hamradioshop.ro
Articole > Echipamente si constructii radio Litere mici Litere medii Litere mari     Comentati acest articol    Tipariti

SDR fără "SDR"

Nicolae Crișan (Nicu) YO5OUC

Abstract: Un titlu controversat specific tabloidelor de azi în care titlul sugerează ceva șocant pe când conținutul își dezminte titlul și invocă un joc de cuvinte. Ne fiind scriitor și neavând nici un pic de talent vă asigur că titlul nu este un simplu joc cu cuvintele. Totul a inceput cu o discuție pe tema SDR cu un amic radioamator ce-mi spunea că aparținând generației de aur, adică a detecției și schimbării de frecvență, nu mai poate simții noile tehnici SDR fiind prea ancorate în lumea de azi a calculatoarelor și a tehnologiilor digitale.

 Amicul meu este un personaj imaginar în această povestioară, dar el trăiește printre noi fiind cel mai activ radioamator. Un adevărat pilon al radioamatorismului clasic. Profilul lui iți mai apare ca a unui veteran în ale radioului deși a prins foarte puțin din era detecției, reacției și superreacției din anii 40-60. Condus de entuziasm, a intrat bucuros în noua eră, a schimbării de frecvență și a devenit un constructor pasionat. Azi la vârsta senectuții este un pasionat utilizator a modurilor digitale pentru că este un colecționar de QSL-uri și un sportiv. Îi plac provocările pentru că îi place competiția și ea îl motivează să participe în concursuri, lucru urmat de satisfacții personale.

Amicul meu imaginar mi-a pus o întrebare. Cum ar fi dacă ar putea beneficia de avantajele SDR fără să-și construiască sau să-și cumpere unul. Întrebarea nu a fost rostită niciodată, dar din context reiese clar că amicul meu ar fi dispus să beneficieze de avantajele SDR pentru a-și sporii performanța măcar la recepție. El dispune de cele mai moderne stații, calculator cu placă de sunet pe care lucrează zi de zi în psk31 mii de QSO-uri și știe ce este programul UltimateAAC. Are o pensie ce nu-i permite să-și cumpere un SDR5000 și nici măcar un chit SDR de la prăvălie http://www.genesisradio.com.au/.

Profilul descris mai sus s-a conturat ascultând discuțiile în benzile de 80 , 40 și 2m. Am tot respectul și considerația pentru amicul meu chiar dacă are un orgoliu sensibil, alimentat și de dorința sa secretă de a rămâne mereu competitiv. Fără doar și poate profilul imaginar aparține unui om complex dar și plin de complexe ca noi toți de altfel.

Iată de ce amicul meu nu a pus o întrebare stupidă. Cireașa de pe tort la care se aspiră când se aude de SDR sunt filtrele digitale, filtre ce nu pot fi întrecute în performanță de filtrele clasice. Chiar dacă nu o va recunoaște, simte că acesta este motivul pentru care tehnologiile SDR câștigă mereu teren în fața trasnceiveru-lui analogic. Le-ar încerca oricând dacă nu ar fi prea complicat. Filtrele digitale se comportă exemplar mai ales la frecvențele mici de 455KHz acolo unde este greu să faci un filtru îngust, trece bandă. Filtrele mecanice sunt scumpe, unul mai ca lumea fiind în jur de 600 lei cu banda de 2,3 sau 2,2 KHz. Nu mai e nevoie să spun că diferența de performanță a unui receptor clasic o face căciula de filtre mecanice instalate la bord.  La orice receptor factorul de zgomot se calculează cu formula

 

Factorul de zgomot F este raportul dintre raportul semnal zgomot de la ieșirea unui amplificator supra raportul SNR de la intrarea sa

De asemenea la orice amplificator (inclusiv la antenă) factorul de zgomot este mai mare decât 1 pentru că întotdeauna orice ai face . Se știe că un amplificator oricât de performant ar fi nu poate să îmbunătățească  din cauza zgomotului intern ce se adaugă celui existent.

Una din strategiile clasice de reducere a factorului de zgomot a vizat de ani de zile îngustarea benzii de trecere și creșterea selectivității. Zgomotul termic depinde de lărgimea de bandă prin relația   unde R = rezistența de zgomot, K constanta lui Boltzman, T temperatura în grade Kelvin și B banda în Hz.

După cum se vede, zgomotul crește la amplificatoarele ce au impedanțe mari la intrare cu creșterea lui R. Temperatura este un alt factor ce poate deprecia factorul de zgomot. Astfel cu cât numărul de joncțiuni crește (și doamne multe sunt într-un circuit integrat) crește și zgomotul. Iată de ce amplificatoarele fără joncțiuni (tuburile , FET-uri) sunt imbatabile la acest capitol. Toate componentele electronice generează însă zgomot și nu vom scăpa de el niciodată prin tehnici ce fac referire la formula de mai sus. În era receptorului superheterodină, specifică anilor 70-90 s-a pus foarte mult accent pe selectivitatea filtrelor trece bandă mai ales la nivelul ultimului amplificator de FI cu frecvența cea mai mică. Aceste filtre erau mecanice cu precădere la 455 KHz (465KHz la ruși). Un filtru mecanic Collins are în banda de trecere o atenuare de maxim 6 dB (destul de mult) adică până la frecvența de 2,1 KHz, iar la 5KHz are o atenuare de 80 dB (foarte mare). Pe un astfel de filtru dai între 400 - 600 lei. O atenuare mai mare de 80 dB nu este justificată deci problema trebuie căutată în banda de trecere unde o atenuare cu 6dB, adică de 4 ori, e cam mare. Problema cea mai spinoasă este legată de faptul că diferența, între 2,1 și 5 KHz este prea mare. Aici un filtru digital bate cu mult un filtru mecanic. Filtrul digital va oferi o atenuare de 80 dB undeva la 2,2 KHz (adică la o diferență de numai 100 Hz) depinzând de frecvența de eșantionare. Mai mult, în cazul unui filtru digital frecvența de tăiere este reglabilă făcând astfel posibilă ajustarea pe durata recepției a benzii filtrului, lucru ce se simte bine la ureche.

La transceiverele scumpe din anii 80 – 90 non-SDR s-au montat mai multe filtre mecanice cu diferite frecvențe de tăiere 2,1 , 2,2 , 2,3 , 2,4 etc selectabile manual (numite de amicul meu căciula cu filtre). Căciula cu filtre poate ridica prețul unei stații cam de două trei ori. La unele echipamente low cost s-a renunțat la căciula cu filtre și s-a introdus un procesor de semnal în banda de bază. Este cazul transceiverului meu, FT-857D ce are un procesor de semnal AK7712AVT.

În figura 1 se prezintă o schemă bloc simplificată a recepției transceiveru-lui FT857D. Ceea ce sare în ochi este amplificatorului de RF de bandă largă cu un tranzistor în bază comună. Practic la intrarea RR în afară de un filtru trece jos cu frecvența de tăiere de 50MHz, nu există o amplificare în sens clasic bază comună urmată de emitor comun a semnalului RF. Semnalul furnizat de antena este aplicat mixerului echilibrat MIX1 cu 4 diode. Din punct de vedere al costului este un câștig, dar din punct de vedere al zgomotului un pas înapoi. Primul amplificator este de bandă largă (0-50MHz) deci introduce mult zgomot. Compromisul face ca FT857D să aibă un zgomot la recepție ceva mai mare decât un receptor clasic. În mod convențional primul amplificator trebuie să fie unul de zgomot foarte redus (F1 = 0.8 dB) chiar dacă amplificarea este mică. Inginerii de la YAESU au știut că pot compensa acest neajuns așa că au trecut neobservat acest detaliu la acest model low cost. Prima frecvență intermediară este de 68,33 MHz, iar a doua de 455KHz. Filtrul trece bandă utilizat după MIX1 este unul cu cristale de cuarț cu o bandă de aproximativ 20-30KHz. Filtrul mecanic pentru a doua frecvență intermediară este de tip Murata 455KHz, un filtru low cost, dar cu performanțe acceptabile. Dacă semnalul din antenă este SSB atunci i se reface purtătoarea în oscilatorul cu bătăi BFO în mod clasic (cu CI SA602AD). F3 este de 458 KHz și la ieșirea BFO avem un semnal MA cu frecventa purtătoare de numai 3KHz cu două benzi laterale (figura 2). Fmin este de 150 Hz iar Fmax este de 2850 Hz. Fp este de 3KHz. Acest semnal MA este aplicat la intrarea procesorului de semnal DSP ce-l va demodula printr-o simplă dar eficientă filtrare trece bandă. Semnalul filtrat poate fi prelucrat din opțiunile DNR (DSP noise reduction), DNF (DSP notch filter), DBF (DSP band pass filter). Prima prelucrare DNR este eficientă pentru reducerea zgomotului, iar ultima, pentru filtrarea semnaluilui de 455 KHz. Ajustarea filtrului digital trece banda DBF, poate fi realizată manual cu pași de 60 Hz. DNF-ul este eficient numai atunci când avem un fluierat ce se suprapune peste semnalul util. DSP-ul încearcă să determine frecvența perturbatoare ce ar trebui să fie mult mai puternică decât a semnalului util și să o suprime. Eficiența acestuia este satisfăcătoare, dar nu poate fi benefică în lipsa perturbatorului (adică a prostului care fluieră).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Figura 1. Schema bloc simplificată a recepției pentru FT857D cu dublă schimbare de frecvență în modul SSB sau DIGI

 

Figura 2. Spectrul semnalului MA de la ieșirea BFO

Impresia mea asupra procesării digitale oferite de FT857D este că nu aduce o schimbare majoră în performanțe și nu se compară cu procesările făcute pe calculator. Acest lucru probabil că, se datorează performanțelor modeste ale circuitelor CAN și CNA ale DSP-ului intern. Inginerii de la YAESU au făcut un miracol pe bani puțini. Rezultatul este un tranceiver modern cu iz de SDR fără SDR.

Un alt neajuns este cel legat de modul în care se face procesarea de semnal. Se poate observa că frecvența semnalului este foarte scăzută ( fp = 3KHz) astfel încât banda inferioară să fie translatată în domeniul audio chiar în banda de bază a semnalului util (0-3KHz). Demodularea este făcută probabil printr-o simplă filtrare trece jos a acestei benzi. Această operație scade calitatea demodulării și eficiența filtrelor digitale. Acest lucru se întâmplă pentru că procesarea semnalului este executată în audio, nu în IF. Conform cu teoria, procesarea de semnal (filtrare, preaccentuare, decompresie etc) trebuie făcută inaintea demodulării în IF 455KHz. Pentru a face o comparație este ca și cum ai mixa un semnal folosind un mixer auto-oscilant ce ține locul unuia clasic. Mixerul auto-oscilant ține loc și de oscilator local, iar calitatea mixării scade (un fel de doi în unu la preț redus). La fel se întâmplă și aici. Jos pălăria pentru modul în care inginerii de la YAESU știu să-și vândă marfa.

2. SDR fără SDR reloaded (reâncărcat)

Unii dintre cititori nu vor citi până aici pentru că vor crede că de fapt subiectul înclină spre o banală prezentare a lui FT857D și nici decum a unui SDR și încă cum, fără SDR. Partea care urmează este pentru cei ce au curiozitatea și disponibilitatea să citească în continuare. Intenția mea nu este nici pe departe de a explica cum funcționează FT857D și, nici de a convinge pe deținătorii acestui transceiver că, dețin de fapt un SDR mai modest pe parte de audio.

Am să motivez în cele ce urmează de ce am făpcut descrierea de mai sus și care va fi câștigul parcurgerii materialului până la capăt. Iată cum funcționează un SDR clasic.

 


Figura 3. Principiul SDR – schema bloc (demodulare Hartley)

În figura 3 se pot urmării etapele procesării din care rezultă principiul de funcționare a unui SDR clasic de tip Hartley. Semnalul de la antenă este filtrat, apoi amplificat. Diferența o face însă mixerul care e de tip IQ adică folosește două semnale cu frecvență egală (LO), dar defazate cu 90 de grade (SIN și COS). La demodularea Hartley pe ramura I se face o întârziere cu 90 de grade apoi semnalele se adună la IFSDR ce face și demodularea. La adunarea I+Q se suprimă frecvențele imagine fără alte filtre. Semnalele imagine vor fi în antifază pe când semnalul util este în fază pe cele două ramuri I și Q. Rezultatul adunării este că semnalul util crește de două ori, iar imaginile nedorite (spurious) sunt atenuate cu până la 80 dB. Același principiu a fost prezentat de către d-ul Tasić Siniša –Tasa YU1LM în SDR-kit g59, disponibil la adresa http://www.genesisradio.com.au/G59/ sub umbrela firmei Genesis electronics. Schema acestuia se poate consulta la adresa http://www.genesisradio.com.au/G59/phase5.html . Defazarea cu 90 de grade este realizată de d-ul Tasic cu niște amplificatoare operaționale de proveniență necunoscută. Cel puțin cred că, autorul, nu dorește să facă cunoscut tipul acestora din moment ce a șters inscripționarea de pe cipuri. Pe lângă acest tip, mai există SDR-ul de tip Weaver prezentat de Delfi (vezi IFSDR).

În figura 3 se vede că procesorul de semnal DSP din figura 1 a fost înlocuit cu placa de sunet și PC-ul. Puterea de procesare crește în mod evident. Calitatea procesării va fi influențată major de calitatea plăcii de sunet ce trebuie să aibă o frecvență de eșantionare de 125KHz și zgomot redus la cuantizare (-110dBm) (deci pe minim 16 biti). Filtrele de la intrarea SDR sunt de bandă largă și banda vizualizată pe interfața grafică a IFSDR poate fi de maxim 60KHz. Placa de sunet nu va permite mai mult.

3. Modurile digitale sau cireașa de pe tort

Modurile digitale sunt implementări firești pe aproape orice transceiver modern. La FT857D ieșirea DIGI out este notată pe schemă cu Rx12. Oricum nu are importanță pentru că cei ce lucrați în digitale aveți o mufă jack ce intră la mic/audio in și alta, la audio out pe placa de sunet. Tot ce auziți și vedeți pe ecranul programului Digital master este așa cum apare în figura 4 adică semnalul AM de la ieșirea BFO-ului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

Figura 4. Principiul de funcționare a transceiverului în modurile digitale – schema bloc

 

Semnalul disponibil la mufa de date a transceiverului, folosită pentru modurile digitale este un semnal MA cu frecvența purtătoare de 3KHz, numai bun de aplicat plăcii de sunet.

Acum atenție! În loc să pornim programul Digital Master vom porni IFSDR, deci:

1.       Pregătim stația pentru lucru ca și cum am dori să lucrăm în modurile digitale

2.       Pornim HRD și facem legătura cu transceiver-ul

3.       În loc să pornim DM720 (Digital Master) vom porni IFSDR v1.19.3.5

4.       Vom face următoarele setări în IFSDR

5.      

6.       Pentru LSB și USB

OK

 

Start IFSDR, apasă butonul START

 

Frecvența afișată de IFSDR la mijlocul ecranului corespunde cu frecvența de acord a stației să zicem în banda de 20m - 14,170MHz. La intrarea placii de sunet frecvența purtătoare MA este tot timpul de 3KHz deci frecvența de 14,170 MHz este translatată la 3KHz. Pe panadapter apar benzile laterale refăcute de BFO.

 

Dacă selectați modul USB, filtrul digital implementat pe PC se va ocupa de banda superioară între 3 și 6 KHz.

Ce se redă la audio out (la difuzor sau casca) este semnalul filtrat de acesta. Cu mouse-ul puteți să va modificați banda filtrului sau să apăsați butonul NR (noise reduction) foarte eficient în combaterea zgomotului. În imagine se vede că eu am ales un filtru predefinit de 2,4 KHz. Toate procesările disponibile la recepție pe un SDR sunt disponibile și aici. Recepția este de astă dată superioară, ai impresia că nu e practic stația ta. Acordul se poate face manual de la stație sau cu mouse-ul ținând butonul din stânga apăsat.

 

Concluzii

Să lăsăm dezavantajele la o parte. E vorba de un SDR fără SDR ce se va comporta exact ca unul adevărat dar numai în domeniul foarte îngust de 6 KHz. Acesta este compromisul major. Procesarea este pe audio în banda de bază, dar DSP-ul fiind implementat pe calculator e mult mai performant decât cel implementat pe stație. Un fel de mod turbo. Foarte importantă este placa de sunet. Dacă nu e de calitate sunetul nu va fi cu mult mai bun. Volens nolens nu presupune nici o modificare la stație sau un alt etaj suplimentar. Cred că amicul meu e mulțumit de răspuns.

 

Încheiere

Îi rog pe cei ce știau despre cele prezentate să-mi ierte amănuntele unele poate fără rost. Tot acest material putea fi sintetizat într-o singură frază. Programul de procesare IFSDR poate lucra cu un transceiver conectat la calculator exact ca și cum ai lucra în modurile digitale. În locul  lui Digital Master se pornește IFSDR cu setări modificate  ce țin cont de frecvența purtătoare de la ieșirea BFO-ului. Pentru toate transceiverele aceasta este aceași în DIGI MODES și, aplicapilă plăcii de sunet. Toate avantajele ce decurg din procesarea digitală a semnalului vor fi accesibile, mai puțin vizualizarea spectrului dincolo de limita a celor 6 KHz cât ocupă un semnal MA. Aceasta e valabilă pentru toate stațiile ce lucrează în DIGITALE fără excepție. Toate!

 

Amicului meu îi doresc multă sănătate și cât mai multe DX-uri în digitale.

 

Dacă știe cineva ce amplificatoare operaționale de zgomot (notate pe schemă cu ULN OP AMP) redus se folosesc în mixerul IQ la modelul g59, proiectat de d-ul Tasic ii voi rămâne dator (vezi http://www.genesisradio.com.au/G59/phase5.html).

 

Vouă vă doresc tot bine din lume.

Nicolae Crișan (Nicu) YO5OUC

Articol aparut la 7-6-2014

7558

Inapoi la inceputul articolului

Comentarii (20)  

  • Postat de Razvan - YO9IRF la 2014-06-07 09:46:37 (ora Romaniei)
  • Foarte binevenit acest articol ! Celor ce vor sa incerce asta le trebuie spus insa un lucru: avantajul unui SDR consta in simplificarea cat mai mult a caii de receptie "hardware" si mutarea proceselor in software pentru a elimina fenomenele nedorite ce apar la amplificari, mixari sau filtrari: intermodulatii, spurii, neliniaritati etc. Din pacate metoda de mai sus nu evita aceste probleme, calea de receptie ramanand clasica, cu bune si rele (inclusiv reactia AGC independenta de software). Dar, pentru demodulare si filtre inguste, ar trebui sa prezinte o performanta net superioara.

    Cat despre Genesis G59, primul lucru pe care vreau sa-l spun e ca revine din nou in productie dupa scindarea echipei Genesis, cu ceva mai mult entuziasm dar si un pret usor crescut la US$ 400. Opamp-urile folosite nu sunt atat de critice de la un punct, orice opamp de calitate Ultra Low Noise (in jurul a 1-1.5nV/sqrt(Hz)) ofera performante marginal apropiate. Tasa a refuzat explicit sa spuna ce model e folosit; banuiesc eu (dupa ce am testat vreo 7-8 opamp-uri de calitate in circuitul respectiv) ca doar unul din micile secrete industriale necesare pentru a evita clonarea produsului de catre altii. Fie vorba intre noi, probabil ca e INA217 :), dar pana si solutia din G11 (amplificator de instrumentatie facut din 3x NE5532 - care costa sub 2 lei bucata) nu e departe, sacrificand doar 2-3dB din plafonul de zgomot.

  • Postat de Cristian - YO4UQ la 2014-06-07 09:49:17 (ora Romaniei)
  • Bravo Nicu... excelent articolul! Asa trebuie sa fie construit un articol cu toate explicatiile necesare pentru a fi insusit de cat mai multa lume. Sa venim la esenta fenomenului fizic si esenta proceselor de prelucrare. Multumesc!

  • Postat de George - YO9HSW la 2014-06-07 10:10:50 (ora Romaniei)
  • Bun articol, tehnologia SDR va mai fi prezenta pe mesele noastre inca o vreme. Odata cu trecerea la procesoarele cuantice lucrurile vor evolua dramatic. Probabil ca socul in privinta noilor moduri de receptie va fi mare. Imi permit doar sa citez una din surse, in original: "The DISARMER program seeks to build an ADC with a photonic sampling source that directly digitizes the X-band (8-12 Gigahertz) instantaneously and coherently with greater resolution than a conventional electronic system. Through reduced timing jitter and elimination of the RF tuner, DISARMER aims to demonstrate signal fidelity more than 100 times better than the state of the art. DISARMER will produce an integrated electronic-photonic chip, mode-locked laser, and backend processor that outputs streaming digital data."

  • Postat de Florentin - YO9CHO (yo9cho) la 2014-06-07 11:02:14 (ora Romaniei)
  • Sincere felicitari.Imi face o deosebita placere sa citesc astfel de articole.Multumesc.

  • Postat de Marian - YO4HGX la 2014-06-07 11:26:58 (ora Romaniei)
  • Desi nu ma recunosc intru totul in "personajul imaginar din aceasta povestioara", mi-a facut mare placere lecturarea acestui articol. Mai ales ca, ceva ani in urma cand cautam compromisul "ideal" intre calitate si mobilitate am studiat FT-857 la nivel de schema bloc si chiar si in detaliu. Din anumite motive, dar care nu fac obiectul acestei dezbateri, am ales predecesorul sau, FT-100D. Desi cu multa modestie autorul isi declina calitatile literare, cursivitatea in exprimare si mai ales abilitatea jocurilor de cuvinte il tradeaza. "SDR fara SDR" este, bineinteles, un joc de cuvinte, in cazul de fata fiind vorba de folosirea cu multa ingeniozitate a unui software conceput pentru aplicatii SDR pe post de DSP AF. Revolutia "SDR cu SDR" este tocmai eliminarea dezavantajelor receptoarelor cu conversie directa cu ajutorul tehnicii moderne, digitale, si mai putin utilizarea diferitelor tehnici digitale la receptoarele superhet. In anii ''90 revista QST prezenta o serie de articole despre RxCD, R1-R2-R2PRO (KK7B Rick Campbell) in care la un moment dat este prezentata si o schema bloc tipica tehnicii SDR, la vremea aceea considerata drept futurista. Cu tot respectul si multumirile pentru eforturile realizarii acestui material, cred ca titlul mai apropiat de ceea ce se prezinta ar fi fost "SDR pe post de DSP(AF)". Pentru mine, si o spun strict in nume personal, fara a atenua placerea experimentarii, adaptarea tehnicilor SDR pentru IF sau, in cazul de fata AF, anuleaza marele avantaj al vizualizarii grafice a unei benzi sau, in cazul receptoarelor SDR profesionale, a unui intreg spectru RF. Ce ti-e si cu tehnica asta... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb, ce ar fi fost daca fosta securitate ar fi dispus de receptoare SDR de banda larga?!

  • Postat de Morel - 4X1AD (4x1ad) la 2014-06-08 02:04:10 (ora Romaniei)
  • Imi plac articolele tehnice care sunt redactate si cu ceva umor. Multumiri pentru material, Nicu si sper sa continui sa mai scrii.


    Si dinozaurii din generatia mea si cea anterioara ar vrea sa se dumireasca mai mult ce este cu acest SDR pe care nu putini il amesteca cu DSP-ul. Dar au nevoie de cineva cu rabdare care sa scrie si materiale pe intelesul lor, cei mai putin familiarizati cu noile tehnologii si jargoanele din domeniul informaticii.


    Apropo SDR, mi-am recitit unele din articolele scrise acum vreo 10 ani pentru radioamator.ro , in perioada cand incepuse introducerea modelelor SDR ceva mai avansate si constat din nou ca pasii facuti in materie de performanta nu se pot compara cu cei facuti in materie de functionalitate/features. Daca in materie de functionalitate putem vorbi de un quantum leap, in materie de receptoare, cele mai performante echipamente SDR abia au inceput sa se apropie de cele hibride.


    Si totusi SDR-ul nu este viitorul, cum pronosticam acum 10-15 ani, ci deja prezentul radiocomunicatiilor profesionale. Cine-si face iluzia ca producatorii de pe mica piata a radioamatorilor or sa mai poata sa continue multi ani cu conceptiile hibride, va fi destul de dezamagit.


    Cele mai recente modele din tehnologia SDR pentru radioamatori (gen FLEX 6700) rivalizeaza cu hibridele care au receptoarele cele mai performante astazi (gen K-3 si FTDX-5000).


    Si din punct de vedere al pretului, modelele SDR performante sunt la aceleasi niveluri de pret sau chiar depasesc hibridele de performanta similara.


    Aceasta in conditiile in care costul partii de hardware si al costurilor de productie sunt mult mai reduse in cazul SDR, dar nu se reflecta la utilizatorul final.


    Din pacate, conceptia actuala a interfatei man-to-machine si lucrul exclusiv in fata unui computer, nu a castigat inimile majoritatii radioamatorilor care din pacate au o medie de varsta cam mare csi are nu vor renunta usor la panoul frontal cu scalele si butoanele fara numar.


    Vom sti ca SDR-ul a penetrat serios si a depasit masa critica in radioamatorism, atunci cand DX-peditiile majore, concurentii din concursurile internationale de prim rang si vanatorii inraiti de DX-uri rare isi vor inlocui hibridele cu transceiverele SDR.


    73
    Morel


    4X1AD


    ex.YO4BE

  • Postat de Sergiu Ionescu - YO9AZD la 2014-06-08 06:21:26 (ora Romaniei)
  • Bravo Nicu !! Subscriu intrutotul celor afirmate de amicii care au comentat !
    ...Pe cand in 10GHz?
    73's, Sergiu.

  • Postat de MARIAN - YO4HGX la 2014-06-08 09:59:05 (ora Romaniei)
  • Morel, nu e vorba despre reticenta fata de lucrul exclusiv in fata unui computer ci despre impractibilitatea interfetei pe care SDR-urile o folosesc. Un mouse nu se compara cu 10 degete... deocamdata. Chiar si varianta "touch-screen"-ului, care teoretic confera operatorului acces direct si instant la toate comenzile nu elimina senzatia de virtual, de artificial. Pe mine m-a deranjat cel mai mult la receptorul SDR latenta, intarzierea datorata procesarii digitale, foarte neplacuta in cazul pileup-urilor sau QSO-urilor QRQ, QSK-ul si tic-tic-urile de la sfarsit fiind foarte dificile si comfuze. As fi curios cum se comporta in acest sens echipamente SDR industriale de top (scumpe) dar mai ales sa ma joc cu un KX-3 care pare sa imbine "the best of the two worlds", fiind un fel de "SDR cu butoane". Eh, timpul le rezolva pe toate...

  • Postat de Sorin - YO5OSF la 2014-06-08 18:13:42 (ora Romaniei)
  • http://www.sunsdr.com/

  • Postat de STOLNICU Petrica - YO9RIJ la 2014-06-08 22:37:32 (ora Romaniei)
  • Absolut mi/ai scurtat noptile! Hi! Felicitari! 73 de YO9RIJ Petrica

  • Postat de Leo - YO2LEO la 2014-06-09 09:54:58 (ora Romaniei)
  • FELICITARI! UN ARTICOL BUN PE INTELESUL TUTUROR.

  • Postat de MARIAN - YO4HGX la 2014-06-09 11:33:44 (ora Romaniei)
  • Interesant SUN SDR MB1, daca nu as fi vazut si pretul (150 000 RUB ~ 4300 USD, + option ATU 6000 RUB ~ 200 USD).

    Rusii isi arata muschii si probabil cat de curand o sa le cam dea cu tifla americanilor de la FLEX care ar cam trebui sa se ingrijoreze.

  • Postat de Nicu - YO5OUC la 2014-06-09 21:36:58 (ora Romaniei)
  • Ce sa va zic prieteni, mi-a lasat gura apa dupa ce am dat clic pe http://www.sunsdrd.com. Si fondul BFSN e aproape de zero...fiar mama ei de viata.
    Multumesc mult pentru comentarii si incurajari.
    Vom auzi si de 10 GHz ... Serj mulumesc.
    Sa auzim numai de bine.73! Nicu

  • Postat de al - YO3CUJ la 2014-06-10 11:43:13 (ora Romaniei)
  • Nefacand parte din categoria celor care aplauda articolul: "foarte bun articol, sincere felicitari, bravo la mai multe, etc." nu pot sa nu remarc o multime de afirmatii pe care imi este imposibil sa le trec cu vederea. Intre ghilimele sunt citate din articol:

    "...Factorul de zgomot F este raportul dintre raportul semnal zgomot de la iesirea unui amplificator supra raportul SNR de la intrarea sa..."
    Total gresit! Este chiar invers. F = SNRintrare/SNRiesire--

    "...iar imaginile nedorite (spurious) sunt atenuate cu pana la 80dB..."
    80dB atenuare a frecventei imagine cu un mixer de tipul "image reject" de orice fel este aproape imposibil de realizat in conditii de semi-profesionist, ca sa nu spun de amator. Pentru a obtine aceasta rejectie este necesara o eroare de faza a semnalelor in cuadratura mai mica de 0.02 grade. O rejectie super-multumitoare si care este obtinuta in mod curent este de 40dB pana la 60dB. 20dB bagati din burta inseamna mult in lumea radioului, si nu putem sa ne jucam cu ei asa, chiar daca ne este foame.--

    "...Demodularea este facuta probabil printr-o simpla filtrare trece jos a acestei benzi..."
    Niciodata si in nici un tip de demodulator, demodularea nu se poate face cu un filtru (de oricare tip ar fi el). Daca in cazul conversiilor directe, dupa mixare rezulta semnalul util (audio, video, BB, etc.), asta nu inseamna ca filtrul trece jos ce urmeaza face demodularea.--

    "...Astfel cu cat numarul de jonctiuni creste (si doamne multe sunt într-un circuit integrat) creste si zgomotul..."
    In primul rand "doamne" se scrie cu D mare pentru ca vine de la Domnul Dumnezeu. In al doilea rand, in ziua de azi datorita tehnologiei avansate exista circuite integrate cu n-spe jonctiuni interne si care per total, tot circuitul integrat respectiv, poate avea zgomotul mai mic decat al unui singur tranzistor in capsula discreta.--

    "...Caciula cu filtre poate ridica pretul unei statii cam de doua trei ori..."
    Nu cred ca exista vreo statie de radioamator la care sa-i pui toate filtrele optionale (optionale si nu altele) si sa-i creasca pretul de trei ori. Poate nici de doua ori.--

    Nu in ultimul rand articolul este o preaslavire a unui transceiver (FT-857) cu performante mult sub media celor existente pe piata, aici incluzand chiar si multe aparate fabricate in urma cu 25 de ani. Pe net exista sute (si nu exagerez cu acest numar) de pagini cu probleme si review-uri negative date acestui transceiver. Dupa ce citesti o parte din ele se pare ca din contra, "super" inginerii de la Yaesu, proiectand acest FT-857 au tras o teapa radioamatorilor care l-au cumparat.



  • Postat de Nicu - YO5OUC la 2014-06-10 21:35:18 (ora Romaniei)
  • YO3CUJ mersi pentru observatii. Cu F -ul am gresit e invers pentru a fi supraunitar corect. In rest ce sa zic fiecare isi lauda statia ... si Doamne ca scumpe mai sunt. Mersi pentru observatii la aobiect si foarte pertinete.

  • Postat de Adrian I. POP - YO5PBG la 2014-06-10 23:21:28 (ora Romaniei)
  • Domnule profesor, chiar după examenul avut cu dvs. am avut nopţi nedormite (căci urmau alte examene) şi am avut vreme să mă gândesc şi la faptul că v-ar sta f.b. în postura de autor pe acest site. Vă felicit pentru publicarea articolului şi aştept cu mare interes altele în care discursul tehnic se îmbină armonios cu umorul. Mă bucur că v-am cunoscut. Iar apropo de colegii mei pe care i-am avertizat dinainte că profesorul nostru de Microunde "e radioamator de-al meu, deci tre' să fie om super", să ştiţi că v-au îndrăgit pentru modul dvs. de a preda o materie din care ei n-au înţeles chiar prea multe (fiind luaţi prin surprindere de materie, fără să aibă minim habar despre domeniul radio). Tocmai pentru stilul dvs. simpatic, colegii mei care de altfel sunt în general delăsători, au fost cu toţii (ca niciodată) emoţionaţi şi dornici să "nu ne facem de ruşine în faţa profului de la Cluj".

  • Postat de Nicu - YO5OUC la 2014-06-11 00:01:20 (ora Romaniei)
  • Draga Adrian aici nu mai e nimeni profesor sau elev ori student. Suntem cu totii hobisti pasionati de undele radio. Imi aduc aminte cu placere si de unele si de altele din timpul anilor ... Umorul e indispensabil intr-o lume atit de plictisita si frustrata. O lume ce se simte mai bine sa observe doar jumatatea goala a paharului. Multa bafta in sesiune! 73 de Nicu - YO5OUC

  • Postat de Ioan Mircea Radutiu - YO3AOE la 2014-06-11 17:36:14 (ora Romaniei)
  • In ultima instanta si in sensul cel mai larg posibil al cuvintului,scopul ultim-suprem al radioamatorismului este realizarea unor radio-legaturi bi-laterale pe/la distante cit mai mari posibile si in conditii cit mai bune,atentie!-in timp real,si utilizind-pe cit posibil!-o aparatura auto-construita sau chiar industriala de conditie tehnica medie,cit mai accesibila-din punct de vedere strict material-financiar-marii majoritati a radioamatorilor.Foarte multi dintre noi-inclusiv subsemnatul!-sintem de parere ca-de exemplu-legaturile prin Echo-link,si unii dintre noi-chiar mai conservatori!-ca chiar si legaturile prin repetoare nu se incadreaza in radioamatorism.In acest sens,ar fi foarte de dorit sa putem vedea-mai exact auzi-hi!-un video-clip cu o demonstratie practica-concreta a unei comparatii directe intre cele doua sisteme de receptie,unul de tip clasic si unul de tip s.d.r.,in timp real,adica receptia aceluiasi corespondent cu o antena comuna ambelor sisteme,cred ca acesta ar fi testul suprem si lamuritor.73!,Nelu

  • Postat de Nicu - YO5OUC la 2014-06-11 19:19:31 (ora Romaniei)
  • Subscriu si eu la ce zice Mircea YO3AOE, nu inseamna radioamatorism nici QSO-ul prin repetor nici prin echolink. Oricum parca cam ca un balon de sapun s-au unflat si s-au desumflat. Repetoarele abia se mai folosesc, iar de echolink ce sa mai zic chiar deloc. O comparatie modesta am postat la adresa http://www.youtube.com/watch?v=eSp8oC4n7t0 , dar altele mai serioase se pot vizualiza pe youtube cautind dupa "Flex5000 filters" sau "Genesis G59 vs Flex5000A". 73 de Nicu YO5OUC

  • Postat de Nicu - YO5OUC la 2014-06-12 10:04:25 (ora Romaniei)
  • Demodularea MA se face cu un detector cu dioda urmat de un filtru trece jor ce urmareste infasuratoarea semnalului. Un simplu filtru nu poate face in mod normal demodulare. Totusi aici este vorba de demodularea pe un DSP ce presupune in mod obligatoriu esantionare si conversie analog numerica. Esantioanele memorate in binar pot fi mediate (filtrate FTJ) dupa eliminarea celor cu valori negative. Dupa cum se vede aici nu mai e nevoie de detectie cu dioda in sens clasic pentru ca sunt disponibile esantioanele ci doar de filtru. Prelucrarea aceasta a fost descrisa de mine in articolul "GNU Radio – SDR pentru FT-857D, inca un pas inainte".

    Scrieti un mic comentariu la acest articol!  

    Opinia dumneavoastra va aparea dupa postare sub articolul "SDR fără "SDR""
    Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
    Comentariu *
     
    Trebuie sa va autentificati pentru a putea adauga un comentariu.


    Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.

    Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
    Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Despre Radioamator.ro | Contact