inalte mi se trage de aici pentru ca apoi am continuat pe aceasta cale, dar orientandu-ma spre transverterele all mode pentru lucrul in modurile clasice, adica SSB si CW folosite in concursuri sau pentru emisiunile EME.

YO3CCC: Ati activat si in unde scurte?

YO5AXB: Nu am mentionat partea de trafic in unde scurte pentru ca nu am considerat ceva foarte spectaculos cu toate ca si aici am avut citiva ani o antenna Yagi model A4S de la 7 la 28MHz si am facut numai cu America de Sud peste 6.000 de legaturi avand transceiverele care nici astazi nu sint de neglijat: FT-1000D si IC-781.

YO3CCC: Totusi, unde va place cel mai mult?

YO5AXB: Revenind la frecventele ultra inalte cum imi place sa spun cred ca este exact locul unde ma simt cel mai bine pentru ca sunt intr-o zona in care se cunosc foarte putine lucruri si in care sunt posibile noi surprize, noi descoperiri, in care senzatia ca esti printre cei care merg prin locuri de putini vazute este foarte puternica. Nu degeaba daca studiezi lista celor care sunt activi in EME in 10 GHz o sa ai surpriza ca numarul lor este in jur de 30 pe tot globul. Dorinta mea acerba este ca pana la sfarsitul anului sa fiu alaturat acestei liste mai ales ca din punct de vedere tehnologic am tot ce este necesar: o parabola solida cu un diametru de 3m care imi asigura un castig de 46dB pentru zilele bune, un TWTA cu un output de 80W si un transverter constructie proprie care imi place sa cred ca este greu de egalat de cineva in performante.

YO3CCC: Imi puteti descrie partea de receptie?

YO5AXB: Sigur ca da. Receptorul este dotat la intrare cu un preamplificator cu 3 HEMT-uri cu zgomot extrem de mic (HEMT-uri care nu sunt accesibile pentru marele public). Este suficient sa va spun ca un semnal la -170 dB se aude inca foarte bine, apoi pe post de LO am introdus un PLL pe 10,224 GHz care furnizeaza acest semnal de la un VERTICOM asistat de satelitii GPS cea ce face ca precizia de frecventa la 10,368 GHz sa fie sub 0,5Hz. Acest tip de PLL este cunoscut in lume ca printre PLL-urile care furnizeaza un semnal spectral aproape perfect si cu zgomotul cel mai mic la aceasta categorie. Daca se adaoga mixerul foarte special uramat de filtrele interdigitale la receptie si la emisie rezulta un echipament greu de imaginat, satisfatia maxima fiind realizarea acestei bijuterii de tehnologie in regim home made.

YO3CCC: Care sunt problemele cu care va confruntati in clipa de fata?

YO5AXB: Singura problema cu care ma zbat in acest moment este amplasarea antenei din cauza vegetatiei care este in gradina. Evident ca pana la urma voi gasi o solutie astfel incat sa ma alatur grupului de 30 de statii active EME in 10GHz.

YO3CCC: Cine v-a ajutat cu o idee, un sfat, sau orice altceva care sa va ajute in aceasta pasiune pentru frecventele foarte mari?

YO5AXB: Toata aceasta evolutie spectaculoasa a mea in domeniul acestor frecvente se datoreaza bunilor mei amici din grupul de microunde din San Bernardino (Claifornia), in special lui Greg Barley - K6QPV care m-a invatat tot ce stiu in prezent despre microunde, mi-a furnizat componente si aparatura de laborator fara de care nu as fi ajuns niciodata la acest nivel. Sunt posesor de autorizatie de clasa a-I-a si evident ca am lucrat in toate benzile si modurile posibile cu transceivere si antene serioase si cu finale la care nu trebuia sa strigi de doua ori dupa DX-uri.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO5AXB: Nu am avut niciodata pasiunea diplomelor, a concursurilor, a “epuizarii” tuturor tarilor de pe glob. La o evidenta dupa log-uri am spre 300 de tari lucrate dar confirmate doar o suta si ceva intrucat nu am fost un vanator de QSL-uri si am acumulat numai ce a venit de la sine prin birou. Nu spun ca este bine acest lucru dar nu m-a interesat niciodata sa fac parte din clasamente de nici un fel astfel ca nu m-a interesat in mod special urmarirea neaparata a confirmarilor. Nu m-au incantat niciodata tipul de QSO-uri in DX care se rezuma la 5NN, TU. Marile mele pasiuni au fost constructiile si accesarea acelor benzi in care surprizele pot sa apara oricand, in care ai sentimentul de pionierat; asa se explica si atractia mea spre benzile super inalte. Am construit cateva zeci de transvertere in 1296 MHz si trei bucati in 10,368 GHz. Multe din transverterele in 1296 MHz construite de mine le intalnesc in banda in concursuri si de multe ori am surpriza ca cei care concureaza cu ele ma “bat” in concursuri; de fapt, un sentiment placut. Am inca vreo 3 bucati care lucreaza in DL, etc. Am construit de fapt tot ce se poate construi: finale in scurte, finale in ultrascurte pana la 10 GHz, aparatura de masura, transceivere, transvertere, antene de toate tipurile, stiu sa fac inclusiv antene parabolice pina la 10m diametru. Pentru viitor mi-ar face mare placere sa se activeze cat mai repede banda de 10 GHz si la noi astfel incat sa putem face in concursurile nationale clasamente si in aceasta banda. Am in momentul de fata trei echipamente complete in 10 GHz cu puteri de 1 W, 5W, 20W, dar nu exista nimeni sa le solicite pentru mersul in portabil sa putem astfel mari numarul de statii in aceasta banda.

YO3CCC: Credeti ca veti aborda si fecvente mai mari de 10 GHz?

YO5AXB: Cred ca nu peste mult timp voi trece la 24 GHz si evident ca apoi mai sus, neavand o limita la care sa ma opresc. Daca pot altii, nu vad motivul pentru care sa nu pot si eu. Prima etapa foarte importanta in planul meu de viitor apropiat este sa-mi vad antena parabolica de 3m lucrand in 10GHz in EME, apoi urmeaza restul.

YO3CCC: Dupa atatea realizari in domeniul electronicii, as fi curios sa stiu, care este de fapt profesia d-voastra?

YO5AXB: Eu sunt de profesie artist plastic, am terminat Institutul de Arte Plastice “ION ANDREESCU” din Cluj in 1972; practic in special pictura dar si sculptura monumentala, gravura si restul tehnicilor. Arta si radioamatorismul au tot atata legatura una cu alta cat poate sa aiba un peste cu calea ferata si cu toate acestea sunt un expemplu clar ca pot functiona impreuna. Daca doriti detalii in plus despre mine le gasiti pe site-ul Muzeului Florean (singurul muzeu privat de arta contemporana din tara) www.cmc.ro unde sunt director si unde toate sectiunile pe care o sa le vedeti sunt propria mea creatie, sau pe GOOGLE unde aflati si mai multe daca imi introduceti numele. In final, cu toate ca pot sa povestesc inca foarte multe dar risc sa plictisesc, cred ca radioamatorismul este o “stare”, un mod de existenta la care poti sa aderi si care iti schimba viata, te face mai bun, te invata multe lucruri la care putini au acces, te face sa participi chiar ca amator la tehnologiile avansate care schimba lumea si o duc mai departe. Nu mi-a parut niciodata rau ca m-am nascut cu aceasta inclinatie pe care altii nu o au si sunt mai saraci fara sa stie.

Un album cu fotografii ocazionat de acest interviu poate fi vazut la qsl.ro.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 30-5-2012

7364

Inapoi la inceputul articolului

Nu exista comentarii postate.
Comentarii (0)  

La acest articol nu se (mai) primesc comentarii.

Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact